Nu mai contează.

Atribuțiile constituționale ale unui președinte de țară ca România au devenit mai elastice ca și mozzarella din pizza.

După cinci luni de bătaie de joc la adresa poporului român, planul de „normalizare” s-a înfăptuit prin spoiala unui guvern „temporar” pe care îl face direct președintele României, Nicușor Dan, împreună cu partenerul său drag și bun, PSD.

Da, Constituția îi permite președintelui să desemneze un candidat pentru funcția de premier. Nu îi conferă însă dreptul de a conduce Guvernul prin intermediul unor miniștri care i-ar datora personal funcțiile. Executivul e cel care primește votul de încredere al Parlamentului, iar răspunderea politică pentru guvernare ar trebui să rămână identificabilă.

Dacă ND își negociază propriii oameni în ministere, iar partidele acceptă aceste numiri, avem o formulă periculoasă în care puterea este exercitată într-un loc, iar responsabilitatea este plasată în altul.

Ministrul X va răspunde formal în fața premierului și a Parlamentului, dar își va căuta legitimitatea politică la Cotroceni.

Premierul va conduce oficial Guvernul, dar este deja dependent de înțelegerile președintelui cu partidele.

Un exemplu puturos:

La Digitalizare și AI, Nicusor Dan l-a pus cu forța pe domnul Bogdan Dumitru.

Dar cine este Bogdan Dumitru, o să spuneți. Păi, aici vǎ ajutǎ Alexa.

Bogdan Dumitru este modalitatea prin care Nicușor Dan reușește, prieteni, să închidă datoria, în sensul ajutorului electoral de 300.000 de euro primit de la patronii Bitdefender, doamna Măriuca și Florin Talpeș, doi martalogi ultra-full de bani, care se bagă încontinuu în seamă în politică, niște nǎpârci care azi au un miliard de euro avere personalǎ, dupǎ 25 de ani de cǎpuşat Statul Român.

Foarte șmecheri băieții, doamna (63 de ani) și domnul Talpeş (69 de ani), îi caută moartea pe acasă și el îl sponsorizează pe președinte.

Deci, ca să înțelegeți, viitorul ministru al Digitalizării și AI-ului, unde este cașcaval și locuri de făcut, și licitații pe educație, e omul Bitdefender.

Bogdan Dumitru a fost Chief Scientist la Bitdefender și CTO, adică Chief Technology Officer, funcție pe care a ocupat-o până în 2024. Adică a fost 23 de ani în companie, om-cheie, un om-cheie pentru dezvoltarea tehnologiilor Bitdefender, și ajunge ministru al Digitalizării. Hahaha, proști mai suntem!

810.000 de lei a luat Nicuşor de la Roxana Măriuca și Florin Talpeș pentru campania prezidențială din 2025. Eh, aproape 1 milion.

Și 660.000 pentru campania electorală locală din 2024, deci 300.000 de euro dintr-un foc.

Decenii de cǎpuşǎri mǎrețe

Florin Talpeș s-a remarcat în 2011 când fostul ministru Daniel Funeriu l-a uns președinte al Consiliului Național pentru Dezvoltare și Inovare (CNDI) care a asigurat coordonarea științifică a conducerii de către UEFISCDI a programelor parteneriate în domeniile prioritare și inovare din cadrul Planului național de Cercetare-Dezvoltare și Inovare II, finanțat de statul român pentru proiecte de cercetare de zeci de milioane de euro, mult mai mult decât multe alte proiecte strategice naționale.

Cât era la CNDI, firmele lui Talpeș, SOFTWIN și BITDEFENDER au depus 10 (zece) proiecte pentru a beneficia de fondurile gestionate de CNDI iar BITDEFENDER a câștigat 3.2 milioane de EURO.

Dar Talpeș are un trecut post Revoluție ultra sulfuros, mereu şi mereu amuşinând banii Statului, dar, aşa, cu modestie ipocritǎ, pozând în patriot şi om de afaceri integru (cu premii luate pe bani de la Forbes, Capital sau ZF).

2001

2002

2004

2004

2005

2005

2006

PS: BNR, fieful SIE, l-a asumat astfel pe Talpeş:

2006

2007

Manda urma sa fie racolat definitiv un an mai tarziu in Bitdefender: bine, asa, Manda a fost integrat si in alte structuri protejate de SIE:

2008

De la Primăria SECTORULUI 6 din BUCUREȘTI, curg cadourile pentru Florin Talpeș. Proiectul “ Extindere sistem informatic integrat la sediul Primăriei sector 6” din anul 2008 are o valoare impresionantă de 4,369,755 RON și este dat cadou firmei Softwin tot prin NEGOCIERE FĂRĂ ANUNȚ DE PARTICIPARE. După un an de zile, tot de la Primăria Sectorului 6, firma Softwin și Florin Talpeș mai primesc un proiect “Servicii IT:consultanță, dezvoltare de software, internet și asistență” în valoare de 3,500,000 RON, tot prin NEGOCIERE FĂRĂ ANUNȚ DE PARTICIPARE.

2011

Prin anunțul de atribuire 108064 din 27 mai 2011, de la Institutul de Statistica, Softwin primește cadou de la statul român pentru proiectul inexistent de numărare a populației cu numele : “Servicii de tipărire și distribuire instrumentar statistic pentru Recensământul Populației și al Locuințelor în anul 2011” sumă de 9,847,436 RON, într-o procedura de NEGOCIERE FĂRĂ ANUNȚ DE PARTICIPARE.

Interviu Florin Talpeş în Adevǎrul din 2013

2015

2016

Palatul Victoria - Talpeş şi Cioloş la LANSARE PROGRAM GOVLTHUB

2017

2019

Susține-mă în proiectul STRICT SECRET, cel mai citit newsletter din România, cu 300.000 de abonați și numărul 1 pe Substack în regiune!

Doar 26 de lei pe lună!

Subscribe now

Ceva foarte interesant de la Mirel Curea

Yuri Bezmenov, un fost informator KGB care a fugit în Canada, și-a petrecut o mare parte din viață avertizând lumea asupra pericolelor propagandei guvernamentale și asupra modului în care aceasta poate distorsiona adevărul în societate.

Reflecțiile sale oferă o perspectivă puternică asupra mecanismelor demoralizării — asupra felului în care aceasta distruge capacitatea indivizilor de a percepe adevărul, chiar și atunci când le sunt prezentate fapte de necontestat. Potrivit lui Bezmenov, odată ce o persoană este demoralizată, ea devine imună la informația adevărată, indiferent de cantitatea de dovezi care îi este prezentată.

Această observație puternică pune în lumină influența omniprezentă a dezinformării și importanța gândirii critice într-o lume plină de narațiuni contradictorii.

Atunci când oamenii sunt supuși propagandei manipulative, încep să-și piardă capacitatea de a distinge adevărul de fals, ajungând adesea să respingă adevărul chiar și atunci când acesta se află chiar în fața lor.

Este o cale periculoasă pentru orice societate, care poate conduce la pierderea colectivă a discernământului și a capacității de înțelegere.

Avertismentul lui Bezmenov nu se referă doar la propaganda venită din exterior, ci și la procesul intern de demoralizare, care poate conduce la o deteriorare colectivă a reperelor morale și etice ale societății. Este un îndemn la vigilență, la căutarea adevărului cu discernământ și la educarea noastră și a celor din jur pentru a putea recunoaște momentele în care manipularea și dezinformarea intră în joc.

În aceste vremuri, în care informația circulă liber, dar adevărul este adesea greu de găsit, este mai important ca oricând să ne păstrăm capacitatea de a gândi critic și o viziune morală limpede.

Fără acestea, societățile riscă să se fragmenteze, valorile lor să se erodeze, iar viitorul lor să devină incert.

Mirel Curea descrie perfect mecanismul.

România, victimă a „Schemei lui Bezmenov”

text de Mirel Curea - Evenimentul Zilei

În data de 8 februarie 1970, Iuri Bezmenov (foto jos), agent KGB și jurnalist al agenției sovietice RIA Novosti, ofițer de presă al ambasadei URSS de la New Dehli, și-a pus în aplicare un plan atent întocmit, acela de a defecta. După o serie de verificări efectuate, CIA i-a facilitat obținerea azilului în Canada.

Iuri Bezmenov a lăsat o moștenire care a dat de gândit temeinic celor mai importante servicii de informații și cancelarii din lume. Ba chiar le-a schimbat modul de abordare, înțelegere și contracarare a operațiunilor de tip „măsuri active” ale KGB și GRU.

Moștenirea de care vorbesc, este o schema care încape scrisă pe o foaie de caiet. Ea se constituie într-o veritabilă cheie de boltă care susține și pune în coerență absolut toate acțiunile majore ale serviciilor de informații ale Kremlinului, de ieri și de astăzi.

Yuri Bezmenov și-a prezentat analiza în cadrul unor celebre interviuri și prelegeri din anii 1980, dar cu cele mai puternice ecouri, în interviul din 1984 acordat lui G. Edward Griffin. În aceste ocazii a detaliat strategia URSS de „subversiune ideologică” sau „război psihologic”, aplicată de KGB și GRU.

Bezmenov a dezvăluit că eforturile sovietice nu se concentrau atât pe spionajul clasic, cât pe schimbarea percepției asupra realității în rândul populațiilor din țările țintă, în special SUA, pentru a le destabiliza din interior. Procesul este structurat în patru etape fundamentale:

Prima etapă: „Demoralizarea”

Se aplică asupra cetățenilor din țara-țintă și i se alocă 15 – 20 de ani. Scopul este pregătirea terenului prin alterarea sistemului de valori și a reperelor morale ale societății. Durata este stabilită de timpul biologic necesar formării și educării unei întregi generații.

Mecanismele principale acționate pentru realizarea acestei prime etape sunt influențarea mass-media, a sistemului educațional, a instituțiilor religioase și celor culturale. Rezultatul este o populație expusă la o ideologie care, potrivit lui Bezmenov, refuză să creadă faptele sau adevărul evident, chiar dacă i se prezintă dovezi clare.

A doua etapă: „Destabilizarea”

Această a doua etapă durează între 2 și 5 ani. Are drept scop slăbirea structurilor de rezistență ale statului. Mecanismele prin care se realizează sunt subminarea economiei, a relațiilor externe și a sistemelor de apărare. Conflictele sociale sunt accentuate, iar polarizarea dintre diverse grupuri politice devine critică.

A treia etapă, „Criza”

Viteza de destructurare crește, iar această etapă durează până la 6 săptămâni. Scopul ei este de a împinge societatea spre un punct de colaps. Se realizează prin generarea unei schimbări violente sau a unei crize majore politice, economice și/sau sociale care modifică radical funcționarea societății și instaurează panica și haosul.

Viteza este esențială pentru a nu oferi societății timp de reacție sau organizare. Mecanismul principal este provocarea unui eveniment catastrofal, o criză economică acută, revolte sociale violente, greve generale paralizante sau chiar o lovitură de stat.

A patra și ultima, „Normalizarea”

Ea are o perioadă nedeterminată de realizare. Are drept scop acceptarea de către populație a noii stări de fapt. Mecanismul este unul reflex: populația speriată și obosită de criză acceptă de bunăvoie un lider-marionetă care prin mijloace autoritare restabilește ordinea. Foarte important, în acest stadiu, elementele radicale sau „idioții utili” care au ajutat la demoralizare sunt eliminați, pentru a fi înlocuiți de noul aparat de stat.

Fără doar și poate, Schema lui Bezmenov nu a fost abandonată odată cu destrămarea URSS, iar ea nu a fost un instrument valabil doar în vremea Războiului Rece. Am motive să cred că din momentul în care a devenit publică, ea a intrat și în arsenalul altor state, cele cu servicii de informații în măsură s-o aplice. Am și un exemplu la îndemână: devastatoarea criză care a lăsat Grecia fără o importantă parte din avuția sa națională.

„Gaza vine de gaze”, „Case cu 35.000 de Euro”

Mă întreb foarte serios dacă România nu este victimă a aceleiași combinații extrem-ostile a unei puteri străine. Mie așa mi se cam arată. Etapa „Demoralizării”, aceea a „alterării sistemului de valori și a reperelor morale ale societății” este deja îndeplinită. Avem deja o masă critică dispusă să creadă orice inepție. Un exemplu din sute: „Gaza vine de gaze”. Totodată, ea este incapabilă de a distinge între realitatea obiectivă și minciuna sfruntată de tipul „Vă dau case cu 35.000 de Euro”.

Suntem în plin Scenariu

Recunoaștem în actualitate și „Criza”, a treia etapă. Criza majoră politică, cea economică și fracturile sociale ireconciliabile, sunt semne clinice clare. Cei mai mulți români își duc traiul de zi cu zi în lipsuri din ce în ce mai crunte, iar viitorul le apare a fi unul sumbru. Îngrijorările încep să capete accentele panicii, iar de la ea până la haos nu mai este decât un pas.

“Închide tu, azi nu mai vin” e o poezie pe care am scris-o la un moment dat când nu mai ştiam unde sǎ mǎ caut, sǎ o caut. Am gǎsit-o, am gǎsit iubirea, era în fața mea, sub o telecomandǎ.

Cine ştie, prieteni, poate chiar ne putem gǎsi…

Închide tu, azi nu mai vin

de Liviu Alexa

mă caut printre rafturi cu porțelanuri reci,

dar nu mai sunt acolo, iar ea încet șoptește,

ștergând cu lac de unghii

amprenta ce lucește:

bine ai venit. acum, te rog să pleci.

mă caut printre perne, în camerele reci,

să văd de nu m-a rătăcit ca pe o telecomandă,

o văd că-și cântă trist aceeași bandă:

bine ai venit. dar... chiar te rog să pleci.

nu-i nici parfumul acru cu miros de melci,

s-au scurs și visele lăsate în chiuvetă.

degeaba mă mai cauți în poșetă...

n-am mai venit.

închide, dacă pleci.

Dar mai întâi…

Ce am mai pictat

Un tablou tulburǎtor plecând de la o poezie tulburătoare scrisă de mine acum mulți ani când mă aflam într-o livadă la un priveghi. Întâmplarea e pe bune, am găsit cu privirea într-un păr plin de poame un porumbel spânzurat. Vedeți, imaginea asta nu mǎ va mai pǎrǎsi niciodatǎ. De acum, nici pe voi.

Pipăind toamna

de Liviu Alexa

Nu o să vă vină să credeți,

dar ultima oară când am stat și eu cinci minute liniștit

a fost acum o toamnă.

Nu-mi prea priește aerul limpede.

De aceea, mă așteptam ca astăzi,

când se împlinea o toamnă de când nu am mai stat pe o prispă,

să mă simt liniștit și să fumez liniștit aerul rece și umed.

Și când credeam că-i bine,

că uite ce bine e să mai stai la aer și să te mai gândești la ale vieții,

mi-am întins mâinile spre un păr încărcat de roade.

Erau mari perele, de ce să sar la prima?!

Pipăind crengile, fără să mă gândesc că așa ceva s-ar putea întâmpla vreodată,

între pere am găsit un porumbel spânzurat.

Atârna ca o moarte, sugușat de o sârmă, cap răsfrânt și gât îndoit.

L-am desfăcut din strânsoarea sârmei și l-am așternut pe jos, alături de alți prieteni.

Am plecat apoi spre casă.

Toamna nu e bine să mănânci morți.

“Din neamul curvelor din care vin” e o poezie aparte scrisa de mine intr-o perioada in care incercam sa ma accept cu tot cu cosmarurile mele si in care aflasem ca, de exemplu, e bine sa fii ciudat, asa cum sunt eu. Va rog sa cititi poezia cu atentie, e lunga, dar e practic un cazier sufletesc pe numele meu. Iar panza cu numarul 18 din seria “Violatorul de vrabii” o sa va consolideze starea ciudata in care va transpun.

„Din neamul curvelor din care vin” e o poezie aparte, scrisă de mine într-o perioadă în care încercam să mă accept cu tot cu coșmarurile mele și în care aflasem că, de exemplu, e bine să fii ciudat, așa cum sunt eu. Vă rog să citiți poezia cu atenție, e lungă, dar e practic un cazier sufletesc pe numele meu. Iar pânza cu numărul 18 din seria „Violatorul de vrăbii” o să vă consolideze starea ciudată în care vă transpun.

PS: Am şi vândut-o ieri cu 12 000 de euro.

Din neamul curvelor din care vin

de Liviu Alexa

Bine ai venit în mine.

Nu te descălța, să lăsăm amabilitățile.

Știm de ce ai venit.

Ai venit să vezi cum arată sufletul meu.

Poate abia la final, dacă crezi că au meritat exponatele,

doar atunci să îți dai jos albastrul de pe umeri.

Te doare urechea? Iartă-mă, la mine în suflet mereu bate vântul,

o să închid ochii doar pentru tine și doar pentru câteva momente.

La stânga sufletului, intrăm abrupt în exponatele trecutului,

acolo unde viața a aranjat un frumos insectar cu fluturi.

Fluturi de noapte, ce se ascund la piept și îți zgârie gâtul cu gemete verzi,

fluturi galbeni de o zi, ce mor când bate ora trei,

fluturi ampli cu sfârcuri grele, ce nu știu să plângă lapte,

și un loc gol:

e un fluture pe care încă-l aștept.

La dreapta sufletului, am aranjat butaforia necesară unui magician al amorului,

așa cum mama mi-a spus încă acum o sută de ani că voi deveni.

Sunt măști și rujuri, iepuri albi și șobolani unsuroși,

foarfece pentru decupat mângâieri și un copac gonflabil cu 14 rădăcini.

Acesta?

E un dulap, să trecem mai departe!

De ce insiști?

E un dulap vechi, de pe vremea când oamenii se iubeau fără ochi și fără

silicoane,

se iubeau mereu.

Înăuntru, draga mea, dacă tot ai vrut să afli acest lucru,

e o inimă.

E inima ce a fost purtată de tot neamul curvelor din care vin și eu.

Se dă la naștere noului născut. Iar acesta trebuie să o predea intactă, ba încă mai plină

de amintiri

și mai frumoasă, la capătul vieții.

E o inimă albastră ca și tine, o inimă de sute de ani purtată prin lume.

A stat în piepturi de circari, țigani și servitoare și curve, a bătut pentru o slovă și-un cânt,

a tremurat pentru o stea și a murit pentru o mătase.

Nu râde de mine, azi nu-mi pun inima în piept,

nu vreau să vezi cum mă transform în tine.

Tu cât de rǎu eşti în secret?

Dimineața acestei duminici mi-a fost spartă de-a binelea de textul despre morala cruzimii, aruncat parcă în dorul lelii de genialul Dan Șelaru. Când zic „genial”, o zic pe bune. Trecând peste faptul că este doctor în matematici și cercetător la Institutul de Științe Spațiale, Șelaru are toate caracteristicile unui geniu.

Veți putea citi, mai spre mijlocul newsletter-ului, textul său, care m-a trezit din starea de lenevie a unei duminici și mi-a accelerat rotițele minții, centrifugând mii de întrebări.

Mă pregăteam de câteva săptămâni și eu să scriu, într-o duminică, despre morală, imaginându-mi că ea este un gard de reguli create de-a lungul evoluției noastre. Un gard cu care ne-am înconjurat, dar pe care, atunci când avem orice șansă, îl sărim fără nicio problemă, pișându-ne pe ea de morală.

De ce facem asta? De ce nu suntem complet virtuoși? De ce facem asta și ca indivizi, și ca specie?

Întrebările mele, chiar dacă sunt cu pișat, nu reprezintă o teză cinică, ci chiar una clasică.

Un domn pe nume Glaucon, în cartea a doua din „Republica”, ne spune povestea inelului lui Gyges. Un cioban găsește un inel care îl face invizibil; primul lucru pe care îl face cu invizibilitatea este să o babardeascǎ pe regină și să-l omoare pe rege.

Glaucon nu-și dă cu părerea dacă ciobanul era un om rău sau nu, ci ne zice că oricine ar face la fel și că dreptatea — sau morala — sunt contracte pe care le respectăm doar pentru că nu ne permitem să le rupem, astfel încât omul drept și omul nedrept, dacă ar avea amândoi inelul, ar ajunge să facă același lucru.

Dacă suntem fani ai lui Dumnezeu, o să vă mai aduceți atunci aminte și de domnul acela Pavel, care, în Epistola către Romani, spune ceva straniu: „Nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau.”

Expresia „te piși pe gard” este foarte relevantă în contextul temei de azi. Desigur, este și în stilul lui Liviu Alexa, căci lui Alexa îi plac trivialitățile îmbrăcate în argumentație intelectuală, dar, pe bune, chiar este relevantă pentru tema de azi.

Și nu e doar un detaliu de limbaj.

E o mare diferență între a sări gardul și a te pișa pe el. Gardul îl sari, dar profanarea lui e un pic mai complicată. Înseamnă că ai ceva cu gardul ăla, că gardul te enervează. Iar dacă ajungi să te piși pe gard, înseamnă că, în cazul nostru, gardul fiind metafora pentru morală, e clar că morala te deranjează ca om.

Că nu e doar o convenție externă, un semafor ce pâlpâie roșu la 3 dimineața pe o stradă goală și îți permiți să o calci. Morala e mult mai mult decât atât.

Doar că noi n-ar trebui să vedem gardul, n-ar trebui să considerăm că morala este un gard. V-am propus această metaforă ca să vizualizați mai bine ideea, pentru că e o temă cam filozofică pentru o zi de duminică.

Morala nu apare în nicio carte de anatomie. Dar ea este un organ al omului și nu o spun pentru medicină când vă spun asta. Dar știu sigur că o avem în noi. E o vinovăție pe care o simți când nu te vede nimeni și vrei să o încalci. Poate fi chiar teama de a fi prins mai târziu. E rușinea față de tine însuți.

Toate astea par sǎ fie morala.

Dacă morala ar fi doar un gard, n-ar fi atât de importantă.

Freud, mult mai deștept ca mine, deși contestat mai târziu de discipolii săi, a spus că acest sentiment ar purta numele de supraeu, o pulsiune întoarsă împotriva ei însăși.

Noi n-am fost proiectați să fim buni, prieteni, am fost proiectați să părem buni. S-a dovedit de-a lungul evoluției noastre brutale, până în ziua de azi, că ăia care au fost cu binele necondiționat în gură și în glandă au fost invadați și haliți.

Supraviețuitorii au învățat în timp să…

Îmi pare rău, dar de aici doar cei ce au abonament plătit mă pot citi. Fii și tu, cu 26 de lei pe lună, susținător al scrisului meu.

Read more

Atasez si versiunea video, dar si transcriptul.

E transcriere automată YouTube, cu vorbitorii atribuiți; textul e lăsat așa cum l-a generat YouTube, daca mai sunt gherle, sa ma iertati.

ADRIAN LINCA: Salut, Liviu.

LIVIU ALEXA: Salut.

ADRIAN LINCA: Ce faci? Ai întors toată Bistrița pe dos?

LIVIU ALEXA: Da. Mie mi a fost foamea, zic sincer. Eu de aia am venit, că [râsete] la tine la Pe bune. Am mai fost decât? De doi, trei ani.

ADRIAN LINCA: Da. Nu.

LIVIU ALEXA: Și am mâncat foarte bine. A fost și acum doi ani. I am mâncat foarte bine și atunci acum am venit, am hăpăit două din astea. Să facem reclamă că s foarte bună. De unde s

ADRIAN LINCA: căara bunicii

LIVIU ALEXA: Dumnezeu. Deci senzație foarte bună. Eu lașnițele vă spun cum am mai zis. Trebuie să mai adaug la păsărică la vin șprițul și într adevăr lașnițele și chiftele nu prea. De aia am venit. Acuma ce vrei tu să mă întrebi? Eu mă mir că m ai chemat că la ce explodată Bistrița. Acuma sun un fel de paria.

ADRIAN LINCA: Nu ești omul zilei. Deci ești omul zilei și ești ești, hai să zicem, ziaristul zilei. Dar pe mine mă interesează în discuția asta foarte tare mă interesează tablourile și pe când o expoziție de pictură în Bistrița. Și vreau să vorbim pe largă pictat. Mă interesează un pic de poezie, așa.

LIVIU ALEXA: Nu, nu interesează nicio poezie, că e varză acolo.

ADRIAN LINCA: Aș vrea aș vrea să să încerci să fii pozitiv pe cât poți în emisiunea asta pentru că așa e specificul emisiunii cu ușnițele, cu uite te servesc cu un vin.

LIVIU ALEXA: Toate emisiunile mele cu tine în care m ai invitat au ieșit pozitive. Funny cu audiență mare. Ce faci acuma? Mă cenzurezi, îmi induci, ce faci? Stări. Am vrut să vin cu o din aia. Mi am luat o bască din aia, o mască din aia din Australia, dar nu mi a venit, că așa voiam să fac tot interviul

ADRIAN LINCA: de Anonimus. [râsete]

LIVIU ALEXA: Dacă acum a scris Berari că cică nu știu ce, că anonimus s a seamănă cu Alex s a dar noi e asumat. Știi e colegul nostru Cristian Berari.

ADRIAN LINCA: Hai că vorbim și despre el, dar să ne punem ceva de băut. Întâi am tot ce vrei tu. Am coniac de la Teaca de la Valea Ascunsă, senzație. Am țuică de la Anuța Motofelea din Arșâța.

LIVIU ALEXA: Bă, beton.

ADRIAN LINCA: Uite acolo i.

LIVIU ALEXA: Bă, dar întrebări ai. Hai că mi pui întrebări și mi dai și de coniacul. Curios. Bravo celor din Teaca. Și oricum vinurile le știu superbe.

ADRIAN LINCA: Ce vin vrei să desfac?

LIVIU ALEXA: Orice. Hai să povestim.

ADRIAN LINCA: Nu, mă. Roșu, alb. Stai că povestim. Stai, ai răbdare. Unde te grăbești că avem vreme.

LIVIU ALEXA: Mai bine un roșu.

ADRIAN LINCA: Roșu de teaga sau de jerna?

LIVIU ALEXA: Oricare. Nu, dacă zic orice se supără ăia de la Jna pe care iubesc. Ce să zic eu?

ADRIAN LINCA: Păi oricum îți dau acasă ălalt de oă și mie oă nu oricum ți l dau acasă. Nu care vrei tu. Bine îți dau acasă ăla de de teaca. Desfacem de jelăna. Aice am prăjituri. Să i duci la ăla mic. Prăjituri de la Cristina. Bă, senzație. Când a auzit Cristina că vii la emisiune a zis: “Mamă, trebuie să fac niște prăjituri, că am mai avut treabă cu Alexa și fii atent aici prăjituri.

LIVIU ALEXA: Vai, ce frumos arată! Bravo! Băi, am fost acuma la un loc, nu știu, nu dacă nu plătesc nu le zic reclama, dar până la urmă

ADRIAN LINCA: aici e totul pe B.

LIVIU ALEXA: Nu zic, am fost la Bricks. Vai, ce frumos! Ia uitați vă.

ADRIAN LINCA: Nu astea ți le dau să le duci la ăla mic.

LIVIU ALEXA: Bă, bucură mult. Și am fost impresionat deloc. Am fost impresionat de serviciu, de mâncare, de tot.

ADRIAN LINCA: De clădire. N ai fost impresionat. Ce faină e clădirea. Clădirea.

LIVIU ALEXA: Da. Și clădirea și faptul că au un concept așa de elaborat. Și asta le zic, bă, și bistrițenilor, învățați să cheltuiți un bănuț pentru ăia care merită. Mergeți pe pietoneală și dați toate ciooarbele de burtă la nu știu ce cu nu mai zic eu de niște nume acuma. Dați mă bani, mă, cumpărați un vin bistrițean, mă, beți ce vreți voi, dar beți din Bistrița și nu i cu local cu Dar adevărul e că Bistrița este incredibilă. A evoluat în cafea, în o grămadă de chestii. Am văzut niște bistrițence super frumos îmbrăcate pe stradă. Am văzut. Bravo, bă! Mi a tihnit. Mi a fost dor de oraș, recunosc. N am mai fost de foarte mult timp. Am fost pe la tata să l vizitez, pe la mama am fost în Lidl. Bă, s foarte celebru cu TikTok ul ăsta. S foarte celebru, mă. L oricum eram celebru, știi? Dar în Lidl mă oprește lumea.

ADRIAN LINCA: Te aplaud te o aplaudat lumea în Lidl?

LIVIU ALEXA: Te o aplaudat? Nu mă aplaudau, dar mai râdeau, uite l pe ăla, uite l pe ăla sau mai veneau la mine, știi, la standul de conserve sau până mai eram eu ca să De obicei îm place să le duc părinților câte o bucurie și aia e.

ADRIAN LINCA: Hai că vreau să începem tare că n am chef de pierdut vremea cu tine.

LIVIU ALEXA: Adică pe de o parte a zis să fiu pozitiv.

ADRIAN LINCA: Nu, bă, pozitiv, dar tare. Adică nu [râsete] De ce tot vii și pleci? Că eu știu că tu ai avut o garsonieră în Bistrița la un moment dat și la câte proprietăți ai cu ziare și trusuri de presă, de ce nu ai o proprietate și în Bistrița?

LIVIU ALEXA: Garsonieră n am avut nici sau dacă poți să zici că am avut eu legendă ceva de la ANL.

ADRIAN LINCA: Ai avut o dată?

LIVIU ALEXA: Nu e o legendă Olimpului. La un moment dat, prin 2000 și un pic, poate începutul anilor 2000 era un viceprimar, dar cu scuză de rigoare, nu i mai țin minte numele, care

ADRIAN LINCA: Georgiu Georgiu

LIVIU ALEXA: Georgiu el era, da. care era un pic mai șmecher decât primarul de atunce și vrea să se pună bine cu ziariștii, mai ales mai clonțoși cum eram de exemplu eu. Și atunci a făcut el o chestie până la urmă bună, eu țin la breasla mea pe bune țin la breasla mea și ne a dat mai multora zi niște ANL uri. Da. Eu nu știu de ce am primit unul din ăla șmecher cu două camere. Îți dai seama? Eu eram rupt în fun. Adică eram la Cluj, acolo n aveam stăteam în gazdă, mă trăgeață acasă să bă deștept, Georgiu. Dar am avut așa un proces de conștiință imediat după ce am fost anunțat pentru că aveam vreo 21 de ani, 22. Nu mi se părea normal, vorbesc serios, nu mi se părea normal ca eu să beneficiez de ceva. Eram necăsătorit, eram la început de drum în viață, mă tenta, îți dai seama să am și eu casa mea cu 3 RON până la urmă. Atunci așa era. Ă și am renunțat. Asta e de fapt. Unii n au renunțat. Nu fac procese de conștiință. Ă treaba lor. Dar n aș fi putut dormi noaptea să știu că am ceva nemeritat care și venea pe premisa asta că ziariștii să închidă gura dacă au primit. Pe de altă parte să iau eu locul unei familii care ar fi Nu mi e clar dacă s a dus chiar la o familie care merita sau Georgiu a făcut un șmech și l a dat tot politic. Dar sunt mândru de mine pentru chestia aia. Am și lucruri de care sunt mai puțin mândru datorită de a lungul vieții, dar de aia sunt mândru. Deci n am casă și n am nici astăzi nicio proprietate. Ai înțeles? Eu stau în chirie de la 18 ani.

ADRIAN LINCA: Bine, nici Radu Moldovan și Radu Moldovan zice că n are castele în Franța. Acuma,

LIVIU ALEXA: bun. Aia zice a a zis DNA că are castele în Franța și ai o altă discuție. Adică la baronul de Bistrița Năsăud, eu locul lui Radu i aș da în judecată pe ea de la DNA când mă nominalizez limbi în fund în fund nu mi stă în firă, dar când mă nominalizezi cu numele în comunicat DNA da și cinci luni mai târziu, șase, nu produci nicio dovadă, nu i nici suspect, nici nimic, da? Nu a fost chemat să la odier dacă vreți. E o zic din interiorul dosarului, porcării, chestii, vă zic câte vreți voi. Da? Care nu s au mai spus. Uite, o să spun în emisiunea Linca. Da. Deci ăia de la DNA Cluj, bă la niște, bă, la niște profesioniști de mori, adică nici vorbă, au încurcat ore, au încurcat chestii la percheziții, au făcut mizerii de 3 RON. Eu tot stau să mă întreb dacă e să discutăm despre kelnerul, cum îl zic eu, baronul, da, dar este Radu, eu știu de 20 de ani, Radu moldovan. Asta este. Alții zic baronul și kelnerul din PNL. Eu stau să mă întreb care a fost miza acestui dosar. De ce dintr o dată niște forțe atât de mari s au năpustit asupra lui până la urmă, lovindu l pe un om de afaceri, făcând tonă de percheziții și după aia n avea nicio rezultantă? Bă, asta e adevărul.

ADRIAN LINCA: Păi, poate e devreme încă, cine știe.

LIVIU ALEXA: Lasă mă, mă, c devreme. Adică tu te duci peste un lider județean, că Radio Nestu și politic, da, și tu îi faci percheziții acasă și tu nu ai niciodată, nu i nici suspect, n ai nimic. Înțelegi? Eu sunt ziarist de investigații. Mă dau mare cu asta. 28 de ani în in the field. Zi mi unde este dovada unde sunt proprietățile, castelele lui tovarășul Radu Moldovan? Nu mă interesează ce el. PSD unde sunt că sunt pomenite acolo. Vreți să vă mai zic mizerii? DNA a cheltuit din partea statului român șase luni, șapte luni, nu știu câte multe luni de filaj la fratelui Radu Moldovan. Habar n aveți. Nici nici Radu Moldovan nu este atât de habar n am deștept sau curajos să zică povestea. Poate nici n are chef. Ăla e un om simplu, mă. Fratele lui Radu Moldova se și vede de fundul lui în Franța de 400 de ani cu taxele la zi, cu nu știu ce. El se trezește cu miliția acasă. E Dar acolo a fost diferit. Poliția din Franța nu vine pe la 6:00 dimineața să ți zburătăcească ție toate sertarele și să sperie copiii. Ăia au zis: „Bă, dar e o prostie dosarul.” În fine, nu mai contează. Deci acolo s au întâmplat niște mizerii și încă dată orice puteți crede fiecare dintre dumneavoastră despre Radu Moldovan. Da, putem discuta cât vreți voi, da? N am nicio problemă. În cazul de față nu avem un dosar. Avem un dosar, o mermele, da, dar vă spun că este un dosar foarte dubios, foarte incert și fără o speță anume. Nu înțelegem de acolo care este speța, care este acuzația. Iar dacă vine din partea DNA Cluj, unde cunosc subiectul instituției, da, unde DNA Cluj, că acuma sunt și eu clujean de 26 de ani, bistrițean în suflet, oameni [sforăit] care stau într un sediu făcut de Emil Bog și renovat, păi aia se numește șpagă morală, oameni care nu lucrează nimic pentru anticorupția din administrația clujeană. Mă îndoiesc serios despre acest

ADRIAN LINCA: Da, dar vezi tu, partea cealaltă, tabăra cealaltă poate să spună că oamenii studiază acuma, cercetează, caută, află.

LIVIU ALEXA: Eu studiez că sunt jurnalist de investigații fără resurse informative, da, decât sursele mele, fără acces la dosare, la azi, filaje, la interceptări, la supraveghere tehnică. Da. Fără să mă duc cu legitimația să pun pe gât. Da. să iau interogatorii. Păi, bă, tu vii și te legi de un om cu o carieră politică și administrativă bună, proastă, rămâne să vedem în istorie și ce mai votează cetățenii. Da, omul ăsta se retrage. Tu vii și ți faci treaba așa, îi distrugi cuiva viața și fengui ul intrâ la 6:00 dimineața la el în casă, așa, numai că urmează să studiem. Bă, las o în pisici. Las o. Nu, deci n are treabă una cu alta numele. Excludeți l. Da, eu vorbesc de principii. Și atunce a fost reținut? Nu este suspect. Nu a fost audiat? Nu.

ADRIAN LINCA: Și atunci un as în mânecă pentru momentul în care va fi nevoie de așa ceva. Eu așa mă gândesc că funcționează lucrurile. Tu le știi mai bine decât mine. Eu nu mă pricep aproape deloc. Dar nasul tău de ziarist, de investigații de atâta mari de vreme, ce zice? Are omul niște proprietăți prin pe undeva sau n are?

LIVIU ALEXA: Nu știu. No, deci

ADRIAN LINCA: păi dar tu care le știi pe toate, tu știi și cine cu cine, tu știi și cine cu cine se bombardește în spitalul județean și nu știu pe unde.

LIVIU ALEXA: Cu atât mai mult domnii procurori care l au nominalizat pe Radu Moldovan în comunicatul DNA l au nominalizat, da, cu alegații concrete ar fi trebuit deja să aducă aceste dovezi.

ADRIAN LINCA: Eu până la urmă și eu s curios dacă are castele. Și ce castele are?

LIVIU ALEXA: Adică, bă Radu, nu am stat aice. Nu ne [râsete] ai spus, eu n am stat cu el în Nu ai spus că ai castele să făcut și noi o vacanță. Pe de altă parte, încă o dată repet, discutăm despre responsabilitatea da unor procurori vizav

ADRIAN LINCA: au fost ieri la percheziții la IPJ Bistrița Năsău.

LIVIU ALEXA: Da. să caute nu știu ce cu arme. Bă, o am m am interesat și eu pe sursele mele, o plesneală de percheziții pe arme și munii, adică un reviriment al dosarului care oricum nu duce nicăieri. Ok? Vreți să vă zic decât

ADRIAN LINCA: tot în același dosar? Are legătură

LIVIU ALEXA: în același dosar oarecum. Da. O filiație. Vreți să vă zic aceeași chestie în Călin Georgescu. Eu nu sunt fan Călin Georgescu deloc. Da, dar iartă mă acuma tu spui că l ai arestat, l ai reai arestat sau răreținut pentru că voia să plece din țară. Acuma îi verifici conturile și telefoanele mobile, tu s o faci de acum trei ani și atunce în mod evident lumea nu mai crede în niciun act de justiție, nici în instituții și nimica. Nu contează că s bistrițeni sau vasluieni.

ADRIAN LINCA: Păi, vezi, un dosar început acum cinci ani a lui Călin Georgescu, nu? Păi, poate peste cinci ani vom afla și despre Radu Moldova mai multe. Cine știe?

LIVIU ALEXA: Am înțeles că peste cinci ani, peste cinci ani dacă vom afla, mai dau un exemplu, prezumția de nevinovăție. Da. Dacă peste cinci ani în vorbesc și eu am aflat că sunt date certe, atunci Radu Moldovan mai are trei ani până la prescripție. Da. Cu avocat, cu nu o ducem mai departe. Un act de justiție corect și sănătos începe cu fermitate. Da. Începe cu alegații dovedite și se szează cu o trimitere în judecată rapidă. Nu știu câte dosare vrei să ți arăt în Uite cazul de la

ADRIAN LINCA: Când vrei trecem de pe justiție să nu tot deschizi subiecte.

LIVIU ALEXA: Domnul Bogoș da 1 milion și jumate de euro ca să ajungă la premier să schimbe șeful DSVSA din localitatea de baștină. Da. A fost arestat acolo Cristina Tre avocat pentru trafic de influență și luare de mită. Da. Etc. Etc. Bă, dosarul ă stă de șase luni. Șase luni. Domnul Pomohaci este de cinci luni în arest permetiv sau patru luni. Acuma se gândesc ei să meargă mai departe în verificarea legăturilor, conturilor, evaziunii fiscale pe care a făcut o 10 ani când Alexa le a zis în 2017 că este un pedofil și un criminal. Da, acum aflăm că a violat iarăși copii, că a drogat persoane, că zi era traficant de droguri și avea era posesor de droguri în casă.

ADRIAN LINCA: Dar tu tu n ai dovezi pentru lucrurile astea. Eu s obligat să te întreb dacă a pic am dovezi.

LIVIU ALEXA: Acuma sunt o seară în lucru pentru tot ce am spus. Știu că vrei să faci ca la CNA. Îți mulțumesc. Da, da, da. A fost reținut pentru trafic de droguri. Este reținut. Este reținut pentru material pedofil pentru răspândire de material pornografic.

ADRIAN LINCA: Da, dar nu s a dovedit nimic deocamdată.

LIVIU ALEXA: Nu. Păi, dar nu eu vorbesc că este reținut.

ADRIAN LINCA: Păi stai un pic. Nu i Nu i reținut.

LIVIU ALEXA: Mama săraca dragostea, care o să vadă emisiunea asta reținut. Niște procurori ai statului român. Bă, frate, hai să nu fim chiar atât de pozitivi și să l lăudăm atât de mult pe Radu Moldovan.

ADRIAN LINCA: Să nu lăudăm. Ce? [râsete] Și să revenim un pic la discuția noastră anterioară, dar întâi să închinăm un pic. Hai că uite,

LIVIU ALEXA: hai să avem noroc cu vinul ăsta bun de de jelă. Mulți ani! Cea mare greșeală pe care Radu Moldovan a făcut o la plecarea lui că va pleca din politică este numelea lui Bogdan Ivan. Este părerea mea. Am mai spus o și acum de ani. Vedem dacă timpul îi va da dreptate.

ADRIAN LINCA: Am văzut postările tale legate de de treaba asta și legate de Bogdan Ivan. [sforăit] Nu, nu s de acord cu tine în totalitate.

LIVIU ALEXA: Evident, evident. Tre să fi

ADRIAN LINCA: Bogdan Ivan, după părerea mea, are o evoluție foarte spectaculoasă.

LIVIU ALEXA: Aha. Când te împinge la spate Radu Moldovan care este un lider ultra respectat în PSD la București și eu pot așa.

ADRIAN LINCA: Nu, nu depinde și pe cine împinge în în din spate că dacă împingi un tăntălău n are față.

LIVIU ALEXA: De acord și cu asta.

ADRIAN LINCA: Iar mie mi se pare că Bogdan Ivan s a înfipt mai chiar mai bine decât ar fi trebuit. Poate face și un pic de exces de zel.

LIVIU ALEXA: Greșeala lui Radu este acest nepotism, dar nu este cazul că nu e filiație directă. acest nepotist de partid împotriva meritocrației de care în PSD se ține cont totdeauna.

ADRIAN LINCA: S a ținut,

LIVIU ALEXA: bă, se ține. Radu ar fi trebuit s o facă. Da, pe mine cu toată admirația, repet, să se țină în minte că am zis eu Alinca, o să regretați pe Radu Moldovan când o să iasă la pensia politică. Da, o să regretați. O să fie haos în acest județ pentru că eu îmi aduc aminte de Liviu Rusu, de Andrei Ca îmi aduc aminte de Olteanu. Eu nu i am uitat. Da. haosul și evul mediul în care se zbătea acest județ. Pe de altă parte și închidem subiectul sau deschidem sau apăsăm pe el, nu mi se pare normal ca tu, Radu Moldovan să zici: Bă, bună ziua, eu sunt the king of Bistrița, Năs PSD și eu vă las pe urmașul meu. Lasă să se descurce, să și merite tronul și sceptrul. Băi, Ivan, o să fie mâncat de cel puțin doi trei oameni din PSD, dacă nu chiar o echipă. întreabi. Foarte foarte bine dacă se întâmplă asta.

ADRIAN LINCA: Dar pe cine ai fi văzut tu în locul lui Bogdan Ivan? Pe cine ai fi văzut sau cine ar fi meritat că tu zici că e pe meritocrație în PSD din Bistrița Năsă pe cine ai fi văzut pe merit să

LIVIU ALEXA: Niicu moldovan la orice oră.

ADRIAN LINCA: Păi acolo nu n a ieșit din cărți

LIVIU ALEXA: acolo noi acolo nu ști

ADRIAN LINCA: n a n a ieșit din cărți.

LIVIU ALEXA: Acolo aș fi văzut. Da. Acum avem altă probleme.

ADRIAN LINCA: Hai că oricine poate să zică numele astea două. Zi l și pe al treilea.

LIVIU ALEXA: Zi.

ADRIAN LINCA: Păi, zi l și pe al treilea nume, că de astea două le știe oricine.

LIVIU ALEXA: Și la Zani dintr o poziție câștigată. La NICU discutăm de o anvergură și de un traseu anume al Constanței, al parteneriat, nu știu ce. La Lază ne discutăm de un disruptive. Vine și ia funcția care tehnic în orice filială, dacă vrei PSD, că la asta vreau să mă refer, este una extrem de importantă. Nimeni nu poate ignora. De bine în absența unui președinte de CJ puternic în alte județe. Cam asta e șmecheria. Dar nimeni nu l va putea ignora pe Lazani. Lazani are un start bun de primar. Nu mi se pare încă că știe politică.

ADRIAN LINCA: Bun, dar și Lazan e împins din spate de Radu Moldovan. S a tras în campania electorală după el.

LIVIU ALEXA: De acord. Și toți care sunt astăzi în funcție trebuie să i mulțumească lui Radu Moldovan pentru ceea ce sunt în mod cert. Da. Ăă iarăși de partea cealaltă și vom vedea după plecarea lui Radu Moldovan dacă vor fi în stare să stea la masă, să se înțeleagă și să nu distrugă moștenirea asta. Nu discutăm de Eu nu discutăm de moștenirea voturilor și de 16 ani de dominație neîntreruptă sau fraierii o să ia bătaie de la niște nimuruci care ăștia se ia din sediul de la PNL. Bă, a trecut astăzi un pic pe la sediul PNL. Nu vreau să zic așa de răutate, dar eu ultima oară când am fost pe acolo, recunosc că am intrat într un sediu, era tot era cu Bsescu, cu nu știu ce era, Nele Olteanu pe acolo. Avea așa un șomău de cașcaval, bani atât avea și dădea la primar la afișat. Era o nebunie acolo. Era și ne olteam bătăios pe atunce când am fost eu ultima oară în sediu. Bă, să nu mint, dar o fi fost oricum l a bătut Radu de i a uscat freza, mustața, dar era mișcat. Băi, când a văzut sediul cum arată acuma fiți atenți, bă mistrițenilor, geamuri negre, lucioase din alea expo. Deci să nu se și din aia firmă. Zici că eram într o din aia de pompe funebre VIP în față. Am poză, am poză. Stați, stați, stați că mi am

ADRIAN LINCA: Bă, dar a zis așa ceva nu se poate.

LIVIU ALEXA: Bă, zici că eram la firma de înmormântări.

ADRIAN LINCA: Unde ai pus Alexa?

LIVIU ALEXA: Ia uitați vă. Bă, pe cuvânt. Uită te linca.

ADRIAN LINCA: Lasă mă cu [râsete] textele.

LIVIU ALEXA: Uită te. Uitați vă. Se vede așa arată. Clar așa arată. Zici,

ADRIAN LINCA: bă, uitați vă. Bă,

LIVIU ALEXA: zici că este firmă de pompe funevre și de fapt așa și este pentru că acolo numai înmormântați îs. Numai fantome și certăreți și nu se întâmplă nimic pozitiv. Deci ei în loc să se concentreze, să i bată pe ăștia din PSD, da, ei se ceartă între ei, să și trag carabe prin presă, își curentează amantele, discuții mișto. Bă, schimbați sediul ăla, bă, chemați l pe Nanel.

ADRIAN LINCA: De abia l a făcut, de abia l a aranjat. E nou, e nou refăcut acuma.

LIVIU ALEXA: Sentiul ăla îți îți imprimă ție ideea că poți să intri cu dragoste în partid și să zici: Bă, sunt liberal, bă. Bă, zici ori vii cu o lumânare, știi? Ori ți e frică să intri că te casează ăștia, te taie, te pui în pe un scaun și te, știi, te ciop.

ADRIAN LINCA: Bine, dar oricum e cam golașul ăla și de când e făcut

LIVIU ALEXA: înțelegi? Am fost la aur, ușa deschisă, sigur partid de opoziție, dar bă deja ce ne am gonflat la PNL, mamca ți aș mă

ADRIAN LINCA: bun după începutul ăsta al tău, așa,

LIVIU ALEXA: mamă, ce audiență fac iară iară fac audiență. crede mă

ADRIAN LINCA: ă trebuie să știe lumea, dar cine nu știe le spun eu, le spun eu acuma că ai fost PSDist cu acte în regulă. Adică nu faci acuma o apologie a PSD ului așa că te ai îndrăgostit tu de PSD, ci pentru că ai fost un social democrat cu acte în regule șeful filiale șful filialei Cluj Cluj.

LIVIU ALEXA: Da. A fost echivalentul lui Radu Moldovan, dar mult mai prost politician și am stat numai șase luni, așa cum am zis. Nu m am dezis o să rămân. Nu mai sunt PSD, nu mai votez PSD de șase ani după ce dăneal majoră cu Ciolacu care m a și eliminat că na, eu certându mă cu grupul de la Cluj, asta e. Dar voi fi un om de stânga întotdeauna. Eu n am votat nici Nicușordan, nici nu m am dus la vot și nu puteam vota nici pe George Simion. Mi e ciudă de mor că partidul a ajuns pe mâna lui Grindeanu. Mi e ciudă de mor că văd acest partid cum practic se autodistruge. Aia e. Așteptăm vremuri mai bune. N am fost niciodată ipocrit vizavi de PSD. Zic că am fost foarte obiectiv și curentându l și criticându l. [sforăit]

ADRIAN LINCA: Da. Hai să ieșim din sfera asta politică. Eu nu nici nu mă pricep și nici nu mi place foarte mult să vorbesc

LIVIU ALEXA: domnul Linca că aveți podcast șmecher acuma. Faceți pe modest

ADRIAN LINCA: mă pricep domnul Alexa la politică. Dacă vreți vorbim despre sport, despre handbal, despre presă. Uite despre presă, de exemplu aș vrea să și despre handbal vreau să vorbim. Aș vrea să vorbim în primul rând vreau să vorbesc să să te întreb ce i cu aparițiile astea tale acide în legătură cu Bistrița. Ai întors toată Bistrița invers din 10 TikTok uri. Care i schema? Care i Te ai trezit tu te ai trezit așa într o dimineață și a Ce fac ăia acolo? Ce fac ăia? Se plictisesc acolo? Ia să i curenteze un pic.

LIVIU ALEXA: Eu la 47 de ani în presă cel puțin fac asta de la 18 ani. N am presă. M am reinventat în presă de vreo cinci șase ori. [voce dreasă] Da. Am fost la un prodigi pe anchetă. La 21 de ani scriam anchete pe care alții nu aveau curaj să le semnezee. La 45. Da. Am fost primul patron de presă online din Cluj Napoca în când în Bistrița eram în zi în perioada pleistocenă pe partea asta. Da. Am fost achizitor, am fost seller de Trust Media la 31 de ani și am făcut bani o tonă vânzându mi practic producțiile. M am resetat, am fost, au râs lumea de mină când am cerut primii bani ca independent de la public 2011. Ha ha, prostule, n o să reșești niciodată. Astăzi sunt cel mai bine plătiți ziarist. Cel mai bine plătiți ziarist din România pe partea de subscriptions am undeva la 12000 14000 $ pe lună.

ADRIAN LINCA: Păi bine, dar ca să fiu malițios aș putea spune și că ești singurul. Adică

LIVIU ALEXA: așa și ce împiedică

ADRIAN LINCA: singur și ești pe locul unu. E adevărat, dar joci singur că nu mai e nimeni.

LIVIU ALEXA: Nu mai e nimeni și ce i împiedică pe restul să muncească.

ADRIAN LINCA: Nu mai sunt. Moise Guran face bine.

LIVIU ALEXA: Dana Budan nu este neapărat jurnalistă de este om de media sau ce vrei să zici influencer și are o tonă de Dar dintre ziariștii puri, eu cred că sunt cel mai bine plătit în acest moment de publicul meu. Da. Iar toate chestiile astea au fost un reset. Eu consider că cel puțin acum șase luni am luat decizia asta. Trebuie să mă mai resetez o dată spre final. Nu știu când mai am cariera, că vezi că ziariștii cam pe la 5:5 parchează. Infarct, AVC TC.

ADRIAN LINCA: Alin Cordoș zicea în podcastul meu aici că la 50 ar trebui să iasă la pensie ziariștii, că oricum nu mai dau randament după 50, că deja știu

LIVIU ALEXA: nu s de acord cu Al

ADRIAN LINCA: știu ști mai ales ăștia din presa locală,

LIVIU ALEXA: dar trebuie să avem grijă de sănătatea noastră, mai ales cei care ardem pentru idei și pentru meseria asta. Și am zis că trebuie să mă resetez adoptând TikTok. Astăzi am nu știu milioane de vizualizări într o săptămână. Am eu am devenit eu eram foarte celebru și așa pe bune ca ziarist de provincie mă duceam în București. Bă, v am văzut la România TVD cu TikTok. Îs practic nu știu așa o chestie mă mă oprește lumea în mall în București în pe stradă nu știu în Bacău. Am fost în Grecia, bă, într o stațiune unde nu sunt români, mă, că de aia m am și dus și m a oprit unul la o tăz. Zice: “Eu te știu, ești lib.” Am fost acuma în Tirol și m a obțit un m a oprit un căruțaș din ăsta cu căruțe turistice, cu căluț. Zice: „Diviu hai! Și atunce mi e clar că s a mutat tot toată sfera de interes. Asta e o problemă și pentru presa clasică online. Vezi ce repede a trecut digital online ul înspre ne înspre clasic pentru că ziariștii nu se adaptează, știi? Și atunci eu vă spun că nu mai am nevoie să apar la nicio televiziune. Oricum nu mă cheamă la ce scot pe gură și le stric ploile pentru că mie mi e destul ca mijloc de spread al informații să ai 6 7 milioane de view uri pe săptămână este enorm.

ADRIAN LINCA: Dar nu profiți cumva că românul a devenit în mare parte analfabet funcțional?

LIVIU ALEXA: Să devină

ADRIAN LINCA: a devenit că că românii devin încet încet în mare măsură analfabet funcțional. Nu profiți de fapt?

LIVIU ALEXA: Ba profit așa profită și alții de la Kim Kardaia nu mă compar. Andreea Bostănică, dar e are înaintașii mai mari. Ok. Dar nu profită industria gastronomică de faptul că copiii au părinți tot mai leneși și nu le mai gătesc și atunci mâncăm cei patru dușmani ai bucătăriei. Pizza, spaghetti, burgeri și mai zi și shaorma. Ei nu profită. Prietene, n o să rezolvi Alexa sau Adrian Na, analfabetismul funcțional. Am scris un text ieri, zic foarte deștept, știți că nu s modest,

ADRIAN LINCA: ăla cu licuricii.

LIVIU ALEXA: Cu licuricii, în care spuneam clard degeaba dăm noi vina pe generația de azi pe care o facem leneșă câtă vreme noi le am dat, le am oferit o viață plină de haos, le am oferit o lume proastă și cu cinism îi îndemnăm să se integreze, să ne plătească nouă pensiile. Nu vor mai fi pensii. Matematic noi știm asta, că nu mai ei nu vor mai avea de unde să mai primească și ei ceva și î trimitem nu la sclavie, la moarte îi desconsiderăm. Da, tare trist. Eu o perspectivă într adevăr diferită. Dați în generația asta cu șuturi unde vreți. Da, e adevărat. La 29 de ani de cu mami și tati. Dar cine a contribuit la România de astăzi la 37 de ani de haos și jeg și corupție astăzi? Haos. Noi, eu le spun tuturor cu vorbele mele mai grele și mai porcoase, haosul este noua noastră stare de a fi. Cine nu înțelege asta și nu temporară, deci noi vom evolua. Cine se va adapta haosului va supraviețui. Poate câștiga, că sunt oportunități. Dar să nu vă așteptați la o furtună de trei zile. Peste disparități vine ai ul, ne calcă în picioare, vin războaiele, vin gesturi pe care altădată nu le nu le toleram. Da, să l vezi pe Trump că și vinde moneda, că și vinde Bitcoin, că scrie Trump, “Fuck you Iran!” pe contul de Adică să vezi că diplomația și comunicarea coboară sub nivelul mării. Păi, Alexa poate să zică cu Da, dar tu ești Donald Trump. Da.

ADRIAN LINCA: Ai văzut ce a zis ieri? A zis că dacă vine o bombă nucleară pe San Diego e foarte bine. Cumva e bine că mici unde am ajuns

LIVIU ALEXA: și atunce [voce dreasă] cred că și ziariștii cum te ai adaptat și tu ai un produs media super frumos și cred că ești fericit. Sper că ești fericit cu ce faci.

ADRIAN LINCA: este acolo.

LIVIU ALEXA: Râdeam cu Mihai, prietenul meu, care e acolo. Zic, bă, uite, de acolo a început totul și aia mi se pare o minune. Eu o să revin într o zi de prostie la mesagerul la un ziar tipărit și o să l fac de dracului și o să am și succes pentru că am mai făcut o în 2011. Sportul bistrițean este o minune de nișă și noi vom putea vinde, nu știu generațiile de acuma de jurnaliști, dar noi vom putea vinde mai târziu un pic după pensie cu Cordor și cu alții nostalgie. Vom vinde nostalgia. Cum se vinde vinilul pentru nostalgie o să vindem ziare și o să scriem texte de mână, nu? Cu ai și cu clot, că acuma toate boarfele

ADRIAN LINCA: dacă o să mai putem

LIVIU ALEXA: scriu cu ai rahaturi. [râsete] Deși putea ai, fetelor.

ADRIAN LINCA: Dar dacă o să mai putem, Liviu, pentru că și peste noi vine ai ul și începem să nu mai gândim cu mintea noastră. Deja știi și tu că foarte mulți colegi de ai noștri folosesc la greu aiul și nu știu câți o să și mai păstreze

LIVIU ALEXA: folosești greiul pentru că oricum nu avea [râsete] treabă cu presa. Da. Nu, mă, dar nu trebuie să ne fie frică pentru scris.

ADRIAN LINCA: Zici și tu zici că asta ce faci tu acuma e o parte de presă adaptată la zilele noastre. Dar îi mai putem spune presă.

LIVIU ALEXA: Câtă vreme eu nu livrez chiloțăreală, deși pare că mă leg de subiecte. Îmi cer scuze, dar dacă unul, nu știu, nu dau mai să nu deschidem subiecte tablouide. Dar încă o dată, indiferent de asta, când cineva dintr o funcție, dau de exemplu de la ANAF, are proces de paternitate cu o angajată, este asta chiloțăreală? Nu. Este un act de informare.

ADRIAN LINCA: No, dar felul în care o faci,

LIVIU ALEXA: bă, lasă povești. Am înțeles. Eu m am dus și am impregnat o pe aia și am lăsat o gravidă și astăzi nu i recunosc copilul. Eu sunt șef ANAF sau Finanțe sau ceva. Da, bă, asta este deja o știre. Bun. Cum o prezint? Cum n o prezint?

ADRIAN LINCA: Bun. Da, dar știi ce zicea manualul de știri? Că știrea trebuie să aibă un anumit format. Cine, când, cum, ce, cum era, zis?

LIVIU ALEXA: Cine am zis? Cine când? N am știut când s a întâmplat. Da. Cum cum pot să le zic? Da. Și dovada le arăt le arăt portalul just. Da cum se vede cum aia doamna nu i dau numele care face are proces de patinate cu ăla. Bă mai ai ceva de comentat? Vă deranjează modalitatea că mai bag câte o șperlă acolo, mai râd câte un banc? O scuzați mă, mă rog să mă scuzați, am trecut de la zi de la clasicismul și cu surse.

ADRIAN LINCA: Zi cu trei știri. Confirmare din trei surse.

LIVIU ALEXA: Păi dacă eu am un judecător,

ADRIAN LINCA: Da.

LIVIU ALEXA: care înfăptuiește pe video acte de pedofilie, Da. și este arestat, mai au nevoie de trei surse?

ADRIAN LINCA: Nu. Ce sursă să mai au nevoie? Păi, înseamnă că tu resetezi și manualul de jurnalism.

LIVIU ALEXA: Gata. Manual de jurnalism este oricum cadou. Scuze.

ADRIAN LINCA: Da, bă, dar nu crezi că presa de astăzi s a transformat așa într un într o piață, într un talcioc de opinii că foarte puțini mai scot știri din dintre oamenii de presă. Majoritatea folosesc doar opinii, își spun opinii. E ok asta să fii o presă opini.

LIVIU ALEXA: Nu mă interesează să comentez ce fac. Adică pot să comentez și dacă mă zgând multă încep să mi dau drumul la gură. Uitați vă la cariera mea. Îmi cer scuze, dar în ultimii 28 de ani am avut norocul pentru că un ziarist de de investigați are poate de două ori norocul în viață să dea un tun. Mă refer la o dezvăluire majoră. Da, eu am avut noroc că o să dau 20, 30, 40. Da. Unele subiecte mă și caută. subiectele de

ADRIAN LINCA: Da, mă, dar pentru unele ai plătit la greu. Adică unele s au

LIVIU ALEXA: Dar nu, nu din vina mea. Am plătit din vina corupției, justiției. Îmi pare rău. Îmi pare rău. Nici azi nu recente, am subiecte corect făcute și intenționat sau poate neintenționat, dar greșit scrise, dar ele au bază factuală. Ai înțeles? Și am pierdut pentru niște excese de limbaj. Ai înțeles? Dar în esență astăzi este judecat pentru excese de limbaj sau pentru nici măcar pentru baza factuală, pentru nu știu ce daune, un subiectivism din ăsta. Jurnalistul nu mai este judecat pentru x fapt zi x abordare.

ADRIAN LINCA: Adică dacă e ce zice mă nu mă mai tot freca că știi la ce mă refer? La Oana Gheorghiu la 200000 €

LIVIU ALEXA: le am luat eu cu Ciutacul. ciutat că a luat 200000 pentru că a preluat a preluat dezvăluirea mea. Trebuia dacă era până într acolo să iau numai eu acea amendă. Da, dar nu 200000 colegul meu Victor Ciutacu. Nu 200000 Corpoș Nelu Corpoș și nu Iosefina încă 10000 și 200000 România TV doi la mână. În cazul respectiv, eu n am pus decât niște întrebări și am arătat niște cifre de la Registrul Comerțului și am întrebat de ce sunt ținute în Asociația Dor dorește viața 30 40 de milioane de RON, adică o tonă de bani nefolosiți pentru charity. Da. Și după aia s a văzut doi ani mai târziu de la ancheta mea că ea recunoștea că lua 5000 $ sau salariul că nu era chiar așa charity și așa mai departe. Ea știi ce a făcut doamna G? Arată un ziarist coclit care era din anturajul ei și ăla s a dus și a spus că a văzut o s a auzit că noaptea Oana Gheorghiu plângea și eu numai pentru asta am fost condamnat cu o sumă imensă

ADRIAN LINCA: că ea a suferit daune morale de pe urma materialului tău nu că e adevărat sau nu e adevărat ce ai scris înțeles.

LIVIU ALEXA: Da. Ă, mă aștept, mă aștept să zică pe Mohaci că n a putut dormi în pârnaie acuma că eu am scris despre niște lucruri din dosarul lui. Da. Am scris am prins rechizitorul pe mână. Eu mă aștept să mă dea judecata și să câștige. Adică în țara asta am scris cum a violat Da. O un copil luat din gară i a dat 300 RON și l a violat. Am scris cum care era povestea celui celor dețineri de droguri. El își droga victimele.

ADRIAN LINCA: Cum știai tu treaba asta? că a luat un copil din gară și l a violat pe 3 RON.

LIVIU ALEXA: De unde știam? E rechizitoriu.

ADRIAN LINCA: A scriam rechizitoriu. Așa ceva?

LIVIU ALEXA: Da, l am obținut eu că sunt ser de investigații șmecher.

ADRIAN LINCA: Deci n ai Nu er rechizitoriul domnului Călin Ceescu

LIVIU ALEXA: că sunt și nu sunt blat cu procurorii. Toată lumea știe că n am fost niciodată și nu voi fi niciodată blat cu procurorii.

ADRIAN LINCA: Apropo de cazul ăsta cu Oana Gheorghiu, cu în ce stadiu i procesul?

LIVIU ALEXA: Suntem în apel și din toată inima sper să Aenție, nu că o să mi se reducă mie 2000. Da, eu voi voi considera că și 3000 € sau 100 RON dați oi gârgâ sunt o înfrângere.

ADRIAN LINCA: Păi, stai mă, dacă ți spun 300000 sau 400000, de unde Dumnezeu plătești sumele aste?

LIVIU ALEXA: Nicio problemă. N o să plătesc că mi închid tot, mă autofalimentez, îmi declar faliment personal și nu pot să arăt semnul că până la urmă tu trebuie să dai asta și pe YouTube. Da, cam ce o să primească de la mine? Nu mă interesează. În mod normal, nu am cum să sper nici la bine, nici la rău, pentru că așa cum arată inclusiv România, cine mai face predicții despre țara asta, oricare ar fi, ele este un bou. Totul se poate întâmpla în România.

ADRIAN LINCA: Păi, înseamnă că e America a tuturor posibilităților România.

LIVIU ALEXA: Eu mi am meseria de meseria mea nu m am dezis niciodată cu bună și rele. O să continui s o fac.

ADRIAN LINCA: Da, dar cuvântul scris mai are vreo putere, mai are vreo vână? Tu zici că da, că mai ai încă anchete și dezvăluiri scrise.

LIVIU ALEXA: Tu zici că puțin mai dau. Bă, eu de 28 de ani, 29, cuvântul scris al meu se referă la dezvăluiri, la analize, da, la teme pe care presa normală refuză să le dezbată.

ADRIAN LINCA: Da, dar vezi că generațiile astea încep să te cunoască așa de pe TikTok și de 30 în în șase luni de de TikTok te cunoscut mai mulți decât

LIVIU ALEXA: E adevărat, dar te vezi pe TikTok, eu fac și acolo o grămadă de analize, sigur în limbajul de video și duc mesajul înspre mai multă profunzime decât chiloțăreli.

ADRIAN LINCA: Ă ești un dur, folosești un limbaj care pe unii scandalizează, dar eu vreau să știu dacă

LIVIU ALEXA: ha că s și deștept. Serios acuma, de ce nu zici și din astea?

ADRIAN LINCA: No, pe bune, zici tu destul. Foarte deștep. Într adevăr, lipsit de modestie, dar deștep

LIVIU ALEXA: zici tu, bă, destul.

ADRIAN LINCA: Dar eu te cunosc de multă vreme și mă gândesc de mult la treaba asta. Oare asta nu i doar un scut așa ca să după care te ascunzi tu cu blândețe în bucătărie la cafea, așa și ești un sensibiluț?

LIVIU ALEXA: M am uitat la tine să văd dacă ai fățăul de Gabor mată și te ai transformat în ca psihoterapeut și nu știu. Sper că nu vrei să pui mâna pe curs sau ceva.

ADRIAN LINCA: Tocmai ție, că ai mai dat de gol rapid.

LIVIU ALEXA: Vezi? Cumva tu ești doar un ziarist sportiv, prost și needucat sau de fapt ești un ziarist sportiv senzațional și de fapt pentru că industria presei nu ți a permis să fii decât atâta, când te ai trezit ai devenit un super ziarist și un super intervievator. Vezi fraiere?

ADRIAN LINCA: N am înțeles nimic ce ai zis?

LIVIU ALEXA: N ai înțeles nimic. Vezi că

ADRIAN LINCA: Adică acuma mă lauzi sau mă

LIVIU ALEXA: Te laud? Te laud

ADRIAN LINCA: sau mă piști.

LIVIU ALEXA: Da, da, da. Pentru mine, ok, că ne știm de atâția ani. Mie mi e ciudă că ziaristul sportiv a rămas atât de mult în față și până la urmă în interacțiunea noastră, că așa s a și întâmplat, nu, cu City News, am descoperit cât de atent ești, cât de deștept ești, cât de organizat ești când te ai ocupat de ediția de ziar pe care atunci o aveam. Ce

ADRIAN LINCA: ce bei? Ce bei s ar zice? Ce Ce bei? Ce bei?

LIVIU ALEXA: Ciudat. Foarte bun. Foarte bun. ascunsă.

ADRIAN LINCA: Da, vezi și zici că ai explodat la andropauză.

LIVIU ALEXA: Mie îmi place foarte mult. Păcat că formatul ăsta este atât de local. Zic cu drag. Adică o emisiune veselă, o emisiune mișto, o emisiune care s ar putea. Băi, zic și uite și sponsorilor. Sunt firme cu mulți bani aice. Bă, dați bani ziariștilor care produc pe bune chestii mișto. Na, nu știu, nu dau nume, dar uita lui Linca. Bă, veniți și pe lângă Jna și vale ascuns să endorsați, bă, emisiunea asta cu 400 € cu 200, cu 700. Dați bani pentru chestii care produc lucruri mișto. Da. Mâncați pentru loc să te audă careva. Cristina Cristina, scuzați mă. Cristiana pomenește poate Cristiana sa. Bă, Doamne iartă mă, n am văzut o nici pe ea de Cofiserii. Bă, Cristina arată impecabil. În Cluj nu sunt decât acadea. Și cam atât. Și ar trebui să fie mai multe. Impecabil. Am avut astăzi o cafea super șmecheră la Brix. Mi e ciudă că am auzit că ăsta care a fost omelier sau e la jen are AOP. Facem reclamă și astăzi când să mă duc și eu la AOP din Cluj am auzit de AOP. Nu m a plătit nimeni și era închis că probabil se reorganizează cu nu știu ce cu meniu. Mi a fost ciudă. Bă, îs mândru de Bistrița. Pe bune? Bravo.

ADRIAN LINCA: Da, mă, dar ne ai ne ai luat la bani mărunți în ultima vreme. Ziariștii mei o parte s au supărat că nu i ai băgat în seamă.

LIVIU ALEXA: Că ce?

ADRIAN LINCA: Că nu i ai băgat în seamă.

LIVIU ALEXA: Care dintre ziariștii?

ADRIAN LINCA: Ăia pe care nu i ai amintit s o supărat. Știi?

LIVIU ALEXA: Îmi cer scuze.

ADRIAN LINCA: Ăia pe care i ai înjurat. Ăia nu s o supărat. Dar s o supărat ăialalți pe care nu i ai amintit.

LIVIU ALEXA: Să nu se supără, că na, am făcut o intenționat. Dar uite astăzi chiar l am băgat în seamă un pic pe Berare. O să vadă el n o să i convină ce am zis despre

ADRIAN LINCA: Dar ce ai cu el?

LIVIU ALEXA: Nimic. Am zis așa numai îmi pomenește numele. Nu mi place să pomenești nume nici de bine, nici de rău. Știi?

ADRIAN LINCA: Te o pomenit pe tine?

LIVIU ALEXA: Da, da, da. că nu știu în spate sau nu sun în spate. N am înțeles prea bine că nici nu scria foarte bine și i am spus să și vadă de ciorbele lui de burtă și de pupat în fund primarii pe factură. O să nu mai pomenească numele că s foarte țăran la din asta. Adică iese bistrițeanul din mine și dau cu carava peste nalți. Ă sunt ziariști foarte buni aici. Repet, poate prea mulți.

ADRIAN LINCA: Prea mulți. Știu, știu de și eu sunt de acord cu asta că prea mulți.

LIVIU ALEXA: Da. buni ziariști care și a dezvoltat în timpul orgolii și asta ce se întâmplă în Bistrița să nu crezi că numai aice se întâmplă și în Pitești și în Galați. Sunt ziariști care au învățat pe prietenii să și facă rost de contracte de 2 300 € ori 6 or 7 și au o viață bună. Bine, foarte bine că ziariștii reușesc cât de cât să supraviețuiască. Am avut vieți grele în Covid în trecut în tranziție. credeți mă, dar dar nu este ok să devii slănină jurnalistică. Nu este ok să vină Alexa. Eu practic știi ce am făcut acuma până la urmă? Le am distrus shield ul la toți ăia care promiteau protecție nu știu cui și nu știu cui și nu știu cui. Am luat niște carabe și la revedere. Deci ce făceai mai protejat de secretul ăla?

ADRIAN LINCA: Bă, dar ți e simplu să faci chestia asta de departe? Dar de aici din interior e mai complicat un pic. Sunt ziariști de presă locală în continuare.

LIVIU ALEXA: Atenție, am eu anvergură națională în timp. Îmi pare rău să vă spun, domnul Linca, eu puteam face șmenuri, șantaje, golănii, coțcării, facturisme în Cluj pe bani de 10 ori mai mulți. Da, atenție de și eu mi am păstrat demnitatea în Cluj și am avut de suferit enorm. Am fost izolat economic, ostracizat, urmărit de servicii, de judecători. Am luat o rău. Eu nu comentez că un ziarist își face rost de o pâine pentru a duce acasă. Nu mă, nu mă Nu mă duce în zona aia pentru că trebuie să trăiască presa locală. Eu comentez că ziariștii sau nu, ziariștii clasici, buni, nu îmbătrâniți, da, sunt deja cotropiți de tot felul de agarici care un își fac un domeniu.ro și zic gata, asta i ziarul. Dacă te știi cu Nelu turc și ți dă un parai, ba ești nu știu cum ești ziarist. Nu ești ziarist, prietene. Da, dacă zici că Radu Moldovan e un kenner, gata, ești mare ziarist. Nu, nu ești ziarist.

ADRIAN LINCA: Nu ești ziarist, dar ce trebuie să faci? Ce trebuie să dovedești sau ce trebuie să ai în spate ca să te numești ziarist? Pentru că eu în ultima vreme recunosc, nu prea mă mai simt ziarist, îți spun sincer, nu prea mă mai regăsesc în

LIVIU ALEXA: Poate că nu mai ești ziarist, poate ai devenit om mai mult de media sau de social media. Bun, până la urmă poți să fii un intervieator bun, care este o parte foarte bună din ceea ce înseamnă comunicare. Bravo. Dar un ziarist trebuie să urmărească întotdeauna în spirit critic știrea

ADRIAN LINCA: critic.

LIVIU ALEXA: Ok, critic. Și atunci aice ne despărțim de ziariștii facturiști. Repet, chiar mă dau mare. Am un CV întreg de demnitate, de demnitate și insist cu foarte multe greșeli pe care le am făcut. Exces. Ok. Dar eu am un CV de ziarist demn.

ADRIAN LINCA: Bă, dar nici asta nu i corectă să le zici facturiști, pentru că ce i nasol în asta să faci factură la ceva ce lucrezi. Sună rău facturi, știi? Adică ăla care n are firmă deloc, cum i ai zis tu, cu un telefon, cu nu știu ce și nu poate emite o factură, ăla e mai respectabil decât facturistul.

LIVIU ALEXA: Se întâmplă o știre. Vine un îngânfat cu un abbistrițean,

ADRIAN LINCA: cum zici tu, de pace, așa, ușor să

LIVIU ALEXA: Da, da, da, da, da. Și până la urmă peste ranturile de pe TikTok demonstrează, da, că șeful baroului din Bistrița Năsăut facturează 12400 RON la spitalul județean, unde nevastă sa a fost a ta invitată, Mihaela Muruțan. Da. Este manager medical în conducere. Da. Nimeni nu scrie, nimeni nu zice„Bă,

ADRIAN LINCA: îți spun un secret.

LIVIU ALEXA: Zi mi.

ADRIAN LINCA: În secunda doi l am sunat pe Moruțan.

LIVIU ALEXA: Așa.

ADRIAN LINCA: Nu așa trebuia să fac

LIVIU ALEXA: tu?

ADRIAN LINCA: Da, eu l am sunat pe Moruțan pentru că voiam voiam să scriu treaba asta. Și Moruțan a zis că ăla e un contract absolut legal făcut de hă hă de 10 ani, că l a avut contractul ăsta și cel dinaintea lui, că spitalul nu are altfel de asistență juridică, deși are un departament juridic, nu are angajat angajați oameni pentru treaba asta și că acest contract e cu firma lui de avocatură și că banii ăștia se împart la toți oamenii care lucrează și dau asistență juridică spitalului.

LIVIU ALEXA: O întrebare. Ai scris undeva asta?

ADRIAN LINCA: Stai un pic. N am apucat că te am adus pe tine aici și am vrut s o discutăm. Nu, n am scris o, mă.

LIVIU ALEXA: Când l ai sunat

ADRIAN LINCA: zilele astăzi e

LIVIU ALEXA: De ce? Dar de ce l ai sunat luni? Eu am publicat sâmbătă.

ADRIAN LINCA: Astăzi, stai mă un pic. Azi fac emisiunea cu tine și m am documentat. M am documentat ca să știu să dau o replică, nu la treaba asta. Mai mult decât atâta, el zice că nevastă sa n are nicio funcție executivă la spital. H bun. Nu că iau eu apărarea lui Moruțan acuma. Apropo de verificat din mai multe surse, știi?

LIVIU ALEXA: Și acuma eu vin pentru că ziarist foarte bun. Nu zic că tu ești unul prost, dar ai fost la un moment dat acuma în discuția asta moală cu [râsete] el pentru că trebuia să

ADRIAN LINCA: Bă, dar tot mai bine decât alții care n au fost deloc.

LIVIU ALEXA: De acord. Atenție. De acord. Și eu te iubesc și știi că o zic în față, n am nicio treabă. Da. Ă comentând răspunsul domnului Moruțan. Da. Da. este outrageous sau cum să zic extraordinar de nesimțit din postura de șef de barou. Da. Să te căciulești la banii ăia și să vii cu explicațiile astea. Deci un șef de barou trebuie să aibă o stare de restrângere și ziariștii trebuie s o aibă. Nu te poți duce ca ziarist de investigații nu știu sau judecător la un chef cu un interlop. Dar în România, zi în Bistrița se întâmplă. Se întâmplă la întâlnirile unui mare baron care este Radu Moldovan. Uite dezvăluire. Da, nu se poate la întâlniri politice la cum se numește domeniul Transilvaniei. Să vedem pe pus invitații lui sau cum or fi ce or fi fost în tâ politică într un colț acolo și acolo un judecător sau un avocat sau nu știu ce. Nu se poate. Ok.

ADRIAN LINCA: Bă Liviu e un oraș mic mă oamenii s prieteni indiferent de meserie.

LIVIU ALEXA: Nimen Liviu Alexa nu a spus deci mânca mi ar fundul Moruțan. Da. Nimeni n a spus că este un contract ilegal. Liviu Alexa n a spus asta. A spus că este un contract.

ADRIAN LINCA: Sunam. Îl sunăm pe Moruțan.

LIVIU ALEXA: Nu, nu, nu, nu, nu, nu, că n am chef să distrug emisiunea.

ADRIAN LINCA: De ce, mă?

LIVIU ALEXA: Nu faci talk show cu el. Dar n am nicio nicio problemă de lașitată și de frică. Da, Moruțan, i ai prezentat punctul de vedere și acuma răspund eu. Ă Este imoral. Da,

ADRIAN LINCA: asta da. Poate fi

LIVIU ALEXA: și o căci, bă. Este nu poate fi de fi imoral, dar și zi este imoral.

ADRIAN LINCA: Nu, mă. Da, dar nu e ilegal. Poate că

LIVIU ALEXA: imoralitția. Explicația că soția mea n are o funcție executivă când ea este în consiliul de conducere al spitalului și în România merge.

ADRIAN LINCA: Bă, dar tu crezi că doamna Moruțan decide ce contracte să se dea în spital?

LIVIU ALEXA: Hai mă, lasă mă. Hai mă lasă mă. Ești alături de colega ta de Bun.

ADRIAN LINCA: Bă și tu crezi că căă doamna Moroțan a zis la directorul spital

LIVIU ALEXA: decide. Nu decide. Decide nu decide. Decide, nu decide. Da, tu șef de barou,

ADRIAN LINCA: avocat reputat, Da. Da, bă, contractul l a făcut înainte să fie șef de ban.

LIVIU ALEXA: Bă, nu, nu, nu. Contractul l a făcut înainte pe dracu. Contractul l a preluat de la alt traficant de influență. Dar lasă mă, deci să nu vină cu explicația asta altă penibilă. Da. Deci domnul Musan, trebuia să zică eu îmi voi face rost de 12000 RON din altă parte, deși este legal, deși spitalul are nevoie de

ADRIAN LINCA: Păi, bă, și el mai are contracte din astea cu mai multe instituții. Din asta trăiește omul.

LIVIU ALEXA: Păcat, păcat.

ADRIAN LINCA: Păi, din asta trăiește.

LIVIU ALEXA: Uite, ca să mă exprim în pozitiv, poate să aibă contracte cu alte instituții. Da, dar în cazul ăsta de față trebuia să se abțină. Așa cum un judecător se recuză din anumite motive care doar nici nu trebuie să l explice.

ADRIAN LINCA: Bă, dar nevastă să ți spun eu, nu participă la nicio ședință de decizie acolo. Nevastă are altă treabă, mă. n are nicio treabă cu conducerea spital această această

LIVIU ALEXA: bă putem să reproșăm o grămadă laudine a imoralității. Domnul Moruțan trebuia să facă o stare de refren și să zicăbă mai fac rost de alte contracte, nu mă duc acolo, nu mă duc acolo. O să zică lumea, n o să zică lumea, o să afle un bou ca Alexa, n o să afle. Bă, îmi cer scuze, dar nu trebuia s o facă.

ADRIAN LINCA: I ai prezentat punctul de vedere.

LIVIU ALEXA: Mi l am zis și eu pe Eu cred că domnul Moruțan ar trebui de dată să renunțe la acest contract. Da. Și asta e. Și atunce mergem mai departe.

ADRIAN LINCA: Domnul Dar bun, stai să nu trecem de la domnul Moruțan. Stai, stai să nu trecem de la domnul Moruțan că i ai luat și nevasta la tocat.

LIVIU ALEXA: Da, da, da. Păi cu ce?

ADRIAN LINCA: Cu nu știu cu ce. Cu multe cu multe alte lucruri. Cu al cu alea nu s de acord cu tine, să știi. Ai luat o la tocat prin spital cu tot felul de

LIVIU ALEXA: Nu i am rostit numele. Îmi pare rău.

ADRIAN LINCA: Nu,

LIVIU ALEXA: nu. Deci, fii atent la ce vorbești.

ADRIAN LINCA: Am dedus eu greșit.

LIVIU ALEXA: Dacă ai dedus îmi place de tine cum gândești. [râsete] Da. Îmi place de tine cum gândești. Deci încă o dată, domnul Russa n are șansa să renunțe și să iasă corect din poziția asta. Poate n a gândit o, poate așa a văzut o. O altă întrebare care se pune este de ce spitalul plătește niște consilier juridici trei, patru așa.

ADRIAN LINCA: Nu i niciunul angajat pe pe funcțiile alea de 10 ani de zile.

LIVIU ALEXA: Bine, de 10 ani există și contractul

ADRIAN LINCA: și și spun și de ce. Pentru că sau așa justifică ei, pentru că e mai ieftin să faci un contract cu Moruțan de 12000 decât să plătești trei angajați la

LIVIU ALEXA: Atunci să dăm afară cei trei angajați să zicem

ADRIAN LINCA: care nu sunt

LIVIU ALEXA: să i zicem la bă acolo figurează în grilă. în grila trei posturi, dar nu asta nu i management bu și atunci facem așa, facem un concurs, da, legal, licitație, dar nu pe 12000, pe 400 pe lună.

ADRIAN LINCA: Păi dacă legea nu mi cere așa ceva, ce a fost Curtea de Conturi de nu știu câte ori acolă

LIVIU ALEXA: mă cu povești de astea, Adrian Nica, te rog eu, că acuma ajung să cred pe bune că face ești biasad. Ai văzut articolul în care am am spus au dat de mai multe ori bani, de mai mulți adică sume imense către un avocat din Cluj. sume care pentru niște șmecheri din Cluj, cum e Râșniță, foarte bun, nu știu, Budișani din penal, foarte buni, sunt justificabile, justificate. Când ai un proces de malpraxis, nu mai poți să te duci în instanță cu paparici, cu consilieri juridici și atunci da, îl iei pe Moruțan, îl iei pe cine vrei tu, nu dau nume acuma, da, îl iei pe ăla, pe ăla, pe ăla și te duci să te bați în instanță că e proces de 1 milion de €. Dar pentru asemenea atunci asumă ți o licitație publică. Uită te un pic la răspunsul lui Sechei. Nici nu mi zice cum a fost făcut contractul prin achiziție de la Mica, de la Ticu, de la Linca. A găsit contractul de pe jos. Serios? Băi,

ADRIAN LINCA: eu s de acord cu tine. Eu

LIVIU ALEXA: Deci dumnealui avea șansa și are în continuare șansa să iasă onest din chestia asta, fără explicații. Bă, renunț, mă crezi? Uită te ce nuanță fac cu alte contracte, cu alte instituții, cu alte instituții. Poate să aibă câte vrea e. Nevastă sa noi acolo zice: Bă, am legitimitate. Eu n am zis că este ilegal, am spus că este imoral.

ADRIAN LINCA: Da, pot să fiu de acord cu cu tine. Iegal. În niciun caz au trecut zeci de controale de la Curtea

LIVIU ALEXA: Imoral ca avocat, dublu imoral că șeful baroului și dau un exemplu prost.

ADRIAN LINCA: Tu crezi că Tu crezi că Moruțan acuma fie vorba între noi, aproape că oprim microfoanele. Tu crezi că Moruțan are nevoie de 12000 de

LIVIU ALEXA: să oprim microfoanul

ADRIAN LINCA: între ghilimele zic în paranteză crezi că Moruțan are nevoie de 12000 alea de la Știi

LIVIU ALEXA: nu mă interesează că are nevoie de 12000 sau de 200000 de € sau de 12000 RON. Mă interesează principiul. Câtă vreme domnul Rinca iară cu poveștile cu Pești, cu l am sunat pe băi, eu am adus dovada semnată de Seke. Am zis pe TikTok, vedeți că există un contract. Am dovedit. Asta se numește jurnalism, că vă place, că nu vă place, că sunteți prieteni voi doi.

ADRIAN LINCA: Place ne Nu că nu nu că nu suntem prieteni. Eu vorbesc în numele

LIVIU ALEXA: și eu în tot în numele jurnalismului.

ADRIAN LINCA: Tot în numele jurnalismului am întrebat cealaltă parte.

LIVIU ALEXA: Asta nu mai este jurnalist. Ăsta nu mai este jurnalist. Ce faci tu acuma? Tu crezi că are nevoie de 12.

ADRIAN LINCA: Dar tu de ce nu l ai sunat pe Moruțan? Tu de ce nu l ai sunat pe Moruțan?

LIVIU ALEXA: Eu stilul meu întotdeauna în fața evidenței. Da. Astea s niște dumisme de G4 media instalații. Da, eu ți am arătat facts. Să spun să ce? Să spună ce ți o spus ție ca să i mai dau un run. Bă, asta este fapta la care mă refer. Are 12000 RON nevastă sa acolo este imoral. La revedere. Drum bun. Înțelegi?

ADRIAN LINCA: Hai că ți

LIVIU ALEXA: Auzi că avea nevoie Moruțan de 12000 RON. Păi dacă n are nevoie să renunță.

ADRIAN LINCA: Nu mă vreau să spun că nu a făcut treaba asta ca să câștige bani, ci pur și simplu e un contract.

LIVIU ALEXA: care de și șef de baro trebuie să ai o stare repet de reținere,

ADRIAN LINCA: dar ca management în spital mie mi se pare o chestie bună, adică decât să plătesc trei oameni, mai bine plătesc unul singur.

LIVIU ALEXA: Foarte de acord. Fă licitație. Nu i da, nu i da la ăla de dinaintea lui Moruțană.

ADRIAN LINCA: Ca să fim corecți. Noi de la Nu mai știu că acuma e oătură. Nevasta lui, prima nevastă a lui Moroțani. Tata lui ăla a avut.

LIVIU ALEXA: Hai, mă, lăsați mă cu moște.

ADRIAN LINCA: Tata lui ăla polițistul vechț. Tot 12000.

LIVIU ALEXA: Serios?

ADRIAN LINCA: Eu înțeleg subiectele de presă. Înțeleg și jurnalismul. Ce nu înțeleg? De pildă, de ce te iei de de neveste și de de

LIVIU ALEXA: m am legat [sforăit] de neveste?

ADRIAN LINCA: Nu, mă, de de cum să le zic, mă, de viața lor intimă, sexuală la toată lumea din spital, din poliție, din

LIVIU ALEXA: poliție. Păi, un pic e normal să faci să faci copii subordonatelor?

ADRIAN LINCA: Nu, mă, asta nu. Dar nu numai despre asta e vorba. Nu,

LIVIU ALEXA: hai despre vorba. Bă, e normal,

ADRIAN LINCA: bă, tu le ai luat pe toate la rând.

LIVIU ALEXA: Normal să fii căsătorit. E normal să fii căsătorit și să ai proces de paternitate,

ADRIAN LINCA: bă, nu. Asta i o știre de presă. Asta e o știre de presă, bă. Asta da, mă. Asta da. Liviu. Dar să spui că prin spital doctorul ăla și face și trece și

LIVIU ALEXA: Ce, mă? Dar ce așa spus și despre Pomohaș până v am adus înregistrare.

ADRIAN LINCA: Da, mă. Și ce, mă? Pomohaș făcea ceva ilegal mă. Dar ăsta că babardește niște Deci e normal să faci sex în spital.

LIVIU ALEXA: Bă, dar de ce n ar fi?

ADRIAN LINCA: Ă

LIVIU ALEXA: Bă, dar de ce n ar fi? Domnul Rica. Dar ce mă este vreun articol de lege care zice,

ADRIAN LINCA: bă bă Liviu, este vreun articol de presă care zice

LIVIU ALEXA: foarte bun vinul ăsta pentru tine.

ADRIAN LINCA: Foarte bun roșu,

LIVIU ALEXA: virgol, până la urmă, lăsând o glumă, păi stai mă un pic. Hai să discutăm calitatea de de medici, bă. Hai să discutăm dacă ăia s meseriași medici sau nu. Mă, nu c o babit o asistentă într o pauză de într o pauză de ieșit de la sex.

ADRIAN LINCA: Acuma n o fi acuma n o fi babardito în timp ce opera. Hai să fim serioși.

LIVIU ALEXA: Am înțeles. Hai să facem ses în biserică. Hai să facem ses la ITM. Hai să facem nu știu unde. Bă, până la urmă atent, eu am făcut un mare serviciu județului să mă premieze Radu Moldova. Nu vrea să mă facă cetățean de onoare. De acuma mi a și ras o cu tot ce am zis. Nu mă mai face Radu nici cetățean. Bravo! Vai de capul lui! Meritam eu. Acuma zic așa zică măcar să scape de mine pentru că până la urmă toată țara știe cât de potenți sunt bistrițenii și de virgon și atunci am rezolvat o.

ADRIAN LINCA: La cine? La cine? De cine te ai mai legat? Deci cu Moruțan am terminat o. Cu ziariștii? Ți am spus că s supărați ziariștii că nu i ai amintit. Nu că i ai cominit. Așa cu polițiștii, cu negrea cu sau cu cine? Cu cine ai zis? cu proces de paternitate.

LIVIU ALEXA: Da,

ADRIAN LINCA: să zicem că poate să fie un subiect dacă e adevărat că eu n am dov

LIVIU ALEXA: pe portalul de justiție cred.

ADRIAN LINCA: Păi nu, mă, eu te cred pe tine că eu n am studiat cazul ăst

LIVIU ALEXA: am ți am arătat pe TikTok nu ai orbete. Nu ești orb. Așa. Ai văzut că am pus portalul de justiție.

ADRIAN LINCA: Da, dacă tu l ai pomenit cu nume și prenume. Bă, dar poate că e o coincidență de de nume sau cine știe.

LIVIU ALEXA: Hai, mă, lasă mă. [râsete] Bun vinul roșu. Bunica. Bun. Băi, felicitări! Colegii de la Mana Scă mai vin la emisiune că Linica deja

ADRIAN LINCA: cu Brad.

LIVIU ALEXA: Bă, deci Adrianica e de acord să faceți sex, bă, peste tot, bă, bă. Așa.

ADRIAN LINCA: Nu i așa.

LIVIU ALEXA: Nu i așa cu Brad Pitt ce ai? Ă, exact ce am spus. Când îți vine un soț în coronorat și zbiară, bă, vedeți că astea s informații, nu 3 RON.

ADRIAN LINCA: Ce mă soț în cor? Trezi la ce? La ce te referi? Ce vine soțul? Ce treabă tu?

LIVIU ALEXA: Corat care a venit în față la biroul lui, i a cerut audiență și ăsta a fugit prin spate pe la Sărei să iasă ca să nu ia peste nici asta știre de presă adică nu ști adică nu știre un comportament imoral

ADRIAN LINCA: de investigații numărul din România

LIVIU ALEXA: asta nu e știre așa nu este știre că tu ai un comportament imoral

ADRIAN LINCA: ce mă imoral că ce

LIVIU ALEXA: la prima subordonată cum se nume a fosta purtătoarea de cuvânt a

ADRIAN LINCA: IPJz mai știu daști Lasă, în Amer,

LIVIU ALEXA: lasă, lasă, lasă. Pleat, lasat în America. Hai pervers, bătrân. Ai îmbătrânit pervers. Adriane. Adriane,

ADRIAN LINCA: nu, nu, nu, Liviu, eu aștept mă uit, bă, eu dau 27 RON acolo ca să văd că mi spui că ăla a prins o de fund pe aia pe pe site ul tău de invent.

LIVIU ALEXA: Este un comportament imoral. Dacă nu vezi asta în jurnalism pare câte angajate ai prins tu la City News și pe vremuri

ADRIAN LINCA: de prins la City News pe nimen serios. Sper să întrebi pe cine vrei. Poți să pe pe cine vrei tu.

LIVIU ALEXA: Da. Bun. Una i că, atenție, nu mă dau virgină, dar nu mă lua cu din astea cu N ai prins și tu.

ADRIAN LINCA: Păi și tu ce înseamnă? Ți ai mamelit angajatele sau colegele de presă?

LIVIU ALEXA: Păi nu, mă, dar asta nu e o știre de presă.

ADRIAN LINCA: Toată lumea o mamelit.

LIVIU ALEXA: Atenție încă o dată. Ă El este șeful poliției, nu e șeful de la Măriuța SRL. Și în fața lui a venit un soț încorat. Sunt niște băieți care se ocupă sunt în în Bistrița niște [voce dreasă] băieți, dar și în general la București care se numesc protecție internă. Înțelegi? Dacă ești ziarist șmecher ca mine la București sau unde vrei, mai ai și sursă de acolo dacă înțelegi ce înseamnă informațiile. Înțelegi?

ADRIAN LINCA: Bine, eu înțeleg ce înseamnă informațiile și te cunosc și pe tine și î Eu cred că tu ai folosit ambalajul ăsta așa ca să atragi mai multă atenția asupra unor lucruri.

LIVIU ALEXA: Aveam nevoie.

ADRIAN LINCA: Apate.

LIVIU ALEXA: Adrianca nu avea nevoie. Pe bune?

ADRIAN LINCA: Păi ai avut sau n ai avut

LIVIU ALEXA: cu ajutorul avut nevoie să fac mai mult decât trebuia. În două săptămâni unu că presa locală trebuie să se gândească mai bine la misiunea ei și doi.

ADRIAN LINCA: Să ce mă să scriem de de babardel prin spital și de de

LIVIU ALEXA: De ce presa locală n a scris în afară de un singur caz Liana Murășan despre perchezițiile de ieri de la IPJ?

ADRIAN LINCA: Bă, a scris Leana Murășan. Ea se ocupă cu asta.

LIVIU ALEXA: Am înțeles. Dar și voi cu ce vă ocupați, mă? Bistriț.

ADRIAN LINCA: Bă, putem discuta,

LIVIU ALEXA: nu i cazul tău.

ADRIAN LINCA: Putem discuta că sunt ziariști mai buni, mai slabi, că unii se ocupă cu ceva, că alți mai bun ziar care întorc privirea, ziariști care există și din ăștia și facturiști, cum le zici tu că tu ești mai tare, că tu ești mai tare decât majoritatea de aice și asta e adevărat.

LIVIU ALEXA: Asta e adevărat. Ă, domnul Negrea are șansa să mă cheme în judecată și să mergem să citim dosarul de paternitate, să l desfacem, să l cerem în instanță despre ce e vorba, alegații. Da, eu n am prezentat decât o faptă. Și ne distram. Eu s dispus să mergem să mi apăr reputația și dumnealui pe a și mergem în instanță. Care i problema?

ADRIAN LINCA: Bă, dar dacă nu i dacă nu i adevărat asta,

LIVIU ALEXA: dar dacă pe portarul de justiție o angajată din subordonată de al judecată și cere proces de paternitate. Am mai avut disputa asta.

ADRIAN LINCA: Păi și pă dacă câștigă procesul de paternitate?

LIVIU ALEXA: Bă, îl câștigă. Vedem. Deocamdată există. Eu la asta mă refer. Ai înțeles? Și nu mai fă pe fraierul că deja mă enervește și ți dau cu sticla în cap. Auzi eu am prezentat niște prezent. Fii atent am aceeași situație. acum un an jumate, șeful PSD Cluj Napoca, da, care e și mare șef la postă și nu știu ce, își face poză la botez cu copilul,

ADRIAN LINCA: da,

LIVIU ALEXA: necăsătorit cu doamna respectivă și pleacă de acasă.

ADRIAN LINCA: Am eu un prieten care s a înflecat după pâine și a venit după doi ani,

LIVIU ALEXA: așa și ăsta. Da. Și după aia, deși a fost la botezul copilului său și l a recunoscut, îl reneagă, adică nu l mai recunoaște și are loc un proces de paternitate. Eu scriu despre asta. Scriuitați că este s a întâmplat asta. Uitați poza, uitați nu știu ce. Plus alte mărturii ale doamnei care spune că a fost bătută de el și nu știu ce. La m am omenință că mă dă în judecată. Am zis: „Hai ho! Ce s a întâmplat vinerea asta trecută? Ce a prezentat Alexa? Rezultatul de la INML, de la medicină legală în care este tătic 99,99%. Și am închis procesul. Bă, nu știu să mă dea în judecată pentru calomnie. Cine dorește? Mergem ne apărăm, vedem. Poate vine și Negrea și plânge și spune că cauza nu știu ce. Bă, sunt de acord, vedem, mergem în altă instanță. Dar deocamdată vă spun,

ADRIAN LINCA: bă, dar de ce ți place să râzi așa? Îți place să râzi de necazurile oamenilor? Pe bune, dacă nu

LIVIU ALEXA: județ în acest județ ați tolerat voi ziariștii și nu vă fac un proces de conștiință și nu vă reproșez. Ați tolerat o grămadă de căcaturi. Scuzați expresia.

ADRIAN LINCA: Asta să fie ăsta să fie cele mai mari căcaturi din județul ăsta. Ăstea să fie cele mai mari probleme pe care le are județul. Un primar, un primar de comună își mamelește angajat și

LIVIU ALEXA: bă lasă că l au scris toată lumea despre ăla despre după ce

ADRIAN LINCA: După

LIVIU ALEXA: după ce existau informații ce face după ce el e un fraier cu cabină și și pune pe WhatsApp pe view toate pozele. B curajul ăsta și eu l am. Bun.

ADRIAN LINCA: Știți, sunt ziariștii sunt ziariștii care așteaptă comunicatul de nea să l copieze și sunt ziariștii care încearcă ca Liana, felicitări, că a avut sursele, că a avut curajul să se bage 30 de familii și au făcut case în poligonul de la armată de la livezile. Ăla mi se pare un subiect mult mai tare decât că primarul a prins o de cur pe nu știu ce.

LIVIU ALEXA: Uite, nu l am urmărit. L a acoperit cineva?

ADRIAN LINCA: Nu știu. Acuma e o discuție.

LIVIU ALEXA: Da sau nu?

ADRIAN LINCA: Nu știu că nu eu să știu subiectul. Nu o știu, dar mi se pare, bă, ea nu pot să tragă cu pușca în poligon deord. Pentru că și a făcut case cu acceptul primarului cică. De

LIVIU ALEXA: eu s de acord.

ADRIAN LINCA: Mă rog, deci ă ce vreau să spun prin treaba asta, că tu ai ambalat frumos discuțiile astea, ne ai deturnat un pic atenția de la problemele din din județul nostru și bine ai făcut, ne ai scuturat un pic bine și acuma ne lași tot cum ne ai găsit.

LIVIU ALEXA: că mă reduci pe bune la ideea de ambalaj plec din emisiune.

ADRIAN LINCA: Nu, mă, dar rău că există și după ce te am omenit atâta n ai cum să

LIVIU ALEXA: pe bune, nu sunt n am ambalat nimic.

ADRIAN LINCA: Ai ambalat?

LIVIU ALEXA: Nu am ambalat nimic. Eu fac

ADRIAN LINCA: Ai ambalat, ai cântat acolo, ai făcut teatru artistic, ai făcut

LIVIU ALEXA: Păi acolo.

ADRIAN LINCA: Păi la asta m am Păi la asta m am refit.

LIVIU ALEXA: Când am ambalat domnul Linca, am publicat răspunsul spitalului județean despre contractul lui Moruțani. Liniște, vă rog. Facts. Da, facts. Și ce a făcut presa locală? Nimic.

ADRIAN LINCA: Bă, dar presa locală poate că are alte subiecte. Presa locală a dezvăluit nosocomialele și lupta cu microbii din spital și cu nu știu ce. Nu.

LIVIU ALEXA: Păi

ADRIAN LINCA: sau de exemplu de ce firma EOM câștigă licitații? Poate au alte subiecte.

LIVIU ALEXA: Asta a fost subiectul cel mare morții din Craini, mă. Dumnezeu să i odihnească. Dar erau și alte subiecte. Da.

ADRIAN LINCA: Da. Pe de altă parte, trebuie să recunosc și eu și ăă că tu ai dreptate și că presa locală a intrat într o amorțire din asta, într o stare de moarte clinică și asta și din vina politicienilor pentru că au învățat ziariștii să trăiască ușor.

LIVIU ALEXA: Comod,

ADRIAN LINCA: comod, comod.

LIVIU ALEXA: Uite un exemplu despre baron, că l suporți, că nu suporți. Rolul tău de jurnalist nu este nici să fii procuror, nici să l fii admirator. Bă, eu n am văzut o analiză a dosarului dna. Nu contează că face referire la Radu Moldovan de la incipiența lui până astăzi. Un ziș să pună întrebări:bună ziua, mai aveți ceva? Ce mai faceți? Cum mai sunteți? Mai este ceva? Adică de ce ați făcut perchezițiile alea? Aș fi vrut să văd o analiză, da, o chestie statuată, o chestie a unui ziarist care gândește profund și să fie în continuare

ADRIAN LINCA: pentru că există încă mentalitatea aia de ziarist de provincie care nu și bagă nasul unde nu i fierbe oala și se consideră cumva depășit de subiectele astea sau cel puțin așa mă simt eu. Eu mă simt depășit de astea. Pentru mine chestiile astea. Mai văd pe Claudia Andron că scrie despre rachete, despre ONU, despre NATO, despre Bogdan Ivan care a semnat nu știu ce cu nave, cu gaze, cu Bă, eu eu recunosc, mă simt depășit de chestiile astea. Adică ți se pare că are dreptate Claudia când scrie despre astea?

LIVIU ALEXA: Nu, nu mi se pare că are dreptate. Mi se pare că nu se pricepe.

ADRIAN LINCA: Bă, poate pasiunea ei.

LIVIU ALEXA: Vorbesc serios acuma. Uite și Tișe scrie că ți dă poezie la Cluj. Președintele CJ Radu nu scrie, dar ve uite ce președinte deștept avem. Într o altă notă ăă dar este și despre politicieni în m cert este despre politicieni. Politicienii din păcate au ajuns iarăși o să am o să fie ciudată afirmația asta de acuma pentru că presa locală din Bistrița, în mod specific, la asta discutăm, a devenit așa de comodă și atât de inertă. Am ajuns să avem crescențe precum Anonimus și Bistrița Trezește te. Ăștia o să se supere dacă mă aud acuma cu Bistrița Trezește te și nu. Dar eu spun încă ceva. O însemnare de întrebare este pentru ziariști. De ce aceste pagini plus sau minus bine informate reușesc să atragă mai multă atenție și să dezbată subiecte mai mai jurnalistice decât ceea ce are presa locală de făcut? că i Fărcaș, că nu i Fărcaș, că bagă calomnii, că nu știu ce bagă Anonimus. La real, aceste pagini, din păcate neasumate, acuma știm despre unele, se comportă mai jurnalistic decât presa locală.

ADRIAN LINCA: Uneori,

LIVIU ALEXA: uneori, uneori, băi, uneori.

ADRIAN LINCA: Bună observația. Corect. Și asta trebuie să fie un mare semn de întrebare pe pentru jurnaliștii, să zicem, adevărați. De ce?

LIVIU ALEXA: Așa este.

ADRIAN LINCA: Dar eu cred că ei încă nu au ajuns la nivelul de latență pe care îl au jurnaliștii locali. Adică ei sunt în faza în care jurnaliștii locali au fost acum 30 de ani. Dau dincoate să ajungă și ei la cașcaval dacă vrei.

LIVIU ALEXA: Pe de altă parte nici nu mi se pare normal ca asemenea pagini să existe. O spun și cu respect pentru ei că fac lucruri interesante, motivați politic de răzbunări. Habar n am cine plătește, cine mână în În cazul lui Bistrița, Trezește te, cred că a început totul din răzbunare și acum a devenit aproape un semibusiness. Da.

ADRIAN LINCA: Și s ar putea să devină chiar un partid

LIVIU ALEXA: sau chiar un partid sau chiar un ziar local.

ADRIAN LINCA: Da. Sau chiar un ziar local. Da.

LIVIU ALEXA: Da. E un curent. Oricum Anonimus este o răzbunare cel mai probabil a lui Bogdan Ivan. N am dată. Cel mai probabil am zis probabil că așa arată referințele, dar ziariștii ar trebui să se întrebe că tu ești de la știri de nu știu ce, că tu ești de la ăla de la ăla, nu mai bă uită te ăștia

ADRIAN LINCA: există și o doză de asta de superioritate a ziaristului, știi, față de purtătorii ăștia de telefon, știi? Adică tu ai un telefon acolo, eu am lucrat 30 de ani, am expertiză. Nu i așa?

LIVIU ALEXA: Trebuie să demonstrezi, știi și tu foarte bine. Trebuie să demonstrezi în fiecare zi că ești ziarist. Nu poți să zici că sunt ziarist, că am făcut acum 30 despre mine vorbesc. De 28 de ani demonstrez în fiecare zi că sunt ziar și renunț la asta.

ADRIAN LINCA: Da, nu putem nu putem trăi din amintiri și îs de acord cu tine că trebuie să ne adaptăm și la formatul ăsta de tităm și să fim atenți la provocări. E simplu.

LIVIU ALEXA: Corect. Corect. Corect. Bă, dar să nu tai nimic de aice niciăneala, nici nimic.

ADRIAN LINCA: Dar de ce e interesant ce vorbim? Mie mi se pare că vorbim lemne așa, nu?

LIVIU ALEXA: Da. Da.

ADRIAN LINCA: Dacă ar fi să ți citești propriile articole de acum 15 ani, de care anchetă ți ar fi cel mai rușine și pe care o consideri cap podopera ta?

LIVIU ALEXA: Anchetele nu sunt n au n au cum să devină nici rușinoase, nici capodoper. Anchetele sunt facts. Ok? Facts. Adică ai dovada, ai premisa, scuze, ai dovada, ai concluzii, poți să ai o analiză. Ce vreți să mă dau mare să vă zic? Că am scris despre Raid Arafat și corupția lui de acum 14 ani. Să vă zic de Pomoha, să vă zic de corupția din Biserica Ortodoxă Română.

ADRIAN LINCA: Bine, nu te nu te bănuiesc de prea multă modest.

LIVIU ALEXA: Nu sunt în mod specific atât de literare ca să devină rușinoase. Da. Sau extraordinar de mari capodopere. Nu am texte de care să mi fie rușine. Am momente în schimb de prostie pe care mi le recunosc. din anumite momente în care am gândit probabil chiar de a dracului împotriva trendului și trebuia să fiu mult mai rațional. Pe de altă parte am texte de care nu mi e rușine niciodată. Am un am un editoral, se numește Tigaia domnului Negrea, în care este un o chestie foarte emoțională,

ADRIAN LINCA: fără legătură cu ăștia noștri.

LIVIU ALEXA: Nu, nu, nu. Negre a fost a murit coleg cu părinții mei la orfelinat și am niște amintiri senzaționale cu un om care m a ajutat foarte mult pe mine în viață. Ă n am num Deci încă o dată anchetele sunt sau nu sunt? Ă Ce pot să zic despre toate actele de corupție din Biserica Ortodoxă? Zici că mă caută subiectele astea.

ADRIAN LINCA: Da, bă, dar zici că mă caută. Ești tu obsedat de ele? Ești tu obsedat de ele?

LIVIU ALEXA: Nu, nu, nu mă caută. Da, până la urmă dacă zici că sunt obsedat, o să zici că s obsedat și de ăla. Bă, e greu de crezut la câtă răutate am în venă, cum s ar zice în gură, că eu nu sunt obsădat de țintele mele. Eu nu mi am făcut un target din ăla sau din ăla. Ok. Păi nu, mă, dar deja ai un anumite reflexe formate, deja miroși. Înțeles, normal că miros, dar în cazul mitropolitului Basarabiei, cu videoul ăla în care practic se comportă la 80 de ani mai bine cu un actor porno de 20 prin actele pe care le

ADRIAN LINCA: Bă, dar am senzația câteodată că e și invidios, e și gelos pe el pe lucrurile astea. Cred că e și ți și pe bune. Dacă te zis că ambalezi foarte bine, dar

LIVIU ALEXA: adică cum pe bune când vezi videol ăla la 80 și ceva de ani să faci un oral atât de bun, bă, să faci un oral atât de bun pe bune. Serios? Adică un actor porno nu face. Și atunci lumea vede caterinca, dar în spate, încetul cu încetul, lumea începe să l reconsidere pe Alexa ăla cu gura, nu știu cum sau vorbește mai propus pentru că după ce trece râsul e un membru al sinodului la 80 de ani care este practic gay, neasumat, dar nu contează împotriva preceptelor, dar și face acest act.

ADRIAN LINCA: Ăștia încă nu te a dat în judecată.

LIVIU ALEXA: Este ceva de dat în judecată dacă este micro, dar este ceva de dat în judecată. Numai asta am vorbit la începutul emisiunii, că astăzi judecata se folosește ca o armă și dacă iată în continuare îmi asum. Eu n o să încetesc să mi fac meseria pentru amenințarea că mă dai tu în judecată, că dacă eu eram

ADRIAN LINCA: Păi da, mă, dar procesele astea nu te copleșesc la un moment dat, Liviu,

LIVIU ALEXA: bă sunt eu.

ADRIAN LINCA: Ai o evidență a lor. Ai un caiet ca ăștia cu șpăgile, să știi. Bă, trebuie să plătesc acolo 100000, aici 500.

LIVIU ALEXA: De asta și nu sunt atâția bani și eu mi am plătit cam tot ce am pierdut. Dar atenție,

ADRIAN LINCA: nu mă, dar nu ești copleșit câteodată. Nu te culci noaptea și te gândești, bă frate, ce mă fac cu toate?

LIVIU ALEXA: E o meserie pe care am dorit o de la început și pe care o duc în continuare. Eu nu mi am schimba meseria și nici coloana, înțelegi? Bă, am pierdut o.

ADRIAN LINCA: Bă, dar câteodată te apucă spaima. Liviu, spun că și eu lucrez în braț.

LIVIU ALEXA: Dacă stai să te gândești că eu am ieșit în stradă în ‘98 și aveam în primul an al jurnalismului. Da. Pentru un coleg care atunci încă era mai valabilă, mai era valabilă închisoarea pentru calomnie. Da,

ADRIAN LINCA: închisoarea.

LIVIU ALEXA: Nu că povești cu pești, nu eram civil. Da. Și am trecut prin toate fazele de respect pentru meseria mea și după aia de dispreț și astăzi ajung să mi zică niște analfabeți să mor, să moară nevastă ta, să nu știu ce. E destul de trist, dar eu nu m am lăsat niciodată împovorat de aceste lucruri.

ADRIAN LINCA: Bun. Atenzile, pedepsele nu te sperie? Bă, dar pușcăria te sperie.

LIVIU ALEXA: Ă pentru

ADRIAN LINCA: nu contează. Pentru în general pentru nu te gândești că cineva ți ar putea să fac o che ca la Radu Moldovan sau să facă che și nu te sperie chestia asta?

LIVIU ALEXA: Să facem chei prieteni tuturor.

ADRIAN LINCA: Bă, te sperie chestia asta sau nu te sperie? Te vezi la

LIVIU ALEXA: Nu, nu, nu mă sperie. Nici nu insist să fiu atât de obraznic, să instic. Hai, bă, să vedem. Faceți o cheie. Hai să zic ceva. Cred că de a lungul vremii au existat personaje care puteau să mă trântească la pământ și cu cheile astea de care ai spus. Eu am o vorbă în statul ăsta român de securiști. De ce? Pentru fiecare om rău există sigur încă unul care are contră și care vede ce fac. Eu nu sunt Iisus Hristos pe pământ. Da. Eu nu sunt procuror. Eu nu sunt virgină. Am păcatele mele, mincimile mele, sun multe calități. Dar la firul roșu al profesiei mele, al carierei, iartă mă, veți observa cu siguranță niște principii și o anumită linie. Sunt împotriva proxeneților, traficanților de droguri, pedofililor, homosexualității în biserică. Bă, astea s liniile mele directoare. Da. Și astea le puteți observa. Sunt 28 de ani de muncă. Nu s 3 bă Adi, să vii tu să mi reduci. Dar cel mai sunat pe Moruțan, înțelegi?

ADRIAN LINCA: Hai, mă, că eu am nevoie pentru te și alinți un pic. Te și supraapreciez un pic. Jurnalismul e jurnalismul. Trebuie să l sun pe ăla în

LIVIU ALEXA: sună tu pe cine vrei. L ai sunat tu. Uite, asta i stilul meu. Da. Eu foarte rar sun.

ADRIAN LINCA: N am făcut bine.

LIVIU ALEXA: Foarte foarte bine ai făcut. Mi ai spus și am tras o înapoi. Da. Este și ți am și răspuns. Este foarte legal. Domnul Moruțan este imoral. Renunțați la el. Pa. Și tot eu spun cu nuanță și cu justețe, zic eu, să și păstreze toate contractele cu cine vrea, cu cease, cu cine. Alea sunt bun, corecte, sunt legale, dar măcar aice scăpăm de problema cu nevasta care este în managementul spitalului și nu mai avem nicio discuție de azi înainte. Ok.

ADRIAN LINCA: Da.

LIVIU ALEXA: Simplu.

ADRIAN LINCA: Da. Mă mai frământă ceva. Vreau să te mai întreb ceva pentru că nu înțeleg foarte bine. Nu, nu de alta.

LIVIU ALEXA: Te rog. [icnet]

ADRIAN LINCA: Din ce Dumnezeu ar trebui să mai trăiască jurnaliștii astăzi? De vreme. Ce bani de la stat dacă primesc e condamnabil, de la politică e condamnabil, de la publicitate e o întreagă cerșeală acolo. Știi foarte bine, bă, din ce surse de finanțare ar mai trebui să să trăiască și dacă nu cumva netul Facebook cu TikTok cu rețelele sociale prin faptul că plătesc, nu ne schimbă cumva conduita. și ne fac să umblăm mai mult după senzațional, să ne compensăm veniturile prin chestii pe care altfel nu le am face.

LIVIU ALEXA: Patronii de presă din Franța au făcut ieri sau alter o alianță puternică, dar numai patronii de presă, un angajament, un fel de protest public pentru politicieni și pentru viitorii oameni care vor guverna Franța, că Macronii în care au impus niște condiții de negociere dacă mai vor să aibă pace sau cât de cât pace socială, că în Franța nu te poți aștepta să nu te critice. Numai în Bistrița se crede asta. Da.

ADRIAN LINCA: Așa i la țară

LIVIU ALEXA: care au cerut așa la țară. Au cerut o grămadă de lucruri foarte bune și interesante și reale pentru [voce dreasă] presa din Franța. Da. Tot ce înseamnă amenzile pe care le au Google, Facebook etc să vină direct la jurnaliști, un cat din multinaționale, din tot ce cheltuie publicitate multinațională mai mic, dar să vină tot așa la jurnaliști, la jurnaliștii și mai mici. Da. Ecc. Uite, o să zic părerea mea. În primul rând, totul începem astăzi de la cititor. Cititorii ar trebui să înceapă să susțină cu subscripții jurnaliști ca tine. Emisiunea asta ar trebui să aibă măcar 4 500 de susținători. Ă la cât e de bună și de funny și de interesantă. E ca un pahar de vin roșu pe care vezi duminica publici, nu?

ADRIAN LINCA: Vinerea, sâmbăta weekend.

LIVIU ALEXA: Vin a mea s o publici vineri să fac audiență mâine.

ADRIAN LINCA: Da, da, da.

LIVIU ALEXA: Ă da. Și să zici eu în Adrian Linca sau în Liviu Alexa și asta mi se întâmplă mie la 1700 de abonați investesc pe îmi place de el mă și 26 RON e puțin. Eu totdeauna am promovat principiul pic cu pic se face mult. Nu ți cerba o avere. Deci pentru că suntem atât de distruși ca societate cititorii devinalii noștri susținători și desigur necontestabili. Da. În paralel, trebuie să ți mai spun un adevăr. Când am publicat portretul meu psihologic despre Călin Georgescu, vreo 15 20 o și pleca. A ne înjur pe Deci, dacă vă uitați la Adrian Linca, voi trebuie să l vedeți pe el să l iubiți ca jurnalist. Nu contează invitații lui, ce scot ăia pe gură. Tot timpul spun, cred că aici am mai zis, nu? Asta cu perspectivele, da?

ADRIAN LINCA: Perspectivele.

LIVIU ALEXA: Da, dacă vezi asta o singură viață și dup aia nu vezi asta, ce căcat ești tu de om? Cum mai poți să vezi adevărul să l distingi? Doi, cred că politicienii ar trebui să investească și mai mult în presă și să nu le permitem cititorul săă te o plătit ăla, te o plătit ăla. Da, politicienii fac o greșeală enormă în acest moment. cheltuim foarte mulți bani pe Facebook și pe Deci nici măcar nu mai au o instituție a purtătorului de cuvânt și cred de asemenea că administratorii de orașe și de județ ar trebui să valideze un sistem de susținere al presei.

ADRIAN LINCA: Ă îți dă Radu Moldovan bani?

LIVIU ALEXA: Nu, mă, îmi dă statul sau îmi dă județul pentru proiecte care să fie de necontestat. De exemplu, ce avem? Oricum asta se întâmplă în subsidiar. Boloan o face și a inventat o asociație de promovare turistică, dar plătește numai pe cine vrea el. Și acolo o să se înscrie an de an, cum vreți voi. Da, ziariștii care produc audiență pe metrice, dar nu din alea că mi cumpăr 16 indieni pe metrice. Îmi dai acces la audiențe și nu să văd numai 7000 de views la link ca să văd dacă l citesc femei, dacă l citesc bărbați, la ce vârste și geolocația. Nu mi dă acces, nu te calific și facem o metrică. Asta i standardizată. Adrian Nica, lasă mă cu poveștile că nu i o bandă Radu Moldovan. E o bandă la județ și de la primărie. Nu iau bandă la Lazani. Și atunci ce proiect are Lazani? Aia, aia, aia.

ADRIAN LINCA: Da, pe și pe mine mă deranjează foarte tare treaba asta.

LIVIU ALEXA: Deci presa trebuie susținută în orice fel. În orice fel. Dacă mai vreți voi, acuma mă adresez voi, vouă, dumneavoastră, dacă mai doriți să aveți cât de cât o minimă un minim contact cu adevărul sau să se mai sperie politicienii? Politicienii nu se sperie decât dacă nu a rezistat presa, indiferent ce credeți voi despre fățăul meu sau a lui Adrian, n ați mai avea societatea asta și așa o aveți distrusă. Când îi dai link la Mândruță, care este non jurnalist, când î dai link la, nu știu, Andreea Esca, care este o cititoare de prompter, nu dai link de apreciere unui jurnalist, dar e un cititor de prom. Ok,

ADRIAN LINCA: corect.

LIVIU ALEXA: E simplu

ADRIAN LINCA: pe mine,

LIVIU ALEXA: dar nu mai nu mai sfida desfidați banii de veniți de la politicieni. În schimb, politicienii trebuie să fie făcuți responsabili pentru comunicările lor. Nu putem merge, bă, la

ADRIAN LINCA: Da.

LIVIU ALEXA: conferință să ascultăm ce zice turc sau Radu Moldovan. Bla bla bla bla bla bla și am plecat. Puneți întrebări. Pune ți întrebări.

ADRIAN LINCA: Corect. Nimeni Nimeni nu ne oprește să facem asta. Eu nici nu mă duc la conferință de presă tocmai de asta, că mă simt acolo ca o trompetă și nu pot să pun ce întrebări vreau eu, că aș face notă discordantă.

LIVIU ALEXA: De ce te simți așa? Că nu înțeleg. Na, nu înțeleg. Nu, nu înțeleg

ADRIAN LINCA: de ce. Pentru că unii colegi sau foarte mulți colegi sunt învățați să nu deranjeze și atunci se uită la tine ca și cum

LIVIU ALEXA: acuma vine Alinica și zice că eu s exagerat

ADRIAN LINCA: și bă bă câteodată ești exagerat. Ascultă mă un pic ascultă mi și punctul meu de vedere. Pe mine mă deranjează foarte tare când oamenii zic te o plătit nu știu cine politician să scrii nu știu ce.

LIVIU ALEXA: Știu care e adevărul.

ADRIAN LINCA: mult decât atâta. Unii vin și cu dovezi. Vai, ai luat, uite câți bani ai luat de la muzeu sau de nu știu unde sau de nu știu ce. Stai, stai, stai, lasă mă să mi termin raționamentul. Oamenii nu înțeleg că noi de fapt vindem spațiul publicitar și că un un 300 RON, 500, 1000 RON de la o instituție din asta nu ți schimbă comportamentul și nu ți schimbă gândirea. Adică nu dintr o dată un un om pe care tu îl apreciezi și l consideri jurnalist, bă, nu și schimbă ăla toată mentalitatea pentru că a făcut un contract de publicitate. Eu cel puțin judec lucrurile astea ca un fel de spațiu publicitar pe care aș vinde oricui la Cristina, la Valea Ascunsă sau la PSD.

LIVIU ALEXA: Uite, eu să supralicit,

ADRIAN LINCA: dar oamenii nu înțeleg asta.

LIVIU ALEXA: Po să supralicitez cu ceva și mai enervant pentru cititori. Eu am o filiație de stânga. Ai înțeles? Deci eu țin cu stânga, nu țin nici cu dreapta, nici cu USR, nici cu liberalii. Ok. Din fericire pentru mine, din păcate pentru contestatari, eu fac asta de 25 de ani. Nu s la prima abordare de acest gen. Ce este interesant în România este că numai ziariștii de dreapta au voie să zică că țin cu PNL, USR, etc. Da. Iar cei care țin cu stânga, întâmplător PSD sau ceva, sunt damnați. Sunți cu ăla, cu ciolacul, ești pupătorul. Dar asta e o boală grea în societate. Tu nu vezi că georgștii zic noi, românii, de parcă noi ăștialți care n avem treabă cu noi nu suntem români. Un ziarist de stânga. În Franța sunt ziariști de stânga, de dreapta. Da. Punct. Și nu vă place, nu vă place? Asta e.

ADRIAN LINCA: Da, dar asta, vezi, e o chestie de educație, de mentalitate și lucrurile, toate lucrurile astea m au obosit, m auârșâit.

LIVIU ALEXA: Eu nu mai am ce să educația nu mi au făcut o profesorii, părinții și mi au făcut o eu nu mi o fac cititorii. Mie îmi cer scuze.

ADRIAN LINCA: Societatea a devenit atât de analfabetă funcțional încât nu i în stare să înțeleagă nimic. Că nu înțeleg.

LIVIU ALEXA: Păi, mă, păi de ce te enervezi?

ADRIAN LINCA: enervez, nu mai produc, nu mai livrez, livrez emisiuni din astea relaxate în care mă simt bine cu tine, măcșniță.

LIVIU ALEXA: Hai, mă, nu relaxată, ești stresat, bă, ești stresat.

ADRIAN LINCA: Ai noroc, Liviu, am reușit să te stresez. Am reușit să te stresez.

LIVIU ALEXA: Tu ești mai nervos ca mine acuma.

ADRIAN LINCA: Păi, îs dacă bă mă mă străduiesc.

LIVIU ALEXA: Plătim Moruțan așa.

ADRIAN LINCA: Stai, stai să vedem cine ce interes ar avea să te enerveze

LIVIU ALEXA: plătit Moruțan. Așa e.

ADRIAN LINCA: Vezi, bă, fii atent. Eu am fost singurul Eu am fost singurul care i a mediatizat un a făcut un campionat de fotbal al avocaților în vară.

LIVIU ALEXA: Și Budișan la Cluj are același problemă c avravo lui, bravo domne lui.

ADRIAN LINCA: Bă, bă, a fost frumos acolo și eu i am adunat la un loc pe Viorel Moldovan, pe Balin și pe SN Mărtean și bă a fost cea mai tare mediatizare pe care putea el s o facă, știi? Da, nu s o gândit niciodată, nicio secundă nu s o gândit, bă, hai să fac un contract cu Linca, că uite mă ajută cu chestiile astea, înțelegi? Evident că nici eu nu i am cerut pentru că deja cerșeala asta din care suntem nevoiți noi să trăim deja mă mă obosește prea tare. Nu

LIVIU ALEXA: știi ce mi se pare la Bisa? Era ciudat, adică trist. În orașele mici o zi cu respect, să nu mâncați rahat, să credeți că s ceva îngânfat. În știm cum stăm. Adică e o răceală. Suntem în Game of Thrones și în Winter is Coming. Nu mai poți fi acolo. E o lume foarte dură și nu zic asta pentru că e Cluj. Clujul chiar e o lume dură în presă, în business, în politică. Rău. Aici exista totuși un sens al camaradăriei. Da.

ADRIAN LINCA: Exista

LIVIU ALEXA: Exista o chestie cumva mai bă nu știu mai poate de un Crăciun poate nu știu se mai întâmpla o zi și să mai bea o bere, să nu știu ce. Da. Pa, la revedere. Adică e un hate total în Bistrița.

ADRIAN LINCA: Da, e un hate total în societate în general. Nu ne mai întâlnim mai demult. Când veneam dormeam la tine sau la nu știu cine în Cluj dormeam la casă la oameni. Acuma mai doarme cineva la cineva

LIVIU ALEXA: că nu mai doarme nimeni la mine. Chem în continuare.

ADRIAN LINCA: Vin și pe bune.

LIVIU ALEXA: Da. Eu în fiecare joi îmi chem prietenii la masă. În fiecare joi din săptămână nă trăiește soția mea. Ne strângem toți cu copiii cu toți și în fiecare joi fac astăzi n am avut

ADRIAN LINCA: ca lumea. Ai soție ca lumea care nu ți reproșează. Bă iară îi chem pe ăștia toi. V o îmbătați ca porcii și eu lucru

LIVIU ALEXA: și spunem vreo șapte lucru și nu ne îmbătăm cap ascultăm muzică ne pupăm copiii fiecăruia farfuri ea gătește și e felul nostru de a vedea pentru că eu deja am prieteni de 20 25 de ani pe mulți îi știi pe Mihai Petrușcă, știi pe Iulian Habal, știi pe foarte mulți. Da. Și mi am dat seama că în afară de faptul că pot parca foarte repede de un AVC sau infarct, ar trebui să nu ne pierdem și copiii mei, copilul meu să i cunoască pe copiii lui și s au legat niște prietenii foarte mișto și noi despre hăhăială. Ne întâlnim, mâncăm, ascultăm o muzică, ne uităm la un meci. În fiecare joi nu lipsește nimeni.

ADRIAN LINCA: Bravo, bravo. La noi la țară lucrurile astea au dispărut. Așa cum

LIVIU ALEXA: nu i adevărat, la țară Brița ar trebui să fie și mai tare în oraș atâta de frumos.

ADRIAN LINCA: Nu, să știi că cu cât cobori mai jos și cu cât te duci la țară mai adânc, oamenii s mai răi, nu s mai buni. Adică s a dus ideea aia cu mentalitatea aia cu vai ce ospitalieri sunt la țară și spun totul în față. Nu, oamenii s foarte răi la țară. Bun. Vreau să vorbim un pic despre pictat pentru că pe mine cel puțin m ai surprins total cu picturile tale și pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cunoscuții mei. Faci niște tablouri senzaționale și am stat să mă gândesc, băi, posibil așa ceva să dea talentul peste tine așa dintr o dată la 40 de ani, să ți descoperi o asemenea un asemenea talent. Nu mă pricep, evident, nu mă pricep, dar mie mi se pare, mi se par geniale.

LIVIU ALEXA: Eu cred că scriu și poezie foarte frumoasă.

ADRIAN LINCA: Bă, eu știu că tu știi să faci multe lucruri. Bă, știu că știi să faci mii de lucruri și știu că ești genial, dar totuși sunt talent. Ba ești

LIVIU ALEXA: genial. Sunt creativ, sunt dăruit.

ADRIAN LINCA: Bun, dar, bă, stai un pic. De ce vă uitați așa la niște picturi și la Stai să te mai provoc un pic acuma. Dacă tot am băut un pahar, tre și ești dispus să răspunzi, te mai provoc. Bă, eu chiar te am bănuit un pic. Eu chiar te am bănuit un pic că faci ceva. Nu știu.

LIVIU ALEXA: Am mai pus picturi în trecut pe Facebook. Am mai pus Am făcut școala de muzică în Bistrița.

ADRIAN LINCA: Da, mă, dar cum cum, bă? Cum? Cum m am uitat la ultimele tale tablouri. Bă, niște detalii inimaginabile. Îți trebuie luni să lucrezi acolo.

LIVIU ALEXA: M am certat cu Mihaela, cu soția mea acum vreo două m am certat și știi zice: „Bă, dar e zice, pentru mine o surpriză când te văd că intri în garaj, că așa zic eu garaj, că e un studio, dar e un garaj. Și efectiv e pentru prima oară când te ea mă știe de 17 ani. Când nu te uiți la telefon cinci ore, intru, ies mai spăl haine, mai pun la uscat, nu mă bagi în seamă sau zici da, da, vin acuma și ești absolut absorbit, poți să stai 17 ore. Și adevărul e că pentru prima oară în viață, ceva mai mult decât presa Da. reușește să mă acapareze total. Da. Și zice incredibil și când văd cum evoluează pânzele tale, că vin acuma peste șase ore, mai văd cum ce ai făcut, cum ce, nu mi vine să cred că tu ai stat lângă mine. Eu spun tuturor pe bune ceea ce cred în Linca există în cine vrei tu, în Claudia Andron, în Cristiana Sabos înfron există sigur un talent, există sigur trei semințe de creativitate. N avem noi curaj atâta de tare am fost prejudecați să nu ne exprimăm că poate suntem de rahat, că poate suntem nu știu cum.

ADRIAN LINCA: Simțul penibilului.

LIVIU ALEXA: Da, că suntem penibili. Da. Nu avem curaj să mergem mai departe și să mă întreabă lumea acuma, ce zici tu de cărțile lui Tișe, președintele CJ Cluj, cum scrie el poezii și romane și dacă eu aș râde de el, aș râde și de mine. Da, evident. Îmi pare tare bine că un om la 50 de ani s a hotărât să iasă și inclusiv din starea asta de prejudecată și să îndrăznească. Astăzi i au făcut zi i a publicat cartea În Spania, în spaniol. Bravo, mă, ești fericit. Noi nu mai îndrăznim. Suntem niște tâmpiți. După finalul unei profesii sau poate la mijlocul ei, credem că nu mai putem. Trebuie să mergem să ne așteptăm pensia. Trebuie să Dacă nu mai ai întrebări, îmi pun eu mie singur. Stai liniștit.

ADRIAN LINCA: M auzi?

LIVIU ALEXA: Bă, te aud. Stai că mă uit aice la Incredibil ce a îmbătrânit Linca. Bă, mă ascultați, băi, uitați vă, bă. Deci, bă, uitați vă pe bune. Linca a îmbătrânit acuma văd că mi am votat. Bă,

ADRIAN LINCA: extraordinar, mă. Auzi, mi am

LIVIU ALEXA: și eu cred că și Adrian și oricine poate să facă lucruri extraordinare. O să ziceți că e un clișeu. So fac off. Asta este. Asta e părerea mea.

ADRIAN LINCA: Auzi, mă uitam pe foi pentru că mi am notat ce ai zis la un moment dat despre pictat, despre pictură. Ai zis că ai studiat oamenii 27 de ani prin dosare și că la un moment dat răul pe care l ai văzut nu mai încape în cuvinte pentru că dacă le articulezi prea clar devin insuportabile. Așa că te ai apucat de pictură. E o chestie de de fulare acolo.

LIVIU ALEXA: Da, da, da.

ADRIAN LINCA: Îs convins. Sunt convins.

LIVIU ALEXA: Ce? Nu pot scrie desenez. Am avut oricum am o minte care e foarte întortocheată. Eu dorm greu de an de la 17 ani. Da. Și îmi place să muncesc, să citesc. Uite, prima mea experiență de jurnalist, n aveam de unde să știu că este de investigat, era de reporter. Este când un coleg de la mesagerul de Cluj, Mihai Șeca, trăiește, să i dea Dumnezeu sănătate.

ADRIAN LINCA: Te a dat și în judecată la un moment dat. Te a dat. Ăla i frate,

LIVIU ALEXA: a frate său, Mihai, mă înțeleg bine. M am dus la o crimă, la un accident, pardon. Și țin minte că era un all Seat, era seară târziu. Zice„Bă, gata, mergem. Era unit și un copil avea tăiat, avea secționat gâtul de la centura de siguran într un la vremea aia era mai săracă România. Și Mihai cu un cinism deosebit de ziarist care făcea asta de ani de zile, cumva a deschis, s a uitat în mașină, eu eram venea să vomit. Zlasă că te obișnuiești tu. Eu nu m am prea obișnuit în timp. Am mai făcut chestiile astea și am fost în foarte multe zone, poate și teatre de război și multe chestii. Să mi ziceți că

ADRIAN LINCA: nu uită te aici că aici e camera, acolo e de control doar.

LIVIU ALEXA: Da. Ă nu m am obișnuit cu starea asta de rău. Oricum lucrurile din 98 până astăzi au evoluat foarte mult. Adică rău răul a mers din mai rău în mai rău și suntem astăzi într o stare de feti a societății. Nu știu, așa am simțit. Eu recunosc mi am pregătit intrarea asta. Am vrut să să șochez. Uitați, vreți să vă arăt și încă o altă parte a mea, dar n am știut, Adi, n am știut că o să am așa succes. Ăsta i adevărul. Deci am zis oată le o trag, o să vină ăștia să zică, să râdă, să știu ce. N am știut că o să

ADRIAN LINCA: Bun succes. Ca succes. Dar te ai gândit că ți ies așa faine?

LIVIU ALEXA: Da, m am gândit totdeauna. Da,

ADRIAN LINCA: da. Din prima. Pa, pac.

LIVIU ALEXA: Nu din prima, dar cântatul la pian.

ADRIAN LINCA: Bă, s faine.

LIVIU ALEXA: Cântatul la pian. Toate astea presupun o un exercițiu. Nu poți să ieși să ai centura neagră dacă muncești șase ore pe zi. Iar eu mi am făcut chestia asta. Eu n am știut cum o s o devin. Pe bune n o zi cu cu tu zi fără dovezi. Cel mai bine vândut artist de butan din România sunt eu. Scuze, chiar arăt pe dovezi.

ADRIAN LINCA: Ce înseamnă asta concret?

LIVIU ALEXA: 300000 € în șapte luni. Opt luni.

ADRIAN LINCA: 300000 €. Cu cât ai vândut cel mai mult?

LIVIU ALEXA: 15000 €. Și cam așa vând în acest

ADRIAN LINCA: Bă, dar ai o viteză la făcut la la pictați.

LIVIU ALEXA: Dar sunt pregătită, sunt gândită, sunt muncită, muncescpet. Eu nu stau așa. Lumea zice: Bă, dacă mai ai timp să scrii și secret.

ADRIAN LINCA: Sincer, sincer, sincer, te inspiri de undeva

LIVIU ALEXA: aici? Aici am scris la un moment dat într un în adevăr. Am dat un interviu acuma și chiar I meant it. Adică am spus o pe bune. Eu am o viață în cap foarte specială, foarte ciudată. În ciuda aparențelor, a fățăului de rus cu tatuaje, 150 de tatuaje și eu de de multă vreme am obiceiul de a mi nota coșmarile. Eu nu mă tem de ele și eu nu le uit. Înțelegi? Na, zice: „ Vai de mine că în 7000 eu citesc Jung, citesc Freud din de la 19 ani, 20. Caut leere, sunt obsedat de partea asta incredibilă care este omul, dar din om cel mai tare mă interesează creierul. Da, acuma mi am cumpărat o carte tot pentru studiu, evident, pentru că Jung a publicat ceea ce este cartea roșie, o poveste senzațională la clinica lui privată, cu toate desenele pe care bolnavii lui cu probleme aici, da, le au desenat de a lungul terapiilor. Este fascinant. Deci discutăm de mii de desene pe care am ales să le studiez și să le văd pentru că este fascinant ce poate produce creierul în traumă și când vrea să se scape. Arta este o o terapie incredibilă și Iung s a prins de chestia asta și le dădea în mână un creion, le dădea în mâna o pensulă. Unii erau extrem de pricepuți, unii nu. Dar nu contează ce ieșea de acolo. Era senzațional. Pe mine mă obsedează felul în care omul poate să se strice. Am un am un o poezie în care spun la final după e un cântec de dragoste în care despre regret că te am pierdut și la final spun repară te ești jucăria ta. Chiar cred că ne putem repara. Sigur avem nevoie și de psihoterapie și de nu ignorați chestia asta, dar chiar cred că te poți repara în multe sensuri, moral, cum vrei tu. Eu sunt obsedat de creierul omânesc. Mi se pare incredibil,

ADRIAN LINCA: dar nu mi ai răspuns la întrebare.

LIVIU ALEXA: Zi mi.

ADRIAN LINCA: Te inspiri de undeva? Vezi ceva și reproduci sau din numai totul i din mintea ta? Totul i din mintea ta. Bă, la un moment dat te bănuiam că i iei cu aiul ceva.

LIVIU ALEXA: Am văzut în 15 20 de ani mii de galerii. Am văzut citesc încontinuu. Eu citesc

ADRIAN LINCA: foloseștiul în treaba asta.

LIVIU ALEXA: Nu folosesc folosesc desen pe tabletă. Folosesc colaje, folosesc chestii pe care mi le pun pe proiector. Dacă este ceva, de exemplu, nu știu, atenție, eu n am școală. Eu n am școală. Deci eu fac astăzi, de exemplu, nu știu, ieri intram, am intrat în studio și pe dumneavoastră m aat o apucat o pictatul de niște vaze și mi zice îmi trebuie o culoare onctuasă că eu le știu pe toate, dar i cumva nu pot să mă exprimi să zic că ți ceva hai Doamne iartă mă. E foarte natural. Eu când eu știu ce vreau să fac, știu cum vreau să arată, știu cum vreau să fie proporțiile, știu ce culori o să fac. Când nu știu, am un obicei, mi l am m am educat singur să las pânza deoparte o săptămână și să revin la ea și acel timp de o săptămână îmi dă noi idei.

ADRIAN LINCA: Da. Pe când o o expoziție în Bistriță? Având în

LIVIU ALEXA: vederebare clasică,

ADRIAN LINCA: având în vedere ce circ făcut,

LIVIU ALEXA: lasă mă circul că arta i artă. Una i una și alta e alta.

ADRIAN LINCA: Una i una și alta e alta. Hai să mai pun un pic de

LIVIU ALEXA: N o să mai N o să mai Adică o să le fac probleme dacă le cer instituțional domnului Lazan sau domnului Radu Moldovan. Știți ce o să fac? Am găsit un spațiu în Bistrița. Nu vă zic unde ca să nu fie presiuni de la unii de la alții și o să l iau și o să fac ceea ce cred eu că va fi ceva inedit în România, un pop up show. Adică pop up show ce înseamnă? Vin cinci zile în Bistrița. Am chestia asta. Sunt atâta de faimos. Scuzați mă că zic căhai bă și în Galați cu alea. Hai și în Iași. Și atunci o să găsesc niște spații pe care să le închiriez doar cinci zile pe banii mei.

ADRIAN LINCA: Da.

LIVIU ALEXA: Fac o seară de vernisaj cu prietenii sau cu fanii mei și patru zile rămânând la dispoziția publicului, îmi iau colecția și mi o duc la Timișoara și fac și un marketing pentru arta mea, adică să fiu cunoscut sau mai cunoscut și prin artă. Iar oamenii vreau, mi se spune fără bla bla, bă, ce am văzut noi, ce mi ai pus tu pe Facebook, bă, când le vedem îs copșitoare. Bă, în sens bun sau rău, nu știu.

ADRIAN LINCA: Păi, așa simt și eu. Așa simt și eu. Dar stai un pic că nu înțeleg treaba asta. De ce să faci tu pe banii? Te pă atunci galeriile de artă și toate instituțiile astea care se ocupă de cultură ce rol au? Dacă nu, dar stai mă un pic. Cum cum ne uităm la buletin la Facebook când analizăm o lucrare din asta de artă? Cum ai simțit cenzură din punctul ăsta de vedere? Ai expus la muzeul din Cluj?

LIVIU ALEXA: Da, am expus.

ADRIAN LINCA: Păi și

LIVIU ALEXA: na cu scandal că G4 Media a zis că nu mă calific că n am școală. Dau un exemplu. Uite aș expune aice la muzeu. Nu, nu vreau să dau nume, nu contează. Există o instituție, uite să l critic pe domnul Radu Moldovan, nu pe dumnealui, pe cel care managerează. Nu o să zic numele, unde există un spațiu expozițional superb care are pe jos parcet, mă, parcet albastru. Și are niște flafla din alea de draperii, din alea de cum se făceauile pe vremuri, mă, o lipsă de estetică, că acolo și dacă mă cheamă nu mă duc. Ai înțeles?

ADRIAN LINCA: Bun. Dar s multe spații unde poți expune în Bistrița. Sunt foarte multe locuri.

LIVIU ALEXA: Am zis că da, dar n aș vrea să deranjez pe nimeni. Eu consider că e mai bine să mi plătesc eu și să mi fac marketing singur. Sunt genul de băiat care știe realitățile în acel moment al industriei, artei, unde se intră foarte greu, unde există foarte mult bias, unde există foarte mult trafic de influență și foarte mult ermetism. Adică teoria în acest moment a multor snobi e că Alexa n are ce să caute în interiorul nostru. Băi, lumea noastră mică de aia noastră. Nu vine ăla să ne învețe. E norocul meu e că în 2026 mă doare fix în cod de părerile lor. Există o grămadă de posibilități pe care le pot accesa. Există publicul meu, există TikTok, Facebook. Ei zic: „ Vai, ce te prostituie când îți pui arta pe Facebook. O, probabil că așa e din punctul lor de vedere, frecând un șeval 60 de ani. Apoi după cum am am văzut am zis am văzut tonă de galerii și de artiști și de new way și ce vrei tu. Eu cred că vin cu ceva ciudat în lumea asta. Eu vin cu o un soi de pânze care de fapt sunt idei și eu practic în fiecare pânză a mea există o poveste, o idee care te apasă undeva. Îți găsesc un resort și te sparge, înțelegi? Și acolo m am dus, dau exemplu cu Filcăi. Cred că e frumos exercițiu pentru un joc tradițional unguresc de cărți care a fost adoptat de ardeleni doar și bănățeni doar de ei și este jocul practic navetiștilor. Eu cred că am făcut o minune acolo, zic eu. Mă dau mare, adică nu mi am bătut joc de ideea respectivă. Da. Nu știu. O să vedeți acuma violatorul de vrăbi care este practic o serie nouă. O să vedeți Mahaparata. Da. Apropo de India, ce fac eu? De unde mă insu, mă? Mânca ți aș acuma citesc istoria antică a Indiei. O să mă duc în India. N am reușit acuma că ne au dat vizitele de târziu. Citesc Mahaparata toată. Da. 180000 de versete le citesc în engleză, că în română nu s au putut traduce toate. Și mă uit la tot ce înseamnă exprimarea cât am găsit cărți să pot cumpora, cum a fost văzută de alți artiști vechi sau noi, Mahabarata, care este o epopee peste Odisea, ai înțeles? Peste odiseea, în complexitate, în personaje, da, în în lecțiile de viață pe care le oferă. Și twistul meu să fie la Mahabarata. Știi care o să fie? 40 de pânze care sunt inspirate, dar făcute în stilul meu, care vor respirie o singură idee. De ce când faci bine faci rău? Acolo va veni paradoxul. Înțelegi? De ce făcutul de bine, gânditul de bine este de fapt un exercițiu rău?

ADRIAN LINCA: Pentru că facerea de bine este

LIVIU ALEXA: Da. Eroul principal sau nu neapărat principal așa începe, n o să știm decât la final din Mahata este încercat de zei, inclusiv în iad. Adică nu i destul că reușește să fie demn că și atunci Mara oferă o lecție. Trebuie să fii virtuos. Nu pentru idee, nu pentru șmen, nu pentru trend, nu pentru că zice Linca și să ți dea like. Și nu trebuie să fii virtuos doar o dată. Trebuie să fii each day, every day, în fiecare zi până la capul vieții. Cum poți tu de virtuos? Unii alegem să părăsim oboseala asta de a fi tot timpul virtuos. Mai vrem să fim și târfe, mai vrem să fim și măgari, mai vrem să fim și bârfitori. Fiecare cu alegerile lui.

ADRIAN LINCA: Repet de final, așa, vreau să te întreb ceva mai indiscret pentru că oamenii te au tot văzut uitându te în telefon și vreau să te întreb așa, Frank, să ne spui ce i cu ce i cu auzul tău.

LIVIU ALEXA: Am un soft care câteodată când n au toate cuvintele îmi transcrie aici.

ADRIAN LINCA: Dar de când e problema asta cu auzul?

LIVIU ALEXA: Datorită stresului și un pic și genetic de la tata, mi am pierdut auzul de la ambele urechi și acuma port aparat auditive, dar mi e tot mai greu. Astea s foarte performante din Statele Unite cu ai au tot.

ADRIAN LINCA: Cum? Dar cum când a apărut problema asta?

LIVIU ALEXA: Șapte, opt ani. Doar că cum

ADRIAN LINCA: cum cum ți ai dat seama cum ai cum ai început, cum ai cum cum nu mai nu ți pică boxă.

LIVIU ALEXA: Da.

ADRIAN LINCA: Da. Și acuma fără sculele alea n au

LIVIU ALEXA: aproape nimic. Aproape nimic.

ADRIAN LINCA: Aproape nimic.

LIVIU ALEXA: E foarte trist. Apropo de poveri și de cum reziști și de nu știu ce, am avut o interacțiune foarte dură cu șeful mare vizavi de așa în mine, dar mi am dat seama că fără bla blauri am primit o lecție foarte frumoasă și un sprijin apropo de pictat și de ieșit în Da. o exhibare a acestei traume sau e o traumă, e un handicap până la urmă. Da, doar că mă bucur că față de alții care au acest au dizabilități, eu încă pot umbla, încă pot vedea. Da, încă am toate membrele și așa mai departe. Am surzit, asta e. Știu să cânt la pian. Eu în continuare pot să aud în capul meu sunete. E trist că nu ți auzi copilul. Dacă, de exemplu, arde în jurul meu. Am fost într o croazieră, da. Și a fost o alarmă generală de de training pentru incendiu. Eu n am auzit nimic, dar nimic.

ADRIAN LINCA: Dar alea le porți tot timpul

LIVIU ALEXA: aproximativ. Da.

ADRIAN LINCA: Și cum noaptea?

LIVIU ALEXA: Nu. Na, dar ele mă ajută. Dar acuma din păcate

ADRIAN LINCA: și softul ăla ce face? Ce faci pe telefon?

LIVIU ALEXA: Conversații ca să nu vreau să ratez. Da. Îmi traduce în ghilimele text to speech speech to text.

ADRIAN LINCA: Ce zice? de pe de pe buze și mă auzi cu ajutorul aparatului și te ajuți cu cu telefonul

LIVIU ALEXA: și te ajuți cu ajută foarte mult, mai ales când sunt conversații, de exemplu, între cinci oameni pentru că atunci am o față de prost, știi, și tot mă uit așa sau pot să citesc pe buză. E destul de nasol. Repet, bă, mă bucur că mi s a întâmplat. Pe bune.

ADRIAN LINCA: De ce? Ai, nu poți să zici așa. De ce?

LIVIU ALEXA: Ă

ADRIAN LINCA: nu. De ce?

LIVIU ALEXA: Ba da, pentru că am primit altceva la schimb.

ADRIAN LINCA: Ce?

LIVIU ALEXA: alți talanți, înțelegi? Am primit altceva. Deci Dumnezeu a zis: Bă, fii atent, fraiere, oricum te plictiseai. Eu nu mă prea plictis, zice, îți mai dau eu un șmen o provocare. Fii atent, acuma n o s o mai auzi. Mie mi e ciudă că s foarte legat de muzică, știi? Legat de ideea de a asculta, de a cânta, de nu știu ce. Nu mi dau seama în cât timp o să se întâmple, dar undeva în probabil în doi, trei ani o să îmi pierd de tot auzul. Aș putea să mai fac niște șmecherii, să mă operez pe crez, să mi pun implant cohălear. Încă m am mă mai gândesc dacă pot să fac să scap, dar deocamdată nu se prea vede în afară de faptul că vezi tu fizic că am astea sau acuma mai recent pentru că am avut o problemă la urechi, o tită am vut mai rău și mă uit la chestiile astea, nu se prea vede și mi am făcut meseria în continuare bine, înțelegi? Dar mi e foarte greu în societate. Acuma, de exemplu, am fost chemat la o inaugurare și îți dai seama că vine unul, nici nu știi cum vorbește, știi? Unii pot vorbi mai ardălenești, alții mai închis, mai Foarte complicat să mai susțină o conversație în viața reală. E trist

ADRIAN LINCA: asta. Hai că ne am descurcat minunat azi.

LIVIU ALEXA: A, dar ne am descurcat foarte bine. N am nicio treabă și s bucuros că s la a patra ediție sau câte.

ADRIAN LINCA: Ești singurul invitat pe care l am chemat de trei ori.

LIVIU ALEXA: De trei ori?

ADRIAN LINCA: Da, ești singurul. N am N am chemat pe nimeni. Nici de două ori n am chemat pe nimeni.

LIVIU ALEXA: Mulțumesc. O să mai vin și atunci și la a cincea. Care e problema?

ADRIAN LINCA: Ești invitat. Invitația ai deschis.

LIVIU ALEXA: Eu mă simt foarte bine aice și pe bune mă simt bine.

ADRIAN LINCA: Te rog

LIVIU ALEXA: pentru chiftele și pentru conversație.

ADRIAN LINCA: Vreau să i duci soției tale o sticlă de vin din partea mea. Eu o eu o aleg. Eu o aleg. Uite asta e o o fetească neagră de rezervă.

LIVIU ALEXA: Mulțumesc.

ADRIAN LINCA: Arată bine sticla.

LIVIU ALEXA: Arată bine senzațional.

ADRIAN LINCA: Ascultă mă, o să mă sune și o să mi spună.

LIVIU ALEXA: Vreau eu să închid emisiunea după ce mi faci cadourile cu ceva.

ADRIAN LINCA: Ție ție îți dau coniacul ăsta de valea ascunsă de tot de teaca care i senzație. Crede mă, îi îi un coniac făcut de cei de la Teaca cu de al nostru de de pe aicea. Ție îți dau un un un

LIVIU ALEXA: un jelna bun.

ADRIAN LINCA: Un jelna bun. Ăla ăsta n ajung la el. Îți dau un gelna bun pentru că știu că ești fanelna. La ăla mic îi dau prăjiturile astea care s senzaționale.

LIVIU ALEXA: Arată foarte frumos. Bravo, Cristina.

ADRIAN LINCA: Vă mai dau tuturor, tuturor vouă ca familie un cadou de la Stai, să stai un pic. de la o folder. E o E o librărie din Bistrița, undeva pe Grigore Bălan, colț cu Ispirescu, o librărie și uite ce ne a pus aice. Ceva mișto. Un album foto pe care

LIVIU ALEXA: sunt foarte mare. La mine în casă sunt tonă de poză pe pereți, știi? Tonă. Mulțumesc.

ADRIAN LINCA: Și ce ce au mai pus ei acolo de la ca în fiecare ediție.

LIVIU ALEXA: Și eu am venit cu un parfum senzațional pentru tine.

ADRIAN LINCA: Bă, mi ai dat unul senzație data trecută. Mi ai dat unul minune sau s au bătut toți cei din jurul meu pe parfumul de data trecută?

LIVIU ALEXA: Dat la nimeni. Lichid imaginer for.

ADRIAN LINCA: Bă, dar de unde? Ce parfumuri s astea? De unde Dumnezeu le aduci?

LIVIU ALEXA: Nu contează.

ADRIAN LINCA: Senzație.

LIVIU ALEXA: Sunt senzaționale. Ăsta e un parfum care are în el santal, are vetiver, are udagar. Da. Extraordinar de bărbătesc. Pe de altă parte deloc țărănesc. O să O să fie o experiență pentru tine.

ADRIAN LINCA: Mulțumesc frumos. Mulțumesc frumos, Liviu.

LIVIU ALEXA: Eu voiam să închidem emisiunea cum vreau eu. Adică vreau să mi dai un pic fanionul cu Gloria, că ăsta e un subiect pe care nu l am abordat. Nu ți l fur, nu ți l cer. Apropo de, nu știu, am văzut foarte mult în săptămânile trecute cum aperi și ideea de Gloria și vreau să mi spun și eu părerea, poate l ați ascultat pe Adrian Linca, a am văzut astăzi un titlu, Curtea de Conturi a în presa locală bisțeană a descoperit nu știu ce, o plată de 100000 de € nelegală, dar s a rezolvat imediat. Bă, bă, a fost nelegală sau s a rezolvat imediat? Am văzut și eu. Am văzut și eu. Penibil. Da.

ADRIAN LINCA: Gloria. Da.

LIVIU ALEXA: Avem în acest moment două leiere. Handbalul la cote

ADRIAN LINCA: cel mai mare în lume,

LIVIU ALEXA: inc, da. Și proiectul de suflet al lui Nea Jean, fotbalul care se duce cum poate vedem până unde ajunge. Bun. O să vă zic o poveste interesantă. Nu durează mult. Oricum până la urmă sun invitat emisiunii. Stau și până la 12:00 noapte.

ADRIAN LINCA: Corect. Corect.

LIVIU ALEXA: un tip pe nume Dacian Paladi care a fost managerul city managerului Ilie Bolojan pe care îl cunosc din anul 2001.

ADRIAN LINCA: City managerul lui Bolojan.

LIVIU ALEXA: Da. Marele constructor, primar, fucător de nu știu ce.

ADRIAN LINCA: Și arată bine.

LIVIU ALEXA: La un moment dat l a părăsit pe Bolojan și a dat demisia. N avea de ce. Adică mergea bine, el decidea, făcea, dregea. Și într o convorbire pe care am avut o noi doi la un moment dat, după an și an și mi a dat voie s o relatez după aia în presă, l a întrebat pe Dacian, care este un tip strălucit. strălucit, cu o minte impecabilă, un tip extraordinar. De ce ai plecat, bă? Ești prost? Zic Boloja. După aia a devenit ministru, tâmpitule trebuia să stai acolo. Zice: „Bă, fii atent, Boloanul este un constructor deosebit. Deosebit. Știe să facă șase poduri, nouă centuri, vede totul în ciment și beton. Boloan știe să viseze, n are visul, înțelegi? Și am plecat pentru că nu poți să ai numai una. Invers, vă zic o poveste din Cluj. Un tip care visează poate prea mult și nu știe construi nimic ebook bog și nu numai că visează, face rost de vise pe care le livrează așa ca bombiță, ca balonașă de săpun fraierilor când sunt prea multe vise, da, nu ai pe ce să pui mâna, n ai stradă, n ai spital, n ai nu știu ce. Iar o să fie de de hitet ce zic cu domnul ăsta, cu Radu Moldovan. Dan Moldovan pe deoparte, așa cum a fost el, kelner, așa cum a fost el, zi baron. A făcut partea de construcție, a făcut școli, a făcut străzi și a făcut două vise. El a visat, bă, ăsta. Primul vis pe care l a îndeplinit bistrițenilor este visul care apare la Institutul Național de Statistică și în orice sondaj de opinie de la orice casă vrei tu. Care este cea mai mare temere a dumneavoastră? Nu știu ce. Sănătatea. Noi doar pe românim de KPMG, de zi moodies, de nu știu ce. Sănătat. Fie sănătoși. Normal, cred că orice om. Da. El ce a făcut? un spital județean la nivel de Champions League. Dacă mă credeți, dacă nu mă credeți, haideți un pic în Cluj, marele Cluj, să vedeți cum arată spitalele din Cluj Napoca, cât de explodate sunt, cât de zero investiții, low level, locul trei la nostru comiale la unat în top. Da. Am mai spus ceva despre băiatul ăsta, baronul kelnerul. După el la plecare, o să rămână ceva. Concretețea este acest spital. că mai este mult de lucru, că trebuie umplut cu oameni, dar haideți la Cluj. Și al doilea este visul de inimă. Foarte mulți bani cheltuiți pe acest salarii de Bă, băieți, mă, bă băieți, mă, dar cât ați vrea să cheltuiți pentru un vis? 3 RON, 0 RON. Adică ce mi se pare interesant, nu numai că n a cheltuit banii degeaba, ci că a și reușit. Eu mă uitam la meciul cu D și nu mi venea să cred că noi pe bune niște paparici din curul României, scuzați expresia, noi ne batem cu și avem și cu ce să ne batem cu super fete și că ținem Hongul. N a fost în seara aia. O să fie în altele. Da, bă, dar ce drum a fost ăsta cu echipa de handbal și ce drum va fi în continuare. Și acuma vin este steții de serviciu să zică că Gloriai e proastă că costă prea Nu, bă, e un vis că dacă stați între betoane o să crăpați, mă, nevisând. Iar Gloria poate să fie al doilea vis. A, să veniți și voi să mai cumpărați un bilet, să nu mai cereți invitații, să veniți să susțineți cu un fanion. Dar ce m a impresionat cel mai tare și cred că tu ai zis o, mânca mi ai fundul, mi e spor genial. Oare zis o, dar ai zis o tu. Câtă vreme copiii din Bistrița sunt îmbrăcați în treningul cu Floria, înseamnă că baronul a reușit.

ADRIAN LINCA: Da. Nu mă interesează. Baronul se cară. Liviu, au rechizite la școală. Au rechizite la școală cu Gloria. N au cu barb, n au cu rechizite cu Gloria.

LIVIU ALEXA: Bistrițenii că și bistrițenii au plătit pentru un vis și copiii din Bistrița sunt îmbrăcați nu în Balenciaga și în altă și FCSB și e, ci în Gloria Bistrița. Înseamnă că am reușit. Poate nu înțelegeți ce înseamnă în Catalonia spiritul local. Poate nu înțelegeți ce înseamnă, nu știu, echipe ca hete ca unde ăia sparg normele și nu contează cât pe ce loc sunt. Este minunat că Bistrița are

ADRIAN LINCA: Bă, genial chestia asta. Mă bucur că ești susținător și că ai fost rațional și le ai tras o peste nas.

LIVIU ALEXA: Lăsați mă, mă, un vis costă Costă bani, costă implicare, costă deplasări, costă lacrimi. Costă lacrimi și nu poți să l cuantifici în câte grope am astupa și câte străzi am face. Da, poți să îl cuantifici vara viitoare când după ce treci o iarnă o să vezi același grup. Dar astea s niște amintiri care rămân. Fiecare gol, fiecare frângere și fiecare victorie o să rămână undeva într o amintire la un copil care o să scrie: Bă, da, bă, eu tot ce țin minte nu mai țin minte acuma să zic rapid, dar țin minte că și a dat jos lăcătușă chiloții pe stadionul lui Gloria. Mai ții minte, de exemplu, ce buni erau micii?

ADRIAN LINCA: Da, mai ții minte, nu mai știu, foarte multe cu echipa albaneză Nentori.

LIVIU ALEXA: Nu, nu, noi am jucat Dinamo.

ADRIAN LINCA: Dinamo a fost.

LIVIU ALEXA: Da, da, da. Nu, jucat, noi jucam cu niște polonezi în fiecare vară. Aveam un fanion. Nu mai țin minte dacă era Gloria. Tata mi l a adus. Bă, nu contează. Sunt amintiri. Mă bucur că te am văzut.

ADRIAN LINCA: Liviu, îți mulțumesc și pentru emisiunea asta a treia. Putem face 1000 că tot avem ce discuta.

LIVIU ALEXA: Îți mulțumesc frumos.

ADRIAN LINCA: Ușa mea e deschisă, nu i o vorbă goală, asta e deschisă oricând pentru tine, oricât, orice ai zice și orice ai face, eu văd fibra aia jurnalistică și umană din tine, nu ambalajul ăsta care i deranjează pe mult.

LIVIU ALEXA: Dar știi ce vreau să ți mai zic?

ADRIAN LINCA: Normal că dau monar și îți mulțumesc.

LIVIU ALEXA: să se întrebe toți la final de emisiune, [voce dreasă] indiferent ce păreau despre mine, despre tine, despre mine probabil că o să fie cel mai multe înjurători. Dacă mai au mulți ca noi, nu de vârsta noastră, da, care să poată să producă genul ăsta de emoție sau de dezbateri sau de contre, în România, vă zic că mai sunt câțiva, mai sunt în Ploiești, mai sunt în Timișoara, dar nu foarte mulți. Eu nu vreau să zic, bă, cât puteți? Pupați ne în fund și faceți ne statui. Dar să știți că încetul cu încetul că a murit Hillerin, că a murit ăla, că a murit Lungul, redactorul nostru șef, în meseria asta așa de repede crăpăm.

ADRIAN LINCA: Incredibil.

LIVIU ALEXA: A, cam asta e

ADRIAN LINCA: clar. Bun, îți mulțumesc. Vă mulțumesc și vouă celor care ne ați urmărit și vă invit la următorul interviu cu oameni la fel, cel puțin la fel de interesanți ca Liviu Alexa. O zi bună în continuare. [muzică]

Astăzi, singurul lucru pe care îl mai avem în comun noi, toți oamenii de pe planetă e data din colțul telefonului mobil. În rest, totul e explodat.

Un inginer din Shenzhen, un inginer din San Francisco, un tânăr din cartierele de nord ale Marsiliei sau un pensionar din Vaslui se uită în aceeași secundă la același an, 2026, dar fiecare trăiește într-o altă epocă sau într-un alt an.

Nu sunt primul care observă asta, stați liniștiți. Probabil că mă năpădesc lecturile, fiindcă asta a observat prima oară, în 1935, din exil, un filozof german pe nume Ernst Bloch, care a încercat să-și explice apariția fenomenului Hitler. Poate sunt prea metaforic în cum vă explic eu revelația lui Bloch, dar el a observat că germanii nu trăiau toți în același „acum”. Așa cum scria Bloch, un țăran neamț trăia într-un alt secol decât muncitorul neamț, iar micul burghez neamț trăia în alt secol decât amândoi ăștia din urmă. Iar cel care a câștigat a fost cel care le-a vorbit celor rămași într-un „acum” mai vechi. William Gibson a comprimat revelațiile lui Bloch și mai pe scurt: viitorul e deja aici, doar că e distribuit inegal.

Cel mai mare război pe care îl trăim în aceste momente e războiul timpurilor.

Epocile au coexistat întotdeauna, dar nu se vedeau.

Țăranul bavarez habar n-avea cât e de fain să te uiți seara la cabaretul din Berlin, așa cum se uita un bogătan din marea capitală.

Dar adolescentul din Kathmandu se uită azi la copiii de șeici cum își cumpără iPhone-uri de 3.000 de euro aurite, și cum se plimbă nonșalant în Bentley. Vizibilitatea, social media, a transformat diferența într-o comparație. Iar când te compari, când compari ce n-ai, atunci începi să urăști sau să dorești.

Doar că sala de așteptare a urii și a dorinței în care ne-a băgat internetul are pe perete doar o oglindă stranie: săracii îi văd pe bogați în fiecare zi prin ea, iar bogații nu-și ridică niciodatǎ privirea spre ea și ajung să-i privească pe săraci doar când aceștia se revoltă sau când pică un guvern.

Mǎi, oameni buni, sintagma mea de “războiul timpurilor” să nu care cumva sǎ vă ducă cu gândul doar la epoci, ci și la timpurile verbale.

Fiecare generație, fiecare dictator sau putere și fiecare om trăiește adânc conjugat într-un timp. Sunt cei care trăiesc la timpul mai-mult-ca-perfect, cei care trăiesc la timpul viitor și sunt și oamenii rămași fără niciun timp, într-un prezent neconjugabil.

Dintre cei care trăiesc la mai-mult-ca-perfect se disting cei ce câștigă alegeri și războaie în ultimii 15 ani. Dacă ați fost atenți, ați observat că toți vând același produs, doar că-i mai schimbă etichetele, culorile și sloganul.

Ei vând trecutul: America trebuie făcută din nou mǎreațǎ şi dodoloațǎ, Rusia vrea să pună gheara pe Ucraina pentru a reîntregi o hartă de la 1900. E adevărat, vrea asta cu tactici și drone din 2026, dar pentru așa ceva n-are nicio problemă să-și cheltuiască, într-un cec alb mortuar, ultimii tineri dintr-o demografie care moare și în Rusia, nu numai la nivel de planetă, trimițându-i la moarte ca să recupereze niște pământ pe care nu va mai avea cine să-l lucreze. Bătrânul Erdogan mestecă trecutul cu fistic şi miere, Xi vrea reîntinerirea națiunii “cum era odatǎ”, Netanyahu flutură peste tot o hartă cu Iudeea biblică, în timp ce oameni cu steaguri negre și brâie pline de explozibili vor întoarcerea la califat.

Viitorul nu mai e vandabil ca promisiune politică, a murit de multă vreme. Astăzi, să zici că internetul îți va aduce libertatea sau că AI-ul îți va aduce liniștea e un act politic sinucigaș.

Singurul continent care are Alzheimer moral e chiar bătrânul continent. Ca un bătrân năuc de cap, Europa nu mai are copii, nu mai are dușmani, nu mai are armată și trăiește într-un timp mai mult ca trecut, dar cu regulamente și reglementări așezate frumos în cutiuța cu zilele săptămânii, așa cum stau medicamentele pentru tensiune, pentru glicemie și pentru suprarenale.

Desigur, se poate și mai rău. Fiica din flori a Europei, America, pe vremuri cea mai futuristă națiune de pe planetă, a devenit obsedată de trecut, dar scărpinând cu talent viitorul. Oameni care folosesc Claude sau ChatGPT în viața de zi cu zi duc dorul fabricilor de oțel din 1955. Imperiul a trecut şi de la mai-mult-ca-perfect la mai-mult-ca-trecut, și nimeni nu știe cât mai poate sta în picioare.

Cei care trăiesc în viitor par să fie chinezii. Suntem inundați de TikTok-uri cu marile realizări ale inginerilor chinezi, ale inventatorilor chinezi. În Shenzhen trenurile trec prin blocuri, robotaxiurile se prezintă cuminți la prima chemare, iar aerodronele aduc haleala de zi cu zi. China își programează viitorul cu o obsesie halucinantă, planificând totul pe cincinale, pe trimestre și pe cicluri, mizând pe cea mai importantă revelație dobândită cu sânge și lacrimi timp de 5.000 de ani, și anume că e bine să fii răbdător în tot ce faci și că e mai bine să pierzi 10 ani, dar, când ai reușit să rezolvi o problemă, să câștigi 30.

Seriozitatea chinezească de a programa viitorul e remarcabilă, dar și China are ceasuri care nu se potrivesc între ele.

Ceasul statului planifică pentru 2049, un timp în care întreg poporul va mânca numai bucate din agricultură bio. Dar în 2026 poporul nu mai vrea să facă copii, iar tinerii refuză să intre în cursa de înmulțire pe care partidul le-a pregătit-o. Ceasul strategic face tic-tac înainte, dar ceasul biologic a rămas fără baterii, fiindcă tinerii le-au înghițit. Și atunci întrebarea care se pune este: pentru cine construiește China acest viitor?

De cealaltă parte a planetei avem privatizatorii viitorului, care se bat cu restauratorii trecutului, iar prezentul a fost lăsat de izbeliște. Nimeni n-are chef de el, nimeni nu vrea să guverneze în prezent, pentru că prezentul nu aduce voturi.

Astăzi, în haosul general, cel mai sigur pariu este să pariezi pe imposibil.

Este incredibil, dar imposibilul chiar se poate întâmpla în noua lume, și nu o dată, ci de mai multe ori.

Părea imposibil ca o întreagă planetă să…

de aici mă poti citi doar dacă plătesti 26 de lei pe lunǎ

apasǎ butonul de mai jos

Subscribe now

Read more

Și eram amândoi de acord, într-un fel sau altul, că nu mai putem să le pretindem să ne adopte ca modele: să citească cât am citit noi, să muncească cât am muncit noi, să sufere cât am suferit noi.

Pentru că timpurile nu mai sunt absolut deloc aceleași. Nimic nu mai e la fel, de fapt, în aceste timpuri. Nici măcar conflictul dintre generații.

Nu mai este doar eterna poveste a tinerilor rebeli care sfidează valorile conservatoare ale părinților, ca un fel de febră trecătoare pe care maturitatea vine și o vindecă de la sine.

Între generația mea, sau cele puțin mai mari, și generațiile de 21, 23, 25 de ani nu mai e vorba de o prăpastie, de o falie tectonică, de o ruptură de paradigmă în interiorul căreia să mai putem trăi cumva în aceeași lume, ci pur și simplu de realități paralele.

Aceste realități paralele se mai întâlnesc foarte, foarte, foarte vag undeva pe piața muncii. Și acolo discutăm de segmentul vulnerabil între 15 și 29 de ani — care, așa cum observa foarte bine chiar Cristian Grosu în numărul 69 al revistei „Cronicile - Curs de Guvernare”, a fost transformat fără voia sa în paratrăsnetul perfect pe care se descarcă absolut toate eșecurile structurale ale societății românești aflate în derivă.

Paranteză scurtă: vă recomand să vă abonați la revista „Cronicile Curs de Guvernare”, o revistă trimestrială de 54 de lei, pe care o puteți găsi la Inmedio sau comanda de pe site-ul lor. Nu trebuie să fiți de acord cu abordările progresiste sau cu optica celor ce scriu acolo, dar vă asigur că merită să vă lărgiți perspectivele, fiindcă este, în acest moment, probabil cel mai elevat produs media din România.

Revenind.

Tema analizei mele de astăzi se referă la acest colaps și la România în care sistemul educațional a devenit un soi de muzeu prăfuit. Căci școala românească a rămas captivă într-o logică a industrializării, sau în logica învățatului mecanic, producând forță de muncă docilă pentru un secol care s-a încheiat de mult.

Copiilor noștri li se vinde iluzia că memorarea mecanică și conformismul le vor asigura un contract social stabil — culmea, exact în zilele în care inteligența artificială explodează de la o lună la alta. I

ar acești tineri sunt aruncați cu cinism și miserupism într-o piață a muncii pe care ei nu o înțeleg și care nu-i dorește în forma lor actuală de pregătire, căci competențele cu care ies de pe băncile școlii sau facultății se dovedesc, chiar la primul interviu, fie irelevante, fie perisabile.

Un refuz la interviu generează frustrare din partea tinerilor. Dar frustrată este și piața muncii, care nu reușește să angajeze.

E o inerție cronică, dar vreau să vă spun că nu e neapărat o dovadă a lenei generaționale. Ăsta e un discurs public foarte ușor de grohăit dacă vrei să câștigi aplauze.

După părerea mea, discutăm despre ceva mai trist: despre paralizia socială a copiilor noștri, care realizează pe nepişate că uneltele intelectuale sau sociale pe care le-au primit în școală sunt complet inutile pentru a supraviețui — și atunci refuză să mai muncească. Și, mai rău, refuză să studieze.

Sunt generația paratrăsnet, acești tineri între 15 și 29 de ani. Pe ei ne vărsăm nervii și frustrările, dar uităm că și noi suntem de vină pentru felul în care țara a ajuns în halul ăsta — în care, așa cum spune foarte bine Eurostat, în iulie 2026 unul din trei români sub 25 de ani care au căutat de lucru nu au găsit.

E foarte ușor să le dăm peste nas. Scoatem repede din teșcherea testele PISA pe 2025, care arată că în România 52% dintre elevii de 15 ani sunt sub nivelul minim la matematică, 48% sunt sub nivelul minim la citire, 46% la științe — adică sunt copii care nu pot calcula o reducere de preț dacă le-o ceri acum, nu pot scoate dintr-un text de o pagină ideea relevantă a ceea ce au citit.

Puneți aceste cifre îngrijorătoare lângă ipocrizia sistemului educațional românesc. Căci în iulie 2026, 81,6% dintre absolvenții promoției curente au luat bacalaureatul — cumva, una dintre cele mai bune rate din ultimii 17 ani.

Ha ha ha! E însă o discrepanță falsă între cifre, pentru că PISA măsoară cât de educată e cohorta, iar bacul măsoară supraviețuitorii. Între 15 ani și 18–19, până la bac, sistemul românesc îi pierde pe drum pe o grămadă dintre ei. Iar statul cretin raportează doar rata de promovare a celor rămași.

Expresia „analfabetism funcțional”, pe care o mestecă gomoșii de ziariști prin interviuri sau analiștii pe la televiziuni, ne poate face să credem că problema copiilor noștri este culturală sau școlară. Poate că a fost. Între timp a devenit o problemă economică. Fiindcă acești copii care nu pot să extragă informația dintr-un text sau nu pot rezolva o problemă elementară mai au puțini ani și se vor transforma în adulți, devenind angajați, contribuabili, alegători și consumatori. Mai vedem dacă antreprenori sau funcționari.

Dacă țineți minte filmul „Inception”, în care la un moment dat, în planul subconștientului, personajele aveau puterea de a șterge sau de a schimba locul unor blocuri, unor zgârie-nori sau unor poduri: și noi suntem într-un set de „Inception”.

Dar nu suntem vis în vis, ci în mijlocul unui haos profund.

Avem mai multe axe pe care trenurile vin unul spre celălalt.

De exemplu, știm cu siguranță cât de slabă e calitatea capitalului uman românesc. Pe de altă parte, vedem ceva interesant: un tren care vine cu viteză tot spre noi, și anume schimbarea violentă a naturii muncii.

Prin anii ’90 ne dădeam mari cu lohnul: aveam un avantaj competitiv prin costul salarial cât de cât mic.

Apoi făceam outsourcing în IT — în fine, munci repetitive.

Încetul cu încetul a intrat automatizarea industrială, care a lovit în primul rând brațele cu care aceste munci repetitive se făceau.

Dar AI-ul a făcut ceva și mai pervers: în loc de brațe, a lovit creierele. A standardizat munca intelectuală.

Și dintr-odată translatori, designeri, copywriteri, specialiști în marketing se văd amenințați de programe de inteligență artificială. E primul val.

Automatizarea industrială pare să fi fost o mică ploaie temporară față de cataclismul pe care îl aduce cu sine inteligența artificială, care deja a ajuns să înlocuiască în firmele de IT departamentele de junior și mid-level.

În 2026 și de acum încolo nu-i destul să ai diplomă. Nu-i destul să știi, de exemplu, să codezi. Începe să conteze ce știi efectiv să faci cu mintea ta, astfel încât inteligența artificială să nu te poată înlocui.

Ca rahatul să fie și mai puturos, inteligența artificială nu lovește doar în tinerii care abia intră, poate insuficient pregătiți, pe piața muncii, ci lovește deja în generațiile care se află pe piața muncii și care trebuie să se adapteze unui nou fel de gândire și unui nou tip de economie. Iar ei o fac foarte încet sau chiar refuză să o facă.

O vreme vom „rezolva” și noi, cum au rezolvat și alții, problemele superficiale ale lipsei de forță de muncă importând nepalezi și pakistanezi.

Dar după ce se umplu locurile din restaurante sau de pe șantiere, rămânem cu aceiași cartofi fierbinți în mână.

Pentru că vom avea nevoie de sute de mii de lucrători care să opereze într-o economie digitalizată. Avem nevoie de ingineri de vârf, avem nevoie de profesori și mai excelenți decât excelența de azi, avem nevoie de manageri industriali, de antreprenori tehnologici. Ce vom face atunci?

În secolul XX părea mai ușor: productivitatea se lega de corpul omenesc — cât poți ridica, cât poți produce, câte ore poți să stai pe linie, în câte schimburi poți lucra.

În acest secol totul va fi despre creiere, despre atenție, despre creativitate, despre adaptabilitate, despre — cum se zice acum, mai nou — reziliență, dar din aia psihică. În fine, despre capacitatea de a decide.

Dar vai, prieteni, când omenirea e să aibă ghinion, are până la capăt. Exact când economia lumii are nevoie de cea mai sofisticată versiune a omului, ei bine, omul trăitor pe acest pământ e tot mai fragil, mai îmbătrânit.

O să pară naiv când spun că nu libertatea presei ar trebui să fie problemă de siguranță națională, nu manipulările Rusiei trebuie să fie problemă de siguranță națională, ci școala românească.

Ea ar trebui să devină, în capul celor ce ne conduc, asemănată unei infrastructuri economice, așa cum sunt autostrăzile, telecomunicațiile sau energia.

Ba aș îndrăzni să zic că educația românească e mai importantă decât astea.

Fiindcă autostrăzile le poți face chiar și în 10 ani, așa cum se întâmplă în România. Un centru de date îl poți face în doi ani sau într-un an, dacă ai bani.

Dar un copil de 10 ani care învață prost, e educat prost și crește prost nu poate fi reasfaltat mental la 30 de ani.

Avem o problemă de perspectivă de 40 de ani încoace. Am desconsiderat educația mai ceva decât biserica, am transformat educația într-o cheltuială socială mâncătoare de bani. Și deși aveam în față, sub nas, faptul că pruncii pe care România i-a educat prost acum 10 sau 15 ani sunt astăzi forța de muncă inutilă pe care companiile o refuză, nu înțelegem nici în al paisprezecelea ceas că pruncii pe care îi educăm prost astăzi o să fie oamenii de la care vom avea așteptări, cărora le vom cere să concureze mâine cu inteligența artificială, cu robotica sau cu economiile asiatice.

Diferența dintre școală și economie e că la școală te mai poți duce la un “re”, să mai dai o dată o corigență. Dar în economie nu există corigențe.

Când îi mai înjurăm pe cei din generația 15–29 ani — cel puțin în România, mă refer — să nu uităm și de jaful intergenerațional la care am asistat fără să intervenim, prin instalarea sindromului de viață activă scurtă în economie a “bătrânilor”.

Am început în anii ’90 cu minerii, apoi cu pensionările anticipate din fabricile care nu mai livrau, apoi cu pensionările anticipate din poliție, justiție, servicii secrete.

Și astăzi avem așteptări de la tineri să susțină un sistem de pensii obez, să finanțeze un stat social — fraierindu-i, pentru că avem deja certitudinea matematică că, atunci când bieții de ei o să ajungă la rândul lor la vârsta pensionării, sistemul va fi intrat deja în colaps. Practic, cu nesimțire și cinism, vrem să-i băgăm în lanțurile unei sclavii fiscale și să-i punem să vâslească într-un viitor întunecat, la capătul căruia e o cascadǎ în care se vor prăbuși și vor muri.

Mi-a venit în cap azi-dimineață o metaforă pentru acești tineri, din rândul cărora va face în curând parte și băiețelul meu.

Ei nu sunt niște rebuturi leneşe, ci niște licurici — niște semnale de avarie pentru întreaga civilizație, în întunericul ce s-a așternut asupra minților noastre.

Nu avem niciun drept să-i judecăm prin lentilele neșterse ale unui trecut trist pe care îl idealizăm în mod ipocrit. Nu avem niciun drept să-i înjurăm că refuză mizeria și munca toxică pe care societatea vrea să le-o bage pe gât.

Nu avem de ce să le reproșăm că vor să evadeze din starea de anestezie în care ne-am complăcut atâta timp chiar noi, câtă vreme tot ce le-am oferit a fost o lume ca o maşinǎ descrăcănată, ce nu mai poate fi dusă la ITP și al cărei cost de transport până la casare e atât de mare încât mai bine căutăm niște fraieri ca ei cărora să le-o vindem ca fiind una bună.

Nu scriu pentru prosti, asta e clar. Dar daca vreti cu adevarat sa aratati ca sunteti neprosti, sustineti-ma cu 26 de lei pe luna pe acest proiect jurnalistic in care mereu ma stradui sa livrez lucruri speciale.

Subscribe now

Ceva foarte interesant

Procuratura Generală Federală (Generalbundesanwalt) l-a arestat pe August Hanning, fostul șef al serviciului de informații externe al Germaniei și pe șeful său de cabinet sub acuzația de trădare și spionaj.

August Hanning (80 de ani) este fostul președinte al BND, serviciul german de informații externe. A condus agenția între 1998 și 2005, apoi a fost secretar de stat în Ministerul de Interne. După pensionare a lucrat ca consultant în securitate.

A fost arestat în dimineața zilei de 6 octombrie 2026 la domiciliul său din Nordwalde, lângă Münster, de anchetatori ai Biroului Federal de Investigații Criminale (BKA). În același timp, în Bavaria a fost reținut fostul său șef de cabinet, Manfred D., care a lucrat la BND până în primăvara lui 2026.

Procuratura Generală Federală (Generalbundesanwalt) îl anchetează pentru suspiciuni de spionaj cu caracter de trădare, cercetarea de secrete de stat, tentativă de trădare și activitate de agent pentru un serviciu străin. Manfred D. este acuzat de complicitate.

Potrivit investigațiilor WDR, NDR și Süddeutsche Zeitung, Manfred D. i-ar fi furnizat lui Hanning, contra cost, documente strict secrete din BND cel puțin până în 2022 - inclusiv materiale destinate informării de la Cancelaria Federală și, după unele relatări, date de la servicii partenere, între care documente despre programul nuclear iranian. Anchetatorii verifică dacă Hanning a folosit aceste informații în activitatea lui privată de consultanță și dacă, în cel puțin un caz, a întocmit o analiză de securitate pentru un serviciu de informații străin. WDR, NDR și SZ scriu că nu ar fi vorba de Rusia; alte relatări menționează că Hanning avea, ca consultant, legături și în Rusia și China.

Ce poezie stranie scriam acum zece ani bând un tsipouro pe o terasă din Creta! Era seară şi taverna era chiar lângă o biserică. Iar uşa bisericii era deschisă… Am intrat şi mi s-a întâmplat ceva de necrezut!

Citiți! Priviți! Simțiți! Fugiți!

Aceasta e pânza mea:

Aceasta e poezia mea:

Darul, Maxima și un Dunhill albastru

de Liviu Alexa

Am fost săptămâna trecută la o nuntă de trigami.

Nu erau invitații veniți, așa că am băut niște ulei de noapte

și am dormit într-o biserică în brațele

unei babe ce mirosea a creveți.

Am dormit până când a sunat în pauză

și am ieșit să mâncăm tortul mierlelor.

Atunci, o năsoasă ce nu părea să fie virgină

m-a băgat sub masă și m-a făcut haloumi.

„Mă cheamă Maxima”, îmi spuse năsoasa,

după ce mă călări sub masa plină de dovleci.

Apoi își trase chiloții sub plete și

ne pornirăm să dansăm printre pahare.

Leandrii vomau beți de fericire,

iar copiii fumau Dunhill albastru împreună cu popa

și își făceau selfie cu Sfântul Ioan,

spre mirarea Maicii Domnului, însetată de atâta bucurie.

Și, pe când porumbeii de pe cruce au început să strige darul,

de undeva din cerul plin de aparate de aer condiționat

a început să plouă cu vin roze și mii de mese goale.

Maxima își făcuse circumcizie la nas și

mă aștepta îngropată într-un șervețel.

Baletul Vieții

de Liviu Alexa

Nimeni nu te întreabă dacă vrei să dansezi în baletul vieții. Și nimeni nu te întreabă, la final de spectacol, de ce ai fost exclus fără de voie de pe scenă — așa cum scria într-un cântec poetul, „ca un înger bolnav părăsit de cei vii”.

La începutul spectacolului te trezești pe scena vieții cu lumina în ochi. Te orbește. Și muzica deja a început.

Până să înveți unde sunt spectatorii, care sunt culisele și ce rol au perdelele, ai făcut deja 18 de ani de pași, sărind pe liniile partiturii așa cum ți-a fost indicat. Școală, slujbă, rată, nuntă, copil, promovare, pensie — toate astea urmează să le parcurgi ca după o coregrafie, ca pe un set de mișcări transmise, despre care cei din jurul tău îți spun „că așa trebuie”. Că acesta e datul.

Cam ca în filmulețul ǎsta:

M-am gândit, pentru astăzi, că baletul e poate metafora cea mai potrivită pentru viață, fiindcă baletul e o disciplină foarte brutală, ascunsă sub grația lucitoare a mișcărilor fine.

În fapt, totul e ascuns la balet. În interiorul pantofilor de satin stau degete strâmbe, purulente, brutalizate de statul pe poante.

La un moment dat, cam toți arătăm la fel, ca aceste degete în pantofi de satin: pe afară plutim, iar în interior fiecare mușchi al inimii sau al sufletului e încordat. Ca să nu cadă. Ca să nu se vadă că îți e greu.

A nu cădea și a dansa în baletul vieții sunt două activități foarte diferite, dragi prieteni, cu reguli diferite, deși din scaunul spectatorilor ele arată aproape identic.

Spre deosebire de balet, însă, unde dansatorii — ce mai, artiștii — se antrenează zi de zi, ore în șir, pentru spectacolul ce va să vie, noi, oamenii, suntem aruncați în dans și învățăm de la alții cum să supraviețuim spectacolului speciei noastre.

De exemplu, învățăm să fim plăcuți și să fim utili. Învățăm să facem bani, să vânăm metri pătrați sau urmăritori, până când ne transformăm în numere. Căci numerele sunt cele mai bune anestezice: ne oferă o clipă de siguranță temporară, spunându-ne că suntem mai bine ca ieri.

Apoi învățăm că e bine să te înconjori: să nu fii singur, să nu devii o pradă. Deci trebuie să ai familie, un partid cu care să ții, o parohie în care să te rogi, o gașcă cu care să bei, o breaslă din care să faci parte. Să devii membru mic al congregației vieții. Și, dacă se poate, să nu spui mare lucru de-a lungul ei, sau la ședințele care pot dura zeci de ani.

Apoi — și asta o să vă spună orice balerin, fiindcă ei nu-și privesc picioarele — învățăm în baletul vieții să nu privim în jos. Nu ne privim moartea. Nu ne întrebăm, de-a lungul vieții, dacă trăim degeaba, ci ne umplem calendarul zi de zi, ca să nu rămână niciun gol sau o crăpătură prin care întrebarea despre trăitul degeaba ar putea să se strecoare.

Pentru că n-am chef ca textul meu de astăzi să sune a predică — în general, nu vreau asta niciodată — o să vă spun ce cred eu că nu e viața. Eu cred că viața nu e opusul supraviețuirii. Nu e nici „să-ți urmezi visul”. Nu e nici să-ți dai demisia de la job și să te apuci să deschizi o pensiune când tu habar nu ai câte margarete are inima ta.

În fapt, o să sune poate dezamăgitor ce o să vă spun, dar cred că oamenii care au trăit cu adevărat — cel puțin câțiva pe care i-am cunoscut — au fost de regulă și foarte buni la supraviețuire. Doar că nu s-au oprit acolo.

Au făcut mai multe lucruri diferite decât cei care doar au supraviețuit.

De exemplu, au ales lucruri pentru care au fost dispuși să piardă. În logica de supraviețuire, e important să nu pierzi nimic. Dar viața devine cu adevărat trăită în clipa în care ceva contează pentru tine mai mult decât siguranța proprie. Nu știu, poate fi un om, o idee, o carte, o anchetă. Când ceva contează mai mult decât tine, înseamnă că ai depășit etapa de administrator al propriei tale vieți.

Mă străduiesc să trăiesc cu adevărat atât cât pot și așa cum mă pricep. Așa că o să vă spun ce fac eu pe propria mea scenă. Încerc să fac lucruri exact cu credința că ele nu trebuie să se vândă. Deși, paradoxal, oricât încerc să fac lucruri care nu se vând, ele ajung să se vândă: scrisul meu, cărțile mele, pânzele mele. Dar măcar nu creez nimic cu mintea cu această intenție de a vinde, ci cu sufletul.

Consider că am trăit și trăiesc cu adevărat pentru că — uite, altă caracteristică a baletului meu — mereu am spus și am crezut cu voce tare, chiar și știind că pot să pierd, să mă pierd sau să-l pierd pe cel din fața mea.

Sunt printre oamenii puțini care au un număr mare de dușmani cinstiți, făcuți rost în mod corect, nu la promoție.

În fine, mi-am dat seama că cel mai important pentru a trăi cu adevărat este să iubești ceva concret. Nu abstracțiuni de genul umanitatea sau arta. Nu, vere.

Să iubești o femeie, să iubești un copil, să iubești un câine, să iubești un meșteșug. Asta înseamnă că trăiești cu adevărat. Iubirea abstractă e ca și cum ți-ai face laba în prezervativ. Îmi place mult metafora asta obraznică. Iubirea abstractă te ține în siguranță, nu riști nimic cu ea. Iubirea concretă, în schimb, dulce ca mierea, te poate distruge. Iar ăsta e un risc pe care trebuie să ți-l asumi.

Pentru toate momentele în care am ieșit din formație până acum, la 47 de ani, pot fi considerat un solist. O obrăznicătură care nu înțelege cât de important e corpul de balet. Probabil că așa e. Fiindcă am vrut mereu ca atunci când voi fi scos abrupt de pe scenă, fără voia mea și fără să știu când, să am câteva momente pe care să le țin minte despre cum am trăit.

Dar, desigur, nu există doar perspectiva solistului. Nouă zecimi din scenă sunt acoperite de corpul de balet. De oameni a căror întreagă artă este să nu se distingă. De oameni care sunt antrenați să accepte că, dacă unul iese în evidență, e o greșeală enormă.

E tristă viața celor care nu vor să se distingă, ci să danseze la unison, pentru a completa și înfrumuseța spectacolul? N-aș zice.

Ar însemna atunci că un călugăr care spune aceleași rugăciuni la aceleași ore timp de 50 de ani e un prost. Ori nu e cazul. Ar însemna că muncitorul care lucrează cu aceleași scule timp de 20 de ani e un trist. Ori nu e cazul.

Perversă este însă chiar întrebarea asta: acești oameni au trăit sau au supraviețuit?

Dacă am zice că au supraviețuit, am defini viața în cel mai ordinar mod, astfel încât să excludem cea mai mare parte a omenirii din toată istoria ei. Ar însemna să dăm un răspuns obraznic, care să lase pe dinafară pe toată lumea, iar asta nu e o definiție a vieții, ci îngâmfarea privilegiului. E îngâmfarea cuiva care, crezând că doar el are dreptate, ar putea spune ceva de genul: eu ce să fac, dacă ei n-au avut curajul? Dar aici nu este vorba despre curaj.

Dacă am răspunde cu „au trăit” — adică au trăit o viață în sincron — atunci e clar că ieșirea din formație nu e musai condiția vieții, ci doar una dintre formele ei, și nu neapărat cea mai înaltă.

O să ziceți că m-am autocroșetat, că m-am încurcat singur. Dar vă spun că nici nu vreau să mă descurc prea repede. Știu însă două lucruri.

Filozofii care s-au gândit cel mai în serios la această dilemă au apăsat mereu pe ceva ce sper să devină pentru voi o epifanie.

Corul din tragedia greacă nu e decorul eroului, ci corul este cetatea. Și corul supraviețuiește eroului de fiecare dată.

Liturghia poate fi considerată o coregrafie ce se repetă identic, aproape plictisitor. Dar în interiorul ei — asta e și ideea — persoana trebuie să dispară. Tu să dispari și să te topești în interiorul ei, pentru a-L simți pe Dumnezeu. Un soi de sinucidere a sinelui. O sinucidere temporară este intrarea în liturghie, atunci când te rogi cu tot sufletul și asculți cu tot sufletul — dar cât de maiestuoasă!

Binele lumii atârnă în bună parte de fapte fără istorie. A atârnat mereu de fapte făcute de oameni care astăzi sunt morminte pe care nu le vizitează nimeni.

Kierkegaard spunea ceva și mai înțelept: că pe cavalerul credinței nu-l poți deosebi de un funcționar de la fisc. Ei pot să facă aceeași plimbare de duminică, să mănânce aceeași friptură și să poarte același joben. Diferența dintre ei se află înăuntru și nu se vede.

Un alt lucru pe care îl știu e că putem trăi viața ca pe un dar sau să ne ferim de ea din frică. E cumva aceeași coregrafie, dar o altă substanță. De pe scaunele lor, spectatorii, evident, ne vor vedea la fel. Nu ne pot verifica. Dar e important ca noi să simțim cum vrem să dansăm viața.

No, poate cǎ n-am pus bine întrebarea aia cu „a trăit sau a supraviețuit”, pentru că m-am transformat dintr-un solist într-un spectator părerist.

Pentru mine, om care am iubit mereu, până acum, să fiu solist, să dansez ca să fiu văzut, e greu de acceptat că un corp de balet dansează ca să existe spectacolul — ca să exist și eu.

Iată cum, în nici câteva paragrafe, am început să sângerez niște vanitate în fața dumneavoastră.

Dacă e adevărat ce simt, înseamnă că am căutat viața exact unde nu e: în marile gesturi, cu martori. Când, în fapt, ea este în ceea ce facem când nu contează deloc, când nu ne numără nimeni.

Încă nu sunt pregătit să-mi asum asta.

Încă stau să vă întreb: dacă viața ar fi aia în care facem totul fără martori, ce facem cu faptul că un lucru fără de martori nu lasă nicio urmă? Pentru mine, între „a fi ținut minte” și „a nu fi fost văzut de nimeni, niciodată” e o distanță pe care nu o suport - am nevoie ca ce fac să fie real. Iar ca ceva să devină real, are nevoie de martori.

De fapt, prieteni, m-am hotărât: n-am greșit cu nimic de-a lungul acestui eseu în care am spus, pe de o parte, că viața e ieșirea din coregrafie și, pe de altă parte, că viața poate fi tocmai în coregrafie, în sincronie, în repetiție.

Cred că ambele teze sunt, de fapt, cele două picioare pe care stă un om conștient.

Dacă ai doar un picior, sau alegi din două picioare să stai pe unul, nu cred că vei putea ajunge prea departe. Ci, maxim, să sari pe piciorul rămas. Câteva salturi haotice și obositoare.

Dar ai nevoie de două picioare pentru a face pași pe muzica Vieții.

Ia priviți aici:

(de aici doar cititorii abonati pot merge mai departe. Sigur, 26 de lei pe luna e o suma ingrozitor de mare, daca asa consideri, cara-te de pe pagina mea)

Subscribe now

deci?

Read more

Dar nostalgia e una, ciordeala și scandalurile sexuale sunt alta.

Publicam aici, pe Strict Secret, acum 2 săptămâni și un pic, un caz de justiție futăcioasă la Bistrița: despre amantlâcul imoral și degrabă încălcător de cod de procedură dintre doamna judecătoare Alexandra Cristina Nicolae și avocatul Dan Molnar.

Doi tupeiști de mare angajament care, după ce se cordesc în viața privată, cordesc și codul de procedură când ajung în instanță, Fiindcă el pledează, iar ea, din postura de judecător, îl ajută să câștige.

Vorbeam în articolul respectiv de lipsa de reacție a onorabililor din Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar și de lașitatea colegială a Baroului Bistrița, condus de Alin Moruțan.

Spuneam atunci că n-am niciun fel de respect pentru șeful Baroului Bistrița, Alin Moruțan, și nicio așteptare de a lua măsuri împotriva colegului Dan Molnar, pentru că și el este din același aluat sulfuros, ventilând bani ciudați prin firma nevestei, Mihaela Moruțan, mare șefă la Spitalul Județean de Urgență din Bistrița-Năsăud. Care, de exemplu, a încasat în 2024 dividende de 410.000 lei pe o firmă cu un singur angajat și cu o cifră de afaceri praf. Mai mult, cu un obiect de activitate absolut dubios: activități combinate de secretariat.

Deh, Mihaela are acea ambiție de moldoveancă fomistă (și generoasă). N-a crescut musai în lipsuri, taică-său avea școală de șoferi și n-a suferit de foame. Dar ea avea glezna subțire și, după o iubire eșuată cu suferință, după câteva joburi de junior contabil, și-a dat seama că cel mai mare asset al său nu e mintea, că mai erau fete mintoase, ci prezența scenică, hahahahahaha, așa că s-a predat cu aspirații și principii diluate lui Moruțan, pentru care a devenit construcția sa personală. În afara de mici excese de personalitate, cum e alpinismul, fata talentată și bunoacă din trecut s-a transformat într-un soldățel al lui Moruțan și s-a impregnat de mediul bistrițean fetid unde toți sunt mufați la țâța statului.

A meritat pe partea economicǎ, dacă vă uitati la declaratia ei de avere. Pe partea sufletească, ştiți cum e, după un duş bun, e ca nouǎ.

Dar tot eu lansam într-un TikTok, acum 2 săptămâni, o altă nucleară. Și anume că doamna Mihaela Moruțan, în calitate de director managementul calității serviciilor de sănătate de la Spitalul Clinic Județean de Urgență, are o problemă puturoasă de moralitate și incompatibilitate cu soțiorul său, șeful Baroului Bistrița, avocatul Alin Moruțan (foto jos) despre care afirmam că are un contract nesimțit de consultanță juridică chiar cu spitalul unde e șefă nevastă-sa. Spital finanțat din bani publici.

Ieri a venit și confirmarea de la departamentul de comunicare al spitalului. A durat 2 săptămâni până onoratul manager Szekely Paul Gabriel să-mi răspundă la solicitarea făcută în calitate de jurnalist. 2 săptămâni i-a luat.

În care probabil a încercat să mai câștige timp pentru prietenii săi, familia Moruțan, și să-mi trimită un răspuns în dorul lelii. Incomplet, dar totuși relevant.

Comunicatul de dar nu se caută la dinți, ați putea zice. Dar eu sunt nemulțumit, pentru că managerul Szekely Paul Gabriel a omis să-mi răspundă în cazul contractului lui Moruțan: cum a fost făcută achiziția? Acolo a lăsat un gol.

Totuși, avem ceva important de scos în față, și care arată câtă putreziciune există în acel spital, câtă delăsare intenționată, care să acopere de fapt golăniile, partipriurile, pilele politice și firmele de casă care sunt înțepate la sistemul de achiziții. Avem o confirmare oficialǎ.

Mi-a fost destul de greu să văd în organigramă câți oameni conține departamentul juridic.

Marele manager Szekely Paul Gabriel a răhățit acolo un PDF cu capul în jos, și dacă vrei să-l citești trebuie să stai în mâini sau să faci flick-flack-uri cu laptopul. Totuși, cu puțină ambiție, am reușit să aflu că departamentul juridic are 3 oameni. Ceea ce, pentru un spital, înseamnă o echipă chiar puternică de profesioniști. Sau cel puțin așa ar trebui să fie: care să vegheze la respectarea legii și, de asemenea, la protejarea spitalului de eventuale procese.

Se pare că cei 3 sunt considerați cel puțin incompetenți.

Eu îi consider oricum pile politice, de vreme ce avem un întreg istoric în ultimii 4 ani în care Spitalul Clinic Județean de Urgență Bistrița apelează la avocați externi pentru a-și apăra interesele.

Moruțan nu este primul care are un contract lunar de servicii juridice. A fost înainte Nicolae Halas cu, 11.000 lei pe lună, bani pe care i-a luat timp de 2 ani. Apoi a resemnat un alt contract pe o sumă puțin mai mare, 11.700 lei - contract care s-a dus bine de tot nişte ani până la momentul la care Mihaela Moruțan a pus chiloții în prag și l-a băgat pe soțul său la cașcavalul lunar.

De azi avem dovada acestei porcării cel puțin imorale. Moruțan suge de 9 luni circa 12.397 lei plus TVA pe lună, pentru consultanță juridică. Desigur, marele manager Szekely nu ne-a furnizat alte date despre felul în care s-a făcut achiziția, cât de lung este contractul. Pentru că bistrițenii sunt cunoscuți pentru ambiția cu care își îndeplinesc obiectivele, o să revin cu o nouă solicitare punctuală pentru acest contract. Ca sǎ “ne” râdem.

Încă un mic comentariu. Spitalul a spart anul trecut peste 100.000 euro pentru servicii juridice, angajându-l ca avocat pe Ciprian Luca Onofrei, din Cluj, într-un dosar cu skepsis, cu despăgubiri de un milion de euro cerute de o familie nemulțumită de ceea ce i s-a întâmplat. Suma este imensă. Dar aici vreau să fiu obiectiv - fiind un caz excepțional de dispută juridică, era cu siguranță nevoie de serviciul unui avocat foarte bun, care să salveze spitalul de despăgubiri de milioane de elei. Mi-este clar că paparicii din departamentul juridic n-aveau ce să caute în instanță pe acest subiect.

Una este această situație excepțională.

Și alta este însă ce face nesimțitul de Alin Moruțan. Bă, cât de bulangiu profesional trebuie să fii, de la înălțimea funcției de șef de barou bistrițean, să te nevoiești practic la un salariu lunar deloc mic, din bani publici, fix de la instituția unde este șefă soția ta? Foarte bulangiu profesional, vă spun eu.

Plin de bășini de imagine, ăsta e șeful Baroului Bistrița-Năsăud. Bre, băiatule, tu ar trebui să fii un exemplu de etică, baaaa, în breaslă, că sărac nu ești, țăran nesimțit. Ar fi trebuit să ai o stare de reținere față de tot ce înseamnă asemenea situații. Dar de unde, bă, principii, în cloaca de partid din Bistrița?

Aplauze pentru toți avocații din Bistrița care tac pe marginea acestui subiect și care acceptă cu lașitate ca Moruțan să fie privilegiat din punct de vedere profesional, folosindu-se de poziția pe care o are în barou, dar și de poziția pe care o are soția lui.

Aplauze pentru toți avocații lași care tac ca vibratorul dintre bucile doctorițelor cordite în sala de operații a Spitalului Județean Bistrița, când știu de situația total flagrantă a avocatului Dan Molnar, care o ciocănește pe judecătoarea unde își duce dosarele.

O să vă prezint în curând și cum se trefilează banii din achiziții publice la acest spital. De ce, de exemplu, firma Elcom câștigă cașcaval cât China, dar și cum, prin diverse cioace, transpiră bănuți către firme de casă ale șefilor de acolo.

Aștept și de la voi, răutăcioșilor, ponturi, ca să ne distrăm măcar, dacă nu putem să-i împiedicăm să fure.

De final, așa cum face orice ziarist serios, iar eu mă consider unul, am consultat și Codul de etică și de conduită profesională al Spitalului Clinic Județean de Urgență Bistrița. Aiii, e ca și cum ți-ai face laba cu prezervativ, așa e și acest cod!

Un cearșaf trântit și el pe site, ca să fie. Creat în 2018, adică pe vremea lui Pazvante Chioru. De atunci și până azi a existat pandemia, s-au întâmplat o grămadă de schimbări în legislația românească vizavi de integritate… Ei bine, citindu-l și pierzându-mi câteva minute din viață, am observat ceva interesant. Codul e întemeiat pe Legea 477 din 2004, abrogată din 2019 de Codul Administrativ, prin Ordonanța de Urgență 57 din 2019. Deci, practic, e un copy-paste de rahat de la alte spitale, semnat și ștampilat ca să fie. Nu înseamnă că codul e anulat. Dar este prăfuit și arată cu ce seriozitate e tratată etica la această instituție.

De cǎtre aştia de mai jos:

Indiferent ce zice acest cod obosit, un lucru e clar: Mihaela Moruțan a avut un interes personal din funcția pe care o ocupă.

Fiindcă ea nu e o angajată oarecare acolo, da? Face parte din echipa managerială, în calitate de director al managementului calității serviciilor de sănătate. Și, după cum vedeți în poza de mai jos, spitalul județean e practic condus de ea, câtă vreme, în afara liderilor administrației locale și județene, ea s-a pozat cu președintele României în prima linie, ca să zic așa, de atac, la inaugurarea recentă a spitalului.

Mulți bistrițeni m-au întrebat cum să mă susțină. E simplu, vă abonați cu 27 de lei pe lună aici, nu știe nimeni, hahaha, căci e anonim și securizat, și aia e:

Subscribe now

Ooo, ce frumos! Mafia pocăiților din Bistrița urmeaza şi ea!

Postarea de mai jos mi-a adus aminte că trebuie să intru puțin și în labiștii de liberali bistrițeni, niște otrepe la fel de janghinoase. Curând.

Că avem și despre Ionatan, și despre Tavi Ganea care se crede mare smardoi pe la Cluj, dar și mare strateg politic, hahaha, la peneleii bistrițeni. Ne vom aduce aminte cu drag și de futăciunile lui Nelu Turc pe la cabana lui Monița de la Romuli, că deh, familia nu-l prea mai interesează, cu nevasta farmacistă cam buhăită, și copilul de la Cluj pe care nu îl mai caută decât din an în Paște. Adeline, fiica unui securist, știe și ea cum e Nelu Turc când îi stă deasupra.

Stelică Dolha și datoriile, sau cum a ajuns Sorin Hangan în tabăra pro PSD, despre Jenor, mare fante și el.

Până atunci…

Nu, nu eu sunt proprietarul paginii, dar îmi place.

Eu semnez tot ce scriu, dar inteleg ca in Bistrita aia pentru multi e periculos. Dar asta e semnul meu de sustinere.

Unde s-a rupt firul fotbalului românesc. Sau unde s-a dus pe p ...

Uitându-ne la prima repriză a României din Polonia, în care ba dădeam vina pe arbitru, ba ziceam de cota de piață a unuia, ba continuam obsesia mioritică de a zice despre orice club sau națională că e „a lui X”, într-o mare de știri din sport cu veverițe care jonglează, undeva fotbalul nostru a murit. Și în locul lui a rămas o păpușă condusă de un ventriloc care se dă națională, doar că nu e.

Poate că este nedrept să judecăm un sfert de secol de fotbal românesc după o repriză. Dar poate că tocmai o astfel de repriză este utilă atunci când vrei să înțelegi ce s-a întâmplat. Pentru că în fotbal, uneori, o repriză proastă nu este doar o repriză proastă. Este rezultatul tuturor lucrurilor pe care le-ai făcut prost înainte să ajungi acolo. Iar dacă te uiți suficient de atent la România din ultimii 25 de ani, începi să vezi că problema nu este nici arbitrul, nici selecționerul, nici faptul că un fotbalist valorează 800.000 în loc de 25 de milioane. Problema este că, undeva între România lui Hagi și România de astăzi, am pierdut mecanismul prin care o țară producea fotbal.

Noi am fost buni. Nu am fost nemiloși, dar am fost ca junghiu ăla de te taie când ți-e lumea mai bună și astea ne-a permis să vorbim la ”pertu” cu ăia mari.

Și poate că cel mai corect loc de unde trebuie început este anul 2000.

România a ajuns atunci în sferturile Campionatului European. A bătut Anglia, a făcut egal cu Germania. Am jucat cu Portugalia, Germania și Anglia în grupă, iar apoi Italia ne-a eliminat în sferturi. Era o echipă cu Hagi, Popescu, Chivu, Contra, Petrescu, Dorinel Munteanu, Mutu, Ilie, Moldovan, Ganea. Era, în fapt, ultima mare producție a unui sistem care încă funcționa aproape fără să ne dăm seama că funcționează.

Aici începe una dintre cele mai mari confuzii ale fotbalului românesc. Am crezut că acea generație reprezintă dovada că sistemul nostru este bun. Nu era. Era dovada că sistemul fusese cândva bun.

Diferența pare mică, dar este enormă.

Generația lui Hagi nu apăruse dintr-un PowerPoint al Federației Române de Fotbal. Nu fusese rezultatul unei strategii de marketing. Nu existase un consultant care să explice cum trebuie produs următorul decar. România avea atunci o bază enormă de copii care jucau fotbal, cluburi multe, competiții, antrenori, terenuri, centre de copii și juniori și, poate cel mai important, o cultură în care fotbalul era practicat în cantități industriale. Copilul juca la club, juca la școală, juca în spatele blocului, juca în curtea școlii și, dacă era suficient de bun, avea o mulțime de drumuri pe care putea să ajungă într-o echipă. Și mai ales, erau ultimii ani în care nu aveai părinți cu gura mare la meciurile celor mici care știau ei mai bine.

După 2000, România a început să piardă exact aceste drumuri. Noi am continuat însă să ne uităm la vârf și să ne întrebăm unde este următorul Hagi. Era ca și cum ai demola maternitatea, școala și universitatea și apoi te-ai întreba de ce nu mai apar medici.

Fotbalul românesc a început să se subțieze de jos în sus. Cluburile au început să dispară. Competițiile au devenit mai sărace. Centrele de copii și juniori au devenit, în multe locuri, anexe ale cluburilor care abia supraviețuiau. Cluburile istorice au intrat în insolvență, faliment sau războaie juridice. Au dispărut echipe, terenuri, antrenori și, odată cu ele, mii de copii pentru care fotbalul nu mai era o posibilitate reală.

O analiză a evoluției fotbalului românesc arată o scădere dramatică a numărului de formații din primele trei eșaloane: de la 264 la finalul anilor ‘80 la puțin peste o sută în perioada recentă. Nu este o statistică interesantă pentru o emisiune de seară. Este una devastatoare pentru cine încearcă să înțeleagă de unde ar trebui să apară fotbaliștii.

Pentru că fiecare club care dispare înseamnă mai mult decât un loc liber în clasament. Înseamnă mai puține echipe de juniori, mai puține meciuri, mai puțini antrenori, mai puține oportunități de selecție și mai puțini copii care intră în contact cu fotbalul organizat. Iar când pierzi sute de cluburi, nu pierzi doar prezentul. Îți tai viitorul. Mulți tineri au luat drumul Vestului și acolo s-au sufocat.

Numai că în anii 2000 nu prea aveam timp să ne ocupăm de viitor.

Aveam patroni. Aveam impresari. Aveam transferuri. Aveam televiziuni. Aveam scandaluri. Aveam „bombe”. Aveam „exclusivități”. Aveam fotbal. Și ne plăcea la nebunie. Ignoram și nevestele doar să auzim cum se bălăcărește patronu nu știu care cu creditoru nu știu cui, în timp ce moderatorul în loc să le taie macaroane le băga clasica ”L-ați auzit, domn x?”.

Dar știți ce nu aveam? Din ce în ce mai puțin aveam construcție.

Fotbalul românesc a intrat într-o perioadă în care clubul a început să fie privit mai degrabă ca o afacere de exploatat decât ca o instituție de construit. Fotbalistul devenise activ. Antrenorul devenise angajat temporar. Academia devenise, acolo unde exista, un instrument de producție. Iar performanța era măsurată prin următorul transfer, nu prin următoarea generație. Nu este întâmplător că, în aceeași perioadă, România a devenit foarte bună la exportul de fotbaliști. Doar că nu unde trebuie. Vestul Europei se închidea cu fiecare zi.

Numai că am ratat întrebarea mai importantă: de ce pleacă atât de repede și de ce sunt atât de puțini cei care ajung să reprezinte o generație întreagă? Pentru că una este să produci un fotbalist bun. Alta este să produci douăzeci de fotbaliști suficient de buni încât selecționerul să aibă probleme reale când face lotul.

România a început să producă excepții.

Asta nu înseamnă sistem. Înseamnă că, într-un sistem din ce în ce mai sărac, unii copii extraordinar de talentați au continuat să supraviețuiască. Și tocmai pentru că acești copii au continuat să apară, am avut impresia că nu este nimic grav.

În 2008 am ajuns din nou la Campionatul European. Am făcut 0-0 cu Franța, 1-1 cu Italia și am fost eliminați după înfrângerea cu Olanda. Privind retrospectiv, EURO 2008 pare mai degrabă ultima fotografie de familie înainte ca fiecare să plece în altă cameră.

Pentru că după aceea începe să se vadă ruptura.

Calificările pentru Mondialul din 2010 sunt un reper excelent. România a terminat cu doar trei victorii în zece meciuri și a primit 18 goluri. Nu este un accident. Nu este un meci prost. Este primul semn clar că echipa națională începea să nu mai fie capabilă să reproducă nivelul generației precedente.

Chivu și Mutu erau încă acolo. Dar în spatele lor nu mai venea aceeași avalanșă.

Aici trebuia să ne oprim. Să spunem: avem o problemă.

N-am spus-o. Am schimbat selecționeri.

Am schimbat sisteme. Am schimbat jucători. Am schimbat discursuri. Am schimbat vinovați.

Dar nu am schimbat mecanismul. Nu am operat cancerul. Și asta avea să devină regula următorilor 15 ani.

Când naționala juca prost, îl schimbam pe selecționer. Când un jucător juca prost, spuneam că nu are valoare. Când pierdeam, dădeam vina pe generație. Când nu ne calificam, spuneam că avem ghinion. Când ne calificam, proclamam renașterea fotbalului românesc.

Nu exista niciodată o problemă structurală. Exista întotdeauna o problemă de moment. Numai că problemele de moment se repetau atât de regulat încât au devenit structură.

În această perioadă, fotbalul românesc a mai primit o lovitură teribilă: insolvența cluburilor. Multe alte cluburi au trecut, în diferite forme și perioade, prin crize financiare, insolvențe, falimente sau conflicte juridice. În anii în care fotbalul european își construia academii, baze de antrenament și departamente de scouting, România își construia dosare de insolvență. Manchester City, mult criticata zilele astea, construia un sistem de copii și juniori care astăzi e în top 3 în lume.

Iar insolvența noastră nu este doar despre bani. Este despre timp. Un club care nu știe dacă va exista peste șase luni nu construiește peste zece ani. Nu investește în juniori pentru 2030 când nu știe dacă poate plăti salariile în decembrie.

Nu cumpără aparatură pentru dezvoltare. Nu angajează specialiști. Nu construiește infrastructură. Încearcă să supraviețuiască. Și nu prea reușește.

Și atunci începi să înțelegi de ce România a devenit atât de dependentă de jucătorul care apare din întâmplare. Pentru că sistemul nu mai producea suficient.

În toată această poveste există însă un om care trebuie menționat fără ironie: Gheorghe Hagi. Cel pe care toți îl acuză în seara asta. Pentru că atunci când o țară întreagă vorbea despre faptul că nu mai produce fotbaliști, Hagi a făcut ceva mult mai simplu decât discursurile despre renaștere: a construit un loc în care copiii puteau fi antrenați.

Academia de la Ovidiu a devenit una dintre cele mai importante surse de fotbaliști români. Ianis Hagi, Răzvan Marin, Florinel Coman, Denis Alibec, Tudor Băluță și mulți alții au trecut prin sistemul Viitorului sau prin structurile sale de formare.

Dar aici apare o altă ironie. În loc să privim Academia Hagi ca pe o dovadă că România trebuie să construiască mai multe asemenea centre, am tratat-o ca pe o anomalie fericită.

„Avem Academia Hagi.”

Da.

Dar dacă o țară de aproape 20 de milioane de oameni se uită la un singur centru și spune „uite, de aici trebuie să vină următoarea generație”, atunci problema nu este centrul.

Problema este restul țării. Hagi nu trebuia să fie sistemul. Hagi trebuia să fie unul dintre sutele de piloni ai sistemului. Pentru că sistemul lui nu a revoluționat țara, ci a dat unele soluții pentru unele momente, care ulterior au dus spre o semifinală de U21.

Aici este una dintre marile diferențe dintre România și țările care au reușit să se reconstruiască. Olanda nu depinde de o singură academie. Germania nu depinde de un singur om. Franța nu depinde de un singur oraș. Belgia nu a devenit competitivă pentru că a găsit un nou Hagi. Au construit infrastructură, metodologie și o cultură comună de dezvoltare.

România a căutat în schimb omul providențial. Și asta spune multe despre noi.

Noi nu construim instituții. Căutăm oameni care să înlocuiască instituțiile.

Nu vrem academii. Vrem Academia Hagi. Nu vrem cluburi stabile. Vrem un patron bun. Nu vrem metodologie. Vrem un antrenor bun. Nu vrem scouting. Vrem un impresar care „știe el”. Nu vrem strategie. Vrem un om care „să pună mâna pe echipă”.

De aceea și fotbalul nostru este permanent „al cuiva”. Este „Rapidul lui Șucu”, „Craiova lui Rotaru”, „naționala lui Hagi”, „Dinamo lui X”. Această obsesie de proprietate este aproape comică. În fotbalul modern, o echipă sănătoasă este o instituție.

La noi este un feud. Ne certăm cine este adevăratul proprietar al trecutului în timp ce alții construiesc viitorul. Poate de aceea am ajuns să avem mai multe procese despre cine deține palmaresul decât proiecte despre cum dezvoltăm un fundaș central de 14 ani.

Și tot aici se află una dintre marile tragedii ale fotbalului românesc: am devenit extraordinar de buni la a vorbi despre fotbal și din ce în ce mai slabi la a-l produce.

Avem televiziuni de sport care emit aproape permanent. Avem zeci de site-uri. Avem podcasturi. Avem experți. Avem foști internaționali. Avem analize. Avem „surse”. Avem breaking news. Un fotbalist poate pune o fotografie pe Instagram și România poate discuta despre ea 24 de ore. Se fac articole pe tema asta.

Dar când vine vorba despre cum se antrenează un copil de 12 ani, câte ore de fotbal face pe săptămână, ce metodologie are clubul lui, ce pregătire are antrenorul, ce infrastructură există, ce analiză video se face și cum este evaluat progresul lui, brusc liniștea devine asurzitoare.

Ne place fotbalul ca spectacol. Mai puțin ne place fotbalul ca știință. Iar fotbalul modern este din ce în ce mai mult știință. Asta explică și de ce un jucător român poate să pară foarte bun în Liga 1 și apoi să aibă probleme într-un campionat occidental. Nu pentru că fotbalistul este prost. Ci pentru că viteza deciziei, intensitatea, poziționarea, presiunea și complexitatea jocului sunt diferite. Un fotbalist poate domina într-un mediu și poate fi mediocru într-un altul fără să se fi schimbat ca talent.

S-a schimbat mediul. Iar noi continuăm să ne uităm la CV și la cota de piață ca și cum fotbalul ar fi o bursă. Asta ne aduce înapoi la Polonia, că s-a făcut 3-0 între timp.

La cota de piață. La arbitrul despre care vorbim înainte să vorbim despre fotbal.

La obsesia de a explica un meci prin lucrurile care se întâmplă în jurul lui.

Este o formă de evadare. Pentru că este mai ușor să spui că arbitrul a greșit decât să întrebi de ce echipa ta a pierdut duelurile. Este mai ușor să spui că adversarul are jucători de 50 de milioane decât să analizezi de ce fundașul tău nu știe să iasă din pressing. Este mai ușor să spui că „ăsta nu are valoare” decât să te întrebi de ce un copil de 18 ani a fost format timp de zece ani într-un sistem care nu i-a cerut niciodată să gândească suficient de repede.

Și este mult mai confortabil să găsești un vinovat decât să admiți că problema este mai mare decât un om. Problema este că n-am schimbat suficient sistemul.

Dar aici intervine nemilosul calendar al fotbalului. Un copil de 10 ani nu devine soluția naționalei în doi ani. Dacă astăzi construiești o academie bună, rezultatele reale apar peste un deceniu. Dacă astăzi formezi un antrenor bun, beneficiile se văd după generații. Fotbalul nu funcționează ca televiziunea.

Nu poți lansa sezonul doi săptămâna viitoare. De aceea și EURO 2024 trebuie privit cu aceeași luciditate. A fost o performanță frumoasă. România a câștigat grupa de calificare fără înfrângere, a bătut Ucraina cu 3-0 și a ajuns în optimile turneului final. A fost una dintre cele mai bune campanii ale naționalei din ultimii ani.

Dar exact aici trebuie să fim atenți.Pentru că noi avem o tradiție periculoasă: atunci când apare un rezultat bun, declarăm că s-a întors fotbalul românesc. Și acum ne conduc polonezii cu 4-0.

Am avut generații care ne-au dat câte ceva. Dar prea rar am avut generații care să ne dea suficient. Și aici este, poate, răspunsul la întrebarea „unde s-a rupt firul?”.

Firul s-a rupt atunci când am încetat să mai producem suficient de mulți fotbaliști încât o generație să o poată înlocui pe cealaltă. Nu a fost un singur an. Nu a fost un singur președinte. Nu a fost un singur selecționer. Nu a fost un singur patron.

A fost o acumulare de compromisuri. Cluburi dispărute. Academii insuficiente.

Terenuri puține. Părinți care au stricat sistemul juvenil. Antrenori formați inegal.

Competiții slăbite. Insolvențe. Conflicte juridice. Transferuri ca obiectiv în sine.

Scandaluri care au ocupat spațiul în care ar fi trebuit să existe dezvoltare.

Și, deasupra tuturor, o cultură care ne-a învățat să explicăm eșecul înainte să încercăm să-l înțelegem.

Poate de aceea România are astăzi o problemă mai mare decât o echipă națională care joacă prost. Are o problemă de memorieÎncă trăim cu impresia că suntem aceeași națiune fotbalistică din 1994.

Nu suntem.

Am fost.

Unde s-a rupt firul? Răspunsul este că nu s-a rupt într-o singură zi.

L-am ros noi, încet, timp de 25 de ani.

Și acum ne mirăm că s-a rupt.

Că e vina noastră cum e și a impostorilor. Și poate când nu o să ne mai mințim poate o să mai avem o șansă, dar probabil e mult prea târziu,

Ce poezie stranie scriam acum zece ani bând un tsipouro pe o terasă din Creta! Era seară şi taverna era chiar lângă o biserică. Iar uşa bisericii era deschisă… Am intrat şi mi s-a întâmplat ceva de necrezut! Citiți! Priviți! Simțiți! Fugiți!

Darul, Maxima și un Dunhill albastru

de Liviu Alexa

Am fost săptămâna trecută la o nuntă de trigami.

Nu erau invitații veniți, așa că am băut niște ulei de noapte

și am dormit într-o biserică în brațele

unei babe ce mirosea a creveți.

Am dormit până când a sunat în pauză

și am ieșit să mâncăm tortul mierlelor.

Atunci, o năsoasă ce nu părea să fie virgină

m-a băgat sub masă și m-a făcut haloumi.

„Mă cheamă Maxima”, îmi spuse năsoasa,

după ce mă călări sub masa plină de dovleci.

Apoi își trase chiloții sub plete și

ne pornirăm să dansăm printre pahare.

Leandrii vomau beți de fericire,

iar copiii fumau Dunhill albastru împreună cu popa

și își făceau selfie cu Sfântul Ioan,

spre mirarea Maicii Domnului, însetată de atâta bucurie.

Și, pe când porumbeii de pe cruce au început să strige darul,

de undeva din cerul plin de aparate de aer condiționat

a început să plouă cu vin roze și mii de mese goale.

Maxima își făcuse circumcizie la nas și

mă aștepta îngropată într-un șervețel.

Probabil că este unul dintre cele mai complexe poeme pe care le-am scris, dar am vrut musai ca şi pânza care îi dǎ viațǎ să fie pe măsura stării de iubire amară pe care am trăit-o acum mulți ani când într-un hotel părăsit, și asta e pe bune, încă mai există și azi, am sărutat o fată pe care aveam să nu mai văd niciodată. De fapt, cred că mi-a făcut și dragoste, dar nu mai sunt sigur de nimic, mai ales că totul se șterge din cap pentru fiecare om care iese iubit din hotelul New York.

Cum m-au ucis doi sâni în sala de bal a Hotelului New York

de Liviu Alexa

M-au blestemat să te aștept o sută de ani

în micul hotel adormit de-i zice New York,

hotel rococo

cu pași prăfuiți,

unde n-au mai rămas nici păianjeni maro,

doar hainele lor,

sunt atât de bătrân, c-am ajuns în bărbie să port

firele lor,

plasele lor, amintirile lor.

M-au blestemat să îmi vii într-o zi nici prea rea,

nici prea mov,

să-mi surâzi și să-mi coși fluturi morți pe pantofi,

să mă dai cu pomezi de salivă pe ochi,

să-mi smulgi fricile din barba de Iov,

să-mi pui mâinile aspre pe țâțele moi,

să îmi dai să ascult cât de surd și greoi

bate ceasul din pântecul negru cu rod,

să mă tragi în trecut, să mă bagi înapoi,

să-nțeleg ce-am ucis de-am ajuns un strigoi,

să îmi zbieri că strigoii doar de dragoste mor,

că nici plumbul uitării nu-i duce spre ploi,

spre ploile vechilor timpuri din noi,

c-ai venit să m-omori pentru gândul din doi,

c-ai venit să mă scapi de blestemul cel greu,

c-ai venit să mă scoți din Hotelul New York,

să mă duci să dansăm pe la circuri tango,

să ne râdă țăranii, s-arunce în noi

cu bănuți mici de aramă și să râdă că-s goi

și fantomă și prință, ce spectacol acrit!

M-ai mințit…

A venit ora morții, în refren de tango,

am murit, m-ai ucis într-o sală de bal.

Mi-ai făcut dragoste cu vibratorul regal,

mi-ai șoptit o sentință, deochiat inegal,

mi-ai închis pleoapele, le-ai cusut magistral,

mi-ai lăsat două lacrimi de lapte-metal,

să plătesc când trec Răul catastrofal…

O să râdeți de mine când vă spun că poezia de mai jos ce dă și numele pânzei pe care am terminat-o chiar în această seară după două săptămâni de chin (a douăsprezecea din seria de douăzeci) e după fapte chiar reale. Acum 20 de ani priveam un apus de soare în Venezuela așteptând un avion care să mă ducă spre vămile văzduhului, acolo unde doar îngerii cu cazier sufletesc ca mine ajung, fiindcă atunci eram în stare să-mi vând sufletul pentru o butelcă de rom.

Penibila revelație din Aeropuerto Porlamar

de Liviu Alexa

spre vămile văzduhului nu-i decât un drum de apă uscată

și o singură oră în care poți să te cocoți pe singura aripă rămasă

a lui Cornel, un înger chel și bolnav de artrită.

dacă-i ocupată deja singura aripă, îți bagi capul în apă,

deschizi frumușel ochii și cauți după un loc mai mâlos

unde să-ți lași sufletul la coadă.

e o șmecherie pe care am învățat-o și eu,

atunci când credeam că vămile văzduhului sunt doar de decor.

dacă așteptarea durează un pic, bea puțin sânge de la duty free:

va veni și ora când sufletul tău va fi chemat să-și facă check-in.

DARIA GUȘĂ: Și acum Liviu, să trecem și la alte subiecte. Dar dacă tot am stat pe ăsta cu China, pe care l-ai propus chiar tu, voiam să te întreb, nu știu dacă ai apucat să vezi editorialul. Presupun că nu l-am făcut pe tema aceasta a întâlnirii dintre Xi și Trump. Aștept opinia ta. Nu, nici nu o să-ți spun atunci mai bine opinia mea, să vedem opinia ta prima dată și ne contrăm după, ca să nu te influențezi cumva.

LIVIU ALEXA: Trecând peste pompa și importanța întâlnirii, că este totuși o întâlnire nucleară, cum s-ar zice în ziarele de scandal, așa cum am spus și înainte cu Sarmiza, s-au întâlnit băieții lumii, băieții de cartier la ei planete, dar este un pic cam târziu. Această întâlnire ar fi trebuit să aibă loc la începutul mandatului domnului Donald Trump, ar fi trebuit să aibă loc fără amenințările lipsite de prestigii ale lui Trump la adresa Chinei din trecut, aduți aminte despre toate declarațiile bombastice, obraznice ale lui, despre decizii intempestive de suprataxare după revenire, în condiții în care practic America nu își permite sub nicio formă să strice relația cu China, oricât de dominat s-ar mai crede în aceste momente. Și ar fi trebuit să se întâmple cu mult înainte de escaladarea conflictului din Gaza și de asemenea consecința cu Iran.

Astăzi ce să mai discutăm? Să discutăm despre faptul că ne-am întâlnit să facem 8 puncte obosite ca să dăm impresia lumii că vai de mine ne-am înțeles. Sigur după perdele s-au discutat lucruri importante. Poate cel mai important din toată discuția este că se dă un semnal la nivel planetar: băi, în continuare noi suntem aici. Noi cât o mai fi vom vedea. Am mare încredere în prestația lui Xi pe viitor, cât o mai fi în viață sau o să rămână la putere. Am zero încredere în tot ce face Trump. Din punctul meu de vedere este un tip care mâine poate să zică că nu s-a întâlnit cu Xi. Sau mâine, într-un acces de nervi, poate să zică că Xi este un bătrân obosit și că el este șmecherul lumii. Adică el este același președinte care a folosit cuvântul FUCK în comunicare oficială de la nivelul funcției prezidențiale. Nu mai am nicio așteptare. E adevărat că domnul Biden dormea la conferințe sau în prestațiile publice și că era senil, dar nu e nicio diferență între bătrânețea lui Biden și alți haiamărul și impulsivitatea și agresivitatea lui Donald Trump.

DARIA GUȘĂ: Da, iară vine Liviu Alexa cu opinii dure, dar să știi că în mare am fost de acord.

LIVIU ALEXA: În ce scuze, dar nu-i de...

DARIA GUȘĂ: Nu, nu, e bine că de aia te urmărește lumea, dar pe ce v-ai vreo să spun o întrebare? Pentru că da, în mare chiar am fost de acord, ci și eu am spus că nu s-a prea rezolvat nimica. Ce mi s-a părut mie mesajul principal, pe lângă această idee că încă suntem aici și de fapt noi încă putem coopera, nu trebuie să ajungem neapărat la conflict, a fost partea aceasta cu inteligența artificială, Liviu, și faptul că la Marele Dineu de la Casa Albă au fost invitați toți, de la Sam Altman la Mark Zuckerberg, să fie și ei acolo să discute cu Xi Jinping, a creat acel dialog care nu știm ce va face de fapt, dialogul pentru AI sau nu. Acum eu voiam să te întreb din prisma acestei bule AI care s-a creat în SUA și care devine din ce în ce mai evidentă când ne uităm la evaluările de trilioane de dolari la toate companiile astea mari care au fost prezente prin CEO la dineu cu Xi Jinping: și încearcă cumva să ajute mediul privat, mediul tehnofeudal din SUA și să alimenteze această bulă de inteligență artificială? Sau beneficiază și el conferindu-i atâta importanță conceptului acesta de AI?

LIVIU ALEXA: Deci comunicatul sau cum o fi el de prezentare a acelor 8 puncte pentru mine duhnește a diplomație. Și în primul rând duhnește a diplomație de respect pentru China. Acolo sunt lucruri care contează pentru China, nu contează pentru SUA. E vorba despre eleganța exprimării, despre niște puncte care în mod normal n-ar avea ce să caute în 2026, dar cine știe, cu adevărat și tu ești expert în geopolitică și citești o tonă, cine știe China. Aceste puncte sunt esențiale într-o colaborare sau într-o discuție. Recursul la trecut, la istorie, la punctele importante care ne leagă, pentru China sunt foarte importante. Și atunci, da, inclusiv acei doi ursuleți panda, pentru cine nu cunoaște diplomația chineză, cum se face, retragerea unor urși panda înseamnă practic o stare de conflict. Și acordarea acestor ursuleți, la care China ține enorm, din punct de vedere genetic sunt stăpânii la tot ce mișcă pe această rasă, înseamnă un cadou de fair play, de bunăvoință, făcut unui viitor partener sau actual partener.

Hai să citim mâncația și cum arată punctul care se referă la AI. Pentru că și aici e o discuție pe care vreau să o provoc cu tine și să vedem. Cele două părți le-au convenit? Se instituie dialogul China-SUA privind inteligența artificială pentru schimburi de opinii privind riscurile și beneficiile asociate AI. Următorul schimb va avea loc în noiembrie 2026. China și SUA au convenit să creeze un canal bilateral de comunicare pentru incidente legate de AI.

Discutăm aici despre două chestii total diferite. Inteligența artificială în China este o problemă de stat, în SUA este o problemă privată. Dezvoltările nu sunt similare sub nicio formă. Să ne descurcăm cu puțin și facem din rahat bici. În Statele Unite, în schimb, avem deja trei, patru, cinci mari actori. Avem Grok, avem Claude, ChatGPT avem, Gemini și mai este încă unul și îl avem pe deșteptul de Zuckerberg care dă ghearele în continuu cu vomitătura lui de AI. Cinci, din care se disting evident primii trei. Acolo este o problemă privată. Nu văd cum în niciun fel ar putea colabora SUA cu China pe partea de inteligență artificială, decât dacă s-ar întâmpla această minune, dar nu cred că este cazul cu firme listate la bursă, ca ei realmente să dezvolte tool-uri în comun și să-și asume în mod concret responsabilitatea aruncării în piață a AI-ului. Da, sigur că este foarte frumos să prezinți pentru Daria Gușă și Liviu Alexa și alții clișee din astea cu dialog China-SUA, extraordinar. Am avut niște lacrimi între fese pentru tema asta, dar la modul real discutăm despre o competiție enormă și inclusiv discutăm despre acuzații de lipsă de fair play din partea Chinei, acuzată că se folosește de antrenarea acelui engine folosind resursele cloud sau mai știu ce.

DARIA GUȘĂ: Exact asta voiam să te întreb, Liviu, că având în vedere în primul rând că singura inițiativă clară diplomatică de fapt nu este chiar reală, pentru că într-un mediu american în care se spune deschis că AI-ul nu va fi niciodată reglementat, atunci pentru ce îți trebuie acord diplomatic? Dacă Trump a spus de la început că nu o să bag nicio lege, nu o să-i verific, nu o să cer nimic de la aceste companii, nu demonstrează doar că au devenit în primul rând mai importante? Nu arată, cum am zis, că îi ajută cumva, pentru că și chinezilor le surâde această competiție cu inteligență artificială, pe acest palier pot să fie competitivi, poate chiar pot câștiga, și atunci este cumva spre interesul lor să contribuie și ei la inventarea acestei bule AI în SUA, care la un moment dat va exploda, pentru că vorbim despre total alt mod de gestionare a acestei inteligențe artificiale, care a devenit crucială în ziua de azi, în SUA față de China?

LIVIU ALEXA: În primul rând că mai vedem cum este cu reglementarea și nereglementarea în Statele Unite. Acum suntem într-o situație în care, paradoxal, pentru că cred că avem aceeași mentalitate și eu și tu, e nevoie de reglementare și Europa face în sfârșit un lucru bun reglementând difuzia AI, sau spreadul, și utilizarea AI. Deși eu cel puțin nu sunt de acord cu aceste suprareglementări de stil continental european. O să vedem, Daria, ce se întâmplă cu reglementarea și nereglementarea în momentul în care poate un 200 de agenți de la Claude ies dintr-un sandbox și o să atace Pentagonul. Atunci o să vedem dacă au chef americanii să mai reglementeze ceva. Câtă vreme deja s-a întâmplat acest lucru. Câtă vreme, de exemplu, a existat războiul Pentagonului cu Claude și asumarea ChatGPT. Este foarte, foarte clar că SUA trebuie să încerce să reglementeze foarte repede toate aceste lucruri.

De asemenea, așa cum ai spus, aceste companii au devenit atât de importante. Nu e prima oară când companiile devin importante în Statele Unite. Din top 500, top 100 sunt deasupra statului american. Asta este diferența de filozofie. În China nu este nimeni mai sus decât Partidul Comunist Chinez. Și atunci când tovarășul Xi strănută și zice ia să vină băiatul ăla Jack Ma până acasă să-i spună în două-trei, vine băiatul Jack Ma; nu poate fi omorât pentru că este proprietarul Alibaba, dar este stripuit de toți banii, de tot. Nu știu dacă mai țineți minte povestea sau l-ați mai urmărit. Jack Ma a fost umilit să țină cursuri, să predea în nordul Chinei, ca și simbol, pentru că pentru chinezi în nordul Chinei sunt tribunalele unde sunt trimiși, condamnați la moarte sau la închisoare pe viață, toți corupții Chinei. Deci e o diferență de abordare, iar dacă o să aibă un incident major, o să mai vedem cum e acolo asta, că nu reglementăm nimic, că ele sunt companii tari și mergem la bursă.

Când privește ideea, nu vreau să fiu niciodată Gică Contra, sunt părerile mele, poate că par tot timpul așa. China nu cred că are nevoie să contribuie la nimic în ceea ce privește inteligența artificială, pentru că deja China a făcut niște pași absolut șocanți și importanți. Dacă v-ați uitat la ultimele release-uri făcute de Anthropic și de OpenAI, limbajele noi, Fable 5 și etc., ei au așteptat ca niște perverși ca ăștia să iasă în față cu aceste noi produse și după aceea au scos ultima versiune a DeepSeek, care este mult deasupra din punct de vedere al coerenței și eficienței de codare decât aceste limbaje. Ce prevăd, în schimb, într-un timp foarte scurt, este că nu vom mai asista la acest festival de lansări, de noi versiuni mai evoluate, pentru că se intră într-o nouă filozofie, asta este părerea mea, se va intra într-o nouă filozofie și pentru Claude și pentru Gemini și pentru ChatGPT, într-o filozofie în care va trebui ca aceste companii să înceapă să stoarcă de la utilizator cât mai mult revenue, iar lansările să fie de tip iPhone, o dată pe an și la revedere. A fost această fuziune, am înțeles, dar nu cred că va mai fi. Nu stau pe roz companiile de AI pe bursă și nici din punct de vedere financiar. Sunt niște mâncătoare de bani, dar desigur este făcut. Foarte fascinant ce ni se întâmplă nouă tuturor cu inteligența artificială.

În schimb, aici China este super setată să devină autosuficientă. Asta este mentalitatea Chinei. Pentru că doar acolo se poate observa, la botul calului, la firul ierbii, cum gândește China, nu în presa biasată din Occident sau din America. China este autosuficientă și în privința AI și eu cred că o să dezvolte modele și mai tari și o să înceapă să creeze produse pentru această îmbunătățire a mindset-ului poporului chinez. China este una dintre țările early adopters a profilului de AI în școli. Clasele 1-4 de anul trecut studiază despre AI deja în China, ceea ce mi se pare absolut genial. Dacă suntem retardați să-i ferim pe copii...

DARIA GUȘĂ: Nu cred că ai mai discutat cu tata mai mult despre AI, cred că am adus o parte nouă pentru ascultători. Mi-a făcut plăcere că am discutat cu tine.

LIVIU ALEXA: Eu sunt foarte bucuros. Știu că ne ascultă foarte mulți oameni acum, și o să zic intenționat ca să o asculte, că sunt foarte bucuros pentru evoluția ta și constanța pe care o ai în această carieră. Sper să-ți ajute Dumnezeu să fii cât mai cunoscută și cât mai iubită, pentru că ai un profil foarte, foarte mișto și o expertiză incredibilă pentru vârsta ta. Ești încă tânărucă, dar e minunat că ți-ai asumat și ziua de joi, e minunat că nu te lași. Nu e o meserie ușoară, Daria, asta. Te-ai imprimat, ai că tot ce să facem. După cum vezi, în meseria noastră 52-55 este apogeul vârstei și după aia parcăm prin AVC-uri sau infarcturi. Ne ardem, este una dintre cele mai arzătoare meserii, dar sper ca tu să fii mai cu minte și mai serioasă în privința inimii tale și să te ferești de stres cât mai mult. Bravo ție! Și mai vreau să facem emisiuni din astea. Oamenii trebuie să înțeleagă.

Suntem atât de norocoși și atât de ghinioniști că trăim aceste vremuri. Suntem norocoși pentru că am trecut de la televizor cu lămpi până la cloud. Am trecut prin CD, prin Blu-ray, prin iPhone 3, 5, 7, 19, internet, cloud. Tot ce înseamnă, băi, suntem norocoși. Suntem norocoși că suntem în mijlocul unei revoluții care va fi magnifică și de bine și de rău. Mai ceva ca revoluția industrială ori 200. AI-ul deja ne schimbă viața. AI-ul deja, în schimb, distruge viețile noastre. Și de-aia spun că suntem ghinioniști, pentru că asistăm la conflicte majore, asistăm la acest disruptor de mentalitate pe întreaga planetă. Asistăm la acest festival de expunere al prostiei datorită social media. De acum toți handicapații morali și toți dobitocii sufletești sunt mai vizibili. Asistăm la o incertitudine a carierelor, a viitorului copiilor noștri. Tu vei avea copii într-o zi, să-ți dea Dumnezeu asta, adică dacă dorești, bineînțeles, eu nu sunt cu ceasul biologic, dar lumea în care vei aduce copii, nu că nu va mai fi aceeași, astea sunt niște bla-blauri de obosiți, lumea lor nu va mai fi aceeași de la o zi la alta. Este incredibil. Și atunci tot ce putem face este să ne pregătim copiii să fie, cum s-ar zice, aware, conștienți de riscuri, de realități, să fie conștienți de ce înseamnă haosul, pentru că este noua filozofie de viață a omenirii din punctul meu de vedere. Copilușii vor trăi să trăiască în haos, să se îmbăieze în haos, să doarmă cu haosul în cap și să lucreze cu acest haos în continuu.

DARIA GUȘĂ: Mulțumesc mult pentru sfaturi, care cred că îi ajută mult și pe cei care ne ascultă. V-ați gândit că voi ați fost generația de sacrificiu și până la urmă vedem că generațiile noi sunt generația de sacrificiu, pur și simplu pentru că nu putem preconiza cum se va schimba, ce se va schimba, cât de tare se va schimba.

LIVIU ALEXA: Toate generațiile de până acum au fost de sacrificiu, sau cel puțin așa s-au simțit. Așa ne simțim noi ca și paradigmă. În primul rând că sunt extrem de îngâmfat și mă consider tânăr chiar și la 47 de ani. Și nu pentru că port cercel în ureche sau sunt tatuat, ci pentru că am această mentalitate de tânăr. Dar eu sunt extrem de dur cu generațiile astea noi, din România cel puțin. Știu și ce se întâmplă afară. Un ultim comentariu. Am văzut că există această cretineală astăzi, de exemplu, o grevă, mâncație, a elevilor de liceu și de școală. Deci asta este problema generației de 10-17 ani, dacă ei o să primească uniformă; astăzi s-au îmbrăcat în negru. Să treacă înapoi la carte și să-și vadă de hoitul lor și de bucuria de a avea părinți și de a învăța încă pe timp de pace, pentru că vedeți voi, copii dragi, voi sunteți niște analfabeți funcționali, analfabeți sufletești și analfabeți morali. Trebuie să aveți grijă, pentru că la 18 ani deja se întâmplă, o să vă ia niște nepalezi locul, iar românii o să-i angajeze cu bucurie, pentru că voi deja sunteți așa de despărțiți de realitățile vieții încât nimeni nu vă poate angaja. La muncă! Daria Gușă nu s-a construit așa cum este astăzi frecând menta și uitându-se pe YouTube și jucând Roblox. Daria Gușă, de exemplu, s-a construit prin educație cât China, lecturi cât China, sacrificii cât China. Nu o să se schimbe nimic. Centura neagră la judo, la karate, se va lua cu șase ore de muncă pe zi.

DARIA GUȘĂ: Da. Corect. Acum sper că nu s-au simțit insultați unii părinți sau unii tineri sau așa.

LIVIU ALEXA: Ba, eu vreau să se simtă.

DARIA GUȘĂ: Dar de ce?

LIVIU ALEXA: Lasă poveștile astea. Lasă să se simtă insultați. Dacă aveți copii handicapați sufletește și acceptați să facă ei proteste la 14 ani, atunci să vă simțiți insultați. Luați-vă copiii de urechi și puneți-i la citit, puneți-i la învățat. Puneți-i în fața vieții. Lasă să se simtă insultați și de la opiniile lui Liviu Alexa.

DARIA GUȘĂ: Știi că eu sunt mai stresată decât tata, că la mine vin amenzile și atunci sunt mai atentă tot timpul.

LIVIU ALEXA: Lasă să vină și la tine amenzile, nu e nicio problemă. Așa contezi, Daria, și tu contezi. Pentru că nu ne-am ales meseria asta ca să facem prompturi de la evenimente sportive și să-l întrebăm pe, nu știu, Alibec, bună, cum a fost faza golului? Sau să stăm în față la DNA când vedem un om încătușat și să zicem, ați luat șpagă? Nu, nu ăsta este jurnalismul. Jurnalismul este cel care pune probleme, cel care naște noi întrebări.

DARIA GUȘĂ: Da. Liviu, ca să mutăm și la subiectul care interesează cel mai tare pe oameni, din ce am văzut, anume cu guvernul Mureșan: ce o să se întâmple mâine? Presupun că și tu ești convins că nu o să treacă de votul din Parlament, presupun că și tu ești dezamăgit de cei care au fost nominalizați în funcțiile de ministru, nu de toți, dar de majoritatea, și presupun că și tu ai o teorie cu ce se va întâmpla după ziua de mâine. Este mai probabil să vină Nicușor Dan cu altă propunere? Dacă da, cu cine preconizezi? Sau este mai probabil să ajungem la alegeri anticipate?

LIVIU ALEXA: Draga mea Daria, de aproximativ un an jumate de la anularea votului românilor eu nu mai îmi permit... Tot ce presupui este real, așa cred și eu, de aia nu mai îmi permit să fac predicții despre România. Deci România, îmi pare rău, de aia sunt incredibil de inteligent, de sfătos, dar nu mai îmi permit să fac asemenea preconizări, pentru că în România totul e posibil. Totul este posibil. Este posibil ca mâine să treacă Siegfried și să devină premier. Deși niciodată, nicio bârfă, niciun fel de informație venită nu arată asta.

O să aduc în discuție perspectiva mea despre acest scandal al ambasadoarei Statelor Unite din Grecia, lăptoasa aia cu sâni mari, care este amanta lui Don Junior, că asta e adevărul. Eu chiar cred că doamna aia, când a zis ce a zis la masă, a avut dreptate. Bun. Dacă a zis că presa americană, culmea, trumpistă sau republicană, din punctul meu de vedere a greșit featuring-uind acest eveniment doar pe niște povești cu pești, este altă discuție. Nu avem nicio dovadă că i-a spus așa ceva, dar dacă a spus, eu sunt de acord cu ce a spus, pentru că dacă ne aducem aminte realmente de momentul în care Bolojan a fost destituit, scos afară, cel puțin formal, a existat o aliniere a planetelor cum n-am mai văzut-o niciodată în ultimii doi ani. Deci la un semn, ca la o forță, ca și cum ar fi intrat Mercur într-o poziție de Kamasutra cu Neptun și cu Pluto, mâncați-aș, s-au întâlnit toți, au votat și afară cu guvernul Bolojan. Eu chiar cred că s-a întâmplat așa ceva. Ce mă deranjează, dacă au fost americanii, este că, și asta este clar vina lui Trump, nu s-au dus până la capăt. Eu chiar vreau să fim sub dominația americană, sub dominația aia, dar să fim ceva, nu să vină lumea în vizită la noi. Deci chiar cred că s-a întâmplat acest eveniment.

Dar este absolut incredibil. Și e absolut revoltător să avem un președinte impotent politic, să avem o stare, o situație atât de tensionată. Putem face miștouri, și eu pot face șapte mii de miștouri. Aș putea să zic că țara funcționează foarte bine și fără buget, că s-a văzut asta până în iunie. Cum funcționează o țară fără buget șase luni? Cum? Și atunci înseamnă că putem și un an. Înseamnă că noi putem să facem evaziune fiscală bugetară un an și pe exercițiul de PIB să plătim toate datoriile României. Mai ceva ca Ceaușescu. Înseamnă că putem rezista, Daria Gușă, fără guvern. Înseamnă că nu mai avem nevoie de servicii secrete, că nu mai punem directori pe acolo și le lăsăm să facă de capul lor. Toate lucrurile astea sunt posibile. Eu de unde știu că mâine nu o să vină BND, Serviciul Secret Extern al Germaniei, cu trei înregistrări despre George Simion în diverse ipostaze sau despre Kelemen Hunor și nu o să-i forțeze să meargă în Parlament și să voteze? Sunt eu atât de sigur pe chestia asta? Nu. Nu.

DARIA GUȘĂ: Dar dacă, hai să presupunem că nu o să fie surprize, că nu se anulează nimica, că tot votul o să fie corect, și cum te uiți tu la parlamentul pe care îl avem acum, la ce parlamentari avem, ce candidat, dacă ai fi Nicușor Dan, după ce, zicem, pică Siegfried, pe cine ai propune, dar o propunere serioasă, cum ar veni, care chiar ar putea să facă o majoritate sănătoasă în Parlament?

LIVIU ALEXA: M-am gândit mult la ce mă întrebi și cred că pisica mea Zoli ar fi un candidat extraordinar, chiar serios, fără nicio glumă. Adică Zoli are o abordare concretă a zilei, a mâncării, și știe și cu bugetul, știe cu tot. Într-adevăr, de etnie maghiară Zoli, și are numai 2 ani, dar cred că e mult mai deștept ca Nicușor Dan din punct de vedere al inteligenței reale.

DARIA GUȘĂ: Eu l-am cunoscut pe Zoli, spun că și mie mi-e foarte simpatic Zoli, dar dacă ar fi să ne uităm dintre cei mai notorii, că nu l-ai făcut așa de faimos încă pe Zoli: ți se pare că Grindeanu, de exemplu, e o propunere reală? Adică a reușit să coaguleze o majoritate, cu AUR sau cu cine? La cine să ne mai așteptăm? La ce nume să ne mai așteptăm?

LIVIU ALEXA: Să ne așteptăm la tot ce e mai rău. Să ne așteptăm la un președinte impotent politic, că de acolo începe totul. Uite o perspectivă pentru goldiști. Voi chiar credeți că e așa mare problema că nu avem guvern? Da, asta credeți. Asta crede fraierul de Alexa, fraiera de Daria Gușă. Băi prieteni, în spate, în eșalonul 2, 3, 4, totul continuă la fel. Nu fiți idioți, vă zice un ziarist de investigații. În CNI se fură în continuare, în CNI, în Compania Națională de Investiții, se fură. Deci lăsați poveștile. Aparent nu avem o conducere formală. Oamenii din sistem care fac licitații, care bugetează, care fac ciordări, sunt în continuare pe poziții. În ministere se dau autorizări legale, că e de la sănătate, că e de la mediu. Stați liniștiți! Atâta doar că hoții din România nu s-au pus încă la masă să se înțeleagă asupra porționării tortului.

DARIA GUȘĂ: Da, asta e adevărat.

LIVIU ALEXA: Dar în rest, să nu vă faceți, goldiștilor, nicio grijă că ei ar putea suferi de vreun defect. Nu, nu, nu. La Electrica se fură în continuare, la Transelectrica se ciordește în continuare. Cum am spus, toate lucrurile continuă. Înțelegi? Grindeanu, cel mai slab, cel mai neserios președinte de PSD din istoria acestui partid, nu are voie, Daria, încă să fie premier. Probabil că o să primească verde. Dar deocamdată el numai de la pădure își trage seva și înțelepciunea. Deci ce să discutăm? Îmi doresc din inimă să fie anticipate, din vreo trei motive. Unu la mână, că așa ar înceta formal haosul politic și așa probabil că am avea suspendarea președintelui, lucru care trebuie să se întâmple. Deci țara de la Nicușor Dan se împute. Doi la mână, îmi doresc asta pentru că românii trebuie să se obișnuiască cu acest exercițiu incredibil al alegerilor anticipate. Este un reset pe care alte state îl fac, că Italia, că Elveția, că Belgia, că Dracula, că nu contează. Și trei, pentru că eu nu cred că AUR va lua 40%, va lua cel puțin 55-60%. Asta e părerea mea. Și vreau să văd AUR la guvernare. Că greșește, că nu greșește, nu mă interesează. Desigur, astea sunt doleanțele mele. Dacă e să fiu realist și nesimțit, așa cum sunt de obicei, o să vă spun că în cazul anticipatelor eu nu mă voi duce la vot. Pentru că, așa cum nu m-am dus nici la prezidențialele false, eu nu mai am încredere, Daria Gușă, în instituția votului. Mi-o voi recăpăta în momentul în care o să înțeleg cine Cristos a furat acest drept al românilor, cine a violat Constituția, cum s-a întâmplat asta și de ce. Atunci probabil o să mă mai gândesc dacă mai am încredere în vot. Dar eu nu voi vota.

DARIA GUȘĂ: Ultima întrebare pe ziua de astăzi, tot despre guvernul Mureșan. Dacă mâine nu trece guvernul Mureșan, cum presupunem, dar, cum ai spus și tu, nu putem fi siguri, că orice se poate întâmpla în România, atunci, în mod evident, apare ca un eșec al factorului extern în România. Dacă spunem că eșec al Bruxelles-ului sau al Germaniei, aici mai dezbatem, dar clar este eșecul factorului extern. Cine câștigă dacă nu trece guvernul Siegfried Mureșan?

LIVIU ALEXA: Ce trist este totuși să spui, să vină din gura ta chestia asta, că este un eșec al factorului extern. Ce trist este că am ajuns ca țară în situația în care factorul extern, mâncați-aș, fac factorul extern, să vină să ne spună nouă ce premier se pune. Ce trist este că țara asta nu mai are voie să-și pună premierii din popor. Cine câștigă? În continuare se va fura la fel. Lucrurile nu sunt așezate la masă. Nu s-au întâlnit băieții mari, cum s-au întâlnit în China, din Europa sau din servicii, care să pună să se așeze la masă și să se calmeze. După aceea totul va intra într-o cale incredibil de așezată. Dar deocamdată asta nu s-a întâmplat. O să câștige toți auditorii din eșalonul 2, 3, 4. Lucrurile astea nu se vor schimba în România. O să piardă, asta știu sigur, o să piardă poporul român. Un popor lipsit de ouă, un popor laș, un popor care vorbește pe TikTok, care este suveran numai când dă share, dar nu când iese în stradă. Care este suveran și merge și cumpără de la Kaufland produse, Kaufland care susține pedofilia și LGBT-ul. Asta e poporul român. Poporul va pierde.

DARIA GUȘĂ: Mulțumim mult, Liviu Alexa, pentru o discuție foarte interesantă. Am acoperit multe subiecte.

Un urs polar îmbrăcat pentru un meci de tenis lovește un craniu pe post de minge. Într-un alt colț al pânzei, un înger cu o singură aripă fumează, aparent indiferent, lângă avionul care transportă sufletele spre un imaginar „check-in”. În lumea pictată de Liviu Alexa, lucrurile imposibile nu mai par stranii. Dimpotrivă, devin firești.

În mai puțin de zece luni, pictorul a realizat aproape 80 de tablouri, împărțite în patru serii. Două dintre acestea s-au vândut deja integral, iar lucrările sale au ajuns să fie cumpărate cu prețuri cuprinse între 12.000 și 15.000 de euro.

Alexa nu vorbește însă despre pictură ca despre o simplă preocupare pentru imagine. Pentru el, pânza este mai degrabă locul în care se întâlnesc amintiri, frici, obsesii, tandrețe, moarte, sexualitate, abandon și absurd.

„Pentru mine, pictura a devenit, într-un timp destul de scurt, mai degrabă o problemă de gândire decât una de reprezentare”, explică artistul.

Nu pornește, spune el, de la o schiță intelectuală foarte clară. Imaginea se formează mai degrabă dintr-un material interior pe care îl aduce apoi la suprafață.

„Habar n-am, niciodată nu mă gândesc în mod special la ceva. Pânza și culorile sunt numai corpul vizibil al unei experiențe care începe în altă parte, undeva în mine. În trecutul meu, în coșmarurile mele, în bucuriile mele”, mărturisește pictorul.

„Realismul imposibilului cotidian”

Dacă ar trebui să-și definească pictura, Liviu Alexa oscilează între mai multe etichete: neoexpresionism, suprarealism, grotesc sau chiar libertatea specifică artei outsider. În cele din urmă, se apropie de formula de „neoexpresionism narativ-simbolic”.

Dar preferă o explicație mai simplă.

„Eu încerc un realism al imposibilului cotidian. Fiindcă în tablourile mele imposibilul este perfect, este firesc”, declară artistul.

În universul său vizual se întâlnesc obiecte și personaje care, în mod normal, nu ar avea nimic în comun. Mitologia ajunge lângă consumerism, sacrul se amestecă cu trivialul, iar tandrețea coexistă cu grotescul.

Artistul spune că nu urmărește să provoace doar de dragul provocării. Absurdul este, pentru el, un instrument prin care privitorul este scos din obișnuință.

„Întâlnirea tuturor lucrurilor pe care le gândesc și le pictez trebuie să producă o fisură prin care să intre ideea.”

De aici și impresia că tablourile sale trebuie mai degrabă „citite” decât privite rapid. O imagine dominantă atrage inițial atenția, după care apar alte personaje, obiecte, indicii și contradicții.

În această lume, obiectele nu sunt simple elemente de decor. Ele au aceeași importanță ca personajele și devin, în viziunea pictorului, relicve ale prezentului.

Fiecare lucrare ajunge astfel să funcționeze „ca o mică mitologie autonomă”.

Culori care nu imită realitatea

Nici perspectiva și nici culorile nu sunt folosite pentru a reproduce lumea așa cum este văzută cu ochiul liber.

Perspectiva lui este, după propria definiție, „mai degrabă afectivă decât geometrică sau academică”. Culorile nu trebuie să respecte ceea ce există în realitate, ci să transmită o stare.

Ele exprimă „o temperatură psihică” și contribuie la ceea ce artistul numește „o dereglare totală a prejudecății ochiului”.

Contradicția este intenționată. În lumea contemporană, spune el, catastrofa poate fi consumată în același timp cu o reclamă, iar grotescul nu mai apare neapărat întunecat și apăsător. Poate fi, dimpotrivă, „colorat și seducător”.

De aceea, imaginile sale pot avea aerul unui carnaval, fără ca mesajul să fie unul pur ironic.

„Pânzele mele au un miros de carnaval, dar nota de bază este melancolia”, spune Alexa.

În mijlocul situațiilor absurde apar astfel gesturi de apropiere, vulnerabilitate sau abandon. Personajele pot fi oameni, animale, obiecte sau creaturi inventate, dar au în comun faptul că încearcă să supraviețuiască unei lumi pe care artistul o descrie drept dereglată.

„Continuă să se atingă, continuă să se caute și încearcă să se protejeze, ca și cum n-ar vrea să piardă ultimul rest de umanitate.”

Poezia a devenit materie primă pentru pictură

Înainte de a picta, Liviu Alexa a scris. Iar cele două forme de expresie nu sunt, în cazul lui, separate.

„Pentru mine, întotdeauna ideea precedă imaginea”, spune el.

Aceleași lucruri îl urmăresc indiferent de mediul artistic: amintiri, obsesii, spaime, întrebări, fragmente de viață și experiențe personale.

Legătura dintre literatură și pictură este vizibilă mai ales în seria „Violatorul de vrăbii”, construită pornind de la propriile poezii.

Artistul precizează, însă, că nu și-a propus să ilustreze versurile: „Ar fi prea simplu! Poezia mea este mai degrabă un zăcământ din care extrag o stare, o imagine mentală, o contradicție sau o rană și o pun într-un alt limbaj.”

În această traducere din cuvânt în imagine, dimensiunile se schimbă radical.

„Un vers poate ocupa doi metri de pânză. O metaforă poate deveni un corp.”

„Nu vreau să am stil”

Pe lângă „Violatorul de vrăbii”, universul pictorului este împărțit în alte trei serii: „Noi suntem Apocalipsa”, „Filcai” și „The Daffodil Lament”.

Deși lucrările au elemente recurente, Alexa respinge ideea că ar încerca să repete aceeași rețetă artistică. Pentru el, existența unui stil recognoscibil poate deveni o capcană.

„Mor cu stilul ăsta. Nu vreau să am stil. Nu vreau să fiu comparat cu nimeni.”

Se descrie drept „un cub Rubik omenesc”, format din mai multe culori și suprafețe care se schimbă permanent.

„Când crezi că m-ai închegat, mă autodistrug și renasc cu noi culori sufletești.”

Artistul face însă o diferență între stil și ceea ce numește propriul „alfabet”. Acesta din urmă este un vocabular vizual format din teme, personaje, obiecte și obsesii care îl însoțesc indiferent de seria la care lucrează.

Stilul, în schimb, ar fi o formulă repetată.

„O frază pe care ai găsit-o o dată și pe care o tot repeți pentru că se vinde.”

Alexa spune că își dorește să păstreze alfabetul, dar să schimbe de fiecare dată „gramatica”: să construiască alte mitologii, alte personaje și alte lumi.

Aproape 80 de tablouri în zece luni

Ritmul de lucru este unul intens. În mai puțin de zece luni, pictorul a realizat aproape 80 de pânze.

Lucrează adesea noaptea, în garaj, iar ideile apar, spune el, într-un ritm mai rapid decât poate picta.

Unele ajung în telefon, altele într-o agendă. Sunt imagini, situații, personaje sau lumi pe care vrea să le transforme cândva în pictură.

Procesul nu este însă liniar. Uneori, o lucrare generează următoarea, iar o serie începe să se contureze în timp ce alta nu este încă terminată.

Așa a apărut și una dintre obsesiile sale recente: Mahabharata, care a început deja să-i ocupe imaginația înainte de finalizarea seriei la care lucrează în prezent.

Primele colecții s-au vândut integral

Succesul comercial a venit, spune artistul, mai repede decât anticipase.

Două dintre cele patru serii sunt deja sold-out, iar unele lucrări au ajuns la 12.000-15.000 de euro.

Pentru Alexa, un indicator mai important decât prima vânzare este însă revenirea colecționarului.

Cinci cumpărători au achiziționat deja o a doua lucrare. Artistul consideră că prima achiziție poate avea mai multe explicații, însă revenirea pentru un al doilea tablou indică o relație diferită cu universul creat de el.

Nu vrea însă să considere succesul deja confirmat.

„Dacă peste cinci ani mai pictez și pânzele mele se vând unor oameni care n-au auzit în viața lor de mine, atunci am răspuns. Până atunci, pot doar să pictez.”

Visele care ajung pe pânză

Liviu Alexa nu are o pregătire academică în lumea artelor și spune că a intrat în acest domeniu „direct, brutal”, în stilul său nonconformist.

Nu știe dacă limbajul său vizual se află încă în construcție sau dacă, de fapt, exista deja în el și a fost format în timp de lecturi, experiențe și imagini acumulate.

Printre cele mai importante surse sunt visele.

Contrar ideii că un coșmar este uitat la câteva minute după trezire, pictorul spune că păstrează în memorie multe dintre imaginile onirice.

„Eu am sertare de vise urâte sau stranii și nu vreau să le pierd.”

Dar visele nu sunt singura sursă. Tandrețea și memoria au aceeași importanță, iar artistul spune că aceste lucruri nu mai pot fi privite separat.

În cele din urmă, între toate personajele imposibile, culorile neverosimile și scenele care par desprinse dintr-un coșmar, Liviu Alexa spune că încearcă să surprindă ceva foarte real.

„Mi-am propus să pictez o lume imposibilă care, cu fiecare zi ce trece, seamănă suspect de mult cu a noastră.”

E festival de părerisme, pe televiziuni și pe Facebook. Am ajuns să-i văd pe Traian Băsescu sau pe Cristian Tudor Popescu deplângând arestarea preventivă pe 30 de zile a lui Călin Georgescu. Aceste personaje urât mirositoare încă au aderență la public. Și n-au nicio rușine să schimbe macazul opiniilor atunci când interesul celor care îi controlează pe acești doi o cere.

Am primit fotografia aceasta pe WhatsApp și nu cunosc autorul ei. E făcută în Cluj-Napoca, atât știu. Iar cele trei cuvinte mi-au dat o stare foarte proastă.

Și nu e de la faptul că o să pice guvernul Siegfried Mureșan, cum prevestesc toți pârăriștii. Nici de la faptul că Siegfried Mureșan este un zero barat cu pretenții de mare administrator de țară. Ci de la țara noastră, despre care toți credem că e o țară eșuată.

De fapt, să mă scot din acest „credem”.

Pentru că eu nu cred că este o țară eșuată. Ar fi chiar ușor să o etichetăm așa. Vedeți voi, prieteni, un eșec presupune măcar că ai încercat ceva și n-a mers.

Dar România din ultimii 37 de ani a ajuns o țară lăsată să meargă înainte din inerție, datorită unei enorme cantități de nepăsare administrată metodic de mai-marii zilei. Iar astăzi avem câteva insule de normalitate, mici izbucniri de inteligență și milioane de oameni, prea multe milioane de români, care își văd cu lașitate de viață în timp ce statul le mănâncă timpul, banii și nervii.

Totul e anapoda în această țară. Nu mai avem foamete și cozi la pâine, dar avem ghișee și funcționari transpirați, și site-uri antibirocrație care nu funcționează sau, mai rău, devin ținta atacurilor unor hackeri.

Ieri, prietena mea Alexandra a făcut 12 ore cu trenul de la București la Cluj-Napoca. 12 ore.

O infrastructură feroviară în care în continuare se bagă miliarde de euro pentru a ține în viață companii falimentare, din care, în mod real, șmecherii din privat se îmbogățesc chiar dacă facturile lor sunt plătite cu multă întârziere. E adevărat, sunt plătite cu întârziere, dar sunt supraevaluate, așa că toți o duc bine căpușând România.

Românilor nu le pasă că fac 12 ore cu trenul. Mai important este să se revolte pe faptul că a fost reținut Călin Georgescu.

Nimeni nu are chef să citească și să înțeleagă acuzațiile procurorilor din rechizitoriu. Idolul lor e nevinovat. Ei cred orbește în Călin Georgescu, așa cum au crezut orbește în Iohannis, în Băsescu sau în Nicușor Dan. Nu, nu e aceeași Românie, dar este aceeași mentalitate sectantă. Abia după ce, inevitabil, idolul dezamăgește, se trezesc și românii.

De fapt, noi am dezvoltat un talent extraordinar de a ne minți, cu regularitate și pe termen lung.

Doar când moare cineva, în condiții grave, într-un spital, descoperim problemele din spital.

Numa’ când arde ceva descoperim că nu sunt autorizații şi abia când un funcționar este prins ciordind aflăm că băiatul fura din instituție de peste 10 ani. Mințile și ecranele noastre sunt apoi inundate de alte nenorociri, și uităm.

Uităm pentru ce ne-am revoltat ieri, pentru că astăzi avem un nou dezastru asupra căruia să ne îndreptăm ura.

Uitarea a devenit în România o instituție publică.

Proliferarea canalelor de social media ne arată cât de mulți proști sunt, de fapt, în România. Nu știam înainte că sunt atât de mulți. Știam că există, dar astăzi avem o măsură mult mai concretă a cantității enorme de prostie din acest popor.

Pe de altă parte, nu ne lipsesc oamenii inteligenți. Aici e iarăși incredibil: România produce o cantitate absurdă de inteligență individuală, produce medici extraordinari, profesori buni, antreprenori eficienți, cercetători iscusiți, artiști superbi. Avem copii care câștigă concursuri internaționale. Și îi ignorăm.

Iar ei, cei talentați și inteligenți, își șterg singuri, cu radiera sufletului, încrederea că merită să construiești ceva care să dureze după tine în această țară.

Merită să fii cercetător și să câștigi 3.500 sau 4.500 de lei pe lună după o viață de muncă în cercetare? Și apoi să o vezi pe hoitara sistemului, judecătoarea Andrea Chiș, cum spune cu seninătate că ea are pensie de 40.000 de lei pe lună, dar că nu e vina ei, că așa e legea? Merită să crezi în sistemul de educație românesc după ce îl vezi la audieri pe ministrul propus al Culturii, un dobitoc din Târgu Mureș care reușește să fie și tembel, și sfertodoct în același timp? Nu merită.

Câtă vreme România suferă de provizorat cronic, fără putință de scăpare, nu merită să mai credem în ea.

Desigur, pare că provizoratul cronic funcționează. Punem asfalt peste asfalt, modificăm legea care a modificat modificarea legii. Rămânem cu interimari, prelungim mandate, facem excepții de la lege, inventăm derogări și amânăm termene. Iar dacă lucrurile se împut, înființăm grupuri de lucru, anunțăm reforme, schimbăm o siglă, ceva, facem o conferință și “aia e”.

M-am tot gândit dacă există vreo țară pe acest continent care să poată digera atât de ușor impostura ca România, și n-am prea găsit. Poate de aia mă enervează fotografia asta atât de tare.

Nu sunt convins că autorul anonim al mâzgălelii a știut cu adevărat cât de bine a rezumat starea în care se află România. România lucrului început și abandonat. România lui „merge și-așa”. România lui „nu facem și noi o combinație”. România lui „nu ține de noi”, România lui „reveniți mâine”, România lui „s-a constituit o comisie”.

Și astfel dezastrul nu ne mai scandalizează. Trecem pe lângă el, îl ocolim, ne prefacem că nu vedem vulgaritatea tot mai mare a vieții publice. Ne prefacem că nu vedem ceea ce e evident: că șmecherilor li se rupe. Că pot spune contrariul a ceea ce au spus ieri. Că pot fi prinși în flagrant, demascați.

Golanii cu gulere albe știu cine e poporul român. Ei știu că trebuie să aștepte doar câteva zile ca să revină din nou cu tupeu „pe piață”.

Uitați-vă la dobitocul ăla de psiholog, Cristian Andrei, acuzat că a agresat sexual mai multe paciente în timpul ședințelor de terapie. E cercetat pentru viol și agresiuni sexuale, dar este cercetat în libertate, prieteni. În ciuda dovezilor prezentate de presă, băiatul ăsta e liber și s-a apucat să amenințe jurnaliști.

Roșu, galben și dezastru.

Eu zic că mai este destul spațiu pe zid pentru continuare.

Subscribe now

Gangsterul Ducarroz

Șeful Orange România, Julien Ducarroz, le-a trimis angajaților un e-mail prin care anunță că Orange România o duce tare greu și că va trebui să se despartă de niște angajați. Desigur, el, ca CEO, își va păstra coafura cretină și viața de lux pe care o duce ca expat în București, căci are un salariu de 60.000 de euro pe lună, plus bonusuri, plus o sumă considerabilă pentru protocol.

Citiți e-mailul acesta, e foarte interesant. Pare așa, o scrisoare, dar de fapt este o amenințare interlopă, îmbrăcată în mănuși de mătase corporatistă.

Există chiar și un tipic clișeist al exprimării, o structură clasică de corporație: mai întâi fraierii de angajați sunt puși la curent cu schimbările pieței, cu provocările majore, cu bla-bla-urile alea cu „trebuie să ne adaptăm”. Apoi vine partea în care șeful care urmează să-ți dea un șut în fund îți spune că a analizat, că a identificat, că a încercat, că nu e o decizie ușoară. Și abia apoi vine decisiva, frumos îmbrăcată în sintagme de genul „programe de plecare voluntară prin acordul părților”.

Numai că domnul Ducarroz, cu freza lui de paj care mănâncă seara Viagra cu penseta, mârâie spre final și spune că, dacă programele voluntare „nu vor genera rezultatele așteptate”, adică dacă nu vă cărați în morții voștri de bunăvoie, o să fie necesară „adoptarea unor măsuri administrative suplimentare”, care vor fi „mult mai rigide și poate chiar neatractive”, „inclusiv prin faptul că nu vor mai permite să ținem cont de opțiunile sau situația personală a fiecăruia”.

Ați înțeles, nu? Idioților, ori plecați acum, cu ce vă dăm, ori plecați mai târziu cu un șut în fund, și atunci nu ne mai interesează că aveți copii mici, mame bolnave sau că sunteți plini de rate.

Înspre final, Ducarroz grohǎie un „vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru maturitate”, după care se duce să-și vadă de mesele de la Casa di David, unde s-au adus și în această dimineață stridii proaspete.

La moartea unui ziarist

de Rǎzvan Ioan Boanchiş

A murit un ziarist sclipitor, cult, lucid. Și bineînțeles că niște ratați în ploaie, niște ratați cu perje l-au înjurat și după moarte. În timpul vieții lui, au existat și propagandiști care l-au pus pe liste negre. Erau și sunt și ne vor supraviețui acești neîncepuți care cred că lopețile tastaturii au fost înaintea tiparului și Piața Victoriei a fost înaintea Pieței Universității. Patrick de Hillerin era atât de talentat încât își permitea să și păcătuiască prin talent. Marii ziariști rămân mari și când sunt nedrepți. Îi citești cu plăcere și când nu ești de acord cu ei. Dar așa ceva nu pot înțelege unii care îi dau în judecată ”pentru că ne-a fost afectată imaginea”, în loc să fie mândri că le-au apărut numele perisabile în texte fastuos articulate. Ce imagine să aveți, voi, mă?

Nu l-am cunoscut pe Patrick André de Hillerin și poate că e mai bine. Poate că nici nu mă halea. Poate că avea momente când nu se halea nici pe el. Poate că n-am citit nici un sfert din textele pe care le-a publicat. Dar știu sigur că n-am lăsat neterminat niciun articol al lui care mi-a picat sub ochi. Și abandonez 90% după prima frază. Articolele lui Hillerin îmi vor lipsi, pentru că erau imprevizibile. Și cred că s-ar amuza dacă ar afla azi din presă că ”a fost unic”. Fiecare prost sau fiecare deștept e unic, că de-aia se lucrează la clonare. Repet, Hillerin păcătuia prin talent, nu prin banalitate.

O ciordealǎ grobianǎ a primarului de Alba Iulia

de Liviu Alexa

Primarul Alba Iuliei, Gabriel Codru Pleșa, a condus, semnat și finanțat cu bani europeni un parc de 27 de milioane de lei care se construiește la zece metri de două loturi ale lui și ale fratelui său. Vecinii au fost expropriați la 10 lei metrul pătrat, după ce evaluatorul primăriei spusese 96. Pe loturile familiei stă un panou „Teren de vânzare”, cu numărul primarului pe el, iar fratele cere 100 de euro pe metru.

Legea nu-i interzice unui primar să aibă pământ în orașul lui., dar îi interzice să participe la decizii din care câștigă el sau o rudă apropiată, și îi cere să declare interesul înainte de a decide.

Pleșa a făcut invers: a coordonat exproprierile, a stabilit unde se face parcul și a semnat cererea de finanțare, iar în declarația pe propria răspundere depusă la ADR Centru, sub sancțiunea Codului penal, a scris că nu se află în niciun conflict de interese. Nu a menționat, nici acolo și nici în altă parte, că el și fratele lui dețin teren de vânzare chiar lângă amplasament. Banii publici cresc valoarea pământului familiei, iar cel care a decis unde se duc banii este cel care vinde pământul.

Parcul de 27 de milioane și parcelele de peste drum

Primăria Alba Iulia construiește cu bani europeni un parc de opt hectare în Micești, după ce a expropriat vecinii cu 10 lei metrul pătrat. La zece metri, peste stradă, două loturi sunt ale primarului Gabriel Codru Pleșa și ale fratelui său, iar pe ele stă un panou „Teren de vânzare”. În declarația pe propria răspundere depusă pentru finanțare, primarul nu pomenește nimic de ele.

În marginea cartierului Micești, un panou albastru prins între sălcii anunță: „Teren de vânzare – parcele 500–600 m²”, urmat de două numere de telefon. Peste stradă, la aproximativ zece metri, a început șantierul Parcului Nord, cel mai mare proiect de spațiu verde din ultimii ani al Alba Iuliei.

Potrivit cărților funciare, loturile de lângă panou sunt ale primarului Gabriel Codru Pleșa și ale fratelui său, Călin Aurel Pleșa. Unul dintre numerele de pe panou e al primarului.

Proiectul

Parcul se face pe fosta albie a Ampoiului, cu lac, bazine de retenție, alei, terenuri de sport și locuri de joacă. Zona fostei albii a râului Ampoi a fost prezentată de primărie drept cadrul natural pentru parc. Finanțarea vine din Programul Regional Centru 2021–2027, cod SMIS 335579. Valoarea totală este de 27.340.042,21 lei, adică aproximativ 5,5 milioane de euro, dintre care 21,1 milioane lei fonduri europene și 3,2 milioane lei de la bugetul de stat. Contribuția municipiului este de 496.703,40 lei, adică 2% din valoarea eligibilă.

Contractul de execuție a fost semnat pe 11 mai 2026 cu Tobimar Construct SRL. Amplasamentul a fost predat constructorului pe 20 mai 2026, în prezența primarului.

Tobimar Construct face parte din Tobimar Group, grup fondat și condus de Florin Todor, care dezvoltă și complexul turistic Domeniile Martinutzi de la Vințu de Jos. Florin Todor este un apropiat al primarului Pleșa. La finalul anului 2025, Tobimar era singura firmă mare față de care Primăria Alba Iulia nu avea datorii.

Pământul familiei, din 1998 până azi

Istoria terenului se poate reconstitui integral din cărțile funciare.

1998. Prin Sentința civilă nr. 2786/1998 a Judecătoriei Alba Iulia, cinci persoane devin coproprietari, fiecare cu o cotă de 1/5, ai unui teren arabil de 4.200 mp: Gabriel-Codru Pleșa, Călin Aurel Pleșa și încă trei persoane. În cartea funciară titlul apare ca „cumpărare, dobândit prin hotărâre judecătorească”.

1999. Terenul este dezmembrat. Din el rezultă o parcelă de 3.000 mp (nr. cadastral 81851) și una de 1.200 mp (nr. cadastral 81852).

2000. Doi dintre cei cinci coproprietari ies din indiviziune. Cotele lor trec la frații Pleșa și la al treilea coproprietar rămas, astfel încât fiecare ajunge la o treime. În favoarea celor care au ieșit se înscrie o ipotecă legală de 4.800 de euro, radiată în 2014. Dacă suma reprezintă întreaga sultă, cei trei au preluat 1.200 mp cu aproximativ 4 euro metrul pătrat.

2001. Parcela de 3.000 mp este dezmembrată în trei imobile noi. Documentația cadastrală este recepționată pe 16 februarie, actul notarial e semnat pe 4 martie, iar înscrierea în cartea funciară se face pe 9 martie. Pe 12 martie 2015, Gabriel Pleșa era ales viceprimar al Alba Iuliei. A rămas în funcție până în 2020, după ce fusese consilier local din 2004 până în 2015. În același an, ca viceprimar, Pleșa a obținut pentru teren PUZ-ul de parcelare. Din dezmembrare rezultă loturi de 500–600 mp și, după cum arată planurile cadastrale, fâșii înguste de drum care le deservesc.

2002. În ianuarie, un lot de 608 mp este vândut unei familii. În martie, printr-un act de partaj autentificat pe 16 martie 2022, loturile rămase se împart între coproprietari. Lotul nr. cadastral 100262, de 594 mp, trece în proprietatea exclusivă a lui Gabriel-Codru Pleșa. Lotul nr. cadastral 100261, de 503 mp, trece la Călin Aurel Pleșa și soția sa. Al treilea coproprietar primește lotul 100260, de 597 mp.

Aprilie 2026. Extrasele de carte funciară arată că loturile 100261 și 100262 sunt tot ale fraților Pleșa. Amândouă sunt teren arabil intravilan, neîmprejmuit și fără sarcini.

Suprafețele din cărțile funciare, 503, 594, 597 și 608 mp, corespund exact intervalului de pe panou: „parcele 500–600 m²”.

Declarația mincinoasǎ

Pe 6 mai 2025, Gabriel Codru Pleșa semnează, în calitate de reprezentant legal al municipiului, Declarația unică depusă la ADR Centru împreună cu cererea de finanțare pentru Parcul Nord.

E o semnătură directă a primarului, lucru rar la Primăria Alba Iulia, unde actele importante le semnează de regulă viceprimarul Marius Filimon.

Documentul începe cu formula „cunoscând prevederile Codului penal privind falsul în declarații și falsul intelectual”.

În secțiunea B, primarul declară că solicitantul și reprezentanții săi legali „NU se încadrează în situațiile de excludere prezentate în ghidul solicitantului secțiunea 5.1.1, pct. 1”. Printre aceste situații se află și conflictul de interese. Formula folosită în alte ghiduri ale aceluiași program exclude reprezentantul legal aflat într-un conflict de interese sau într-o situație care poate compromite obiectivitatea și imparțialitatea evaluării, contractării și implementării proiectului.

În secțiunea C, primarul se angajează să ia „toate măsurile pentru respectarea regulilor privind evitarea conflictului de interese”. Tot acolo se obligă ca orice situație care ar putea afecta condițiile de eligibilitate să fie adusă la cunoștința Autorității de Management în termen de cinci zile lucrătoare.

Declarația nu menționează loturile familiei Pleșa de peste drum de amplasament.

Două prețuri pentru același pământ

Pentru a construi parcul, primăria a expropriat terenurile oamenilor din zonă. Procedura a pornit în iunie 2024. Raportul de evaluare comandat de primărie stabilea o despăgubire de 96 de lei pe metrul pătrat, adică 7.866.366 de lei pentru 81.941 mp, de la 13 familii și o persoană juridică.

Șase săptămâni mai târziu, prețul scade de aproape zece ori. Lista supusă votului în ședința extraordinară din 5 august 2024 prevedea despăgubiri de 10 lei pe metrul pătrat, în total 819.410 lei pentru cele 18 loturi. Asta înseamnă cam doi euro pe metru. Un rahat cu perje.

Proprietarii au dat primăria în judecată și au început să câștige. Într-un prim dosar, Tribunalul Alba a stabilit despăgubirea la 1.344.000 de lei și a obligat municipiul să plătească diferența de 1.288.000 de lei. Terenul avea 5.600 mp, deci instanța l-a evaluat la 240 de lei metrul, de 24 de ori mai mult decât oferta primăriei. În cel mai recent caz, tribunalul a acordat 1.949.483 de lei pentru două terenuri de 7.900 mp, aproximativ 48 de euro pe metrul pătrat. Hotărârile nu sunt definitive și pot fi atacate cu apel.

Peste drum, prețul e altul. Potrivit informațiilor noastre, fratele primarului a cerut recent 100 de euro pe metrul pătrat pentru parcela lui. La 503 mp, asta înseamnă peste 50.000 de euro pentru un lot din care vecinilor expropriați li s-ar fi plătit, la tariful primăriei, aproximativ 1.000 de euro.

Pe o parte a străzii, primăria a plătit doi euro pe metru. Pe cealaltă, familia primarului cere de cincizeci de ori mai mult pentru pământ care stă lângă un lac construit din bani europeni.

Numerele de pe panou

Pe 29 septembrie 2026, panoul era încă acolo. Primul număr, 0744 663 343, este înregistrat pe VIVA METAL SRL, firmă cu sediul la aceeași adresă cu VIVA SRL, firma familiei Pleșa. Primarul este asociat în VIVA SRL și a încasat dividende din ea. Pe site-ul Primăriei Alba Iulia, VIVA SRL apare printre locurile de muncă anterioare ale primarului, care a fost administratorul firmei.

Al doilea număr, 0744 565 544, este un număr personal pe care Gabriel Pleșa îl folosește de peste 15 ani. Potrivit informațiilor noastre, este numărul pe care primarul îl folosește și pentru relațiile sale extraconjugale.

Exproprierile au trecut prin Consiliul Local. Potrivit procesului-verbal al ședinței, mulți consilieri au lipsit, iar alții au părăsit sala când s-a ajuns la acest punct de pe ordinea de zi. Cei care au votat despăgubirile de 10 lei pe metru, după un raport de evaluare care spunea 96, își pot atrage la rândul lor răspunderea.

Conflict de interese și fals în declarații

Faptul că un primar are teren lângă o investiție publică nu e în sine ilegal. Familia Pleșa deține terenul din 1998, cu mult înainte să existe proiectul parcului. Legea nu interzice unui ales local să aibă proprietăți în orașul pe care îl conduce. Legea îi cere însă să declare interesul și să nu participe la deciziile care îl privesc. Gabriel Pleșa n-a făcut niciuna, nici alta.

Cronologia din cărțile funciare arată mai mult decât un conflict de interese ivit pe drum. Terenul a stat 17 ani ca pământ arabil de câțiva euro metrul, cumpărat prin instanță și preluat de la coproprietari cu 4 euro metrul. Lucrurile se mișcă abia în 2015, în săptămânile în care Pleșa devine viceprimar: parcela e dezmembrată în loturi de casă de 500–600 mp, cu drumuri de acces, iar PUZ-ul de parcelare îl obține chiar el, din funcție. În 2022, loturile se împart între frați. În 2024, ca primar, trasează un parc de opt hectare fix peste drum și expropriază vecinii la 10 lei metrul, în 2025 semnează cererea de finanțare, iar în 2026 pune panoul de vânzare cu numărul lui pe el.

Fiecare pas administrativ a fost făcut de un om care avea puterea să-l facă și un teren care câștiga din el.

Eu consider că nu este vorba de o coincidență, ci de un plan pus în practică pe parcursul a zece ani, în care un pământ de doi lei a fost transformat, cu bani publici și cu semnătura primarului, într-un teren de 100 de euro metrul.

Codul penal (art. 301) pedepsește funcționarul public care îndeplinește un act sau participă la o decizie prin care se obține un folos patrimonial pentru sine ori pentru o rudă până la gradul al doilea inclusiv. Fratele este rudă de gradul al doilea. Regulamentul financiar al Uniunii Europene (art. 61) definește conflictul de interese în gestionarea fondurilor europene inclusiv prin motive legate de familie și de interese economice.

Pe baza documentelor prezentate mai sus, Gabriel Codru Pleșa este în conflict de interese. Ca primar, a condus proiectul parcului, a semnat cererea de finanțare și a coordonat exproprierile. În tot acest timp, el și fratele său dețin și scot la vânzare loturi aflate peste stradă, a căror valoare crește direct din investiția pe care el însuși a promovat-o.

Tot pe baza acestor documente, primarul a comis un fals în declarații. Pe 6 mai 2025, sub sancțiunea legii penale, a declarat că nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere, printre care și conflictul de interese, și a omis să menționeze proprietățile familiei de lângă amplasament. Rămâne ca ADR Centru, ANI, DNA și Parchetul European să stabilească dacă, și în ce măsură, aceste fapte atrag răspunderea sa.

PS: Ea e Patricia Rusu, polenizată cu succes de primarul Pleşa înainte de alegerile din 2024 când, după ce a rămas grea, a fost convinsă să nu facă nicio albinuță ca să nu îi dăuneze la alegeri fante­lui, cu promisiunea că va fi luată de nevastă.

Dacă aveți și alte nume de albinuțe cu care viespoiul Pleşa se polenizează, îmi scrieți pe 0720 00 88 88.

V-am promis ca va spun ceva in plus si urmeaza. Ani de zile am tacut din colegialitate, respect, ani de zile m-am lasat umilita. Acum gata!

Despre doamna Chis vorbesc, si daca un singur cuvant e minciuna o astept in instanta.

O prefacuta. La nunta mea unde era nasa, singura nasa, in 1999, am stat toti ca prostii in fata starii civile pentru ca doamna a decis ca intai sa isi faca piata si curatenia de sambata, si abia apoi sa ajunga.

Sunt foarte multe episoade si nu as vrea sa dau din casa chestii, desi poate puteam sa o fac de mult timp.

Dar am cateva.

Cand am candidat noi doua pentru CSM umbla din birou in birou sa ma barfeasca. De fata cu mine, in biroul meu, se agata de o colega sa o ajute la proiectul pentru CSM. Am tacut. Eram de fata si am tacut sa nu ii spun ce nesimtita e. M-am tras deoparte. Ani de zile dupa colegii din tara mi au reprosat ca de ce nu am vorbit atunci. Ce puteam sa fac? Era nasa mea, cum parea sa ies public impotriva ei?

Apoi a iesit in 2016 in CSM si a schimbat macazul. Colega, al carui nume nu il dau, care a ajutat o sa isi faca proiectul, i-a devenit inamic. A reclamat-o la Inspectie, a tracasat-o, s-a judecat cu ea. Singurul meu rol a fost sa o iau in brate si sa ii spun: Ti am spus!

Prefacuta, mincinoasa, duplicitara, aceasta este Andrea Chis. Si repet, daca nu am dreptate sa ma dea in judecata! Astept!

Ea nu are nici cea mai vaga idee despre dreptul penal dar vorbeste de prescriptie. S-a bagat in reportajul Recorder ori din lipsa de ocupatie, ori ca astepta ceva si acum vedem ce. Un post inalt!

Nu voi vorbi deocamdata despre cat rau mi-a facut pe plan famillial si cum la luni de zile dupa divort insista sa mearga la evenimente cu fostul meu sot. Finul ei. Sa vada lumea ce nasa minunata a fost ea!

Doua lucruri va mai spun si ma retrag.

Dupa reportajul recorder s-a victimizat peste tot ca nu mai au curaj studentii sa vorbeasca cu ea, ca a zis ea grele acolo.

Nimic mai fals. Colegii ei de catedra, multi avocati, au dezavuat mesajul ei. Pe buna dreptate s-au simtit ofensati.

Dupa aceea si-a organizat un eveniment de retragere din studentie, adica din viata academica, la Casa de cultura a studentilor din Cluj. Nu a avut participarea asteptata pesemne si a spus ca oamenii nu au venit ca le era teama de represalii!!! Oamenii de genul ei, daca nu exista opresori, ii inventeaza. Parca se cer oarecum sa fie abuzati si nimeni nimic!

Un rahat. Lumea nu a venit ca nu avea chef de tine! Punct!

Doamna potentiala ministra, veti avea viata grea cu mine. Ca nici macar un sfert nu am spus!

Adina Daria Lupea, fost judecator

Superb: câine enot pe Delta Dunării

Lucian Romașcanu, pretenarul lui Ciolacu, se dǎ mare cu pantofi de 1000 de dolari

Săptămâna aceasta, FLASH PAPARAZI a postat pe contul de TikTok un filmuleț în care Lucian Romașcanu apare la o terasă cu controversatul om de afaceri Sorin Vișinescu, despre care puteți afla mai multe citind întreg materialul. Reprezentantul României la Curtea Europeană de Conturi are accesorii vestimentare de invidiat, poate chiar și pentru mai modeștii săi omologi de la Curte. Un ceas și pantofi de lux, semn că, într-adevăr, este independent de politică, căci astfel de detalii sunt ca nuca-n peretele social-democrației îmbrățișate de Romașcanu timp de ani buni.

E duminică, azi avem „acea” ediție în care ne ocupăm de minte și inimă.

Poemul meu de azi

N-am mai scris demult poezie și, culmea, aș putea să mă nevoiesc un pic fiindcă am un volum aproape gata, Enamorador. Să vedem.

Aparatul de nevisat

de Liviu Alexa

m-am îmbolnăvit, nene,

am luat ceva virus pisicesc și

mi-a dat doctorul un aparat pentru nevisat

îmi curgea nasul numai vise verzi și mucilaginoase

aveam toxiinfecție visătoare

mă căcam numai amintiri de pe strada Lăcrămioarelor numărul 3 scara C apartament 7

acolo unde a pus mama o sobă

în ditamai apartamentul comunist

că ne era frig

și făcea în sobă

Doamne, iartă-ne,

cartofi copți cu sare și margarină

mi-a zis medicul că e grav

păi, proștilor, cine mai visează așa ceva?

nu mi-a mai dat trimitere nicăieri

direct mi-a zis să stau cu aparatul de nevisat batăr câteva zile

e alb ca un telefon fix

dar are două fire

unul se bagă la curent

și unul îl bagi în buba sufletească

(eu am și așa ceva)

și apoi te pui și dormi

în prima noapte cred că am greșit firul doi

am visat că mama era într-o cană

ne făcea șnițele mici

și Dumnezeu era la uscat pe calorifer

să îl luăm curat a doua zi când mergem la școală

să nu mai zică copiii de bogați că nu avem cu ce ne îmbrăca

a doua noapte am visat că Dumnezeu visa

păi, ce aparat e ăsta?

Dumnezeu visa că juca biliard la etaj la Marian la bar unde mergeam în pauza mare

ce fain era Dumnezeu!

avea plete ca Sapporo

băga numa’ plinele

și fuma lemeu roșu fără să îi pese de diriga sau de teme

în fine, mi-am dat seama doar a treia noapte că aparatul e defect

când chiar aparatul de nevisat a început să viseze în mine

incredibil, ce ghinion,

după ce că aveam și așa boala asta cu visatul

să mai vină și un rahat de aparat de nevisat să mă viseze

visa idiotul cu visele mele de când eram mic

și mă gândeam la moarte sau la o mașinuță de fier cu miros de Germania

dar asta mai era cum era

să vedeți însă că a avut tupeul să se trezească chiar în locul

meu

și să plângă că cineva mi-a furat copilăria.

N-am stat degeaba - încă doua pânze din seria “Violatorul de vrăbii” sunt gata

O să râdeți de mine când vă spun că poezia de mai jos ce dă și numele pânzei pe care am terminat-o chiar în această seară după două săptămâni de chin (a douăsprezecea din seria de douăzeci) e după fapte chiar reale.

Acum 20 de ani priveam un apus de soare în Venezuela așteptând un avion care să mă ducă spre vămile văzduhului, acolo unde doar îngerii cu cazier sufletesc ca mine ajung, fiindcă atunci eram în stare să-mi vând sufletul pentru o butelcă de rom.

Penibila revelație din Aeropuerto Porlamar

de Liviu Alexa

spre vămile văzduhului nu-i decât un drum de apă uscată

și o singură oră în care poți să te cocoți pe singura aripă rămasă

a lui Cornel, un înger chel și bolnav de artrită.

dacă-i ocupată deja singura aripă, îți bagi capul în apă,

deschizi frumușel ochii și cauți după un loc mai mâlos

unde să-ți lași sufletul la coadă.

e o șmecherie pe care am învățat-o și eu,

atunci când credeam că vămile văzduhului sunt doar de decor.

dacă așteptarea durează un pic, bea puțin sânge de la duty free:

va veni și ora când sufletul tău va fi chemat să-și facă check-in.

Alcoolicamor

Inima noastră e ciudată, mai mult decât se vede la angiograf, unde razele X nu pot arǎta dacǎ iubim, cât iubim. Pânza asta se numeşte “Alcoolicamor” şi cu ea trec de jumătatea seriei “Violatorul de vrǎbii” pentru care mi-am propus 20 de tablouri. Poate cǎ şi voi, ca mine, ați avut dimineți în care nu a mai contat cât a costat noaptea.

Alcoolicamor

de Liviu Alexa

Ca un copil să mă uit la tine prin gaura vieții

și să îmi văd drumul.

Înălțată să îmi fie inima ca sfârcul tău drept,

caldă să-mi fie fierea ca palmele pe care mi le strângi când vrei să nu mă opresc,

mică să-mi fie vrerea să plec ca buricul de unde pot ieși prunci,

largi să-mi fie lacrimile ca isteriile tale,

multe să-mi fie oftaturile câți sunt toți cei pe care i-ai pierdut.

Ca pe un pahar cu whisky să te beau,

să mă arzi

și apoi să vedem împreună

cât costă noaptea.

Eşti ceea ce iubeşti sexuieşti

Ideea temei din aceastǎ duminicǎ mi-a venit de la cartea „The Sexual Self”, publicată de psihiatrul american Avodah K. Offit în 1977 care ne propune să folosim sexualitatea ca instrument de investigație a propriei personalități. Nu sexul este, de fapt, marele ei subiect, ci omul care “apare” atunci când face bici bici.

Tanti asta a fost psihiatru și psihoterapeut, formată la New York University, cu rezidențiat la Payne Whitney Psychiatric Clinic, lucrând într-o perioadă extraordinară pentru istoria sexualității occidentale, când revoluția sexuală se întâlnea cu apariția sex-terapiei ca disciplină clinică.

Offit n-a fost superficialǎ în cercetǎrile ei şi nu a transformat sexualitatea într-o problemă tehnică gen erecție, ejaculare, orgasm, excitație, frecvență, tehnică, performanță. Ea credea că sexul implică „character and philosophy”. Cu alte cuvinte, felul în care facem sex conține informație despre cine suntem și despre ceea ce credem.

Sexualitatea nu este pentru Offit o cameră separată a personalității, în care intrăm din când în când și devenim altcineva. Dimpotrivă.

În dormitor intră cu noi aproape totul: nevoia de control, frica de abandon, narcisismul, generozitatea, suspiciunea, capacitatea de a avea încredere, nevoia de confirmare, agresivitatea, dependența, rușinea, competitivitatea, tandrețea. Relațiile noastre fundamentale cu ceilalți se reproduc și erotic, iar Offit identifică explicit teme precum dominația, supunerea, dependența, cucerirea și cooperarea.

De aceea, întrebarea importantă nu mai este doar „ce îmi place din -punct de vedere sexual?”, ci …

De aici trebuie să plătești ca să citești, îmi pare cu regret. Hai, că 26 de lei pe lună nu e o sumă.

Subscribe now

Read more

Important: acest text este scris INTEGRAL de mine, nu de AI.

Mă pregăteam să dorm azi-noapte când, verificându-mi încă o dată emailul, așa cum face orice ziarist de investigații „în conștiință”, am primit un mesaj: „cadou pentru tine”.

O sursă veche de-a mea din DIICOT, care comunică doar prin acest email și n-a mai făcut-o de cel puțin doi ani.

M-o fi văzut, probabil, foarte frustrat vorbind despre ziariștii care au ales să devină ventilatoare de rahat informativ în dosarul reținerii lui Călin Georgescu.

Spuneam, într-un TikTok care a avut ieri 130.000 de vizualizări, că este anormal ca DIICOT să procedeze în acest mod ilegal și să împartă presei informații din dosar pentru a manipula opinia publică.

Indiferent ce credem sau nu despre Călin Georgescu, acesta trebuie tratat ca orice cetățean al acestei țări. Iar DIICOT trebuie să înțeleagă odată pentru totdeauna că chestia aia de la finalul comunicatelor lor de presă - „beneficiază de prezumția de nevinovăție” - nu e o dumă oarecare, nu e o dumă pe care o punem by default, ca să fie bine, să nu fie rău, ci un lucru statuat de lege.

În emailul primit era întreg rechizitoriul. Și, evident, n-am mai putut dormi.

L-am citit din doască în doască, așa cum am citit sute de rechizitorii în cei 29 de ani de activitate de jurnalist de investigații.

La viața mea, în aceste rechizitorii, am văzut de toate. Literatură de tip Balzac, literatură SF, găuri de logică, chirurgi judiciari care demonstrau, nu în 80 de pagini, ci doar în 30, fără putință de tăgadă, vinovăția suspectului. După cum am citit și romane-fluviu de 150-250 de pagini, aberații inimaginabile pentru nivelul unei instituții de forță care ar trebui să se ocupe cu responsabilitate de infractorii României.

Două lucruri interesante despre acest rechizitoriu.

În el există nuanțe substanțiale care nu au fost ventilate de jurnaliștii de casă ai parchetelor. Cel mai probabil au primit doar bucăți din acest rechizitoriu și au fost „antrenați” cum să le dea drumul și cu ce retorică. Asta e manipulare din partea DIICOT.

Al doilea lucru interesant din rechizitoriu aduce o perspectivă pe care puțini au dezbătut-o sau văzut-o.

Este pentru prima oară când avem șansa să-l „vedem”, să-l auzim sau să-l citim pe Călin Georgescu în intimitatea lui, o intimitate atât de protejată nu numai de bodyguarzi, dar și de butaforia pe care el a creat-o.

Am putut râde de tâmpeniile lui de-a lungul anilor; sigur, unii le-au crezut și îl adoră, îl “iisusifică” pentru aceste tâmpenii.

Dar niciodată nu am avut posibilitatea, publicul larg, jurnaliștii, analiștii, să vedem cum gândește cu adevărat când e fără mască.

Și de aici mi-a venit ideea ca azi-noapte să încep să scriu, așa cum mă pricep, cu modestele mele cunoștințe, un soi de profiling al voievodului Călin Georgescu. Fără pretenții, v-am spus, de a fi specialist sau de a avea vreo diplomă în această specialitate.

Mă consider însă destul de citit și de priceput la oameni, că, vorba aia, n-aș fi reușit să mă păstrez la cote înalte în meseria de investigații dacă nu eram bun, încât să pot îndrăzni să aștern câteva rânduri despre acest personaj absolut special din istoria recentă a României. Unul care îl bate la curul gol, prin ermetism, chiar și pe Corneliu Vadim Tudor sau Ceaușescu.

Cine este acest băiat? Este un Hitler în devenire? E un manipulator? E un escroc? E bolnav mintal?

(imagine alterată cu AI)

O să vă rog să trageți concluziile chiar voi, după ce veți citi mai jos amplul profil psihologic pe care l-am creat după acest rechizitoriu, care este extrem de slab ca emanație a unui procuror al statului român, dar extrem de relevant prin scăpările și informațiile speciale pe care acest procuror le inserează în el.

Sunt un jurnalist atipic, așa că o să încep cu concluziile, deși mai jos vă garantez că fac un festival de analiză absolut senzațională a comportamentului lui Călin Georgescu.

Îmi place să fiu și eu special, și o să vă spun că acest Călin Georgescu nu este un Hitler în devenire. Ar fi o comparație care l-ar flata.

Hitler avea o doctrină pe care o credea până la moarte, avea o organizație pe care o construia cu mâna lui, avea o capacitate de violență perfidă pe care și-o asuma personal și cu care a incitat la violență. Georgescu n-are nimic din toate astea.

N-a construit niciodată nimic: nici partid, nici asociație, nici măcar o firmă pe profit. În fapt, n-are nici măcar o carieră închegată în vreun domeniu.

Hitler a stat până la capăt, chiar și când lucrurile explodau în jurul lui, și cel mai probabil s-a sinucis, deși rușii spun că ei l-au mazilit.

Călin Georgescu este un păcălitor care pretinde cǎ iubește poporul român până la moarte, dar vrea să se tireze în Italia ca să-și securizeze o posibilă protecție juridică în caz că o ia în freză.

Hitler avea în spate un popor întreg, pe care îl manipula și-l prostea cel puțin o vreme, instigându-l la crime odioase împotriva evreilor, făcându-l să accepte toate visurile lui de război.

Călin Georgescu are o armată, dar ea e virtuală, se află pe TikTok și nimic altceva. În real, ieri am văzut cel mai bine susținerea efectivă a voievodului, așa cum chiar și lui însuși îi place să-și spună: maxim 500 de ultrași l-au petrecut la ieșirea din închisoare. Atât. În rest, bla-bla-uri de propagandă.

Este Călin Georgescu un escroc?

Da. Dar nu escrocul clasic, care minte și știe că minte și apoi fuge cu banii. Georgescu e unul dintre cele trei personaje din „BD la munte și la mare”, un soi de papagal care își pune la bătaie singurul lucru pe care îl deține: credibilitatea. Și aia găurită.

E un escroc de gir, care se vinde pe sine ca garanție cuiva care să poată stoarce niște marafeți de la niște naivi care cred, de exemplu, că pot primi credit de la o bancă de tip ONG făcută în niște insule dubioase, și pun botul la sediul de la Londra, cel mai probabil închiriat pentru o zi. Așa și-a vândut propria persoană ca garanție și „poporului”. Dacă vreți părerea mea, e definitivă: Călin Georgescu este un escroc care este simultan instrumentul altor escroci.

Este acest Călin Georgescu un manipulator?

O, da. Însă și aici e o parte aleasă, o specie precisă. Cum i-a prostit pe oameni, așa l-a prostit și pe naivul ăla care credea că va lua un credit trimițând un milion de euro pe post de pseudo-garanție.

Călin Georgescu, ca un pastor de sectă sadea, te face să te simți ales că-l alegi.

E o manipulare absolut clasică pentru oamenii care vor să creadă că lumea are un strat secret, că nimic nu e întâmplător, cu Illuminati, extratereștri sau marea ocultă mondială. Sau pentru cei rămași fără stăpân moral, oile de pripas ale ideologiilor, care vor să facă parte și ei din curtea cuiva.

Este Călin Georgescu bolnav mintal?

Mi-e greu să spun asta.

Tocmai revăd serialul „Fargo” alături de fiul meu, iar în acest serial există un paletar extra-larg de manipulatori care, sub aparența unei existențe banale, poate chiar șterse, încep să facă greșeli sau să profereze minciuni pe care apoi le acoperă cu altă minciună mai mare, cu o altă crimă mai mare, cu o altă porcărie mai mare, fără să se mai poată opri.

Prin precauțiile pe care și le ia, prin felul în care își bate joc de naivii din fața lui, nu mi se pare că Georgescu este rupt de realitate, ci văd ceva mai interesant decât o boală: un om care și-a înlocuit realitatea tot timpul cu alta, trăind fără un job anume, fără a munci efectiv, timp de decenii, prin instituții butaforice, unde nimeni nu verifică nimic pentru că toți au ceva de ascuns, așa cum e masoneria.

Călin Georgescu e exemplar aparte din punct de vedere clinic, totuși, pentru că reușește, cel puțin în spațiul public (acum am văzut că în intimitate are altă retorică), să nu greșească niciodată în privința truismelor bǎșite pe care le proferează. N-a ieșit niciodată în decor pe public cu Dumnezeu, poporul, pământul, apa, Matrixul, adevărul, minciuna. Iar cei puțintei la minte sau manipulabili în exces au conștiința constanței lui: „Domnule, mereu a zis asta. Mereu a zis ceea ce știam noi, că țara noastră e bogată.”

Călin Georgescu este un om fără punct de oprire. Și de aceea, pentru cei din jur și pentru societate, e mai periculos decât un bolnav psihic.

Așadar, din punctul meu de vedere, și după aia trecem la profilingul făcut pe baza rechizitoriului DIICOT, Călin Georgescu este un curtean fără curte, un voievod cu gaci roșii, care n-are sânge albastru.

Un om format în anticamerele puterii, la ONU, la cluburile de la Viena, în medii nobiliare de carton, unde a învățat perfect gesturile autorității.

Nu știu dacă ați văzut ieri, când s-a suit în mașină și a început să vânture din lăbuțe ca și Ceaușescu. Deci e un om care a învățat canonul de voievod, dar n-a avut niciodată substanța. Și după ani de zile de încercări, în sfârșit, la 60 și ceva de ani, și-a găsit niște curteni care să-l ia în serios: poporul de pe TikTok. Nu e poporul real, fiindcă dacă era poporul real, cu nici 50.000 de oameni în fața beciului domnesc ar fi reușit să-l „evadeze”, ca să zic așa, în nicio oră, cu toate trupele speciale posibile și imposibile.

Călin Georgescu ne arată totuși că este puțin alterat la mansardă în momentul în care, în libertatea intimității sale reale, folosește cuvântul „servitorii”. Apare clar în rechizitoriu, iar asta nu e o scăpare.

E singurul moment în care ne arată cine se crede cu adevărat. Și aici există o tragedie, fiindcă, vedeți, Călin Georgescu e singurul om din dosarul DIICOT care n-a înțeles că și el este servitorul cuiva.

Bun. Să trecem la treabă.

Rândurile de mai jos se doresc a fi o analiză personală a unui jurnalist de investigații proeminent, așa cum mă cred eu după atâția ani de muncă și cu o audiență numeroasă. Este un profil comportamental construit din text, nu un diagnostic clinic.

Nu am nici studiile necesare și cred că nimeni nu poate diagnostica un om pe care nu l-a examinat, nu l-a întâlnit în mod real. Avem un document în față, un rechizitoriu de procuror, care este un document de acuzare.

Aici procurorul selectează după capul lui, ordonează, interpretează probele sale, toate în sensul tezei sale, de a demonstra că există, de exemplu, un grup infracțional, că s-a produs o infracțiune.

Chiar și cu aceste rezerve, rechizitoriul, pe care o să-l pun la final în întregime, pentru a-l citi voi înșivă, este neobișnuit de bogat pentru un portret.

Pentru că, cel puțin mie, mi-l arată pe Călin Georgescu în trei ipostaze simultan: omul public, cu discursurile, dumele lui, interviurile lui; omul din negocierile de afaceri, așa cum apare din relatările lui Răzvan Leu sau din mesajele lui Rusen; și omul Călin Georgescu aflat în intimitate, când crede că nu-l aude nimeni.

Foarte rar avem posibilitatea să vedem deodată toate aceste trei perspective despre acest personaj ciudat al României. Diferențele dintre cele trei perspective și, mai ales, coincidențele sunt cea mai bună sursă de analiză ce ne stă la dispoziție.

Călin Georgescu a fost eliberat ieri din arestul Beciului domnesc. Nu a fost încă condamnat în niciunul dintre dosare. Nu voi comenta acuzațiile DIICOT din rechizitoriu, ci mă voi referi strictamente la informațiile și detaliile inedite care apar în el.

În schema de escrocherie descrisă de DIICOT, Georgescu nu atinge niciodată banii. Nu el ia cașcavalul, nu e al lui contul, nu el semnează contractul de credit. Dar, important, Georgescu apare la începutul discuțiilor, când aduce fraierul și pune pe masă încrederea, și mai apare la sfârșit, când, în mod foarte suspect, administrează amânarea, când îl fezandează pe fraierul care a luat țeapa și câștigă foarte mult timp prostindu-l cu diverse manevre: că își va primi banii, că a găsit niște sponsori care să preia datoria și să-i întoarcă. Niciodată lucrurile acestea nu sunt duse până la capăt, dar fraierul le crede. Iar timpul mai trece încă puțin.

Când păgubitul Răzvan Leu îl cunoaște pe fostul polițist Negoescu, un papagal filorus, fiindcă a participat ca organizator la o conferință la care a fost prezent în România ideologul Kremlinului, Dughin, este pus la încercare în mod biblic de către Georgescu.

Dar mai întâi Leu este fezandat cu diverse bla-bla-uri, mai ceva ca în filmul „Inception”, fiindcă timp de două-trei întâlniri îi sunt inculcate planurile mărețe ale voievodului despre țară.

Efectul? Este „încredere totală”, așa cum mărturisește fraieritul Leu, care are convingerea imediată că tot ceea ce prezintă Călin Georgescu are corespondent în realitate. Călin Georgescu îi toarnă niște așa-zise secrete, creând o atmosferă de conspirație împărtășită ermetic. Secretul creează legătura imediată.

Ca un pseudo-sfânt precaut, Călin Georgescu îl testează, mai întâi de orice acțiune, pe prostovanul de Răzvan Leu, prezentându-i un plan cu case pentru familii nevoiașe. Leu răspunde că nu are fonduri, dar de fapt Călin Georgescu îl verifică ce poate da, ca ostaș al armatei sale, și cât de mult vrea să facă parte din poveste.

Desigur, pentru familii nevoiașe, idiotul de Leu nu are bani. Dar dacă ar fi ajutat de Călin Georgescu să ia 5-6 milioane de euro credit, poate că ar face parte în parte cu Călin Georgescu pentru susținerea proiectului său politic de a deveni președinte. Dă-i dracului de nevoiași, pot să mai aștepte. Momeala este deja în stomacul lui Răzvan Leu.

E momentul în care, după atâtea eforturi (adică nici vorbă, că n-a muncit nimic pentru asta), Călin Georgescu își transferă autoritatea escrocului de Ionel Rusen (foto jos) cu mențiunea importantă: „e ca și cum ai discuta cu Georgescu”.

Pentru mai puțin de atâta, Toma Caragiu, în „BD la munte și la mare”, îl aresta pe Dem Rădulescu. Aici însă suntem în alte timpuri. Căci Călin Georgescu își pune propria persoană drept garanție și nu semnează nimic.

Când Leu se miră că garanția merge în altă bancă decât aia care dă creditul, explicația vine și de la Georgescu, nu doar de la Rusen. Explicația e falsă, dar după ce a dat un milion de-ampulea, Leu crede orice.

Și crede că e bine că s-a întâmplat acest switch de bănci, că nu e nicio problemă, doar Georgescu i-a spus, iar Georgescu mai „lucrase în mediul bancar, atât el, cât și soția”, și cică „mecanismul este uzual în statele europene”. Astfel, biografia lui Călin Georgescu este folosită ca instrument de validare, cam ca într-o escrocherie clasică.

Având în vedere backgroundul penal al familiei lui Răzvan Leu, este de presupus că nici acest idiot fraierit de Georgescu și gașca lui nu are o mentalitate prea curată. Însă, fiind un papagal credul, contribuie și el la poveste cu diverse alte aberații, spunându-le că vrea să ia creditul de 6 milioane pentru a deschide ceva rafinărie de aur în Dubai, și se bazează pe faptul că Georgescu știe cum merg lucrurile în Emirate, fiindcă „a fost reprezentant ONU pe relația cu Africa”. Dar prostul de Leu devine nu doar un păgubit, ci și finanțator al misiunii, atunci când acceptă ca 100.000 de euro din garanția de 1,1 milioane pe care o plătise să fie folosiți pentru campanie, cu plan de cheltuieli.

Din rechizitoriu observăm însă ceva interesant.

Știam despre Georgescu că este adeptul celebrului principiu de trezire „în conștiință”, dar n-am știut că poate deveni atât de bun la capitolul „menținere în eroare”, care, din punct de vedere psihologic, ne arată foarte multe despre mentalitatea marelui voievod.

Fiindcă, după ce banii se evaporă, Răzvan Leu primește de la Georgescu, pe bandă rulantă, explicații și motive de amânare, dar și soluții care, dacă sunteți la curent cu marile escrocherii, sunt soluții-clișeu, clasice, aș putea să spun. Adică din cele în care victimei i se cere să mai facă ceva înainte să primească ceva.

Când Călin Georgescu îi spune că trebuie să facă un contract de creditare cu Mercando Green și îi cere să semneze un contract de împrumut, idiotul de Leu n-are nicio problemă să „justifice o relație contractuală”, astfel încât sunt emise trei ordine de plată fără acoperire.

Când se întâlnește cu un așa-zis om potent de afaceri pe nume Vasile Croitoru, la birourile de la Pipera, care preia din partea lui Georgescu returnarea milionului luat ca țeapă, Răzvan Leu, denunțătorul, n-are nicio problemă să devină infractor și să emită o factură pe care Croitoru s-o plătească prin firmele lui. A emis factura, iar plata a fost amânată la nesfârșit și nu s-a mai făcut niciodată.

Când se întâlnește cu Sami Petroi, în Dorobanți, papagalul de Răzvan Leu primește din partea lui Georgescu soluția de a-și cesiona firmele la un preț majorat cu 1.100.000 de euro, și acceptă. Faptul că nu s-a concretizat nu-i nicio problemă. Călin Georgescu și echipa au mai câștigat câteva luni.

Din rechizitoriu aflăm că Riana Popescu este omul de imagine al voievodului.

Riana Popescu, o urâțenie de personaj, devine la rândul ei complice în această escrocherie prin faptul că merge la Răzvan Leu și îl roagă să nu facă niciun demers penal, spunându-i „să nu blocheze România să aibă președintele pe care îl merită”. Iar prostul de Răzvan Leu mai stă o tură.

După ce a plătit 1,1 milioane de euro, cretinul de Răzvan Leu acceptă de la o rudă prin soție a lui Călin Georgescu suma de 118.000 de lei, pe care Călin Georgescu i-o prezintă telefonic ca fiind „un ajutor pe care îl oferă”.

Deci pentru nici 25.000 de euro plătiți așa, de-ampulea, de un interpus de-al lui Georgescu, idiotul de Răzvan Leu mai pune botul la o amânare consistentă.

Și aici observăm un strat interesant al lui Călin Georgescu, în cinismul său țepăresc: când îi returnează doar 118.000 de lei păgubitului, are grijă să-i spună că acesta este un act de binefacere, un ajutor. Ha-ha, deși era vorba despre o țeapă magistrală.

În fine, mai avem și momentul din rechizitoriu în care Călin Georgescu îi spune că o să-și lanseze candidatura, va primi și finanțare, astfel încât va dispune de bani suficienți să restituie cu prioritate suma datorată societății.

Vedeți? Aici nu înțeleg eu de ce procurorul DIICOT n-a apăsat mai tare, pentru că aici mi se pare că, în sfârșit, avem ceva aderență penală pentru a-l inculpa pe Călin Georgescu.

De ce ar vrea Călin Georgescu să comită infracțiunea de a lua din banii de finanțare pentru alegeri, și de ce consideră că trebuie s-o facă pentru a returna suma datorată societății? Înseamnă că se consideră și el responsabil pentru țeapa dată.

Cele mai valoroase detalii din rechizitoriu sunt stenogramele din mașină, pentru că sunt singurele momente în care Georgescu vorbește fără curteni, fără presă, fără camere.

Am citit de mai multe ori aceste stenograme și m-a interesat în mod special ordinea în care Georgescu abordează subiectele, verbele pe care le folosește și lucrurile la care nu reacționează. Mi se pare că toate astea spun foarte multe despre el.

În discuții, Rusen raportează și Georgescu dă teme: „îți faci planul cum vrei, dar asta e tema”, iar Rusen răspunde ca un soldat disciplinat: „mă ocup”.

Georgescu are limbajul unui om care este obișnuit să fie servit. Dar este prea puțin pentru acuzare, chiar dacă stenograma spune asta, să i se atribuie rolul de conducător al unui grup infracțional.

În momentul în care Rusen îi spune că Salvini nu-l va susține nominal, ci doar va spune că în România democrația s-a dus, orgoliul lui Călin Georgescu nu este rănit. Reacționează foarte rapid și spune „am înțeles”, apoi „când îl face?”. Asta mi-a arătat mie că CG este capabil de un pragmatism tranzacțional incredibil, lucru care însă este opusul misticului din discursuri.

Cinismul tâlharului escroc Călin Georgescu se vede cel mai bine în momentul discuției despre vila din Toscana.

Trebuie să fac o precizare importantă: chiar dacă din stenograme transpare faptul că Georgescu voia să se tireze în Italia ca să scape de rigorile unei eventuale condamnări definitive în România, la momentul discuției, și multă vreme de azi înainte, Călin Georgescu poate să aibă câte discuții vrea despre orice fel de vilă și despre orice fel de achiziții imobiliare. Nu este condamnat definitiv în niciunul dintre dosare și nu, nici nu este fugitiv. Precauția de a-și securiza însă protecția unei jurisdicții mult mai blânde, cum e cea italienească, acolo unde, pe zona Bari, mulți inculpați condamnați definitiv din România și-au rezolvat un statut privilegiat de detenție, practic în aer liber, ne arată însă că are această mentalitate de infractor și că se așteaptă să fie „curentat”.

Dar cel mai important lucru despre acest tâlhar escroc, pentru că poți să-l numești așa după ce vă voi arăta perspectiva mea imediat, este felul în care rostește, cu o lejeritate și o siguranță debordante, următoarele propoziții: „

Noi avem tot ce trebuie. Noi nu avem nevoie de bani.”

După care insistă, când aude de suma de 1,2 milioane de euro pentru o vilă în Toscana: „financiar avem tot ce ne trebuie”.

Omul care spune „nu avem nevoie de bani, avem tot ce ne trebuie” este exact ăla care îi datorează 1,1 milioane de euro unui păgubit căruia i-a dat doar 118.000 de lei prin socrul său.

Așa înțelegem că, pentru voievod, banii nu sunt un buget de la lună la lună sau de la an la an, ca pentru o familie normală, ci un flux de cașcaval care vine de la alții, probabil dintotdeauna, ca de la sine. Pluralul „noi” nu este unul regal, așa cum s-ar crede, ci, aș zice eu, instituțional, fiindcă el vorbește ca și cum ar fi o entitate extraterestră care nu are contabilitate, nu are nevoie să țină bani cash la el, ci va primi. De exemplu, când zice „o să mă ajute niște străini”.

Iar lucrurile puturoase abia urmează.

Este evident că acest Călin Georgescu și-a făcut temele în privința fugarilor penali din România. Știe ce trebuie făcut când ajunge în Italia și că sunt câteva condiții fără de care nu se poate obține protecția față de un mandat european de arestare. De exemplu, trebuie să ai o proprietate, trebuie să-ți duci copiii la școală în Italia și să-ți faci rost de un job sau să-ți faci o firmă.

Omul care vorbește despre truda pământului și truda țăranilor, omul care face apologia gospodăriei țărănești, a roadelor pământului și a sudorii, vorbește la mișto de ideea de a vinde mere ca acoperire. Pentru el, munca e „ceva de ochii lumii”.

Pentru Călin Georgescu, lucrurile sunt verticale, iar el se află în topul scării.

Restul sunt servitori, oameni care rezolvă, oameni care securizează, „oamenii mei”, „băieții ăștia ai mei”, „toată echipa”. Când vrea să se transfere în jurisdicții mai amabile, o instituție ca el nu poate să plece singură. Are nevoie să-și transfere și curtea. Totul e ierarhizat în mintea lui Călin Georgescu.

E important să discutăm și despre obsesia lui pentru confidențialitate, obsesia de a nu fi urmărit. Desigur, vedem asta și prin aparatura de bruiaj pe care DIICOT a găsit-o, dar, în general, și prin mentalitatea lui, prin felul în care conversează, prin solicitările pe care le are pentru sclavii săi.

De exemplu, „să nu existe vreun miros de orice gen”, îi spune lui Rusen când îi cere să se implice în identificarea unei vile în Toscana. Sau când spune „nu trebuie să știe nimeni”, „să nu detecteze nimeni nimic”.

Practic, prin toate aceste solicitări îi integrează și mai bine pe curtenii săi prostălăi și îi face complici, moment cu moment, la escrocheria sa rafinată.

Căci secretul devine o monedă prin care îi leagă de glia lui virtuală.

Lucru pe care îl potențează după aceea cu tot felul de bla-bla-uri de genul că are feedback din dosarele lui și că nu există nicio probă. Călin Georgescu are pretenția de a avea acces la informații din interior. Că e real sau bluf, mai puțin important, dar mereu și mereu dă impresia că știe ceva ce alții nu știu.

Butaforia verbală este elaborată și vizează instalarea, în imaginea tuturor, de la vlădică la opincă, de la servitor până la televiziuni, a ideii că asistăm și chiar suntem norocoși să fim contemporani cu un personaj care se apropie foarte, foarte mult de Iisus.

Nu cred că e boală psihică, ci cred că este o foarte rafinată escrocherie de imagine.

Și nu exagerez când îl compar cu Iisus, pentru că refuzul lui Călin Georgescu de a se asocia cu diverse personaje politice, gen George Simion, sau de a constitui partide copiază unu la unu modelul solitudinii lui Iisus Hristos. Iisus era unul, Călin Georgescu este unul.

Iisus avea discipoli, Călin Georgescu are bodyguarzi.

Iisus avea adepți și umbla în stânga și-n dreapta pentru a face minuni. Călin Georgescu a produs numai în ultimul an câteva minuni, în sensul că e o minune să vezi un personaj politic care nu are partid și nu este implicat într-o luptă electorală, și care în continuare face teren și merge prin piețe sau la târguri de fermieri și vorbește despre lucrurile stringente.

E o minune cǎ CG face rost de 1,2 milioane de euro din neant.

Călin Georgescu este un misionar al bla-bla-urilor, al truismelor. Dar un misionar aplicat. Nu-și bate joc niciodată, nu se abate de la program, nu lipsește niciodată de pe traseul poporului. Ne și arată că, pe lângă faptul că e misionar, e unul eficace, cum era și Iisus.

Ne spunea, de exemplu: „misiunea mea a fost să-i deconspir pe toți, tot sistemul, inclusiv pe Simion, la final”. Iată o misiune îndeplinită. Apoi alta: „Eu am preluat tot. Eu am poporul în spate și toți s-au devoalat.” Vorbește cu cinism Călin Georgescu, ca și cum alegerile anulate au devenit retroactiv obiectul misiunii sale. Practic, Georgescu rescrie în mod clasic eșecul ca reușită secretă.

Voievodul nu uită niciodată să fie voievod. De exemplu, în momentul în care își planifică exilul, îi spune lui Rusen: „te întorci când voi fi eu președinte”. Vedeți? Președinția e un punct fix în viitor, o nouă misiune. Iar pentru a îndeplini misiunea, niciun mijloc nu e de prisos. Chiar și fuga este importantă.

Ca voievod, Călin Georgescu manifestă o durere în cot incredibilă față de problemele servitorilor săi.

Rusen, la un moment dat, se smiorcăie că e terminat, că soția lui plânge prin casă de o săptămână, că nunta. Iar răspunsul lui Georgescu este rece ca un cuțit: „Nu, dar altceva nu ai pe cap, adică procese, ceva?”

Călin Georgescu vorbește două limbi române, ca să zic așa, iar acum vedem asta prin intermediul stenogramelor.

Limba publică e sacerdotală. Oile blajine, puțin furioase, din electorat pică pe spate când aud dume de genul „am ieșit din Matrix”, „nu putem sta în genunchi decât în fața lui Dumnezeu”.

Chiar și în seara primului tur, Călin Georgescu vomită următoarea frază: „eu nu sunt în campanie politică, sunt la nivelul unei chemări”.

El este omul special, cu adevărat ales. N-a mai fost de multă vreme un om ales prin România. Am avut chiori, cizmari, nemți, dar cu adevărat aleși, cu adevărat credincioși la nivel de imagine publică, n-a fost niciunul. Acum suntem norocoși că îl avem pe Călin Georgescu, care le vorbește tâmpiților mereu ca și cum ar fi înțeles ceva ce noi încă nu putem cuprinde cu mintea.

A doua limbă română pe care o vorbește Călin Georgescu este total diferită ca semantică și gramatică, în momentul în care vorbește despre 1,2 milioane pentru a cumpăra un viloi în Toscana, în timp ce pulimea care bate în parbriz lăcrimând se zbate în sărăcie, cu TVA mărit și taxe crescute.

E un administrator de criză pertinent, fiindcă se pregătește de plecare. Așteaptă să scape de controlul judiciar, să-și pregătească pașapoartele, școala pentru copii, să discute cu un fost procuror care este consultant în probleme juridice în Italia. Are grijă să aibă o casă foarte frumoasă în Toscana, nu un căcat de garsonieră. Și, de asemenea, în marea lui mărinimie, vrea să facă rost și de o casă cât de cât decentă pentru servitori, o familie care să poată trăi normal acolo. Câtă generozitate.

Din tot ce discutăm aici, că e vorba de Rusen, de Leu, de Toscana, de dosare, m-am uitat în mod special, de o sută de ori, la stenograme, probabil că or mai fi și altele, dar și aceste stenograme sunt foarte multe, ei bine, in stenograme niciodată n-am văzut menționat numele lui Dumnezeu acolo.

Dumnezeu lipsește din toate discuțiile private ale lui Călin Georgescu. Metafizica e pentru când iese din mașină și vorbește pulimii și televiziunilor.

Când e în interior, în intimitate, Călin Georgescu nu crede că poate inventa apa caldă, ci gândește secvențial, în etape: deleagă, verifică, e suspicios, se preocupă de urme.

Vă pomeneam de „Fargo”, serialul cu criminali, unde o greșeală aduce o greșeală și mai mare, iar cel care a greșit nu se oprește din greșit, ci continuă să facă crime și mai multe, și mai mari, să mintă și mai mult. În limbaj de scenariu se numește escaladare narativă. Adică atunci când realitatea contrazice povestea, povestea nu se simplifică, ci primește un nou layer, încă un strat, și încă un strat.

Așa și la Călin Georgescu: creditul devine garanție, garanția devine o ciordeală, apare o companie elvețiană, apar ordine de plată, apar investitori, apar sponsori care să susțină recuperarea creditului. Apare urâțenia aia de directoare de imagine care conjură să nu-i facă rău viitorului președinte al României. Apoi apare duma că din banii primiți pentru finanțare electorală de la popor și de la diverși sponsori de bună-credință o să fure o parte și o să întoarcă împrumutul pe care probabil îl consideră ilicit. Nu probabil, sigur, că altfel ce om normal i-ar da unei alte persoane un milion de euro dacă nu are nicio treabă cu asta?

Niciodată contradicția nu-l sperie pe Călin Georgescu, ci generează o nouă stare, un nou strat.

Stenogramele astea ne mai spun ceva despre tovarășul Călin Georgescu: are o capacitate incredibilă de externalizare a erorii.

Niciodată nu spune „am greșit”, „m-am înșelat”. E foarte atent să pună în cârca altora tot ce se întâmplă. E de vină banca. E nevoie de verificări suplimentare ca să primească idiotul ăla creditul. E vina finanțatorilor care s-au retras. A sistemului, care îl blochează și nu poate pleca. A anchetelor, care îl împiedică și îl țin agățat.

În fine, cel mai tare din tot ce am citit în stenograme, m-a șocat substantivul „servitori”.

Zice Călin Georgescu: „Adică cum se fac toate casele în Italia, ce am văzut eu cel puțin, toate au așa ceva, că așa erau făcute pentru... pentru servitori.” Ezitarea asta contează, fiindcă e clar că a căutat cuvântul. Putea să zică „personal”, „oamenii care au grijă de casă”. Nu, a ales „servitori”. Este cuvântul care ne arată cum îi vede el pe oamenii care îi gestionează intimitatea. Oamenii, pentru el, sunt un inventar, nu sunt colegi.

Vedeți? Tot ce v-am arătat în aceste rânduri ne arată contrastul cu vocea publică. Un contrast care este total.

Pentru fraieri, Georgescu vorbește de țăran, de gospodărie, de sufletul de neam. În mașină vorbește fără nicio emoție de o vilă de 1,2 milioane cu anexă pentru servitori.

Dacă vreți, vă pot aduce din memorie și alte comparații între vocea publică și vocea din stenograme.

Zice în martie 2025 Călin Georgescu: „Cine este interesat de banii UE? România este bogată, eu nu am nevoie de banii lor. Poporul român îl are pe Dumnezeu.” Ca mai apoi să spună, în stenograme: „noi nu avem nevoie de bani”, „financiar avem tot ce ne trebuie”, „o să mă ajute niște străini”.

Călin Georgescu este mai periculos decât escrocul clasic. Pentru că escrocul știe când să se oprească și eventual ia o pauză, chiar dacă nu se oprește definitiv.

Dar Călin Georgescu arată ca un om care nu numai că nu are un punct de oprire, ci nici nu-și dorește să se oprească.

Iar ambiția lui de a nu dori să se oprească este pentru că știe că, cel puțin până acum, nicio instituție, că e SRI sau SIE, nu l-a putut opri din drum.

Iar ieri, pentru pulime, a venit și confirmarea publică: nici DIICOT nu l-a putut opri.

Vrei să mai citești asemenea texte? Susține-mă cu 26 de lei pe lună!

apasa pe butonul albastru

Subscribe now

RECHIZITORIUL

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus,

CONSTAT:


Pe rolul DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM STRUCTURA CENTRALĂ - SECŢIA DE COMBATERE A CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE sub nr. unic 2871/19/P/2024 a fost înregistrată plângerea formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – prin administrator LEU RĂZVAN-LIVIU sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În urma administrării mijloacelor de probă a rezultat că:

În cursul lunii septembrie 2021, GEORGESCU CĂLIN împreună cu RUSEN IONEL și ARENA MASSIMILIANO au constituit un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat sub autoritatea liderului Georgescu Călin, în special pe teritoriul României, până la data de 18.10.2023, data la care a încetat acțiunea de menținere în eroare a persoanei vătămate Leu Răzvan, în vederea comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, potrivit rolurilor asumate, prin inducerea și menținerea în eroare a unor oameni de afaceri români cu privire la posibilitatea accesării unor finanțări de la instituții financiare bancare din străinătate, având drept scop obținerea de către membrii grupului infracţional organizat a unor foloase patrimoniale injuste, constând în garanțiile bănești depuse de persoanele vătămate pentru accesarea creditelor respective.




Cadrul procesual necesar administrării mijloacelor de probă a fost creat după cum urmează:

I. Dosar 2871/19/P/2024:
La data de 27.05.2024 s-a înregistrat plângerea penală formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – prin administrator LEU RĂZVAN-LIVIU împotriva numiților GEORGESCU CĂLIN, NEGOESCU ION, RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”.
Prin ordonanţa nr. 2871/19/P/2024 din data de 30.05.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de: „constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1, 3 și 6 din C.pen. și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 244 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în perioada 2021-2022, numitul LEU RĂZVAN-LIVIU, în calitate de reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL a fost determinat să transfere suma de 1.100.000 EUR către INCORE BANK AG Switzerland în contul CH2908799955600031814 în vederea obținerii unei linii de creditare de 6.000.000 euro.
Prin ordonanța nr. 2871/19/P/2024 din data de 03.02.2025 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracțiunii de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 244 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în perioada anilor 2020-2021, numitul NICULAE IOAN, reprezentant al North Chemical Complex, ar fi fost determinat să transfere suma de 450.000 euro într-un cont bancar pus la dispoziție de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de consultant financiar, persoană ce este asociat cu RUSEN IONEL, pentru obținerea unei linii de creditare de 200.000.000 euro, pentru emiterea de eurobonduri, sumă care nu a fost obținută și nici avansul nu i-a mai fost restituit.

II. Dosar 3208/159/P/2022 reunit la 2871/19/P/2024
La data de 17.12.2024 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrat sub nr. 4834/II-6/2024, dosarul de urmărire penală nr. 3208/159/P/2022, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea analizării oportunității reunirii cauzei la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024.
La data de 19.07.2022, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost înregistrată plângerea penală formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, cu sediul în com. Cernătești, județul Buzău, prin LEU RĂZVAN LIVIU, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de: IONEL RUSEN, MASSIMILIANO ARENA și funcționarii bancari din cadrul Băncii Transilvania.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 19.07.2022 s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM cu privire la comiterea infracţiunilor de „înșelăciune calificată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 2561 din C.pen.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 12.09.2022 s-a dispus infirmarea ordonanței din data de 19.07.2022.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 13.09.2022, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave”, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2021, SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256 și administratorul acestei societăți, LEU RĂZVAN LIVIU, au fost induși în eroare cu privire la posibilitatea obținerii unui credit de 6.000.000 euro de la Wealth Bank Ltd, context în care au fost determinați să transfere bancar suma de 1.100.000 euro.
Prin ordonanța nr. 2871/19/P/2024 din data de 18.12.2024 s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 3208/159/P/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul acestui dosar și menținerea probelor administrate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul penal nr. 3208/159/P/2022 reunit la data de 18.12.2024 la dosarul penal 2871/19/P/2024 al Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.

III. Dosar 524/19/P/2025 reunit la 2871/19/P/2024
La data de 06.02.2025 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrată sub nr. 629/VIII-1/2025 sesizarea forumulată de societatea FVD House SRL, cu numărul de înregistrare J40/18/2016, cod fiscal 27235009 cu sediul în mun. București, str. Colonel Constantin Blaremberg nr. 4-6, sector 1, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuatarea de cercetări față de RUSEN IONEL și societatea Wall Street Consulting SRL, cauză ce a fost trecută în evidența dosarelor penale fiind atribuit numărul unic 524/19/P/2025 din 17.02.2025.
Prin ordonanţa nr. 524/19/P/2025 din data de 18.02.2025, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave”, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în data de 05.01.2021, FVD HOUSE SRL, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, transferă suma de 144. 000 euro societății WALL STREET CONSULTING SRL, reprezentată de RUSEN IONEL, fiind indus în eroare cu privire la destinția finală a sumei de bani.
Prin ordonanţa nr. 524/19/P/2025 din data de 18.02.2025, s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 524/19/P/2025 la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul dosarului nr. 2871/19/P/2024.

IV. Dosar 798/19/P/2025 reunit la 2871/19/P/2024

La data de 25.02.2025 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrată sub nr. 798/19/P/2025 sesizarea forumulată de societatea FVD House SRL, cu numărul de înregistrare J40/18/2016, cod fiscal 27235009 cu sediul în mun. București, str. Colonel Constantin Blaremberg nr. 4-6, sector 1, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuatarea de cercetări față de NICULAE IOAN.
Prin ordonanţa nr. 798/19/P/2025 din data de 10.03.2025, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen și înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen.
Prin ordonanţa nr. 798/19/P/2025 din data de 10.03.2025, s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 798/19/P/2025 la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul dosarului nr. 2871/19/P/2024.

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus,

CONSTAT:


Pe rolul DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM STRUCTURA CENTRALĂ - SECŢIA DE COMBATERE A CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE sub nr. unic 2871/19/P/2024 a fost înregistrată plângerea formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – prin administrator LEU RĂZVAN-LIVIU sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În urma administrării mijloacelor de probă a rezultat că:

În cursul lunii septembrie 2021, GEORGESCU CĂLIN împreună cu RUSEN IONEL și ARENA MASSIMILIANO au constituit un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat sub autoritatea liderului Georgescu Călin, în special pe teritoriul României, până la data de 18.10.2023, data la care a încetat acțiunea de menținere în eroare a persoanei vătămate Leu Răzvan, în vederea comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, potrivit rolurilor asumate, prin inducerea și menținerea în eroare a unor oameni de afaceri români cu privire la posibilitatea accesării unor finanțări de la instituții financiare bancare din străinătate, având drept scop obținerea de către membrii grupului infracţional organizat a unor foloase patrimoniale injuste, constând în garanțiile bănești depuse de persoanele vătămate pentru accesarea creditelor respective.




Cadrul procesual necesar administrării mijloacelor de probă a fost creat după cum urmează:

I. Dosar 2871/19/P/2024:
La data de 27.05.2024 s-a înregistrat plângerea penală formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – prin administrator LEU RĂZVAN-LIVIU împotriva numiților GEORGESCU CĂLIN, NEGOESCU ION, RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”.
Prin ordonanţa nr. 2871/19/P/2024 din data de 30.05.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de: „constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1, 3 și 6 din C.pen. și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 244 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în perioada 2021-2022, numitul LEU RĂZVAN-LIVIU, în calitate de reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL a fost determinat să transfere suma de 1.100.000 EUR către INCORE BANK AG Switzerland în contul CH2908799955600031814 în vederea obținerii unei linii de creditare de 6.000.000 euro.
Prin ordonanța nr. 2871/19/P/2024 din data de 03.02.2025 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracțiunii de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 244 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în perioada anilor 2020-2021, numitul NICULAE IOAN, reprezentant al North Chemical Complex, ar fi fost determinat să transfere suma de 450.000 euro într-un cont bancar pus la dispoziție de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de consultant financiar, persoană ce este asociat cu RUSEN IONEL, pentru obținerea unei linii de creditare de 200.000.000 euro, pentru emiterea de eurobonduri, sumă care nu a fost obținută și nici avansul nu i-a mai fost restituit.

II. Dosar 3208/159/P/2022 reunit la 2871/19/P/2024
La data de 17.12.2024 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrat sub nr. 4834/II-6/2024, dosarul de urmărire penală nr. 3208/159/P/2022, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea analizării oportunității reunirii cauzei la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024.
La data de 19.07.2022, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost înregistrată plângerea penală formulată de SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, cu sediul în com. Cernătești, județul Buzău, prin LEU RĂZVAN LIVIU, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de: IONEL RUSEN, MASSIMILIANO ARENA și funcționarii bancari din cadrul Băncii Transilvania.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 19.07.2022 s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM cu privire la comiterea infracţiunilor de „înșelăciune calificată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 2561 din C.pen.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 12.09.2022 s-a dispus infirmarea ordonanței din data de 19.07.2022.
Prin ordonanţa nr. 3208/P/2022 din data de 13.09.2022, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave”, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2021, SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256 și administratorul acestei societăți, LEU RĂZVAN LIVIU, au fost induși în eroare cu privire la posibilitatea obținerii unui credit de 6.000.000 euro de la Wealth Bank Ltd, context în care au fost determinați să transfere bancar suma de 1.100.000 euro.
Prin ordonanța nr. 2871/19/P/2024 din data de 18.12.2024 s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 3208/159/P/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul acestui dosar și menținerea probelor administrate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul penal nr. 3208/159/P/2022 reunit la data de 18.12.2024 la dosarul penal 2871/19/P/2024 al Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.

III. Dosar 524/19/P/2025 reunit la 2871/19/P/2024
La data de 06.02.2025 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrată sub nr. 629/VIII-1/2025 sesizarea forumulată de societatea FVD House SRL, cu numărul de înregistrare J40/18/2016, cod fiscal 27235009 cu sediul în mun. București, str. Colonel Constantin Blaremberg nr. 4-6, sector 1, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuatarea de cercetări față de RUSEN IONEL și societatea Wall Street Consulting SRL, cauză ce a fost trecută în evidența dosarelor penale fiind atribuit numărul unic 524/19/P/2025 din 17.02.2025.
Prin ordonanţa nr. 524/19/P/2025 din data de 18.02.2025, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave”, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., constând în aceea că în data de 05.01.2021, FVD HOUSE SRL, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, transferă suma de 144. 000 euro societății WALL STREET CONSULTING SRL, reprezentată de RUSEN IONEL, fiind indus în eroare cu privire la destinția finală a sumei de bani.
Prin ordonanţa nr. 524/19/P/2025 din data de 18.02.2025, s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 524/19/P/2025 la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul dosarului nr. 2871/19/P/2024.

IV. Dosar 798/19/P/2025 reunit la 2871/19/P/2024

La data de 25.02.2025 pe rolul Direcției de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înregistrată sub nr. 798/19/P/2025 sesizarea forumulată de societatea FVD House SRL, cu numărul de înregistrare J40/18/2016, cod fiscal 27235009 cu sediul în mun. București, str. Colonel Constantin Blaremberg nr. 4-6, sector 1, reprezentată de FRANCISC ȘTEFAN ANTON DOKONAL, în calitate de administrator, prin care a solicitat efectuatarea de cercetări față de NICULAE IOAN.
Prin ordonanţa nr. 798/19/P/2025 din data de 10.03.2025, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen și înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, prev de art. 244 alin. 1 și alin 2 C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen.
Prin ordonanţa nr. 798/19/P/2025 din data de 10.03.2025, s-a dispus reunirea dosarului penal cu numărul 798/19/P/2025 la dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – Structura Centrală – Secția de Combatere a Criminalității Organizate, cercetările urmând a fi efectuate în cadrul dosarului nr. 2871/19/P/2024.
**************

Din materialul probator administrat în dosarul penal nr. 2871/19/P/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism- Structura Centrală au rezultat probe privind săvârșirea infracțiunii de „constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1, 3 și 6 din C.pen. și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 244 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen., ce vor fi reținute în sarcina numiților GEORGESCU CĂLIN, RUSEN IONEL și ARENA MASSIMILIANO.

În ceea ce priveşte cauza de faţă, constatăm că ne aflăm în prezenţa unui grup infracțional organizat specializat în inducerea în eroare a persoanelor vătămate prin prezentarea unor pretinse posibilități de obținere a unor credite în cuantumuri ridicate, condiționate de achitarea prealabilă a unor sume de bani cu titlu de garanție.
Rolul de lider al acestui grup a fost asumat de numitul Georgescu Călin, care a coordonat întreaga activitate infracțională și astfel le-a atribuit celorlalți doi membri rolurile în cadrul mecanismului infracţional pus la cale, aceștia urmând să fie prezentați de către lider drept prosperi oameni de afaceri, administatori ai unor societăți străine care ar fi dispus de sume mari de bani pe care să le împrumute persoanelor vătămate ce intenționau să își dezvolte afacerile din România, sub condiția depunerii unor garanții bănești, ce urmau să fie însușite de către grupul infracţional organizat.

**************

Reprezentantul persoanei vătămate SC REAL CONCRETE LAND SRL a arătat că în cursul anului 2021 l-a cunoscut, prin intermediul numitului GEORGESCU CĂLIN, pe RUSEN IONEL, care i-a fost prezentat de către acesta ca fiind un „potent și serios om de afaceri cu conexiuni și posibilități reale de a dezvolta o afacere și de a intermedia obținerea unui împrumut”, acesta din urmă a intermediat activitatea de creditare împreună cu ARENA MASSIMILIANO, prezentat ca director al Wealth Bank Ltd, iar după mai multe discuții purtate, l-a determinat să transfere suma de 1.100.000 euro, urmând să obțină o linie de credit de aproximativ 6.000.000 euro.
Reprezentantul persoanei vătămate a susținut în sesizare că a virat la data de 28.12.2021 suma de 1.000.000 euro și la data de 20.01.2022 suma de 100.000 euro în contul CH2908799955600031814, conform indicațiilor primite de la MASSIMILIANO ARENA și RUSEN IONEL.

Persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, cu sediul în com. Cernătești, județul Buzău, a fost audiată la data de 24.10.2022, ocazie cu care organele de cercetare penală i-au adresat întrebări punctuale referitoare la conținutul sesizării formulate, în scopul lămuririi situației de fapt și al stabilirii cu exactitate a împrejurărilor în care s-au desfășurat faptele reclamate.
Astfel, din cuprinsul declarației rezultă că prin intermediul numitului GEORGESCU CĂLIN l-a cunoscut pe RUSEN IONEL, cel din urmă fiindu-i prezentat ca fiind „o persoană care mă poate ajuta în obținerea unei linii de credit” și că „ este un om de afaceri corect, pe care l-a cunoscut în Ambasada Italiei la București”.
La primele două întrevederi între LEU RĂZVAN-LIVIU și RUSEN IONEL a participat și GEORGESCU CĂLIN, ocazie cu care:
- la prima întâlnire RUSEN IONEL i-a solicitat informații lui LEU RĂZVAN-LIVIU referitoare la societatea SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, suma pe care dorește să o obțină și cum o va utiliza.
- la a doua întâlnire RUSEN IONEL i-a prezentat documente din care rezultă că este acționar la Wealth Bank, i-a transmis ce documente sunt necesare în vederea obținerii creditării și i-a înmânat „formularele de deschidere a contului la Wealth Bank”.
Totodată, RUSEN IONEL este persoana care i-a descris procedura prin care urma să obțină linia de credit de 6.000.000 euro, astfel: după deschiderea contului la Wealth Bank va vira suma de 1.100.000 euro, în termen de 20 de zile lucrătoare se va aproba linia de credit, corespondența cu Wealth Bank urmând a se realiza exclusive prin e-mail.
LEU RĂZVAN-LIVIU precizează că, încă de la momentul deschiderii contului la Wealth Bank, a semnat mai multe documente redactate exclusiv în limba engleză, respectiv „tot ce au cerut prin e-mail” RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA, totul realizându-se prin corespondență, cu excepția unui contract pe care l-a semnat în prezența lui RUSEN IONEL și a lui MASSIMILIANO ARENA la Londra, în holul Hotelului JW Marriotte Grosvenor House London.
Despre entitatea Wealth Bank, LEU RĂZVAN-LIVIU a aflat de la RUSEN IONEL, fiindu-i prezentată drept o unitate bancară cu sediul în Marea Britanie, deși din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că Wealth Bank are sediul în Uniunea Comodorelor – Africa de Sud.
Conform celor precizate de către LEU RĂZVAN-LIVIU, suma de bani ce urma a fi obținută trebuia să fie virată într-un cont deschis pe numele SC REAL CONCRETE LAND SRL pe platforma Wealth Bank în luna decembrie 2021, cont ce putea fi accesat cu user și parole.
Referitor la suma de de 1.100.000 euro transfertată către Wealth Bank, LEU RĂZVAN-LIVIU arată că a procedat conform indicațiilor primite de la RUSEN IONEL și conform celor stabilite cu MASSIMILIANO ARENA, astfel la data de 28.12.2021 a transferat suma de 1.000.000 euro, la data de 20.01.2022 a transferat suma de 100.000 euro, iar la data de 22.12.2021 a transferat suma de 2.500 euro pentru deschiderea contului de la Wealth Bank.
Deși suma de 1.100.000 euro a fost transfertată către Wealth Bank, conform documentelor depuse în susținerea sesizării, rezultă faptul că SC REAL CONCRETE LAND SRL a acordat un împrumut în valoare de 1.000.000 euro către EIBT TRUST Ltd, coordonată de MASSIMILIANO ARENA.
LEU RĂZVAN-LIVIU menționează faptul că a dorit obținerea unei finanțări externe, întrucât creditarea pentru sume mai mari de bani se obține mai rapid, iar în comparația cu unitățile bancare din România care oferă astfel de creditări, dobânda finanțărilor externe este mai convenabilă.

Cu ocazia audierii din data de 18.11.2024 în calitate de persoană vătămată, a numitului LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, cu sediul în com. Cernătești, județul Buzău, a declarat faptul că încă din anul 2018 îl cunoaște pe NEGOESCU ION, persoană prin care, după aproximativ un an, l-a cunoscut pe numitul GEORGESCU CĂLIN care i-a pretins că a luat decizia de a se muta în România pentru a candida la alegerile prezidențiale.
Ulterior, la două-trei săptămâni, LEU RĂZVAN-LIVIU s-a întâlnit cu NEGOESCU ION și GEORGESCU CĂLIN în mun. Câmpulung din județul Argeș, întrevedere ce s-a realizat într-un imobil închiriat de către GEORGESCU CĂLIN, ocazie cu care cel din urmă le-a mărturisit „ce planuri avea cu privire la activitatea politică pe care voia să o deruleze în România”.
Având în vedere planurile expuse de către GEORGESCU CĂLIN, precum și istoricul activității profesionale, LEU RĂZVAN-LIVIU a dobândit încredere totală în persoana acestuia, fiind convins că „tot ceea ce prezintă are corespondent în realitate”.
LEU RĂZVAN-LIVIU precizează că au mai urmat întrevederi cu GEORGESCU CĂLIN tot în mun. Câmpulung din județul Argeș, la care participa și NEGOESCU ION, fiindu-i prezentat planul pe care GEORGESCU CĂLIN îl avea cu privire la susținerea și sprijinirea unor familii nevoiașe de pe întreg teritoriul țării prin construirea unor imobile prin intermediul asociației „Pământul Strămoșesc”, ocazie cu care LEU RĂZVAN-LIVIU i-a transmis faptul că nici firma pe care o administrează și nici personal nu deține fondurile necesare susținerii proiectului.
După ce l-a însoțit pe GEORGESCU CĂLIN în Serbia pentru ca acesta să se întâlnească „cu niște oameni de afaceri români care doresc să îl susțină în campania electorală din anul 2024”, LEU RĂZVAN-LIVIU s-a întâlnit din nou cu GEORGESCU CĂLIN la locația din mun. Câmpulung Muscel unde a fost prezent și RUSEN IONEL, iar GEORGESCU CĂLIN i-a propus să acceseze o linie de credit în cuantum de 6.000.000 euro pentru a obține lichiditățile necesare pentru susținerea unui „business” cu metale prețioase pe care dorea să-l demareze în Dubai (GEORGESCU CĂLIN cunoscând detalii privind „afacerile cu aur”, susținând că a fost reprezentant O.N.U pe relația cu Africa), cât și pentru susținerea campaniei electorale a lui GEORGESCU CĂLIN.
Pentru accesarea liniei de credit de 6.000.000 euro, SC REAL CONCRETE LAND SRL, reprezentată de către LEU RĂZVAN-LIVIU, trebuia să achite cu titlu de garanție suma de 1.100.000 euro, iar suma de 6.000 euro pentru deschiderea contului necesar.
Cu ocazia întrevederii, GEORGESCU CĂLIN l-a prezentat pe RUSEN IONEL lui LEU RĂZVAN-LIVIU ca fiind „un om de afaceri foarte potent” în care poate avea „încredere foarte mare”, iar tot ce va discuta LEU RĂZVAN-LIVIU cu RUSEN IONEL să fie ca și cum LEU RĂZVAN-LIVIU ar discutat cu GEORGESCU CĂLIN.
În cadrul întâlnirii, RUSEN IONEL s-a prezentat ca fiind acționar al societății WEALTH BANK TRANSFER LTD și totodată i-a prezentat lui LEU RĂZVAN-LIVIU termenii accesării liniei de credit de 6.000.000 euro, din care urma să intre în posesia sumei de 5.400.000 euro, precum și detalii privind derularea afacerii cu metale prețioase.
Totodată, lui LEU RĂZVAN-LIVIU i s-a transmis că din suma ce urma a fi obținută prin linia de credit, SC REAL CONCRETE LAND SRL își va recupera suma de 1.100.000 euro depusă cu titlu de garanție, astfel: suma de 1.000.000 euro va fi investită în afacerea cu materiale prețioase, iar diferența de 100.000 euro urma să fie folosită în campania electorală pentru susținerea candidatului GEORGESCU CĂLIN, fiindu-i prezentat chiar un plan de cheltuieli în acest sens.
Prezentarea detaliată a tuturor aspectelor relatate în cadrul întrevederilor, i-a creat convingerea lui LEU RĂZVAN-LIVIU că susținerile numiților GEORGESCU CĂLIN, RUSEN IONEL și NEGOESCU ION sunt reale și că linia de credit poate fi obținută.
LEU RĂZVAN-LIVIU precizează că GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL i-a garantat faptul că o să-și recupereze plata efectuată ca și garanție, precum și faptul că în 22 de zile lucrătoare de la momentul achitării garanției, SC REAL CONCRETE LAND SRL va primi finanțarea solicitată.
În legătură cu stadiul creditării, LEU RĂZVAN-LIVIU a ținut legătura atât cu RUSEN IONEL, cât și cu GEORGESCU CĂLIN.
În data de 27.12.2021 a primit ultimele îndrumări de la RUSEN IONEL pentru achitarea garanției de 1.100.000 euro, iar în data de 28.12.2021 a efecutat plata de 1.000.000 euro într-un cont al băncii INCORE BANK AG Switzerland.
Întrucât i s-a solicitat plata garanției în contul altei bănci decât cea de la care urma ca societatea să primească linia de credit, LEU RĂZVAN-LIVIU i-a solicitat explicații în acest sens atât lui GEORGESCU CĂLIN, cât și lui RUSEN IONEL, fiindu-i precizat faptul că este nevoie de constituirea unei garanții la o bancă fizică, condiție neîndeplinită de WEALTH BANK TRANSFER LTD.
LEU RĂZVAN-LIVIU menționează faptul că atât în contractul de creditare semnat, cât și în corespondența purtată cu GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL, a fost menționat contul în care a efectuat plata garanției.
Ulterior, la data de 20.01.2022, LEU RĂZVAN-LIVIU a efectuat o plată de 100.000 euro în același cont în care a efecutat plata de 1.000.000 euro. Folosind user-ul și parola comunicată de RUSEN IONEL pentru WEALTH BANK TRANSFER LTD, LEU RĂZVAN-LIVIU putea vizualiza suma de 1.100.000 euro în dreptul căreia apărea mențiunea „blocat”.
După aproximativ 2-3 luni, LEU RĂZVAN-LIVIU împreună cu RUSEN IONEL și cu NEGOESCU ION s-au deplasat în Londra pentru a realiza o întâlnire cu MASSIMILIANO ARENA, în calitate de reprezentant al WEALTH BANK TRANSFER LTD, ocazie cu care LEU RĂZVAN-LIVIU a semnat contractual de creditare.
Cu privire la RUSEN IONEL, LEU RĂZVAN-LIVIU menționează că s-a prezentat ca fiind acționar al WEALTH BANK TRANSFER LTD.
Având în vedere că nu se concretiza creditarea, la solicitarea persoanei vătămate, GEORGESCU CĂLIN, RUSEN IONEL și NEGOESCU ION i-au prezentat diverse motive ale amânării realizării creditării.
În cadrul declarației, LEU RĂZVAN-LIVIU precizează că în „cu scopul” recuperării sumei de bani oferite drept garanție, suma de 1.100.000 euro, „CĂLIN GEORGESCU a elaborat un plan pentru a ne amăgi și de a trage de timp cât mai mult posibil”.
Astfel, așa cum a menționat în cadrul sesizării, GEORGESCU CĂLIN și NEGOESCU ION i-au comunicat lui LEU RĂZVAN-LIVIU faptul că va primi o sumă de bani de la o societate din Elveția, însă pentru a se putea genera plata, trebuie să fie justificată o relație contactuală cu societatea SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256, pe care o reprezintă, fiind semnat un contract de creditare, „fără număr” din data de 19.07.2023 cu MERCANDO GREEN TECHNOLOGY AG cu sediul în Budensplatz 16 6300 ZUG Switzerland, reprezentată de ALFRED ANDREAS SCHARMULLER-WALZ, în calitate de împrumutător.
După semnarea contractului de creditare, LEU RĂZVAN-LIVIU a purtat mai multe discuții cu GEORGESCU CĂLIN, ocazie cu care i-au fost transmise 3 (trei) ordine de plată fără acoperire.
Din conținutul declarației, mai rezultă faptul că, în favoarea numitului GEORGESCU CĂLIN, au intervenit două pesoane – „oameni de afaceri”, respectiv: „Sami Pietroi din Oradea” și GÂJU ILIE CRISTINEL, fiecare propunând ori utilizând modalități distincte în vederea transmiterii către LEU RĂZVAN-LIVIU a sumei de 1.100.000 euro.
LEU RĂZVAN-LIVIU consideră faptul că fiecare persoană implicată în obținerea creditării a „avut un rol bine determinat și stabilit încă de la început” având în vedere faptul că înainte de achitarea garanției, toate persoanele menționate anterior, atât împreună cât și separat, l-au indus în eroare cu scopul de a-l determina să creadă în susținerea acestora și de a achita suma de 1.100.000 euro.
Totodată, menționează faptul că evoluția evenimentelor demonstrează că persoanele implicate au acționat cu „premeditare, în mod organizat cu scopul de a ne înșela și de a obține în mod fraudulos suma de 1.100.000 euro”.
Pentru clarificarea unor aspecte de interes în cauză, la data de 29.01.2025 a fost audiat în calitate de persoană vătămată numitul LEU RĂZVAN-LIVIU, administrator al SC REAL CONCRETE LAND SRL, care a declarat faptul că nu există nicio relație de rudenie sau de afinitate cu NEGOESCU ION, așa cum cel din urmă a afirmat.
LEU RĂZVAN-LIVIU a precizat că în vara anului 2022, s-a întâlnit cu NEGOESCU ION, RUSEN IONEL și CĂLIN GEORGESCU cărora le-a solicitat explicații cu privire la restituirea sumei de 1.100.000 euro pe care o depusese pentru obținerea liniei de credit de la Wealth Bank.
În cadrul acestor întâlniri, cu toții au încercat să îl convingă că va recupera suma de 1.100.000 euro și să îl determine să nu sesizeze organele de urmărire penală.
Arătă faptul că, la aceste întâlniri au participat atât toți trei, iar cu alte ocazii s-a întâlnit și cu doar unii dintre ei.
Cu privire la plângerea depusă la poliția capitalei, inițiativa depunerii plângerii a fost a lui NEGOESCU ION, fiind cel care i-a dictat conținutul sesizării.
La momentul înregistrării plângerii olografe, a fost dactilografiată o plângere cu conținut similar de către ofițerul de poliție care a procedat la înregistrarea lucrării.
Precizează că acesta este motivul pentru care în sesizarea inițială nu s-a făcut referire la numitul CĂLIN GEORGESCU.
Ulterior, consultându-se cu apărătorul ales a hotărât să formuleze o sesizare împotriva tuturor persoanelor implicate în comiterea faptelor la care a făcut referire, adresându-se către Direcția Națională Anticorupție, sesizarea fiind înregistrată la data de 31.01.2024.
Mai arătă faptul că anterior depunerii plângerii la Poliția Capitalei, apărătorul său ales a fost contactat de către NEGOESCU ION care i-a solicitat bibliorafturile cu documentele ce conțineau convorbirile pe care le-a purtat în legătură cu obținerea liniei de credit, precum și actele privind plata și corespondența purtată cu reprezentanții băncii, aproximativ 12 bibliorafturi.
NEGOESCU ION s-a deplasat la cabinetul doamnei avocat, le-a preluat, motivând că îi sunt necesare pentru a le anexa unei plângeri pe care urma să o depună la D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.
LEU RĂZVAN-LIVIU arată faptul că prima dată l-a întâlnit pe RUSEN IONEL la Câmpulung Muscel în incinta unui restaurant, care i-a fost prezentat de CĂLIN GEORGESCU ca fiind un „om de afaceri, foarte puternic financiar, iscusit în afaceri, cu foarte multe conexiuni în afaceri”, spunând să discute ca și cum ar vorbi cu cel din urmă. La această discuție a participat LEU RĂZVAN-LIVIU, CĂLIN GEORGESCU și RUSEN IONEL.
La a doua întâlnire în același loc, a participat la inițiativa lui CĂLIN GEORGESCU și numitul NORMAN despre care știe că se numește NAEEM CHAN, cetățean pakistanez, care urma să înființeze societatea din Dubai, lucru care s-a și întâmplat. La această întâlnire a participat și NEGOESCU ION, fiind prezenți și RUSEN IONEL și CĂLIN GEORGESCU.
După a doua întâlnire, LEU RĂZVAN-LIVIU s-a deplasat în Dubai împreună cu NEGOESCU ION și RUSEN IONEL pentru a perfecta documentele cu NAEEM CHAN, respectiv în vara anului 2021.
După ce a făcut plata sumei de 1.100.000 euro și a realizat că este victima unei infracțiuni de înșelăciune, neobținând creditarea, a încercat efectuarea unei medieri la mediatorul STELUȚA NĂSTASE, având biroul de lucru lângă Tribunalul București.
Medierea urma să aibă loc între LEU RĂZVAN-LIVIU, NEGOESCU ION, RUSEN IONEL, CĂLIN GEORGESCU și MASSIMILIANO ARENO, toți fiind invitați la biroul mediatorului.
Înainte de data stabilită pentru a se prezenta la mediator, respectiv 18.10.2023, a primit prin transfer bancar suma de 118.000 lei de la numitul MOLDOVEANU VASILE, despre care a aflat că este socrul ori rudă cu soția lui CĂLIN GEORGESCU.
Despre acest transfer, a fost anunțat telefonic de către CĂLIN GEORGESCU care a confirmat transferul și a precizat că este un ajutor pe care îl oferă.
LEU RĂZVAN-LIVIU mai arătă că deplasările la Londra, făcute în scopul menționat anterior, au fost alături de NEGOESCU ION și RUSEN IONEL.
LEU RĂZVAN-LIVIU face precizarea că la un moment dat, la inițiativa lui CĂLIN GEORGESCU și la insistențele sale către acesta în vederea restituirii sumei de bani, a purtat o convorbire telefonică prin intermediul aplicației whatsapp, la care a participat CĂLIN GEOGESCU, NEGOESCU ION, RUSEN IONEL, MASSIMILIANO ARENA.
MASSIMILIANO ARENA a dat asigurări că problema va fi rezolvată în cel mai scurt timp, că la acel moment întâmpina mai multe dificultăți.
LEU RĂZVAN-LIVIU mai arătă că i-a pus la dispoziția lui NEGOESCU ION un autoturism marca VOLVO, pe care îl folosește și în prezent, și totodată i-a pus la dispoziție lui CĂLIN GEORESCU un autoturism marca RANGE ROVER pe care l-a folosit în perioada anilor 2021- 2022.
Precizeză că RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA, pe lângă faptul că au susținut că au calități în cadrul unității bancare care urma să acorde acreditarea, respectiv Wealth Bank Ltd, aceștia i-au prezentat și înscrisuri în acest sens.
Arătă că respectivul contract de creditare a fost semnat la Londra în prezența lui RUSEN IONEL, MASSIMILIANO ARENA și NEGOESCU ION.
LEU RĂZVAN-LIVIU a fost contactat de doi cetățeni, respectiv GÂJU ILIE CRISTINEL și „un domn AUREL”, care s-au prezentat ca fiind inspectori de investigații și care au solicitat în prezența tatălui său și a doamnei avocat, la sediul acesteia, bibliorafturile documentelor, exprimându-se textual „eu pe ce plătesc acești bani”, reprezentând prejudiciul creat de 1.100.000 euro, pentru a îi oferi o garanție ce consta într-un teren din oraș Otopeni. Cei doi au afirmat explicit că vin din partea lui CĂLIN GEORGESCU și urmează să încheie un contract de garanție în care să se stipuleze că dacă în termen de 6 luni nu va fi plătit prejudiciul creat, urmează să obțină terenul respectiv, situat lângă aeroportul Otopeni care ar fi valorat mai mult decât prejudicial cauzat, dar nu s-a semnat niciun contract în acest sens.
LEU RĂZVAN-LIVIU se constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 1.100.000 euro, reprezentând parte din prejudiciul material, „întrucât la această sumă se adaugă în mod firesc actualizare cu rata inflației și dobânzi”, iar daunele morale le va preciza ulterior.

Pentru clarificarea unor aspecte de interes în cauză, urmare a documentelor depuse la dosarul cauzei în vederea susținerii celor declarate, la data de 07.03.2025 a fost audiat în calitate de persoană vătămată numitul LEU RĂZVAN-LIVIU, administrator al SC REAL CONCRETE LAND SRL, care a declarat faptul că pe VASILE CROITORU l-a cunoscut prin intermediul numitului CĂLIN GEORGESCU pentru ca cel din urmă să identifice o soluție să-și recupereze suma de 1.100.000 euro. LEU RĂZVAN-LIVIU precizează că numitul CĂLIN GEORGESCU era interesat sau trăgea de timp pentru recuperarea banilor întrucât el era cel care a venit cu oamenii și soluția, inclusiv de propunerea de afacere pentru finanțarea creditului.
La un moment dat, în cursul anului 2023, LEU RĂZVAN-LIVIU a fost contactat de către CĂLIN GEORGESCU care l-a invitat într-o locație din zona Porsche Pipera, mai exact într-o clădire de birouri, la etajul 2 sau 3, unde a fost așteptat de către CĂLIN GEORGESCU, RIANA POPESCU și VASILE CROITORU.
Pe ceilalți doi era pentru prima dată când îi întâlnea. Din discuții a înțeles că RIANA POPESCU se ocupa cu imaginea lui CĂLIN GEORGESCU, iar VASILE CROITORU este un om potent financiar și cu afaceri în România disponibil să-l sprijine pe CĂLIN GEORGESCU în demersul „salvarea României”.
În cadrul discuției, VASILE CROITORU i-a atras atenția lui LEU RĂZVAN-LIVIU să nu formuleze plângere penală împotriva lui CĂLIN GEORGESCU pentru a nu „bloca România să aibă președintele pe care îl merită”, întrucât îl va ajuta să-și recupereze suma de 1.100.000 euro, sumă pe care urma să o remită acesta pentru a stinge datoria lui CĂLIN GEORGESCU.
Pentru a intra în posesia sumei de bani, VASILE CROITORU i-a sugerat lui LEU RĂZVAN-LIVIU să emită o factură, să o achite prin intermediul firmelor deținute și astfel să-și recupereze din suma de 1.100.000 euro. Deși LEU RĂZVAN-LIVIU a emis o factură, VASILE CROITORU nu s-a ținut de promisiune, găsind tot timpul diferite motive pentru care nu poate onora plata.
În tot acest timp, CĂLIN GEORGESCU a mai venit cu o soluție, fiindu-i prezentat lui LEU RĂZVAN-LIVIU numitul SAMI PETROI, persoană dispusă să-l ajute și să-i ofere banii, SAMI PETROI spunându-i să nu formuleze plângere penală împotriva lui CĂLIN GEORGESCU.
LEU RĂZVAN-LIVIU s-a întâlnit cu SAMI PETROI și CĂLIN GEORGESCU în zona Dorobanți din mun. București, soluția acestora fiind să-i cumpere societățile pe care le administra, iar prețul cesiunii să fie majorat cu 1.100.000 euro pentru a-și recupera prejudiciul. LEU RĂZVAN-LIVIU a fost de acord, dar nu s-a mai concretizat.
După aceste discuții, CĂLIN GEORGESCU a mai venit cu o soluție, mai exact încheierea unui contract de creditare din partea societății MERCANDO GREEN TEHNOLOGY din Elveția, prin care urma să-i transfere suma de 1.100.000 euro lui LEU RĂZVAN-LIVIU.
Legat de această societate prin care urma să primească suma de bani, discuțiile au fost purtate doar de către CĂLIN GEOGESCU, care i-a trimis toată documentația, conversațiile fiind depuse la dosarul cauzei.
Privitor la acest contract de creditare, LEU RĂZVAN-LIVIU a purtat discuțiile doar cu GEORGESCU CĂLIN prin intermediul aplicațiilor mobile, în cursul anului 2023, CĂLIN GEORGESCU tot timpul îi dădea garanții că se va rezolva cu transferul banilor.
La un moment dat, CĂLIN GEORGESCU i-a trimis lui LEU RĂZVAN-LIVIU un ordin de plată cu suma de 1.250.000 euro, menționând că diferența de 150.000 euro, reprezintă cheltuielile pe care le-a avut cu avocații din Londra. În momentul în care LEU RĂZVAN-LIVIU a depus ordinul de plată a constatat că acesta nu are acoperire. Spunându-i lui CĂLIN GEORGESCU că nu poate intra în posesia banilor, cel în cauză a căutat diferite pretexte pentru a amâna plata.
Ulterior, LEU RĂZVAN-LIVIU a inițiat o mediere cu NEGOESCU ION, RUSEN IONEL, MASIMILIANO ARENA și CĂLIN GEORGESCU, mediere la care s-a prezentat doar NEGOESCU ION.
Neavând niciun rezultat medierea, avocat Florea Mria, apărător al lui LEU RĂZVAN-LIVIU, a avut trei întâlniri cu CĂLIN GEORGESCU la care a participat și RIANA POPESCU, scopul acestora fiind recuperarea sumei de 1.100.000 euro, discuții în care doamna avocat i-a precizat lui CĂLIN GEORGESCU faptul că el este cel care l-a determinat să vireze suma de 1.100.000 euro, tot CĂLIN GEORGESCU fiind cel care trebuie să restituie suma de bani și trebuie găsită o soluție juridică directă, între firma lui LEU RĂZVAN-LIVIU și CĂLIN GEORGESCU, întrucât toate propunerile anterioare au fost nu doar neserioase ci și nelegale.
La aceste discuții a participat și tatăl lui LEU RĂZVAN-LIVIU, LEU ION, prin intermediul telefonului mobil, CĂLIN GEORGESCU spunând că o să-și lanseze candidatura, va primi și finanțare, astfel încât va dispune de bani suficienți să-i restituie cu prioritate suma datorată societății.
După aceste întâlniri, RIANA POPESCU, în calitate de mesager al lui CĂLIN GEORGESCU, a continuat să discute cu tatăl lui LEU RĂZVAN-LIVIU pentru a găsi soluții în vederea recuperării banilor, inclusiv că se va deplasa în străinătate să identifice potențiali finanțatori ai campaniei și astfel LEU RĂZVAN-LIVIU va intra în posesia sumei de 1.100.000 euro. RIANA POPESCU l-a contactat pe tatăl lui LEU RĂZVAN-LIVIU și i-a precizat că finanțatorii pe care îi găsise și-au retras sprijinul pentru că numitul CĂLIN GEORGESCU nu a mai apărut public. RIANA POPESCU a mai trimis mesaje prin care tot caută să amâne plata sumei de bani.
Din partea lui CĂLIN GEORGESCU, LEU RĂZVAN-LIVIU a mai fost contactat și vizitat de către GÂJU ILIE CRISTINEL, persoană dispusă să achite datoria lui CĂLIN GEORGESCU de 1.100.000 euro și astfel „să nu blocheze accesul României la președintele pe care îl merită”. În acest sens, GÂJU ILIE CRISTINEL a menționat că nu dispune de întreagă sumă, dar îi va achita în termen de 6 luni. Acesta i-a menționat va ipoteca un teren în acest sens.
LEU RĂZVAN-LIVIU menționează că a primit suma de aprox. 200.000 euro de la RUSEN IONEL, bani ce nu au legătura cu suma de 1.100.000 euro, fiind legată de un proiect de afaceri.

La data de 29.01.2025 a fost audiat în calitate de martor numitul NEGOESCU ION, care a declarat faptul că îl cunoaște pe LEU RĂZVAN-LIVIU de 10-12 ani, pe numitul CĂLIN GEORGESCU din anul 2010, pe numitul RUSEN IONEL l-a cunoscut prin intermediul lui CĂLIN GEORGESCU în același moment în care i-a fost prezentat și lui LEU RĂZVAN-LIVIU, iar pe MASSIMILIANO ARENA nu-l cunoaște, doar știe despre acesta de la LEU RĂZVAN-LIVIU.
Cu privire la RUSEN IONEL, acesta a fost prezentat lui NEGOESCU ION și lui LEU RĂZVAN-LIVIU de către CĂLIN GEORGESCU, ca fiind o persoană bine relaționată international și care poate să îi dezvolte afacerea lui LEU RĂZVAN-LIVIU. RUSEN IONEL a fost întâlnit de către CĂLIN GEORGESCU în Austria sau Elveția, „într-un mediu nobiliar”.
În aceste împrejurări RUSEN IONEL i-a propus lui lui LEU RĂZVAN-LIVIU să obțină un credit internațional pentru a finanța o afacere în Dubai. Au fost 3-4 întâlniri care s-au realizat la o cafenea, la Câmpulung Muscel unde locuiau atât NEGOESCU ION, cât și CĂLIN GEORGESCU. La întâlnirile din Câmpulung Muscel au participat: NEGOESCU ION, CĂLIN GEORGESCU, LEU RĂZVAN-LIVIU și RUSEN IONEL.
RUSEN IONEL a pretins că are prieteni în lumea bancară din străinătate și poate facilita o linie de credit pentru finanțarea unei rafinării ori să achiziționeze lingouri de aur în Dubai, explicându-le că știe cum se desfășoară lucrurile în Dubai și faptul că mai întâi trebuie achiziționată o rafinărie și ulterior intrarea pe bursa de aur.
Condiția precizată de RUSEN IONEL pentru obținerea creditului a fost ca LEU RĂZVAN-LIVIU să depună prin transfer bancar din firma sa 1.000.000 euro într-un cont deschis la o unitate bancară din Elveția sau din Anglia, precizând că este vorba de o unitate bancară ce își desfășoară activitatea în mediul online, însă nu cunoaște cum se numește.
Prin depunerea sumei de 1.000.000 euro, LEU RĂZVAN-LIVIU urma să intre în posesia sumei de 4.000.000 euro, linie de credit. Ulterior, pentru a pune mecanismul la punct, LEU RĂZVAN-LIVIU a discutat de mai multe ori telefonic cu RUSEN IONEL, care era intermediarul între bancă și LEU RĂZVAN-LIVIU.
În cadrul acestor discuții, RUSEN IONEL a făcut referire și la MASSIMILIANO ARENA, precizând că este cel care deține unitatea bancară ce își desfășoară activitatea în mediul online, fiind „o persoană influentă în Anglia”.
Precizează că LEU RĂZVAN-LIVIU încercase să obțină un credit și în România, însă condițiile precizate de către RUSEN IONEL i s-au părut mult mai avantajoase pentru a obține linia de credit în străinătate.
Susținerile lui RUSEN IONEL au fost confirmate și de către CĂLIN GEORGESCU care lucrase în mediul bancar, atât el, cât și soția sa, afirmând că acest mecanism de împrumut, de linie de credit, este uzual în statele europene.
NEGOESCU ION nu cunoaște prin ce societate s-a efectuat plata, dar crede că transferul s-a realizat printr-o firmă deținută de tatăl lui LEU RĂZVAN-LIVIU. Are cunoștință că ION LEU, tatăl lui LEU RĂZVAN-LIVIU, a fost implicat în această plată.
Până ca LEU RĂZVAN-LIVIU să efectueze tranzacția, NEGOESCU ION împreună cu LEU RĂZVAN-LIVIU s-au deplasat în Dubai pentru a se întâlni cu RUSEN IONEL să discute despre afacere cu un cetățean arab, întrucât conform spuselor lui RUSEN IONEL în cadrul afacerii trebuia să fie implicat și un cetățean arab. În Dubai au discutat despre înființarea acestei afaceri.
Știe că cel puțin o dată, sau de două ori, LEU RĂZVAN-LIVIU s-a deplasat cu RUSEN IONEL în Londra pentru a se întâlni cu MASSIMILIANO ARENA și a perfecta contractul de împrumut.
După efectuarea plății avansului, garanției, LEU RĂZVAN-LIVIU a afirmat că în termen de aprox. 15 zile banca va verifica actele și îi va aproba linia de credit. Ulterior, s-au întâlnit cu RUSEN IONEL care a motivat întârzierea acordării creditului din cauza unei erori materiale, fiind greșită o cifră la un cont bancar.
Avansul s-a făcut într-un cont al unei bănci din Elveția sau Anglia.
După aprox. 2 luni, NEGOESCU ION i-a transmis lui CĂLIN GEORGESCU că „ceva nu este în regulă cu acordarea liniei de credit” pentru LEU RĂZVAN-LIVIU, iar răspunsul acestuia a fost că o să discute cu RUSEN IONEL.
NEGOESCU ION s-a mai întâlnit cu RUSEN IONEL căruia i-a transmis să restituie banii drept avans lui LEU RĂZVAN-LIVIU dacă nu poate acorda linia de credit. RUSEN IONEL a precizat că se mai întâmplă să existe întârzieri, faptul că mai sunt asemenea probleme în lumea bancară.
NEGOESCU ION i-a precizat lui LEU RĂZVAN-LIVIU că trebuie să formuleze o plângere în acest sens împotriva lui RUSEN IONEL, existând o înșelăciune cu acordarea creditului, identificându-i și un avocat la Londra pentru a îi acorda asistență juridică internațională.
Din câte cunoaște NEGOESCU ION, LEU RĂZVAN-LIVIU a formulat o plângere penală pentru înșelăciune la Poliția Capitalei - Serviciul Economic.
După acest moment, relațiile dintre NEGOESCU ION și LEU RĂZVAN s-au deteriorat.

Declarația martorului NEGOESCU ION se coroborează cu cea a persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, martorul fiind o persoană apropiată acesteia, care a făcut legătura inițială cu GEORGESCU CĂLIN, iar cu privire la aspectele referitoare la activitatea infracțională a luat la cunoștință din relatările ulterioare ale persoanei vătămate.

În susținerea celor declarate, persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri relevante pentru obiectul cauzei, constând, între altele, în corespondența purtată prin e-mail cu reprezentanți ai Wealth Bank, conversații purtate prin intermediul aplicațiilor de comunicații mobile cu RUSEN IONEL și GEORGESCU CĂLIN, precum și alte documnete și înscrisuri aferente situației de fapt sesizate.
Aceste mijloace de probă prezintă relevanță sub aspectul verificării și coroborării susținerilor persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL, oferind elemente obiective cu privire la împrejurările în care au avut loc faptele reclamate și la demersurile efectuate ulterior de acesta.
Prin urmare, înscrisurile depuse reprezintă elemente probatorii susceptibile să confirme, prin conținutul lor și prin raportare la celelalte probe administrate în cauză, aspectele relatate de acesta, contribuind astfel la stabilirea situației de fapt și la justa soluționare a cauzei.

În continuare, în susținerea celor expuse anterior și pentru a evidenția elementele probatorii care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, exemplificăm următoarele înscrisuri depuse la dosarul cauzei:
I. Cu privire la relația persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256 cu MASSIMILIANO ARENA, reprezentant al WEALTH BANK Ltd., o societate constituită la 31.12.2019 în Uniunea Comoros HY0121922, cu sediul social la adresa P.B. 1257 Bonovo Road, Fomboni, Insula Mawali, Uniunea Comoros.

În ceea ce privește relația persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU cu WEALTH BANK Ltd., au fost identificate mai multe înscrisuri care atestă existența și conținutul raporturilor contractuale dintre părți, precum și conturile bancare indicate pentru efectuarea operațiunilor financiare relevante în prezenta cauză.
Astfel, din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei au fost identificate, printre altele, următoarele:
• Cererea de deschidere a contului la WEALTH BANK Ltd. cu sediul în P.B. 1257 Bonovo Road, Fomboni, Insula Mawali, Uniunea Comoros, e-mail: compliance@wealthbank.finance și trust office: EIBT Trust Ltd. Cu sediul în 3 London Road, Sunninghill, Ascot, Berksire SL5 7RE, Marea Britanie, e-mail: manager.london@wealthbank.finance, e-mail prin care sunt transmise și 6 atașamente necesare deschiderii contului din data de 20.12.2021;
• Formular privind datele debitorului LEU RĂZVAN-LIVIU, document care cuprinde datele de identificare și informațiile referitore la raportul contractual relevant din data de 21.12.2021;
• Document emis la data de 23.12.2021, ulterior depunerii informațiilor legate de profilul clientului, al persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL, informații ce au fost procesate și aprobate de către „Departamentul de Conformitate”, privind linia de credit în valoare de 6.000.000 euro, semnat de către MASSIMILIANO ARENA;
• Contract de cont de depozit, emis de WEALTH BANK Ltd., referitor la relația contractuală dintre aceasta și persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256;
• Acord de contribuție de capital nr. WB QUAAPYYLR02 din 27.12.2021, încheiat între SC REAL CONCRETE LAND SRL prin LEU RĂZVAN LIVIU (în calitate de creditor) și EIBT TRUST Ltd (în calitate de debitor), prin care este prevăzută suma de 1.100.000 euro, reprezentând suma în legătură cu care se susține producerea prejudiciului, fiind indicat totodată contul bancar unde se va efectua transferul către debitor, respectiv către titularul MIGOM BANK Ltd, în contul: CH2908799955600031814 deshis la banca: Incore Bank AG.;
• Document emis de WEALTH BANK Ltd. privind contul fiduciar, din cuprinsul căruia rezultă, detaliile contului destinate efectuării plăților în euro, respectiv CH2908799955600031814 al MIGON BANK LTD deschis la unitatea bancară INCORE BANK AG cu sediul în Zurich, Elveția, acesta fiind contul în care persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL – CUI 38149256 a virat suma reprezentând garanția de 1.100.000 euro.
• Contract privind facilitatea de împrumut garantat privind privilegiul asupra acțiunilor cu intermediul și între Wealth Bank Ltd. și SC REAL CONCRETE LAND SRL din data de 24.01.2022 nr. contract: 120.01.170122, având ca obiect acordarea unei facilități de creditare în valoare de 6.000.000 euro, document în care sunt prevăzute dealiile și condițiile contractuale, inclusiv modalitatea de rambursare și contul bancar CH2908799955600031814 al MIGON BANK LTD deschis la unitatea bancară INCORE BANK AG cu sediul în Zurich, Elveția.
• Notificare privind încălcarea obligațiilor contractuale din data de 12.10.2022, transmisă de persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL către WB TRANSFER Ltd. în atenția numitului MASSIMILIANO ARENA, prin care acesta a sesizat încălcarea prevederilor contractuale și a solicitat retragerea/restituirea garanției achitate, notificarea fiind transmisă către mai multe adrese de e-mail aparținând WEALTH BANK Ltd: admin@wealthbank.finance, compliance@wealthbank.finance, ceo@wealthbank.finance, precum și către e-mailul utilizat de către RUSEN IONEL: ionel.rusen1979@gmail.com;

Conform celor stipulate în documentele emise de către WEALTH BANL Ltd, rezultă că aceasta este o companie IBC nr. HY0121922, cu licență bancară clasa „A” nr. B20200007 (Registrul Comerțului Mwalli BP 724, Fomboni, Mwali, Insula Autonomă Mwali, Uniunea Comoros, Africa de Est, capital social 10.000.000 euro, e-mail: info@wealthbank.finance, sediu: 3 London Road, Sunninghill, Ascot, Berkshire SL5 7 RE, e-mail: compliance@wealthbank.finance, manager.london@wealthbank.finance;
Grupul WEALTH BANK cuprinde WEALTH BANK Ltd., EIBT Trust Ltd. și WB Transfers. EIBT Trust Ltd. Este acționarul majoritar și societatea holding europeană a Wealth Bank Ltd.
Biroul de înregistrare pentru entitățile din cadrul grupului este: Trust Office: 3 London Road, Sunninghill, Ascot, Berkshire Sl5 7RE (Regatul Unit).
Pentru informații suplimentare privind Wealth Bank și ofertele și serviciile acestora, cei interesați sunt redirecționați să acceseze site-ul

https://wealthbank.finance

.

Din analiza coroborată a acestor înscrisuri rezultă elemente concrete cu privire la existența raporturilor contractuale dintre persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL și WEALTH BANK, la natura și cuantumul sumelor implicate, precum și la conturile bancare indicate în documentația contractuală pentru efectuarea operațiunilor financiare.
Totodată, înscrisurile privind corespondența și notificarea transmisă către WEALTH BANK prezintă relvanță sub aspectul demersurilor efectuate ulterior de persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL pentru clarificarea situației și recuperarea sumelor achitate.
În acest context, documentele menționate constituie elemente probatorii care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU și permit verificarea obiectivă a susținerilor acesteia cu privire la circuitul sumelor, destinația acestora și împrejurările în care a fost achitată suma ce face obiectul prezentei cauze.
În continuare, din analiza corespondenței purtate prin intermediul poștei electronice se observă faptul că, începând cu data de 21.12.2021, au fost inițiate și purtate comunicări între persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, și WEALTH BANK, aceasta din urmă fiind reprezentată în cadrul demersurilor respective de numitul MASSIMILIANO ARENA. Din conținutul corespondenței rezultă implicarea numitului RUSEN IONEL în demersurile privind întocmirea și transmiterea documentației aferente procesului de creditare, precum și în comunicările referitoare la derularea acestuia.
Totodată, se constată că numitul RUSEN IONEL a fost inclus în mod constant în corespondența electronică, fiind menționat în câmpul „CC” al mesajelor transmise, aspect din care rezultă că acesta avea acces la comunicările purtate între persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU și reprezentantul WEALTH BANK, numitul MASSIMILIANO ARENA, ocazie cu care putea lua cunoștință de conținutul acestora și de demersurile efectuate în legătură documentația și procedura de creditare.
Prin urmare, succesiunea comunicărilor electronice prezintă relevanță probatorie, întrucât permite stabilirea persoanelor implicate în demersurile privind creditarea, a momentului la care acestea au fost informate cu privire la aspectele discutate, precum și a modului în care au fost purtate comunicările referitoare la documentația și operațiunile financiare ce fac obiectul cauzei.

II. Cu privire la implicarea numitului RUSEN IONEL în demersurile privind obținerea liniei de credit

În ceea ce privește implicarea numitului RUSEN IONEL în demersurile efectuate în vederea obținerii liniei de credit, din analiza conversațiilor purtate între acesta și persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, prin intermediul aplicațiilor de comunicații mobile, rezultă o serie de aspecte relevante cu privire la rolul său în derularea procedurii de creditare.
Astfel, din conținutul conversațiilor rezultă că numitul RUSEN IONEL a purtat în mod direct discuții cu persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, cu privire la obținerea liniei de credit, la documentația necesară și la demersurile care urmau să fie efectuate în acest scop.
Conținutul acestor comunicări prezintă relevanță sub aspectul identificării informațiilor de care numitul RUSEN IONEL dispunea cu privire la procedura de creditare, precum și al modului în care acesta a participat la demersurile întreprinse pentru obținerea facilității de credit.
Declarația persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU se coroborează în integralitate cu aspectele rezultate din comunicările purtate cu RUSEN IONEL prin intermeiul aplicațiilor mobile, succesiunea acestora confirmând, în mod obiectiv, o serie de împrejurări relatate de persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU cu privire la demersurile efectuate pentru obținerea liniei de credit și la transferurile de bani realizate în acest context.

Astfel, din conținutul acestora rezultă că, în momentul în care persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU a primit informațiile necesare în vederea deschiderii contului la WEALTH BANK, acesta i-a transmis numitului RUSEN IONEL informațiile respective (data de 20.12.2021).
În acest context, RUSEN IONEL îi comunică faptul că „gata m-am apucat de treaba” și îi transmite adresa sa de e-mail ionel.rusen1979@gmail.com regăsită ulterior în câmpul „CC” al corespondenței purtate cu WEALTH BANK. Prezintă relevanță că data acestei comunicări coincide cu data calendaristică la care a fost inițiată corespondența prin e-mail dintre persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU și WEALTH BANK, aspect ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Ulterior, RUSEN IONEL îi confirmă persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, că „am vb acum” și „putem sa luam linea de credit / fara probleme/ sunt 20 de zile bancare nu calendaristice/ maine ne ocup de doc” – 21.12.2021, urmând astfel a se ocupa de documentația necesară.
Aceste comunicări prezintă relevanță prin raportare la înscrisurile privind procedura de creditare, întrucât indică faptul că RUSEN IONEL cunoștea și participa la demersurile efectuate în vederea obținerii facilității de credit.
Pe parcursul procedurii, persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU îl ține la curent pe RUSEN IONEL cu privire la documentele și demersurile referitoare la contul pe WEALTH BANK, transmițându-i inclusiv un document din care rezultă costul aferent deschiderii contului, respectiv suma de 2.500 euro.
În același timp, RUSEN IONEL ghidează persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, cu privire la completarea câmpurilor necesare deshiderii contului pe platforma WEALTH BANK („nu o incarca ca deja o au”) și îi confirmă că analizează documentele care îi sunt transmise în legătură cu obținerea liniei de credit. („ajung acs si ma uit si pe ultimile documente trimise pentru linea de credit” / „Razvan fa mi te rog un forward la emailurile primite”).
Un alt aspect relevant rezultă din faptul că RUSEN IONEL îi transmite persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU datele contului în care urma să fie depusă suma reprezentând garanția, în cuantum de 1.000.000 euro, respectiv contul bancar CH2908799955600031814 al MIGON BANK LTD deschis la unitatea bancară INCORE BANK AG cu sediul în Zurich, Elveția.
Totodată, RUSEN IONEL îi solicită persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU transmiterea unui extras de cont/ document bancar din care să rezulte existența disponibulului necesar constituirii garanției de 1.000.000 euro: „ai euro deja in cont / poti sa iti faci un extras de cont normal chiar si on line / nu trebuie semnata de nimeni”, și astfel LEU RĂZVAN-LIVIU îi transmite o fotografie prin care confirmă existența sumei necesare, observându-se faptul că în cont deține sume de 1.000.145, 95 euro.
Ulterior, după efectuarea demersurilor financiare, numitul RUSEN IONEL îi confirmă personei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU că suma aferentă creditării se află în cont și este blocată pentru linia de credit („au ajuns banii in contul tau / sau blocat / pentru linea de credit”), indicând chiar suma respectivă de 15.353.000 euro „asta este suma pe care o primim”, prin încercuirea acesteia pe documentul transmis către persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU. Acest aspect prezintă relevanță în raport cu susținerile persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU referitoare la modalitatea în care i-au fost prezentate situația financiară și stadiul procedurii de creditare.
De asemenea, în cadrul comunicărilor purtate, numitul RUSEN IONEL îi transmite persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU că urmează să facă parte din „bordul banci cu dreptul de a opera tranzactii in banca”, fiind „un pas mare ptr noi”, precizând totodată, că linia de credit va fi accesată în perioada „20/25”. Cu această ocazie, RUSEN IONEL îi transmite persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU un document din care rezultă cele afirmate, respectiv o „HOTĂRÂRE CORPORATIVĂ WELTH BANK Ltd.” din care rezultă că numitul MASSIMILIANO ARENA, în calitate de director, în cadrul unei ședințe desfășurate la data de 08.01.2022 a adoptat:
- „HOTĂRÂREA 1: Se hotărăște ca prin prezenta Consiliul de Administrație al WELTH BANK îl numește în calitate de Director pe domnul IONEL RUSEN, pașaport nr. 055739856, născut în Constanța la data de 04 martie 1979, cu domiciliul în str. Unirii 22 C 900064, Constanța, România. ”;
- „HOTĂRÂREA 2: Se hotărăște că, Consiliul de Administrație al WEALTH BANK va dispune utilizarea adresei de email: ionel.rusen@wealthbank.finance numai pentru uz professional și va dispune livrarea cărții de vizită”;
- „HOTĂRÂREA 3: se hotărăște ca, Consiliul de Administrație al WEALTH BANK să dispună o procură pentru a facilita WEALTH BANK să definească și să încheie tranzacții, atunci când WEALTH BANK consideră oportun, prin intermediul persoanei dlui IONEL RUSEN.
Document în care MASSIMILIANO ARENA figurează ca CEO al WEALTH BANK, fiind cel care a dispus cele stabilite, aspecte semnate spre acceptare de către RUSEN IONEL.

În continuarea acestor comunicări, se observă faptul că, în contextul demersurilor privind obținerea liniei de credit, numitul RUSEN IONEL îi transmite persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU un document asupra căruia încercuiește, de această dată, o sumă semnificativ mai mare decât cea indicată anterior, respectiv suma de 20.000.000 euro („asta e suma care o sa iti intre in cont, e totul ok merge bine”), prezentând-o ca fiind suma ce urma să îi revină persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU în situația achitării garanției solicitate.
Valoarea indicată a fost de natură să îi atragă atenția chiar și persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, acesta manifestându-și surprinderea cu privire la cuantumul sumei pe care urma să o primească. („cum așa / pai nu erau 15”). În același context, persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU îi comunică numitului RUSEN IONEL intenția de a efectua ordinul de plată „fac op acum”, reiterând totodată faptul că deține în cont suma necesară efectuării transferului. Numitul RUSEN IONEL confirmă, la rândul său, contul în care urma să fie trasnferată suma de 100.000 euro, respectiv în același cont în care a fost transferată și suma de 1.000.000 euro. („in acelasi cont unde a fost depus si milionul” / „sa fie facut identic ca celalalt”)
Astfel, succesiunea comunicărilor relevă o legătură temporală și factuală între informațiile transmise de RUSEN IONEL cu privire la suma ce urma să îi revină persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, solicitarea achitării garanției, confirmarea contului destinatar și efectuarea efectivă a transferurilor bancare.
În acest context, persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU a făcut dovada efectuării transferurilor la datele de 28.12.2021 (transferul de 1.000.000 euro) și 20.01.2022 (transferul de 100.000 euro), conform documentelor bancare emise de Banca Transilvania pentru contul aferent SC REAL CONCRETE LAND SRL, înscrisurile bancare aferente permițând identificarea sumelor transferate, a datei operațiunilor și a contului beneficiar indicat în prealabil de numitul RUSEN IONEL.
În legătură la transferul de 100.000 euro din data de 20.01.2022 din contul societății SC REAL CONCRETE LAND SRL către contul cu nr. CH2908799955600031814 deschis la INCORE BANK AG, Elveția pe numele societății MIGOM BANK LTD, acesta a fost efectuat la indicația numitului RUSEN IONEL, precizând în mod expres că suma urma să fie destinată „măririi de capital” la suma de 15.000.000 euro.
RUSEN IONEL: „Razvan uitasem, vezi ca trebuie sa depunem si cei 100 k in banca in Elvetia pana pe 20. Sunt banii pentru marirea de capital la 15 Mil”

Ulterior efectuării transferurilor, numitul RUSEN IONEL continua comunicările cu persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, menționând că se ocupă/pregătește în continuare documentația necesară pentru WEALTH BANK („îti pregatesc contractul pentru banca”). Această conduită prezintă relevantă în ansamblul probator, întrucât indică menținerea persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU în convingerea că demersurile privind obținerea liniei de credit se aflau în curs de desfășurare și că sumele transferate erau destinate scopului comunicat anterior.

Un alt aspect relevant rezultă din faptul că, ulterior efectuării demersurilor și transferurilor de către persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, numitul RUSEN IONEL îi transmite acestuia o captură de ecran a unei pretinse comunicări purtate cu MASSILIMILIANO ARENA la ora 22:53, reprezentant al WEALTH BANK, cu scopul de a-i demonstra că acesta ținuse legătura cu reprezentantul WEALTH BANK și că linia de credit fusese aprobată „nu ti am mai scris ca era tarziu, bani au fost acreditati. Vb cand ne vedem e totul ok”, aspect de natură să consolideze încrederea persoanei vătămate în veridicitatea informațiilor communicate anterior și în caracterul real al procedurii de creditare.
Tot din conversațiile purtate rezultă inclusiv faptul că persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU și RUSEN IONEL s-au deplasat la Londra în vederea semnării documentelor aferente pretinsei facilități de credit, RUSEN IONEL fiind cel care a stabilit detaliile întâlnirii cu MASSIMILIANO ARENA, reprezentantul WEALTH BANK.
RUSEN IONEL: „asta este documentul pe care trebuje sa il notarizam si noi si sa il trimitem si in original, o sa dam o fuga pana la Londra amandoi pentru al da in Original si sa semnam toate documentele in original pentru linea aia mare.
Pe la 11.30, ma aud cu Massimiliano pentru a stabili ziua cand sa mergem la Londra.
Vreau sa stabilesc cu el sa vina in aeroport cu toate documentele sa le samnam ca sa nu pierdem vremea” – mesaj transmis la data de 03.02.2022
Această împrejurare se coroborează cu susținerile persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU referitoare la deplasarea efectuată și la modalitatea în care i-a fost prezentată procedura de creditare.
Ulterior, RUSEN IONEL a continuat să îi transmită persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU informații cu privire la pretinsa efectuare și iminentă primire a sumei aferente creditării, afirmând în esență, că „imediat pleacă transferul spre tine”.
În același timp, pentru a justifica întârziera banilor, RUSEN IONEL invocă succesiv diferite motive, între care un pretins control al Băncii Centrale Europene : „durează o zi/2 in plus pentru ca e suma mare si trece prin banca centrala europea pentru control. In rest e totul ok” , precum și erori în date de identificare „verifica / repede daca am gresit din nou il anulez”, referitor la un ordin de plată, menținând astfel aparența că transferul sumei era în curs de efectuare și că întârzierea ar fi fost determinate de formalități sau verificări bancare, existând și un mesaj transmis la data de „22.feb.” în care RUSEN IONEL transmite un înscris (extras de cont) în care se observă faptul că, în cadrul WEALTH BANL, SC REAL CONCRETE LAND SRL deține un credit de 5.021.000 euro, urmat de masjul: „astia sunt banii tai in contul real concret acum 8 zile pana sa ai trimeata / e un extras de cont / o sa iti trimit si op ul facut ieri”.
RUSEN IONEL continuă să îi garanteze persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU faptul că va intra în posesia sumei aferente creditării, făcând în mod repetat referire la MASSIMILIANO ARENA cu care ține legătura în vederea validării creditării. Prin aceste comunicări, RUSEN IONEL menține în continuare perspectiva potrivit căreia creditul fusese aprobat, iar suma urma să fie transferată în contul SC REAL CONCRETE LAND SRL, în caz contrar garanția de 1.100.000 euro va fi returnată: „incerc sa fac rost de banii din alta parte ca sa tii trimit daca nu fac rost pana diaeara, o sa vb cu Massimiliano sa iti deblocheze banii care i-ai trimis si sa ai trimeata cu urenta inapoi…”
La data de „29 apr.”, RUSSEN IONEL îi transmite persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU faptul că a discutat cu MASSIMILIANO ARENA, urmând să „facă transferul”: „Salut, scuza acum am terminat cu Massimiliano. Mai au un pic si termina astia de la IT si poate sa iti faca transferul. Luni/marti o sa avem o alta tranche si o sa terminam cu toata datoria.”

Un element deosebit de relevant rezultă din comunicările ulterioare, în cadrul cărora numitul RUSEN IONEL recunoaște că este responsabil de tranzacție, aspect despre care afirmă că va putea fi confirmat și transmis de GEORGECU CĂLIN către MASSIMILIANO ARENA, astfel, RUSEN IONEL își asumă rolul activ în efecutarea demersurilor privind creditarea și în derularea operațiunilor financiare: „astazi sa ai spui si tu lu Massimiliano ca eu sunt autorizat si responsabil de tranzactie, am vb si cu Calin si el o sa ai spuna acelasi lucru” – 30.03.2022.
În acest context, RUSEN IONEL îi comunică persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU că este contactat de alte persoane, care îl acuză că ar fi infractor și că ar fi sustras banii acestuia: „si sa inchid si acolo ca deja am ajuns cel mai mare infractor… ma suna toata lumea sa imi spuna ca sunt infractor si borfas ca ti am furat banii tie si la Olandez”.

Un alt aspect relevant, care rezultă încă din faza incipientă a comunicațiilor purtate între RUSEN IONEL și persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU în legătură cu demersurile privind obținerea liniei de credit, îl constituie referirile repetate ale acestora la numitul GEORGESCU CĂLIN, persoana care le-a facilitat întâlnirea și cel care i-a transmis persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU că poate accesa linia de credit prin intermediul lui RUSEN IONEL.
Astfel, încă de la începutul conversațiilor, RUSEN IONEL discută cu persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU despre GEORGESCU CĂLIN și îi transmite diferite informații referitoare la acesta, inclusiv știri și materiale publice în care este menționat, RUSEN IONEL apreciind că „un om ca El se naste 1 la o mie de ani / eu lucrez cu El de pe 10 ani”. Totodată, interlocutorii fac referire la postări legate de GEORGESCU CĂLIN pe rețelele de socializare, la locațiile în care se află și la persoanele care îl însoțesc în anumite împrejurări.
În cadrul comunicărilor, în momentul în care trimite o știre către persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU referitoare la DOUGLAS ANDERSON, RUSEN IONEL afirmă despre acesta că este „omul meu”. Această exprimare, analizată prin raportare la întregul context al conversațiilor, prezintă relevanță pentru identificarea relațiilor și a persoanelor invocate de RUSEN IONEL în cadrul demersurilor desfășurate și pentru stabilirea modului în care acesta își prezenta propriile relații și contacte persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU.

Prin urmare, aceste comunicări, analizate în succesiunea lor cronologică, demonstrează că RUSEN IONEL nu s-a limitat la o simplă transmitere de informații, acesta a furnizat persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU indicații cu privire la deschiderea contului, documentația necesară, efectuarea demersurilor privind linia de credit, contul în care urma să fie depusă garanția și documentele necesare pentru justificarea disponibilului financiar.
De asemenea, documentele bancare privind efectuarea transferurilor, prezintă relevanță atât sub aspectul modalității în care persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU i-a fost prezentată operațiunea, cât și sub aspectul împrejurărilor concrete în care aceasta a fost determinată să efectueze transferurile de bani către contul indicat de RUSEN IONEL.
Aceste elemente, analizate coroborat cu corespondența electronica purtată cu WEALTH BANK, prezintă relevanță pentru stabilirea rolului și a gradului de implicare al lui RUSEN IONEL în demersurile care au precedat acordarea pretinsei facilități de credit și, ulterior, în împrejurările în care persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU a efectuat plata sumei reprezentând garanția.

Aspecte rezultate cu ocazia întâlnirii din data de 22.05.2025 dintre RUSEN IONEL și GEORGESCU CĂLIN:

La data de 22.05.2025, în jurul orelor 12:50, în autoturismul lui RUSEN IONEL se urcă GEORGESCU CĂLIN, iar din discuțiile purtate rezultă că numitul GEORGESCU CĂLIN îi încredințează lui RUSEN IONEL aspecte pe care le consideră deosebit de importante și confidențiale, precizând, în acest sens, că sunt lucruri pe care „nu trebuie să le mai știe nimeni”. Caracterul confidențial pe care GEORGESCU CĂLIN îl atribuie acestor informații rezultă inclusiv din solicitările repetate adresate lui RUSEN IONEL cu privire la păstrarea discreției asupra aspectelor discutate.
În ceea ce privește conținutul acestor aspecte, din conversație rezultă că o parte dintre acestea vizează demersuri și relații pe plan politic, GEORGESCU CĂLIN solicitându-i lui RUSEN IONEL să poarte discuții în vederea susținerii intereselor sale pe acest plan cu anumite persoane pe care le consideră relevante în domeniu, inclusiv cu persoane cu roluri sau poziții importante în acest context.
Din modul în care este purtată conversația, rezultă că RUSEN IONEL este perceput de GEORGESCU CĂLIN ca o persoană de încredere, căreia îi poate transmite asemenea informații și căreia îi solicită efectuarea unor demersuri în numele sau în interesul său.
Cu privire la aceste aspecte este relevant fragmentul:
„RUSEN IONEL: Am vorbit cu Matteo (n.n. Matteo Salvini). N-o să iasă cu mesaj să te susțină. A zis că nu poate să facă lucrul ăsta. Ceea ce poate să facă, o să iasă să zică că democrația în România s-a dus, s-a... făcut...
CĂLIN GEORGESCU: Da...
RUSEN IONEL: Nu poate să nomineze numele tău. N-am vrut nici să îl întreb de ce, cum și în ce fel.
CĂLIN GEORGESCU: Am înțeles.
RUSEN IONEL: Dar lucrul ăsta o să îl facă.
CĂLIN GEORGESCU: Când îl face?
RUSEN IONEL: Acuma. Azi după-amiază ar trebui să confirme...
RUSEN IONEL: Cum... Eu o să încerc lucrul ăsta... să fac. Dar cum...
CĂLIN GEORGESCU: Dar nu tre’ să știe nimeni!
RUSEN IONEL: Nu. Eu nu vorbesc cu nimeni.
CĂLIN GEORGESCU: Fii atent! (n.n. neinteligibil) ar urma să se... să tremure cu Vanacci (n.n. Roberto Vanacci), în cazul cu băiatul ăsta care e român.
RUSEN IONEL: Da, da. Cu Stăneșel.
CĂLIN GEORGESCU: Ai vorbit cu el la telefon?
RUSEN IONEL: Da, da. La... E foarte OK românul ăla, să știi! Și nu e legat... plus că ăla e împotriva lui George (n.n. George Simion). Ta-su la fel, împotriva lui George, care... Da...”

Tot în cadrul aceleiași întâlniri, desfășurate într-un spațiu privat, respectiv în interiorul autoturismului, GEORGESCU CĂLIN îi solicită lui RUSEN IONEL să identifice o locație pe teritoriul Italiei și, în concret, un imobil care să îndeplinească o serie de cerințe indicate de acesta.
Printre caracteristicile solicitate se regăsește inclusiv existența unei anexe destinată „servitorilor”, formulare utilizată de GEORGESCU CĂLIN în cadrul discuției.
Din conversație rezultă totodată că, pentru GEORGESCU CĂLIN, valoarea imobilului nu reprezintă un impediment financiar, acesta indicând că prețul nu constituie un element de natură să împiedice identificarea unei proprietăți corespunzătoare cerințelor sale, fiind relevante fragmentele:
• „CĂLIN GEORGESCU: Bun! Deci mie îmi trebuie o locație, să le văd, pe care să le cumpăr sau să le închiriez. Deci avem... Noi avem tot ce trebuie. Noi nu avem nevoie de bani. Mă interesează doar să fie la un preț... care ei să aranjeze, adică fie un preț pentru mie.
RUSEN IONEL: Asta vream să... Asta vream să te întreb. Financiar...
CĂLIN GEORGESCU: Financiar avem tot ce ne trebuie.”

• „CĂLIN GEORGESCU: Și după ce mai vorbim o dată, după aceea îi dai drumul. Eu am trei zone în Toscana. Una aproape de mare sau lângă mare și una... două în zonă de-asta de dealuri, colinare.
RUSEN IONEL: OK.
CĂLIN GEORGESCU: OK. Eu ți le dau și dacă îți dă... Și, și. Așa. Și sigur că (n.n. neinteligibil) lor... Adică să mă duc la punct ochit. Omul ăsta să le vadă.”

• „CĂLIN GEORGESCU: Și una, care are o casă mică, sau lângă, sau ceva de dependință.
RUSEN IONEL: De dependință... Da.
CĂLIN GEORGESCU: Asta te rog.
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: Adică cum se fac toate casele în Italia, ce am văzut eu, cel puțin, toate au așa ceva.
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: Că așa erau făcute pentru... pentru servitori.”

Din continuarea discuției rezultă intenția exprimată de GEORGESCU CĂLIN de a obține azil politic în ITALIA, după ridicarea măsurii preventive a controlului judiciar, și de a locui în imobilul respectiv împreună cu famillia și cu „oamenii mei”. În acest context, GEORGESCU CĂLIN face referire la necesitatea ca locația să fie amplasată în Italia, pentru a putea intra „sub incidența legii italiene” și astfel va fi „securizat”.
„ CĂLIN GEORGESCU: În momentul în care am ajuns acolo, eu am ceva, dar asta vreau partea a doua să îți spun. Am nevoie de la ei să mă securizeze. Adică să intru sub incidența legii italiene, adică să-mi facă pașaportul pe (n.n. neinteligibil), o săptămână. Adică să nu mă țină mult cu povestea asta.
RUSEN IONEL: Da. Da.
CĂLIN GEORGESCU: Am pașaport, iau copiii și gata! Și sigur, oamenii mei.
RUSEN IONEL: Da.”

Deosebit de relevant este faptul că, în cadrul aceleiași discuții, GEORGESCU CĂLIN îi atrage în mod repetat atenția lui RUSEN IONEL asupra caracterului confidential al demersurilor discutate, precizând că „nu tre să știe nimeni” despre „tema” încredințată acestuia.
Cerința de confidențialitate vizează atât aspectele de natură politică discutate anterior, cât și identificarea imobilului solicitat, GEORGESCU CĂLIN subliniind necesitatea ca „să nu detecteze nimeni nimic” din cele stabilite de cei doi.
Astfel, sunt relevante următoarele fragmente:
• „CĂLIN GEORGESCU: Bun! Deci asta ar fi tema cea mai importantă. Cea mai importantă. Vreau să știu. Poate îmi spui diseară și niște prețuri. Eu îți dau...
RUSEN IONEL: Dă-mi...
CĂLIN GEORGESCU: Orientativ.”

• „CĂLIN GEORGESCU: În sfârșit,... Îți faci planul cum vrei, dar asta este tema. Adică rugămintea mea este ca băiatul ăsta să plece (n.n. neinteligibil) să plece în Franța, iar miercuri, joi, trebuie să fie în Italia.
RUSEN IONEL: Mă ocup.
CĂLIN GEORGESCU: Unde se duce cu un om sau cine e pe acolo, prin zonă. Îi dau ei... așa... Vede câteva locații, mai multe. Repet! Încă o dată! Dacă și e o altă zonă, dar tot în Toscana, cu ți-am... te-am rugat. O casă cu încă una lângă sau ceva în curtea aia, sau în spatele curții, sau cum sunt ele făcute.
RUSEN IONEL: Da. Da. Da.
CĂLIN GEORGESCU: Și alta undeva în zonă, micuță. Important e (n.n. neinteligibil)
RUSEN IONEL: Da. Da. Da. Să ai propriet... Dacă faci... Dacă ai proprietate, după aia e foarte ușor...
CĂLIN GEORGESCU: Păi, sigur! Cont în bancă, proprietate, școală pentru copii.
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: Îî... Un job sau o firmă... Iarăși... Apoi o să mă ajute să... Nu știu... Vând mere, sau... (n.n. râde)
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: E ceva de ochii lumii. Îmi dau seama ce ar trebui să fie.
RUSEN IONEL: O să văd ce zic ei și cum... astea... și văd...
CĂLIN GEORGESCU: Oricum, o să mai circuli și tu acolo și... Dar important e să nu detecteze nimeni nimic. Asta mă interesează cel mai mult. Să nu care cumva să se afle, să nu care cumva să existe vreun miros de orice gen.
RUSEN IONEL: Da. Da.”

• „CĂLIN GEORGESCU: Vorbește cu Vanacci și... Na! Te rog frumos! Contez (n.n. pe tine)!
RUSEN IONEL: Eu sunt aicea.
CĂLIN GEORGESCU: Nu tre’ să știe nimeni!”

Aceste afirmații prezintă relevanță în aprecierea relației dintre RUSEN IONEL și GEORGESCU CĂLIN, întrucât nu reprezintă simple referiri abstracte la păstrarea confidențialității, ci apar în legătură cu demersuri concrete pe care GEORGESCU CĂLIN I le încredințează lui RUSEN IONEL și pe care acesta din urmă urmează să le întreprindă.

Tot în cadrul aceleiași întâlniri, discuția dintre cei doi se extinde asupra situației dosarelor în care GEORGESCU CĂLIN face obiectul unor cercetări, precum și asupra evoluției demersurilor judiciare aferente. GEORGESCU CĂLIN susține că, în cauzele respective „totul e aplatizat” și că „nu se mai atacă pe niciun front”, făcând referire inclusiv la sesizarea formulată de persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU și apreciind că ancheta aferentă acesteia s-ar afla într-o stare de „adormire”.
În legătură cu această din urmă cauză, RUSEN IONEL intervine în discuție și afirmă că, în cadrul anchetei, este necesar un răspuns provenit dintr-o altă țară, răspuns pe care îl caracterizează ca fiind dificil de obținut și care, potivit afirmației sale, ar reprezenta „cheia” dosarului.
Această referire prezintă relevanță întrucât indică faptul că RUSEN IONEL discută cu GEORGESCU CĂLIN aspecte concrete referitoare la stadiul și evoluția unei anchete și demonstrează că acesta deținea sau afirmă că deține informații cu privire la anumite demersuri efecutate în cadrul acesteia.
La rândul său, GEORGESCU CĂLIN afirmă că a primit un anumit feedback cu privire la dosar și susține că „nu ar fi nicio probă”, afirmația cu care, în cadrul conversației, RUSEN IONEL este de acord. În continuarea dialogului, RUSEN IONEL apreciază că „aste e bine” și afirmă, în acest context, că dosarul urmează să se „închidă”. În ceea ce privește celelalte cauze în care GEORGESCU CĂLIN este cercetat, RUSEN IONEL afirmă că „alea n-au nicio probă”, GEORGESCU CĂLIN calificându-le drept „ridicole”.
„CĂLIN GEORGESCU: În rest... Apropo! În rest... Am impresia că totul e aplatizat, așa. Nu se mai atacă pe niciun front. Inclusiv chestia aia..
RUSEN IONEL: Nu știu. Nu m-au... nu mai...
CĂLIN GEORGESCU: Da. Păi, d-aia spun. E în adormire, așa.
RUSEN IONEL: Aia de acolo oricum trebuie, că ei trebuie să facă comisie rogatorie cu Anglia, Anglia nu poate că e în extra - U.E. E foarte complicată aia.
CĂLIN GEORGESCU: E complicată.
RUSEN IONEL: Și tu să... Sunt toate dovezile pe care le au acolo, că n-au... Acolo se vede...
CĂLIN GEORGESCU: Da. Știu, că am primit feedback.
RUSEN IONEL: Da?
CĂLIN GEORGESCU: Adică nu... Nu au nicio probă. Nu...
RUSEN IONEL: Păi, nu au. Asta e bine. Măcar partea aia să se închidă, că celelate... că și alea n-au nicio probă, celelalte trei dosare care (n.n. neinteligibil).
CĂLIN GEORGESCU: Alea sunt și mai ridicole.
RUSEN IONEL: Important e să-ți ridice controlul judiciar, asta e important.
CĂLIN GEORGESCU: Da. Îți dai seama. Că așa mă ține agățat. (n.n. neinteligibil)”

În finalul întâlnirii, GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL ajung la concluzia, astfel cum rezultă din conținutul discuției, că un element esential pentru ducerea la îndeplinire a celor stabilite îl reprezintă ca GEORGESCU CĂLIN să nu mai fie în executarea măsurii preventive a controlului judiciar, întrucât această măsură îl ține „agățat”.
Prin urmare, discuția surprinsă în mediul ambiental oferă elemente relevante cu privire la natura relației dintre GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL, gradul de încredere existent între aceștia, caracterul confidențial atribuit de GEORGESCU CĂLIN informațiilor transmise lui RUSEN IONEL, demersurile concrete pe care GEORGESCU CĂLIN i le solicită lui RUSEN IONEL, precum și informațiile discutate cu privire la situația juridică a lui GEORGESCU CĂLIN și stadiul cercetărilor din prezenta cauză.
Un aspect deosebit de relevant care rezultă din conținutul discuției ambientale îl reprezintă modul în care numiții GEORGESCU CĂLIN și RUSEN IONEL se raportează la faptele săvârșite în dauna persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU și la posibilitatea ca acestea să fie descoperite și probate în cadrul anchetei.
Astfel, deși cei doi nu formulează în mod explicit o recunoaștere a săvârșirii unei infracțiuni în dauna persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, conținutul și succesiunea afirmațiilor purtate în cadrul discuției relevă preocuparea acestora cu privire la existența unor probe în dosar, la stadiul anchetei și la posibilitatea ca respectivele fapte să fie stabilite în cadrul procedurilor judiciare. În acest context, afirmațiile potrivit cărora „nu au nicio probă”, precum și aprecierea că, în aceste condiții, cauza „se va închide”, prezintă relevanță sub aspectul reprezentării pe care cei doi o aveau cu privire la situația probatorie a cauzei.
Referirile acestora la faptul că sesizarea formulată de persoana vătămată LEU REĂZVAN-LIVIU s-ar afla într-o stare de „adormire”, la necesitatea obținerii unui răspuns dintr-o altă țară, cosiderat „cheia” dosarului, precum și la împrejurarea că „nu au nicio probă”, demonstrează că existența sesizării și a anchetei, precum și aspectele susceptibile să îi vizeze, reprezentau un subiect de interes pentru cei doi.
Prin urmare, discuția prezintă relevanță nu numai prin raportare la conținutul afirmațiilor referitoare la situația dosarului, ci și prin prisma preocupării manifestate de RUSEN IONEL și GEORGESCU CĂLIN față de identificarea și administrarea probelor și față de consecințele pe care existența acestora le-ar putea produce asupra situației lui GEORGESCU CĂLIN.
Aspecte rezultate cu ocazia întâlnirii din data de 27.05.2025 dintre RUSEN IONEL și GEORGESCU CĂLIN:

La data de 27.05.2025, în jurul orelor 12:50, RUSEN IONEL inițiază un apel telefonic în vederea stabilirii locului și momentului întâlnirii cu GEORGESCU CĂLIN.
În cadrul discuției telefonice, RUSEN IONEL îi indică lui GEORGESCU CĂLIN un loc în care cei doi se mai întâlniseră anterior, folosind expresia „unde ne vedeam noi”, iar după ajungerea la locația indicată, în jurul orelor 14:25, RUSEN IONEL îl invită pe GEORGESCU CĂLIN în autoturism și îl ghidează către locul în care acesta parcase.
„RUSEN IONEL: Dacă poți să vii spre Băneasa eu te-aș aștepta în parcare la Băneasa, că e parcarea mare acolo și...
CĂLIN GEORGESCU: Da, da, în parcare stăm. Dar în parcare unde la Băneasa, scuze, la Băneasa Mall, nu?
RUSEN IONEL: La Băneasa Mall. Știi unde ne vedeam noi? Unde ne...
CĂLIN GEORGESCU: Unde ne vedeam noi, da, da! Unde ne... Dar numai că ne vedem în parcare, nu ne vedem la (n.n. neinteligibil).”

În debutul conversației, cei doi reiau aspectele discutate anterior referitoare la identificarea unui imobil destinate lui GEORGESCU CĂLIN și familiei sale. RUSEN IONEL îi comunică lui GEORGESCU CĂLIN că a identificat o proprietate care corespunde cerințelor stabilite anterior, precizând însă că este „un pic cam scump”, „în jurul la un milion două sute”. GEORGESCU CĂLIN afirmă, în acest context, că urmează să fie ajutat de niște „străini”, aspect care indică existența unor surse de sprijin financiar pe care acesta le avea în vedere pentru realizarea achiziției.
„RUSEN IONEL: Ăștia mi-au dat... Îți dau și contactul. Mie mi-au dat o chestie unde, practic, este... Acolo este foarte bine, este izolată, acolo ai tot... totul. Este... Mi se pare un pic cam scump, dar vedem un pic cum o rezolvăm.
CĂLIN GEORGESCU: Păi, nu, că o să mă ajute niște străini.
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: (n.n. neinteligibil)
RUSEN IONEL: Deci mi-a dat, este exact așa. Și aici ai tot... Plus că e securitate foarte mare. Ești exact în zona în care mi-ai dat tu acolo. Ai dependențe (n.n. dependințe), ai tot ce trebuie. Î... Aicea... Astea sunt detaliile de acolo de la astea. În jurul la un milion două sute.
CĂLIN GEORGESCU: OK.”

RUSEN IONEL se oferă să îl sprijine pe GEORGESCU CĂLIN până la finalizarea achiziției imobilului, propunere acceptată de acesta din urmă, fiind stabilită însă necesitatea ca locația să fie analizată și de o terță persoană „MARIAN”. Din continuarea conversației rezultă că această persoană urma să verifice imobilul și alte proprietăți ce urmau să fie prezentate, inclusiv din perspectiva condițiilor de securitate.
„RUSEN IONEL: A zis că locația e foarte OK. În plus, ai mult teren unde nu poa’ să ajungă nimeni lângă tine.
CĂLIN GEORGESCU: Bun! Și ai o persoană de contact?
RUSEN IONEL: Am tot. Dar eu îți propun altceva, Călin! Lasă-mă să te ajut până la capăt.
CĂLIN GEORGESCU: Ce anume?
RUSEN IONEL: Să te ajut inclusiv cu negocieri și cu toate lucrurile astea și cu planul. Că eu știu exact cum să îți facă și documentele și toate astea.
CĂLIN GEORGESCU: Sigur că da! Momentan vreau să îl trimit să știu...
RUSEN IONEL: Îl trimitem acolo.
CĂLIN GEORGESCU: Să meargă Marian acolo...
RUSEN IONEL: Să vadă locația.
CĂLIN GEORGESCU: (n.n. neinteligibil) să vadă locația, să vadă regiunea.
RUSEN IONEL: Da.”

În cadrul aceleiași discuții, GEORGESCU CĂLIN reia condiția considerată esențială pentru imobilul căutat, respectiv existența unor dependințe în care să poată locui „un om cu soția”.
„ CĂLIN GEORGESCU: Deci încă o dată, ca să ne înțelegem. Această casă, dacă are dependințe...
RUSEN IONEL: Da. Da.
CĂLIN GEORGESCU: (n.n. neinteligibil) să stea încă un om cu soția lui. (n.n. neinteligibil) o căsuță undeva în altă parte, unde e pentru el.
RUSEN IONEL: Asta da. Asta are dependințe, are...
CĂLIN GEORGESCU: E perfect! Unde să stea omul ăsta cu...”

Prin urmare, identificarea proprietății nu era avută în vedere exclusiv prin prisma caracteristicilor locative ale imobilului principal, ci și prin raportare la existența unor spații auxiliare și la condițiile de securitate ale întregii proprietăți.
Totodată, GEORGESCU CĂLIN face referire la faptul că, ulterior finalizării achiziției imobilului, intenția sa era de a „scăpa” de măsura preventivă a controlului judiciar care îl viza.
„CĂLIN GEORGESCU: Te rog eu frumos. Și după ce finalizezi asta, după aceea discutăm. Ca să înțelegi planul. Planul este așa. Mai îmi trebuie să scap de controlul judiciar...
RUSEN IONEL: Da. Asta e...”

În continuarea conversației, GEORGESCU CĂLIN îi solicită lui RUSEN IONEL să efectueaze demersuri pentru obținerea unui azil politic, atât pentru el, cât și „pentru băieții ăștia ai mei”, RUSEN IONEL afirmând că demersurile vor fi făcute pentru „toată echipa”, invocând legăturile pe care le are în acest sens, respectiv: „fostul șef (n.n. neinteligibil) procuror pe Italia. (n.n. neinteligibil) E un prieten foarte bun. El o să ne ajute cu tot ce înseamnă...”
Solicitarea este relevantă sub aspectul naturii relației dintre cei doi și al încrederii pe care GEORGESCU CĂLIN o manifestă față de RUSEN IONEL, acesta din urmă fiind perceput ca o persoană capabilă să faciliteze sau să inițieze asemenea demersuri.
„CĂLIN GEORGESCU: Și a doua chestiune, vreau să te interesezi cum fac pentru... în caz de ceva... cu azil politic.
RUSEN IONEL: Când mergem acolo ne vedem cu fostul șef (n.n. neinteligibil) procuror pe Italia. (n.n. neinteligibil) E un prieten foarte bun. El o să ne ajute cu tot ce înseamnă...
CĂLIN GEORGESCU: Ne ajută el... Ia fii atent!
RUSEN IONEL: Eu o să îl chem acolo, direct (n.n. neinteligibil). Și o să-l chem într-un loc, într-o zonă unde (n.n. neinteligibil)
CĂLIN GEORGESCU: (n.n. neinteligibil) și pentru băieții ăștia ai mei.
RUSEN IONEL: Da. Pentru toată echipa.”

Discuția se îndreaptă ulterior către aspecte de natură politică, GEORGESCU CĂLIN afirmând că are o „misiune” care presupune „deconspirarea” tuturor celor pe care îi consider implicați, făcând referire inclusiv la SIMION GEORGE și afirmând că beneficiază de susținerea „poporului”. În același context, GEORGESCU CĂLIN îl îndeamnă pe RUSEN IONEL să ia în considerare mutarea în Italia și revenirea ulterior, atunci când GEORGESCU CĂLIN va fi președinte („Te întorci, când voi fi eu președinte”).
„ CĂLIN GEORGESCU: Deci acuma pot să-ți spun, că nu puteam să-ți zic. Misiunea mea a fost să-i deconspir tot. Tot sistemul! Inclusiv pe Simion (n.n. Simion George) la final.
RUSEN IONEL: Da?
CĂLIN GEORGESCU: (n.n. neinteligibil). Acuma când se intră(n.n. neinteligibil). Toți s-au devoalat.
Fișierul audio: „2025-05-27_14-45-11”
CĂLIN GEORGESCU: Toți sunt gata! Eu am preluat tot. Eu am poporul în spate și toți s-au devoalat. Toți! Toate partidele politice.
RUSEN IONEL: Tu zici că mai avem vreo șansă, Călin, să (n.n. neinteligibil)?
CĂLIN GEORGESCU: Bineînțeles! Tocmai șansa este...”

Fiind întrebat de către GEORGESCU CĂLIN despre situația sa juridică, RUSEN IONEL afirmă că nu are procese pe rol, menționând însă doar cauza în care a fost contactat în legătură cu LEU RĂZVAN-LIVIU. În cee ace privește această cauză, RUSEN IONEL susține că organele de cercetare penală „n-au ce să facă”, întrucât, în opinia sa, ar fi necesară efecutarea unei comisii rogatorii către Anglia. ( „Pentru că tre’ să facă comisie rogatorie între România și Anglia.”)
RUSEN IONEL mai precizează că nu cunoaște dacă există și alte sesizări formulate împotriva sa, făcând referire la posibilitatea existenței unor denunțători „Niculae” și „Nemernicul ăla fără dinți”, însă afirmă că, de la persoanele respective, nu ar fi primit bani. În finalul acestei secvențe de discuție, cei doi ajung să considere că, pentru amândoi, soluția ar fi reprezentată de „azil politic”, după cum urmează:
„CĂLIN GEORGESCU: Tu te mai duci în Italia în perioada asta?
RUSEN IONEL: Nu mă mai duc. Că trebuie să organizez cu nunta, cu asta. N-am niciun chef. Crede-mă cu sunt terminat. Eliza, săraca, și ea de o săptămână nu prea se simte bine, cu chestia asta. Am găsit-o plângea prin casă. (n.n. neinteligibil) nu e foarte bine nici pentru ea, dar încerc să trec momentul ăsta, să...
CĂLIN GEORGESCU: Nu, dar altceva nu ai pe cap, adică procese, ceva.
RUSEN IONEL: Deocamdată nu. Văd că nu m-au sunat nici cu... M-au chemat cu aia (n.n. neinteligibil) cu Răzvan și cu aia. Eu cred că (n.n. cu) aia n-au ce să facă. Pentru că tre’ să facă comisie rogatorie între România și Anglia. Plus că ăla are toate documentele, sunt... Adică la dosarul ăla... Nu știu dacă după aia s-au mai deschis alte lucruri împotriva mea. Asta nu știu.
CĂLIN GEORGESCU: Alte (n.n. neinteligibil), alte dosare.
RUSEN IONEL: Da. Asta nu știu, că nu...
CĂLIN GEORGESCU: Aaa, nu de asta cu Răzvan... Cealaltă.
RUSEN IONEL: Da.
CĂLIN GEORGESCU: Păi, ce? Ai mai avut ceva
RUSEN IONEL: N-am... Nu mai... Nu am mai avut nimic, dar au mai ieșit prin.. îî... ăsta... Niculae a zis că mi-a dat mie niște bani ca să sponsori... îî... să plătesc campania electorală a ta. Nemernicul ăla fără dinți, la fel...
CĂLIN GEORGESCU: Aa! Aa! Pe asta te bazezi tu.
RUSEN IONEL: Astea sunt singurele chestii, dar ideea e că nu-i nimic real. Nu exista! N-am luat nici... N-am luat niciun leu de la nimeni, niciodată. Eu n-am... N-am avut. Dar cu ăștia, nu vezi că cu ăștia ți-e frică când ești nevinovat, că îți fac...
CĂLIN GEORGESCU: Deci, în orice caz, azil politic (n.n. neinteligibil)!
RUSEN IONEL: Îhî.
CĂLIN GEORGESCU: Poate și pentru tine... Nu știu...”

Un element distinct de relevanță probatorie rezultă din afirmația lui GEORGESCU CĂLIN referitoare la utilizarea aplicațiilor de comunicații mobile - „SIGNAL” și la intenția acestuia de a șterge ulterior un mesaj primit. În concret, GEORGESCU CĂLIN preciează că, în situația în care primește un mesaj conținând numărul de telefon al persoanei care urma să indice locațiile pe teritoriul Italiei, mesajul va fi șters ulterior.

***

Prin ordonanța nr. 2871/19/P/2024 din data de 26.08.2025 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări de către specialiști din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul de Coordonare a Activităților Tehnice de Specialitate, ocazie cu care, printre altele, au fost stabilite următoarele:
1. Referitor la entitatea MIGOM BANK LTD și contul bancar CH2908799955600031814, conform răspunsului formulat de autoritățile judiciare din Confederația Elvețiană, precizăm următoarele:
- Conform informațiilor de deschidere ale contului bancar cu nr. CH2908799955600031814, emise de INCORE BANK AG, acesta este un cont deschis pe numele companiei Migom Bank Ltd., Hillsborough St. 75, Etajul 2, Roseau, Commonwealth of Dominica.
- Conform Formularului K, beneficiarul efectiv al relației dintre INCORE BANK AG cu clientul MIGOM BANK LTD a fost Thomas Schättli, cu domiciliul, conform evidențelor bancare, la adresa Brucker Strasse 10, Top 4, Schloss, 2432 Schwadorf, Austria. Relația cu clientul a fost stabilită la 11 august 2020 și a încetat la 16 noiembrie 2022, la cererea Migom Bank Ltd. Contul corespondent a fost închis la 10 martie 2023.

2. Identificarea transferurilor efectuate din contul societății REAL CONCRETE LAND SRL în contul societății MIGOM BANK LTD:
Din analiza rulajelor bancare aferente contului cu nr. CH2908799955600031814 deschis la INCORE BANK AG, Elveția pe numele societății MIGOM BANK LTD, în perioada 01.11.2021 – 28.02.2022, au fost identificate trei tranzacții de creditare (intrări) cu sume provenite de la societatea REAL CONCRETE LAND SRL, astfel:
Date Text Value date Credit Balance
28.12.2021 REAL CONCRETE LAND SRL CERNATESTI 380 FN FN FN FNFN CERNATESTI 127150 BUZAU RO 28.12.2021 2.500,00 EUR 1.086.053,73 EUR
30.12.2021 REAL CONCRETE LAND SRL CERNATESTI 380 FN FN FN FNFN CERNATESTI 127150 BUZAU RO 29.12.2021 1.000.000,00 EUR 6.585.245,98 EUR
21.01.2022 REAL CONCRETE LAND SRL CERNATESTI 380 FN FN FN FNFN CERNATESTI 127150 BUZAU RO 21.01.2022 100.000,00 EUR -31.320,66 EUR

Prima tranzacție de debitare ca succesiune cronologică, înregistrată după încasarea de la societatea REAL CONCRETE LAND SRL, care ar putea să cuprindă suma de 1.000.000 EUR, respectiv plata către „BALTIC INTERNATIONAL BANK SE” în valoare de 4.000.007,24 EUR.
Referitor la „BALTIC INTERNATIONAL BANK SE”, din interogarea surselor deschise, s-a constatat că această denumire este atribuită unei companii din Letonia.

S-a constatat că în aceeași zi în care contul societății MIGOM BANK LTD este alimentat cu suma de 100.000 EUR provenită de la societatea REAL CONCRETE LAND SRL, a fost efectuată o plată către MASSIMILIANO ARENA, în valoare de 35.507,25 EUR. Analizând extrasul de cont al companiei MIGOM BANK LTD în vederea identificării tranzacțiilor în corespondență cu această persoană de interes în cadrul cercetărilor, respectiv MASSIMILIANO ARENA, a rezultat faptul că au fost efectuate plăți către acesta în valoare totală de 53.728,74 EUR, astfel:
Date Text Value date Debit
21.01.2022 MASSIMILIANO ARENA 21.01.2022 35.507,25
01.02.2022 MASSIMILIANO ARENA 01.02.2022 7.507,22
11.02.2022 MASSIMILIANO ARENA 11.02.2022 6.507,10
14.02.2022 MASSIMILIANO ARENA 14.02.2022 4.207,17
TOTAL 53.728,74

În legătură cu persoanele indicate în ordonanța dispusă de procuror, au mai fost identificate tranzacții efectuate în corespondență cu numita „ECOBICI Eliza Patricia”, respectiv plăți către aceasta din contul bancar analizat, al societății MIGOM BANK LTD în valoare totală de 158.421,57 EUR, printr-un număr de 3 tranzacții în luna februarie 2022, astfel:

Date Text Value date Debit Balance
18.02.2022 ELIZA PATRICIA ECOBICI 18.02.2022 32.407,18 -5.308.020,16
21.02.2022 ELIZA PATRICIA ECOBICI 21.02.2022 1.007,19 813.000,58
25.02.2022 ELIZA PATRICIA ECOBICI 25.02.2022 125.007,20 484.789,58
TOTAL 158.421,57

S-a procedat la identificare acestei persoane fizice, pe baza informațiilor furnizate de bazele de date gestionate la nivelul D.I.I.C.O.T., constatându-se faptul că persoana menționată, de sex feminin, cetățean român, este în prezent denumită RUSEN ELIZA – PATRICIA, actuala soție a lui RUSEN IONEL, persoană de interes în cadrul cercetărilor efectuate.

***
Referitor la natura entităților utilizate în mecanismul de finanțare, un aspect relevant îl constituie natura juridică și activitatea efectivă a entităților prezentate persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU drept instituții bancare, entitățile identificate în prezenta cauză: WEALTH BANK Ltd, MIGOM BANK Ltd și BALTIC INTERNATIONAL BANK SE, sunt societăți comerciale care utilizează în denumirea lor termenul „BANK”.
Utilizarea acestui termen în denumirea societăților este relevantă în contextul concret al cauzei, înrucât, raportat la modul în care aceste entități au fost prezentate persoanei vătămate și la natura serviciilor pretins ofertite, era aptă să creeze aparența că aceasta relaționează cu o insituție bancară și că demersurile privind acordarea finanțării se desfășoară în cadrul unei proceduri reale.
În acest sens, aparența creată nu rezultă exclusiv din utilizarea termentului „BANK”, ci din coroborarea denumirii entităților cu celelalte elemente prezentate persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU, respectiv existența unor pretinse proceduri de creditare, solicitarea unor documente specifice, indicarea unor conturi pentru efectuarea plăților, invocarea unor reprezentanți ai pretinsei unități bancare, comunicarea unor pretinse aprobări ale creditului și solicitarea achitării unei sume cu titlu de garanție.
Prin urmare, folosirea denumirii care conține termenul „BANK” apare ca un element al mecanismului prin care era creată și menținută aparența unei relații bancare, de natură să determine persoana interesată de obținerea unei finanțări să acorde un grad sporit de încredere entității și persoanelor care se prezentau în numele acesteia.
Aceasă împrejurare prezintă o importanță deosebită sub aspectul inducerii în eroare, întrucât persoana vătămată nu a fost determinată să efectueze transferurile exclusiv în baza unor simple afirmații referitoare la posibilitatea obținerii unui împrumut, ci în contextul unei prezentări complexe, menite să creeze aparența unei operațiuni financiare desfășurate prin intermediul unor entități cu caracter bancar.

***

Din ansamblul probelor rezultă că GEORGESCU CĂLIN nu îl indică pe RUSEN IONEL ca pe o persoană care ar fi fost contactată întâmplător, ci îl prezintă ca pe o persoană care deține relațiile și posibilitățile necesare pentru soluționarea favorabilă a demersurilor privind creditarea. În același context, sunt făcute referiri la implicarea lui MASSIMILIANO ARENA, reprezentant al WEALTH BANK, aspect care raportat la ansamblul comunicărilor purtate cu persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU, contribuie la conturarea unei relații între cele trei persoane și la prezentarea operațiunii ca fiind una care putea fi soluționată prin intervenția acestora.
Relevant este faptul că rolurile atribuite celor trei persoane apar, din perspectiva discuțiilor analizate, ca fiind distincte, dar complementare:
• GEORGESCU CĂLIN este cel care inițiază demersul și facilitează relaționarea cu RUSEN IONEL;
• RUSEN IONEL este prezentat ca persoana care poate interveni și derula demersurile necesare pentru obținerea creditului;
• MASSIMILIANO ARENA este indicat ca persoana din interiorul instituției care ar fi putut sprijini sau confirma procedura de creditare;
În acest context, persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU i-au fost comunicate succesiv informații privind posibilitatea obținerii creditului, documentația necesară, existența unor sume pretins blocate în cont, aprobarea facilității de creditare și necesitatea achitării unei garanții.

Prin raportare la succesiunea faptelor, rezultă că aceste demersuri au avut ca finalitate determinarea persoanei vătămate LEU RĂZVAN-LIVIU să creadă că operațiunea liniei de credit reprezintă o operațiune reală și că achitarea sumei solicitate cu titlu de garanție constituia o condiție necesară pentru accesarea acesteia.
Persoana vătămată LEU RĂZVAN-LIVIU a efectuat, în acest context, transferurile de bani indicate în probatoriu, însă pretinsa creditare nu s-a concretizat, iar suma achitată cu titlu de garanție în cuantum de 1.100.000 euro, nu i-a fost resituită.

**************

Având în vedere că din probele adminsitrate rezultă bănuiala rezonabilă că persoanele sus menţionate au comis infracţiunile pentru care a fost începută urmărirea penală in rem, respectiv extinderea urmăririi penale şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 C.p.p. care să împiedice punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, prin ordonanța din data de 21.09.2026, în temeiul disp. art. 305 alin. 3 C.p.p., s-a dispus:

Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:
1. GEORGESCU CĂLIN, fiul lui Scarlat-Mihai și Aneta, născut la data de 26.03.1962 în mun. București, domiciliat în com. Mogoșoaia, str. 8 Martie nr. 18C, județ Ilfov, CNP: 1620326400089;
2. RUSEN IONEL, fiul lui Sebatin și Maria, născut la data de 04.03.1979 în mun. Constanța, județ Constanța, domiciliat în mun. București, Bd. Decebal nr.1, bl. H2, sc.2, et.9, ap.67, sector 3, CNP: 1790304131297;
3. MASSIMILIANO ARENA, cetățean italian, născut la data de 28.02.1970, în Soverato, Italia, domiciliat în Italia, Soverato, Via Riso F.Sco A1, resident în Marea Britanie cu adrese de reședință la Londra, 14A Findborough Road SW10 9EQ, respectiv Bank House Suite A, 81 Jules Road, Egham TW20 0DF, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
1.„constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen., constând în aceea că:
în cursul lunii septembrie 2021, GEORGESCU CĂLIN împreună cu RUSEN IONEL și ARENA MASSIMILIANO au constituit un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat, în special pe teritoriul României, până la data de 18.10.2023, data la care a încetat acțiunea de menținere în eroare a persoanei vătămate Leu Răzvan, în vederea comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, potrivit rolurilor asumate, prin inducerea și menținerea în eroare a unor oameni de afaceri români cu privire la posibilitatea accesării unor finanțări de la instituții financiare bancare din străinătate, având drept scop obținerea de către membrii grupului infracţional organizat a unor foloase patrimoniale injuste, constând în garanțiile bănești depuse de persoanele vătămate pentru accesarea creditelor respective.
2.„înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen. și art. 35 alin.1 din C.pen.(două acte materiale), constând în aceea că:
începând cu luna septembrie 2021, în cadrul unor întâlniri organizate pe raza mun. București și a mun. Câmpulung Muscel din județul Argeș, iar ulterior pe teritoriul Marii Britanii, Londra, la care au participat GEORGESCU CĂLIN, RUSEN IONEL, ARENA MASSIMILIANO și NEGOESCU ION, în realizarea scopului grupului infracțional organizat, membrii grupului infracţional organizat l-au indus în eroare pe numitul LEU RĂZVAN-LIVIU, în calitate de reprezentant al SC REAL CONCRETE LAND SRL, prin prezentarea ca adevărate a unor împrejurări mincinoase, respectiv că ar putea obține o finanțare de 6.000.000 euro prin încheiera unui contract de creditare cu instituția financiar bancară WEALTH BANK despre care au susținut că funcționează pe teritoriul Marii Britanii, însă aceasta avea sediul în Uniunea Comodorelor – Africa de Sud, în cadrul căreia RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA au susținut că au funcții de conducere, sub condiția depunerii unei garanții, astfel l-au determinat pe LEU RĂZVAN-LIVIU să transfere sumele de 2.500 de euro și de 1.000.000 euro la datele de 22 și 28.12.2021, din contul societății comerciale administrate de acesta în contul CH2908799955600031814, ce aparținea de fapt MIGOM BANK Ltd cu sediul în Commonwealth of Dominica, deshis la banca Incore Bank AG din Elveția, în scopul obținerii pentru membrii grupului infracţional organizat a acestei sume de bani.
Ulterior, prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări mincinoase, respectiv că se poate majora creditarea la suma de 15.000.000 euro, sub condiția depunerii unei garanții suplimentare, l-au determinat pe LEU RĂZVAN-LIVIU să transfere suma de 100.000 euro la data de 20.01.2022, din contul societății comerciale administrate de acesta în contul CH2908799955600031814, ce aparținea de fapt MIGOM BANK Ltd cu sediul în Commonwealth of Dominica, deshis la banca Incore Bank AG din Elveția, în scopul obținerii pentru membrii grupului infracţional organizat a acestei sume de bani.
cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen.

************
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până în acest moment procesual a rezultat faptul că membrii grupării infracționale organizate deţin la adresele de domiciliu sau la adresele unde aceştia locuiesc fără forme legale înscrisuri, documente, dispozitive și suporturi de stocarea datelor informatice ce ar putea conține probe în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de către GEORGESCU CĂLIN, RUSEN IONEL și MASSIMILIANO ARENA în demersurile privind acordarea unor facilități de creditare, relațiile existente între aceștia, modalitatea de inducere în eroare a persoanei vătămate, solicitarea și încasarea sumelor reprezentând garanțiile, precum și circuitul ulterior al sumelor de bani, inclusiv documente și date privind entitățile prezentate ca instituții bancare, comunicările între aceștia, documente transmise sau primite în legătură cu operațiunile de creditare și orice înscrisuri referitoare la alte persoane implicate în aceste demersuri ori alte înscrisuri în legătură cu faptele cercetate ori înscrisuri falsificate, astfel că efectuarea unor percheziţii domiciliare poate conduce la descoperirea şi stângerea probelor cu privire la infracţiunile cercetate, motiv pentru care apreciem că efectuarea unor percheziții domiciliare este necesară în cauză.
De asemenea, având în vedere faptul că membrii grupării infracționale utilizează pentru comunicarea aspectelor importante aplicaţia whatsapp, va fi necesară ridicarea mijloacelor tehnice utilizate de aceștia în vederea efectuării unor percheziţii informatice.
Bunurile – înscrisuri interesează urmărirea penală întrucât servesc ca elemente probatorii în cauză.
Pe cale de consecinţă, având în vedere prevederile art. 157 alin. 1 C.p.p., şi 158 alin. 1 şi alin. 4 C.p.p., a fost solicitată încuviințarea efecturării unor percheziții domiciliare la următoarele adrese:
1. imobilul situat în com. Mogoșoaia, str. 8 Martie nr. 18C, județ Ilfov, unde locuiește GEORGESCU CĂLIN, CNP: 1620326400089;
2. imobilul situat în com. Ciolpani, sat Izvorani, str. Complex Pacea/Olimpic nr. 12, județ Ilfov, locație folosită de GEORGESCU CĂLIN, CNP: 1620326400089;
3. imobilul situat în oraș Buftea, str. Independenței nr. 47, județ Ilfov, locație folosită de GEORGESCU CĂLIN, CNP: 1620326400089;
4. imobilul situat în mun. București, Bd. Decebal nr. 1, bl. H2, sc. 2, et.9, ap. 67, sector 3, unde locuiește RUSEN IONEL, CNP: 1790304131297;
5. imobilul situat în mun. București, bd. Basarabia nr. 114, bl. L13A, sc.A, et.5, ap. 20, sector 2, unde locuiește NEGOESCU ION, CNP: 1710825030019;

În consecință, prin încheierea de ședință nr. 39119/3/2026 din 18.09.2026 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală au fost emise mandatele de percheziție domiciliară nr. 2235-2239/UP/18.09.2026, cu valabilitate de 15 zile începând cu data de 18.09.2026.
În urma punerii în aplicare a mandatelor de percheziție domiciliară la data de 21.09.2026, din posesia suspecților au fost ridicate următoarele bunuri ce interează cauza, respectiv:

dispozitive și suporturi de stocare a datelor informatice ce ar putea conține probe în legătură cu activitatea infracțională desfășurată, agende/notițe cu diferite mențiuni, echipamente de bruiaj identificate și ridicate din autoturismul utilizat de către GEORGESCU CĂLIN, înscrisuri referitoare la WEALTH BANK indentificate și ridicate de la locația folosită de inculpatul RUSEN IONEL, document cu mențiunea „DIPLOMATIC PASSPORT – ORDER OF MALTA” emis pe numele GEORGESCU CĂLIN în calitate de „SENATOR” valabil în perioada „15.05.2025 – 14.05.2030”, „DIPLOMATIC ID” emis pentru „SENATOR GEORGESCU CĂLIN/PRIOR OF UNITED STATES OF AMERICA”, document emis de „E.A.T.M. – European Asian Trade Mission – Vienna/Austria” pe numele „GEORGESCU CĂLIN” cu valabilitate în perioada „15.05.2025 – 14.05.2030”.
Ca urmare a consultării surselor deschise, am stabilit că la data de 21 septembrie 2026, conform site-ului www.stiripesurse.ro Ambasada Ordinului Suveran Militar de Malta în România a transmis, o reacție oficială către acest site, precizând următoarele: Am citit în publicația dumneavoastră informația privind descoperirea unei cărți de identitate diplomatice presupus emise de Ordinul Suveran Militar de Malta pe numele unei persoane. Așa cum ați arătat corect în articolul dumneavoastră, există mai multe ordine false în România (așa-numitele «mimic orders»), care uneori au folosit în mod abuziv simbolurile noastre. Confirmăm, de asemenea, că persoana în cauză nu este membru al Ordinului Suveran Militar de Malta și că noi nu am emis niciodată un asemenea document.


Fiind audiat în cauză, GEORGESCU CĂLIN a ales să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Fiind audiat în cauză, RUSEN IONEL a menționat că își menține declarația dată în calitate de martor și în continuare a ales să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Persoanele în cauză nu sunt cunoscute cu antecedente penale, însă inculpatul GEORGESCU CĂLIN figurează cu următoarele mențiuni în cazierul judiciar:
- s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 26.02.2025 în dosar nr. 2226/221/P/2023 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru art. 5 OUG 31/2002; art.3 alin.1 OUG 31/2002, art. 6 alin.1 Legea 157/2018; art. 38 alin. 1 C.pen., cauză în care s-a dispus măsura preventivă a controlul judiciar, prelungită succesiv până în luna aprilie 2026,
iar la data de 01.07.2025 a fost emis rechizitoriu.
- s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosar nr. 6720/284/P/2024 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru art. 32 rap. la art. 214 alin.2, art. 397 alin.2, art. 404 din C.pen.

*
* *

Date privind măsurile preventive dispuse de procuror:

Prin ordonanțele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din data de 21.09.2025 s-a dispus:
REȚINEREA inculpatului GEORGESCU CĂLIN, fiul lui Scarlat-Mihai și Aneta, născut la data de 26.03.1962 în mun. București, domiciliat în com. Mogoșoaia, str. 8 Martie nr. 18C, județ Ilfov, CNP: 1620326400089, în sarcina căruia se reţin comiterea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen. și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen. și art. 35 alin.1 din C.pen.(două acte materiale), cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen, pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 21 septembrie 2026, ora 17:25 și până la data de 22 septembrie 2026, ora 17:25.
REȚINEREA inculpatului RUSEN IONEL, fiul lui Sebatin și Maria, născut la data de 04.03.1979 în mun. Constanța, județ Constanța, domiciliat în mun. București, Bd. Decebal nr.1, bl. H2, sc.2, et.9, ap.67, sector 3, CNP: 1790304131297, în sarcina căruia se reţin comiterea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat”, prev. de art. 367 alin. 1 și 3 din C.pen. și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 din C.pen. rap. la art. 2561 din C.pen. și art. 35 alin.1 din C.pen.(două acte materiale), cu aplic. art. 38 alin. 1 din C. pen, pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 21 septembrie 2026, ora 18:00 și până la data de 22 septembrie 2026, ora 18:00.

* * *
Dispunerea măsurilor preventive privative de libertate este evident necesară în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale, în contextul în care probatoriul administrat urmează să fie completat prin activități constând în:
- Identificarea și audierea martorilor/ persoanelor vătămate rezultate din punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică/ percheziții informatice;
- Obținerea mandatelor de percheziție informatică și studierea materialelor rezultate, respectiv a comunicațiilor purtate prin intermediul aplicațiilor de comunicare ce folosesc traficul de internet;

Astfel, se constată că cercetarea în libertate a inculpaților ar crea o stare de temere asupra persoanele ce urmează a fi audiate, iar declarațiile acestora în această stare ar duce la denaturarea adevărului.
Toate mijloacele de probă dovedesc că, prin organizarea minuțioasă, amploarea activităților ilicite și perseverența infracțională în desfășurarea acestora (în mod coordonat și constant), inculpații prin infracțiunile săvârșite sfidează practic întreaga ordine publică, în contextul în care aceștia pozează în exemple de urmat în cadrul societății, conturând o imagine de urmat pentru alte persoane.


Toate actele de urmărire penală îndeplinite până la acest moment confirmă periculozitatea socială sporită a inculpaților, care au acționat în mod coordonat, activitate infracțională desfășurânu-se pe o perioadă îndelungată de timp, mai exact în perioada septembrie 2021 – octombrie 2023, în scopul de a-și satisface, în mod ilicit, propriile interese financiare. Apreciem astfel că este întrunită condiția pericolului social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, pericol reliefat de gravitatea faptelor, de natură să creeze societății în ansamblu temerea că fapte de o asemenea amploare beneficiază de clemența organelor de aplicare a legii.

În acest context trebuie observat că legea penală română definește clar condițiile privării de libertate, fiind accesibilă, previzibilă și suficient de precisă pentru a permite cetățeanului-înconjurat la nevoie de consilieri pregătiți, să prevadă consecințele ce pot deriva dintr-un anume act. (hot Creangă împotriva Ro. p 70), astfel că măsura arestării preventive poate fi luată în calcul, în prezenta cauză.
Art. 218 și art. 223 alin 2 C.pr.pen., prevăd posibilitatea dispunerii unor măsurii preventive privative de libertate, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă (care să convingă un observator neutru și obiectiv, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului-hot. Creangă împotriva României, p. 61) cu privire la comiterea uneia dintre infracțiunile expres enumerate în textul de lege, sau pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puțin 5 ani și dacă pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine persoana în cauză, a antecedentelor penale și a altor împrejurări de natură personală, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din economia art. 202 alin 1 C.pr.pen., se desprinde faptul că o măsură preventivă poate fi dispusă dacă de asemenea, există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni, deci în scopul evitării unor riscuri.
Pe de altă parte, cerința impusă de alin. 3 al art. 202 C.pr.pen., prevede că măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.
Analizând în atare context, într-o primă fază, condițiile instituite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. și art. 202 alin. 1 C.pr.pen., (existența probelor care să contureze suspiciunea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de ”constituire a unui grup infracţional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”) se impune mai întâi precizarea faptului că din procesele - verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental privat, declarație persoană vătămată, declarație martor, procesele verbale de investigații, precum și raportul de constatare prin care a fost stabilit traseul sumelor de bani transferate drept garanție, rezultă suspiciunea rezonabilă (motive verosimile) care să convingă un observator neutru și obiectiv (hot Creanga p 61) că inculpații au comis infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.
Ducând mai departe analiza întrunirii condițiilor prev. de C.pr.pen., incidente demersului Parchetului, se observă că gravitatea comportamentului inculpaților rezultă în primul rând din comiterea unei fapte penale evaluate in abstracto de legiuitor, ca fiind cu un grad ridicat de periculozitate pentru valorile sociale, aspect ce rezultă prin stabilirea posibilității instituirii măsurii arestării preventive pentru infracțiuni de ”constituire a unui grup infracţional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”, prin stabilirea unui prag de pedeapsă cu închisoarea de 5 ani, care face posibilă o privare de libertate pe parcursul anchetei penale.
Apreciez că gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații rezultă într-o mare măsură din modalitatea concretă și din circumstanțele în care acestea au fost comise (”constituire a unui grup infracţional organizat” și „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată”) însă determinant pentru instituirea unei măsuri preventive privative de libertate este și faptul că inculpații au pus la punct un plan infracțional bine conturat.
În atare context, apreciem că o altă măsură, mai puţin aspră, cum ar fi arestul la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune nu mai poate satisface cerinţele de siguranţă socială şi nu poate contribui într-o măsură eficientă la realizarea scopului anchetei penale demarate împotriva persoanelor cercetate.
Prin urmare, în astfel de condiții, exista dovada certă că un comportament antisocial a devenit o obișnuință și încălcarea din nou a normelor de conviețuire socială rămâne doar o chestiune de timp dacă autoritățile nu adoptă o poziție fermă, motiv pentru care arestarea preventivă este singura în măsură să satisfacă administrarea corectă și eficientă a justiției penale, precum și împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni.
Lipsa unei măsuri preventive, privative de libertate, poate da naștere, în mod real, unui sentiment de insecuritate în rândul colectivității și se poate crea aparența că organele judiciare nu reacționează eficient în cazul comiterii repetitive a unor astfel de infracțiuni, iar cercetarea inculpaților în stare de libertate poate încuraja și alte persoane să comită infracțiuni de natura celor pentru care inculpații sunt cercetați (fiind îndeplinite astfel și condițiile art. 202 alin. (1) C.pr.pen., referitoare la necesitatea măsurii preventive.)
Societatea este îndreptățită să se apere împotriva unor astfel de infractori, în cazul cărora, din păcate, nu mai poate fi vorba de reeducare, având în vedere că aceștia au plănuit comiterea infracțiunii în mod minuțios, pe o durată mare de timp.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților rezultă faptul că doar față de inculpatul GEORGESCU CĂLIN a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiuni grave, fiind trimis în judecată, dar acest aspect nu poate reprezenta un impediment pentru arestarea acestora.
Prin urmare, măsurile preventive privative de libertate sunt singurele măsuri de natură să corijeze conduita inculpaților, dar și să apere societatea de comiterea unor viitoare posibile infracţiuni, din partea acestora, eventuala aplicare a măsurilor controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune, fiind în mod evident lipsite de eficienţă, faţă de caracterul grav al infracțiunilor comise şi de periculozitatea inculpaților, (fiind îndeplinite astfel și condițiile art. 202 alin. (3) Cpp., referitoare la proporționalitatea măsurii preventive.).
În privința existenței unui pericol social concret la adresa ordinii publice se impune precizarea că nicio societate civilizată nu acceptă manifestări de tipul celor regăsite în comportamentul inculpaților. O comunitate relativ restrânsă percepe cu o mare intensitate gravitatea unor astfel de fapte, cum sunt cele pentru care se solicită arestarea preventivă, iar în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților se poate trage concluzia că societatea în care trăiesc nu este capabilă să reacționeze și să reprime faptele care constituie o reală tulburare a ordinii publice, la care sunt îndreptățiți prin edictarea unor norme de natură penală.
Având în vedere că ordinea publică implică desfăşurarea normală, armonioasă şi în deplină siguranţă a relaţiilor sociale, apreciez că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis posibilitatea luării măsurii arestării preventive, dacă există pericol, printre altele, ca inculpații, să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică (hot. Calmanovici împotriva României, p. 93).
Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că gravitatea deosebită și reacția publicului la comiterea anumitor infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. (hot. Jiga c. Ro.)
În cauza Dan Patriciu c. României, condiţia legalității privării de libertate statuată de Curte este existenţa unei suspiciuni rezonabile care presupune existenţa unor fapte sau indicii de natură a convinge un observator neutru şi obiectiv că persoana în cauză a comis o infracţiune. Totuşi, faptele care dau naştere acestor suspiciuni nu trebuie să fie de aceeaşi forţă precum cele necesare pentru a justifica condamnarea sau pentru punerea sub acuzare, aspecte ce intervin la o fază ulterioară a procesului penal.

Unul este Mircea Sime, il vedeti pe la Romania TV miscandu-se ca reporter prin toata tara. A fost mult timp cameraman.

Asta i-a daunat enorm din doua puncte de vedere: l-a invatat sa ramana in spatele camerei cu orice pret, fiindca, nu-i asa, cameramanii n-ar trebui sa aiba creier, si doi, l-a invatat sa fie prea modest.

Dar Sime sau, de exemplu, Lucian Muntean, colegul meu de la NCN, sunt tipi formidabili.

Mircea Sime e mega ziarist si vreau sa il vada azi si cei 300 000 de cititori ai Strict Secret. A condus aceasta emisiune impecabil, fara isterii de realizator, a pus intrebarile care sa il stoarca pe invitat de ce e mai interesant in el. Fii mai constant, Mirceo!

De cealalta parte, avocatul clujean Alexandru Rîşnițǎ, surpriza zilei de ieri (interviul trebuie citit cu time line aferent - nu stiau ca va fi retinut CG, nici ca va fi eliberat).

Alex poate fi considerat unul dintre cei mai buni penalisti din România, dar, cu siguranta, e un cetatean de foarte bun simt, analitic si pertinent, care vorbeste despre tara asta si haosul din ea ca un român ce nu mai stie ce sa faca cu sentimentele lui de trăitor pe aceste meleaguri.

Azi noapte, era ora unu cand mi-a aparut in feed aceasta emisiune si nu m-am putut culca pana nu am terminat-o.

Ce ar fi oare daca presa s-ar face peste tot asa? Daca invitatii ar avea aceasta calitate a prestatiei?

Ce tara am avea daca am invata cu totii sa nu mai mancam cacat?

Liviu Alexa

Mircea Sime: Bun găsit, prieteni, la Politic Live! Invitatul meu de astăzi este avocatul Alexandru Rîșniță. Trebuia să fie de mult invitatul meu, mea culpa! În sfârșit, astăzi ne vedem. Te salut!

​Alexandru Rîșniță: Mulțumesc pentru invitație, Mircea!

Mircea Sime: Ce e nou la tine, foarte scurt?

Alexandru Rîșniță: Nou la mine? Absolut nimic. Lucrez toată ziua, nu prea am timp de alte chestiuni noi.

Mircea Sime: Te plimbi așa, între Cluj și București?

Alexandru Rîșniță: Mă plimb prin toată țara: mâine sunt la Iași, vineri am la Craiova... dacă nu mi-a plăcut școala!

Mircea Sime: N-aș zice chiar așa. În schimb, te întâlnești cu tot felul de lume.

Alexandru Rîșniță: E adevărat.

Mircea Sime: Unii ar zice lume mai pestriță, alții ar zice și oameni de calitate. Asta e meseria.

Alexandru Rîșniță: Finalmente, asta este. Lucrezi exclusiv în sfera dreptului penal. Bine, invariabil cunoști și alte persoane care n-au tangență cu sfera dreptului penal, dar, într-adevăr, ai un reach mult mai mare în profesia asta.

Mircea Sime: Și, fără laude aduse acum, ești efectiv unul dintre cei mai buni penaliști din România.

Alexandru Rîșniță: Îți mulțumesc, Mircea!

Mircea Sime: Și pentru că vorbim de sfera penalului, astăzi de dimineață toată România a fost plesnită de o știre: Călin Georgescu, luat „pe sus” din trafic, spuneai tu, la ora 5:00...

Alexandru Rîșniță: Așa văzusem în ziare, undeva înainte de orele percheziției.

Mircea Sime: Înainte de orele percheziției, care trebuie să fie ora 6:00 dimineața.

Alexandru Rîșniță: Ora 6:00, în general. Deci, înainte de percheziție.

Mircea Sime: Ne-am obișnuit din perioada doamnei Kovesi că la ora 6:00...

Alexandru Rîșniță: Ora 6:00... Și în ziua de astăzi tot la 6:00 se fac, întotdeauna s-au făcut la 6:00. El mergea la bazin undeva pe la 5:45. Începe cu un plus de imagine aici, zic eu. Domnul Georgescu, la 5:45 la bazin... sportiv, om serios, disciplinat!

Mircea Sime:La 5:45 să te duci la bazin...

Alexandru Rîșniță: Eu îl invidiez. Eu nu pot, dar îl invidiez că are puterea și disciplina să facă așa ceva.

Mircea Sime: Bun, hai să o luăm altfel. Cum îl vezi tu pe acest domn Călin Georgescu?

Mircea Sime: Un personaj interesant, fără doar și poate. Efectiv pe acuzația de astăzi, de exemplu, ca să o tratăm pe aceasta, sigur că nu știm încă nimic, dar anumite chestiuni au fost devoalate prin comunicatul DIICOT.

Mircea Sime: Voit?

Alexandru Rîșniță: Stabilite, da, nimic neobișnuit. Ce am văzut eu până să ajungă știrea, care e de acum câteva ore oricum, faptul că a fost depusă o plângere în 2021 de către un domn Răzvan Leu, care este fiul lui Leu Balamuc de la Buzău (condamnat definitiv la o pedeapsă de 7 ani, un om care a devalizat statul român prin evaziuni, făcea asfaltări în zonă, ceva de genul ăsta). Deci este fiul acestui domn. Asta nu înseamnă că denunțul n-are credibilitate, dar trebuie să avem totuși toate piesele în joc în momentul în care evaluăm seriozitatea acestui dosar. Plângerea este depusă... Împrumutul acela este în 2021, apropo de o garanție pentru obținerea unui împrumut pe care l-ar fi intermediat și Călin Georgescu. Asta am citit în ziare. Plângerea se face în februarie 2024...

Mircea Sime: La mulți ani după!

Alexandru Rîșniță: La mulți ani după, și este arestat la final de 2026.

Mircea Sime: Mă rog, nu e arestat deocamdată, la ora la care discutăm noi.

Alexandru Rîșniță: În momentul în care se face percheziție acasă, de obicei măcar te rețin, dar deși s-ar cam isteriza populația, nu știu dacă ar fi o alegere bună. Știți că, în general, măsurile preventive se dispun pentru că lăsarea în libertate a unui inculpat ar genera pericol pentru ordinea publică.

Mircea Sime: Da, da.

Alexandru Rîșniță: Ăsta cred că e primul inculpat pe care dacă îl arestezi generezi pericol pentru ordinea publică, pentru că are acel nucleu de votanți care, fără doar și poate, vor ieși în stradă dacă el este privat de libertate.

Mircea Sime: Deja au ieșit în stradă, oamenii deja au ieșit.

Alexandru Rîșniță: Ce trebuie să observăm? Prima chestiune aici: competența DIICOT. DIICOT este competent atunci când ai un grup infracțional organizat care săvârșește înșelăciuni. Aici avem o singură presupusă înșelăciune, deci eu aș merge pe ideea că este o arogare artificială a competenței DIICOT. Aveau trei persoane și au spus: „Bun, este grup infracțional organizat”. Grup infracțional organizat ce înseamnă? Înseamnă că ai trei persoane, într-adevăr, dar trebuie să ai un lider, un nucleu, roluri stabilite, un program de săvârșire a infracțiunilor predicate — adică un grup specializat în săvârșirea de înșelăciuni cu acest tip de schema. Aici avem doar o singură faptă la nivel declarativ (cel puțin o presupusă faptă), și atunci cred că este o construcție artificială aceasta de „constitruire de grup infracțional organizat”. Iar fără grup infracțional organizat, nu era competent DIICOT-ul.

​Acum m-ați întrebat de Călin Georgescu. Fără doar și poate, răspunsul la întrebarea dumneavoastră despre cum l-aș cataloga — și este regretabil că îl cataloghez așa, dar este realitatea: domnul Călin Georgescu este un inamic al statului român. Așa îl vede statul român. Nu eu, nu dumneavoastră, ci statul român îl vede ca pe un inamic. Au anulat alegerile totalmente aiurea...

Mircea Sime: Trebuie să ne uităm și cine e statul la ora asta.

Alexandru Rîșniță: Cine e statul? Bună întrebare! Tocmai ne spunea Nicușor Dan că el e șeful sistemului...

Mircea Sime: Ne-a spus asta...

Alexandru Rîșniță: Că nu se poate lupta cu sistemul, că el e șeful sistemului...

Mircea Sime...și că a stat de vorbă cu sistemul de multe ori.

Alexandru Rîșniță: De multe ori!

Mircea Sime: Dar nu ne-a spus cine e sistemul.

Alexandru Rîșniță: Ei, bănuim! Bănuim, și dacă știm, de ce să spunem finalmente, nu?

Mircea Sime: Deci este inamicul acestui sistem.

Alexandru Rîșniță: Fără doar și poate.

Mircea Sime: Cum a ajuns să fie inamicul acestui sistem?

Alexandru Rîșniță: Prin câștigarea alegerilor care au fost validate și ulterior anulate. Ne-am făcut de rușine cu chestiunea aia. Anularea alegerilor este o pată pe istoria României și un precedent foarte periculos.

Mircea Sime: Pare că ne chinuim acum...

Alexandru Rîșniță: Pare că ne chinuim. Și știți cum tot avem chestia asta cu rușii: „Vin rușii, modifică...”. Rușii au inventat defenestrarea — aruncarea de la geam. Da, se mai aruncă câte unul de la geam, înjunghiat în spate de două ori, sare de la balcon... Se întâmplă zilele acestea.

​Și noi avem un fel de defenestrare, nu știu dacă ați observat. Folosim CCR-ul să scoatem oameni din joc: Diana Șoșoacă defenestrată de două ori (a zis CCR-ul că nu e ok); Călin Georgescu trece la CCR, se validează turul întâi, iar la patru zile distanță, „parcă nu prea e ok, haideți să anulăm alegerile”. Și acum avem exemplul Dominic Fritz, executat și el, defenestrat virtual vorbind printr-o manoperă și o mașinațiune juridică legală, ceea ce este foarte urât din punctul meu de vedere. Și unde se vor opri chestiunile astea?

Mircea Sime:Unde?

Alexandru Rîșniță: Tocmai, că nu se vor opri! Uitați-vă ce se spune acum: este o lege care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie și care face foarte dificilă înființarea unui nou partid. Ați văzut legea aia?

Mircea Sime: Păi, tot pentru Georgescu! Toată lumea vorbea că Georgescu își face partid.

Alexandru Rîșniță: Nu mai ajungi la instanță, treci la AEP (Autoritatea Electorală Permanentă), te verifică autoritatea, după aceea contești tu la instanță, dar deciziile sunt executorii de la autoritate. Oricum te scoate AEP din joc, li se dă cam prea mare putere la AEP. Toate partidele trebuie să aibă o programă clară; dacă deraiezi de la programă, te pot desființa. Astea sunt foarte periculoase și antidemocratice, mi se pare mie.

Mircea Sime: Bun. Da, asta a ajuns pe tapet tot cu sprijinul partidelor, că tot oamenii din partid au votat-o.

Alexandru Rîșniță: Să zicem cu sprijinul sistemului, că sistemul înglobează mai multe partide sau membri de partid. Eu cred că sistemul n-o să mai facă niciodată greșeala pe care a făcut-o în 2024: au scăpat un pic lucrurile de sub control și chiar a ieșit o persoană votată de oameni. Asta nu era ok, nu ăsta era planul nostru: „Mai băgăm o fisă, anulăm tot, nu-l mai lăsăm să candideze, îi facem un dosar penal și vedem acum cu cine rămânem, cine iese”.

Mircea Sime: Și atunci ne punem întrebarea: dacă ajungem la alegeri anticipate, care este garanția că vom avea alegeri adevărate, corecte?

Alexandru Rîșniță: Corecte? Din punctul meu de vedere, se fură un procent mic — care la parlamentare nu contează așa de mult, se fură un 4-5%...

Mircea Sime: Din tabletă...

Alexandru Rîșniță: ...dar la prezidențiale, cu 4-5% ești președinte sau nu ești președinte. Uitați diferența la George Simion: cât a luat în diaspora în primul tur față de al doilea tur! Cine îmi explică mie treaba asta? Spunea la un moment dat cineva că „păi se explică prin faptul că cei din diaspora au votat împotriva lui Crin Antonescu și de aceea au votat inițial cu George Simion”. Nu se gândesc ăia din diaspora la mașinațiuni și cum să-și pună ei votul în primul tur ca mai apoi să-l schimbe în al doilea tur. Departe de mine gândul să cred

Mircea Sime: Explicația sistemului.

Alexandru Rîșniță: Atunci explicația este a sistemului: până la urmă contează cine numără, nu cine votează. Mă rog, la alegerile parlamentare contează mai puțin dacă se va ajunge la anticipate sau nu. E o presiune foarte mare să nu se ajungă, dar eu am o suspiciune că se va ajunge, pentru că în realitate toată lumea vrea anticipate. V-ați spus odată problema asta: ce au în comun... Eu nu sunt implicat în politică, nu mă pricep la politică, dar am foarte mulți prieteni implicați în politică și de acolo mai prind câte o idee. Ideea este aceasta: ce are în comun Bolojan cu Fritz și cu Grindeanu? Ce au acești trei domni în comun?

Mircea Sime: O prietenă?

Alexandru Rîșniță: Nu, nu! Probabil te gândeai la altceva. Ce au în comun este că niciunul dintre ei n-a făcut listele la parlamentare. Le-au făcut Ciucă, Lasconi și Ciolacu. Nu au oamenii lor. Și atunci, ca să nu ai probleme personale la nivel ierarhic în partid, cred că tuturor le convin anticipatele, să vină să zică: „Cât am eu acum, 16%? Și dacă rămân cu 14,2%, măcar sunt oamenii mei!” Uite că Bolojan se chinuie să-i scoată pe unii din partid, se judecă prin instanțe. Așa, facem anticipate, ăia nu mai sunt pe listă și salut, s-a terminat șmecheria! Eu cred că asta vrea toată lumea, și desigur cel mai bine va ieși AUR aici, care probabil va lua 40%.

Mircea Sime: Jocul este strict în interiorul statului român sau are și o componentă, să zic așa, europeană/bruxelleză?

Alexandru Rîșniță: O componentă europeană există fără doar și poate la desemnarea premierilor. După cum vedeți, dacă locuiești în România, nu ești bun de premier în România. Sunt desemnate doar persoane care locuiesc de 20 de ani în țări străine: Tomac, vecin cu Siegfried Mureșan... Siegfried Mureșan locuiește — mă rog, a plecat din țară de 22 de ani, dacă nu mă înșel, din 2004, nu locuiește pe aici, locuiește cu soția acolo. Oameni străini, finalmente, diaspora. Nu știu, n-avem din ăștia din țară? Nu e unul mai de Doamne-ajută să propunem de aici?

Mircea Sime: Cu siguranță ar fi și au fost, doar că na...

Alexandru Rîșniță: Singura explicație: ăștia care s-au aciuat pe acolo pe lângă Bruxelles sunt promovați, zic eu, de forțe străine, un alt sistem. Pe ăștia de la noi îi cunoaștem, sunt de la noi din curte: „Luați-i pe ăștia, ăștia ai voștri nu-i cunoaștem așa bine, nu-i puneți pe ăia”.

​Mircea Sime: Revenind la Călin Georgescu: mă uitam de dimineață, au apărut tot felul de postări, grafice, unele făcute cu AI-ul, pentru că e la modă și ți le face foarte repede dacă îi dai niște informații. Și s-a vorbit încă din prima... Cei de la Gândul, dacă îmi aduc bine aminte, au postat primul grafic: rețeaua MIGOM, Rusia–România. Deci, practic, sistemul n-a încetat să se ducă în zona de Rusia, pentru că ei trebuie să demonstreze de ce au anulat alegerile. Și mă gândesc ce legătură are... Eu nu sunt bun cunoscător a ceea ce înseamnă justiția (de aceea ai nevoie de un avocat, ca să te conducă în zona asta), și atunci mă gândesc cu mintea mea: ce legătură are treaba asta cu bănuții ăștia pe care i-a primit de la respectivul de care ziceai, care se află în pușcărie, cu alți bani? Leagă conturile cumva?

Alexandru Rîșniță: O să vă spun o informație foarte interesantă: în America există o anchetă despre anularea alegerilor din România, unde există o persoană care a participat activ la anularea alegerilor din România și care i-a denunțat pe toți ceilalți. Astăzi, știți, în premieră de la mine...

Mircea Sime: Cine este acea persoană?

Alexandru Rîșniță: Nu pot să vă spun. Eu am aflat într-o întâlnire total întâmplătoare cu cineva din conducere din America și care, discutând despre România, mi-a devoalat chestiunea asta.

Mircea Sime: Unde o să ducă treaba asta și de ce ar fi făcut așa?

Alexandru Rîșniță: O să ducă la aflarea adevărului, zic eu.

Mircea Sime: Deci până la urmă tema aruncată pe piață de unii și de alții cum că „domnule, americanii știu, există în America...” O chestiune pe care au dus-o în derizoriu cei de la PNL și USR în mod special; au zis: „Nu există, n-are America nicio treabă cu asta, nu cercetează America nimic!”

Alexandru Rîșniță: Da, americanii știu tot ce s-a întâmplat aici. Ideea este că asta e și riscant: gândiți-vă că Nicușor Dan ne-a promis de un an și jumătate că vom primi cu toții, și are datoria să facă public, raportul privind anularea alegerilor. Ați văzut vreun raport?

Mircea Sime: N-am văzut nimic! Îmi aduc aminte de stângăciile de la începutul mandatului dumnealui, când s-a perindat cu nu știu ce dosare prin avion, prin Europa, arătându-le unor șefi de stat...

Alexandru Rîșniță: Riscul știți care este? Să vină cu niște minciuni, „ăsta e raportul”, și după aceea să dezvăluie americanii ce s-a întâmplat de fapt. Ăsta e un risc major, cred că ar fi o rușine, dar până atunci sunt ținuți unii de ceilalți, nu vor...

Mircea Sime: Și atunci ne gândim: e o bătălie SUA–Europa?

Alexandru Rîșniță: Este o bătălie SUA–Europa, fără doar și poate.

Mircea Sime: Cine câștigă?

Alexandru Rîșniță: Păi, uită-te cine participă în bătălia asta: Siegfried Mureșan. Siegfried Mureșan e în conflict cu Elon Musk și cu Trump (și-au șters comentariile între timp, dar avea niște comentarii chiar jignitoare și peiorative, că „nu știu ce portocală”...). Elon le-a scos, cum că ar fi foarte periculos să iasă Trump din nou președinte, că e un pericol pentru societate, că e un om nebun... Niște postări din astea de care eu zic că ar trebui să ne ferim noi, ca țară nu deosebit de importantă în zonă, nu foarte mare, să criticăm împăratul planetei, vorba aceea. Ăștia sunt un imperiu în America! Ar trebui să ne ferim să criticăm, la fel cum și doamna Țoiu ar trebui să se ferească să spună că noi suntem pregătiți să răspundem militar Rusiei. Mi se par niște afirmații total hazardate pentru un diplomat, mă rog, ea vine de la ONG, nu-i diplomată, e ONG-istă...

Mircea Sime: Cred că confundă asociațiile; Rusia nu este o asociație.

Alexandru Rîșniță: Nu este! Și nici nu cred că uită chestiunile astea cu ușurință, că e o țară foarte mândră. Cred că diplomația asta implică: să nu te apuci să zici că îl bați pe Gheorghe sau pe Ion, ci să zici că vom vorbi și vom găsi o soluție de mijloc și cu Gheorghe, și cu Ion. Cu asta ne-am cam spus toate pe palierul respectiv.

Mircea Sime: Am înțeles. O să ne îndreptăm un pic spre vizita președintelui Nicușor Dan în SUA. Iată, tocmai într-un moment în care în țară se întâmplă alte lucruri. Aici vin eu cu o afirmație făcută de un prieten care îmi spunea astăzi: „Cred că Nicușor Dan și-a dat seama...” N-am înțeles exact ce vrea să spună, dar îmi spunea prietenul ăsta: „Cred că Nicușor Dan și-a cam dat seama că nu mai poate să tragă targa pe uscat”.

Alexandru Rîșniță: Mișto!

Mircea Sime: Și atunci ne-am trezit cu săltarea lui Georgescu și vedem ce se va mai întâmpla în zona asta. Dar până una-alta, că tot am mai discutat, am văzut că Nicușor Dan a avut o serie de întâlniri în SUA ieri deja, din cauza fusului orar, și am văzut că s-a văzut acolo cu un domn interesant (ca să nu greșesc), un domn cu care a avut un schimb de replici, sau mai degrabă acel domn la adresa dumnealui, în momentul în care a fost vorba despre Legea Vexler...

Alexandru Rîșniță: Ah, cel de la World Jewish Organisation?

Mircea Sime: Exact, exact! Și stau și mă întreb: ce cauți tu la acel domn să-ți strângă mâna? Ba mai mult decât atât, te și prinzi pe după umeri, deci efectiv îți arată prin limbajul corpului cine este peste tine, ăla e peste tine!

Alexandru Rîșniță: Păi, hai să vă spun altă chestie: cum spunea Voltaire, verifică pe cine n-ai voie să critici ca să știi cine te conduce. În cartea fundamentală a drepturilor omului este un drept: dreptul de liberă apreciere a istoriei. Dreptul de liberă apreciere a istoriei suferă o singură restricție: Holocaustul și suferința evreilor. Acolo orice negație e infracțiune, în public e infracțiune. Holodomorul poți să-l negi cât vrei tu, Gulagurile poți să le negi cât vrei tu, poți să negi tot felul de alte genociduri, dar ăsta în mod particular nu, în nicio țară civilizată.

Mircea SIme: Ok, dar acum ne uităm și foarte multă lume se uită la ce se întâmplă între Israel și Palestina... Cu toții am fost cuprinsi de groază și unii chiar de panică în momentul în care am văzut că acolo a izbucnit din nou un război. Ce s-a întâmplat efectiv... I-am văzut pe cei din Palestina, nu știm nici astăzi dacă chestiunea aceea... Unii cred că a fost o chestie făcută special din interiorul Israelului...

Alexandru Rîșniță: Niște biciclete cu Super Mario Kart...

Mircea Sime: Da, da, pentru a putea ulterior ataca Israelul.

Alexandru Rîșniță: Ai fost vreodată în Israel?

Mircea Sime: N-am fost niciodată în Israel

Alexandru Rîșniță: Nu poți să mergi 2 metri că e numai armată peste tot, ziduri și pereți. Și ăia cu Super Mario Kart, cu biciclete cu elice, au trecut ei pe acolo!

Mircea Sime: Păi de aici probabil și suspiciunile unora. Cum să vedem treaba asta? Efectiv acolo e un genocid și, cu toate astea, am văzut că chiar și americanii s-au cam săturat să-i mai susțină.

Alexandru Rîșniță: Din punctul meu de vedere (că de asta am murit la Revoluție, să avem fiecare câte o părere): una la mână, eu am și publicat pe tema asta de drept internațional penal, pe legitima apărare între state. Aici ar fi un genocid, i-ai încadra acolo, și chiar pot să spun că nu este nicio acțiune de legitimă apărare din partea Israelului, ci este din punctul meu de vedere un genocid. E groaznic ce se întâmplă, omoară copiii din Gaza! Acum, într-adevăr, ăia din Hamas... eu ce să zic? Dacă într-o familie cu șapte copii omori trei, tot restul familiei nu devine Hamas? Ce le-a mai rămas și acelor oameni? Nu mai au casă, nu mai au nimic, ce să facă altceva?

​Deci acolo sunt niște probleme de umanitate extraordinare. Sunt probleme până la urmă și pentru voi, cei din spațiul mediatic: sunt țintiți jurnaliștii! Cei mai mulți jurnaliști morți cred că în ultimii 50 de ani au fost aici, vreo 400. Cum află că faci un reportaj, pozezi niște lucruri, îți mai cade câte o rachetă în cap! Deci cred că e destul de periculos și pentru voi să mergeți să raportați ce se întâmplă cu adevărat acolo, e greu și pentru noi din public să vedem. Dar ce este cert este că au nivelat toată Gaza, toate construcțiile civile. Sigur că erau tuneluri militare, am văzut două-trei poze, să fi fost, să nu fi fost, e indiferent: este inadmisibil să omori civili sau să omori copii, din punctul meu de vedere, și îmi asum chestia asta. Nu mă interesează politicile astea, eu n-am nimic cu evreii, Doamne ferește, să nu mi-o iei în nume de rău, dar am o problemă cu politica expansionistă a statului Israel. Asta e, nu e în regulă, și cine zice că e în regulă...

Mircea Sime: Dar nu sunt cumva vinovați americanii într-un fel sau altul că i-au susținut atâta timp, că i-au sprijinit?

Alexandru Rîșniță: Fără doar și poate! Dar oare de ce i-au sprijinit? Ce ziceți?

Mircea Sime: Păi, nu știu... Conduc cumva evreii America?

Alexandru Rîșniță: Eu aș zice că da. Este un reportaj cu un tip foarte interesant, stă în fața Congresului American, tot un coleg de-al vostru, și îi întreabă: „America first or Israel first?” Și nu răspunde niciunul, niciunul! Pe toți îi întreabă, e în fiecare zi acolo și întreabă. Este pe YouTube. Că dacă zice „America first”, îi retrag banii...

Mircea Sime: Era gluma aceea cu Benjamin...

Alexandru Rîșniță: Da, da, The Benjamins! Așa e.

Mircea Sime: Plecând de la întâlnirea pe care a avut-o președintele acum în America, cum să vedem toată treaba asta?

Alexandru Rîșniță: Supărarea acestui domn reprezentant al World Jewish Organization era în legătură cu Legea Vexler, pe care Nicușor Dan a trimis-o la CCR, au contestat-o la CCR.

Mircea Sime: S-au împăcat?

Alexandru Rîșniță: Nu știu dacă s-au împăcat. Eu ce vreau să spun: nu prea pot să identific o chestie bună pe care a făcut-o Nicușor Dan într-un an și jumătate, asta e singura, legea nu e previzibilă, de aceea a trimis-o la CCR. Sigur, CCR-ul, sub presiune... E vorba că nu e previzibilă legea: comunicarea prin orice mijloace a unor persoane care au făcut parte din organizație (acum Eminescu, Goga...)

Mircea Sime: Ambiguă.

Alexandru Rîșniță: Super ambiguă, nu mai știi! Ai impresia că Eminescu e pe bani, vorba aceea, jumătate din oamenii ăștia vizați de lege sunt pe bani. Ce facem? Schimbăm și bancnotele, ce facem? Îl punem pe Netanyahu? Oamenii, decât să riște să răspundă penal, mai bine nu tratează subiectul deloc, iar asta mi se pare periculos. Textul nu era previzibil; Curtea Constituțională ar fi trebuit să constate lipsa de previzibilitate, din punctul meu de vedere. Dar fiind presiunea asta externă a lumii evreiești, Curtea Constituțională a zis că totul e ok. Curtea Constituțională e un organism politic, repet. Am spus-o și o voi spune mereu:

Mircea Sime: Curtea Constituțională…nu ne mai putem baza!

Alexandru Rîșniță: Nu poți să faci ordine constituțională cu un registrator de carte funciară, cu notari și cu președinți de la CNCD, n-ai cum, sincer! Mai bine l-ar pune pe domnul Benche, magistratul-șef, să fie el singurul judecător constituțional și el să ia toate deciziile sunt convins că ar fi net superioare calitativ. Din păcate, CCR-ul este un organism politic. Sau muți tot CCR-ul, faci secțiile unite la Înalta Curte, faci o secție de constituționalitate cum se fac RIL-urile, HP-urile, toate aceste chestiuni. Curții Constituționale îi spui doar dacă trebuie să păstreze această titulatură, iar oamenii de la Înalta Curte să fie judecători, nu registratori de carte funciară.

Mircea Sime: Și până la urma urmei, rămânem cu Legea Vexler sau...

Alexandru Rîșniță: Păi a intrat în vigoare, nu?

Mircea Sime: Știu că a intrat în vigoare, dar am observat că uite, spre exemplu, Claudiu Târziu se zbate să revină și să o modifice.

Alexandru Rîșniță: Nu știu ce să zic, noi n-avem dosare pe așa ceva, și oricum era legea din 2018 înainte, era aproape identică. Bine, pe de altă parte, ai citit Legea Vexler? Dacă ne adunăm trei oameni și am constituit un grup în care vorbim despre nu știu ce, avem de la 3 la 10 ani! Dar, pe de altă parte, pe Codul Penal, la articolul 367, dacă ne adunăm trei oameni să săvârșim tâlhării, avem de la 1 la 5 ani! E ok, normal, tâlhării puteți face, nu-i așa grav, dar să nu vorbiți, Doamne ferește, de o anumită categorie militară!

Mircea Sime: Mi se pare o prostie că a trecut așa ceva.

Alexandru Rîșniță: Știu, numai că știi care e ideea acum, ce carte se joacă? Se joacă cartea asta a antisemitismului: adică dacă zici că încadrarea de la 3 la 10 ani nu e ok și nu ești de acord, înseamnă că ești antisemit. Din păcate, se lucrează la poli, cu un antagonism din ăsta total. Dacă spun „eu nu vreau să-mi iau mașină electrică”, înseamnă că vreau să moară balenele, fluturii și albinele, că vreau să poluez... Nu, pur și simplu nu vreau să-mi iau mașină electrică! E o mizerie, nu mai poți să fii la mijloc: ori ești la Polul Nord, ori la Polul Sud, așa sunt toate discuțiile. Dacă spui: „Mă, nu-i cam mare încadrarea asta la Legea Vexler?”, ești antisemit automat! Și după aceea, ca să eviți eticheta asta... În America așa e: dacă ți-au zis ăia că ești antisemit, s-a terminat șmecheria! Uite încă o chestie: apropo, știi ce a zis Vexler la comemorarea Holocaustului în 2025? A spus că avem primul președinte antisemit în România, dar că probabil n-a făcut-o cu intenție, și i-a restituit ordinul (avea el o medalie primită pe criterii total necunoscute mie). Ce zice Legea Vexler? Că dacă tu elogiezi sau vorbești despre conducătorul unei organizații sau o persoană antisemită... păi tocmai a zis Vexler că Nicușor Dan e antisemit! Acum, dacă el e conducătorul organizației pe care noi o numim România, țara asta, păi toți suntem acolo pe Legea Vexler, răspundem toți penal că e conducătorul nostru! Să nu mai vorbim despre el, că a spus cineva că e antisemit! Gândiți-vă care e problema: sunt ziare din 1910–1915 unde la un moment dat vreun editorialist a fost antisemit, a scris o poezie... Poți să intri acolo, n-ai de unde să știi.

Mircea Sime: Dar am citit niște opinii ale celor din organizațiile evreiești care nu îl văd cu ochi foarte buni pe acest domn în interior...

Alexandru Rîșniță: Nu știu, dar șiNetanyahu are două dosare penale în Israel, era trimis în judecată pentru corupție în Israel (două dosare suspendate acum din cauza legii marțiale). Deci, încă o dată, generalizarea e arma prostului: cine zice „mie nu-mi plac evreii” punct sau „nu-mi plac palestinienii”, e altă problemă. Dar repet, din punctul meu de vedere, politica expansionistă a statului Israel prin care se omor copii cu nerușinare este o politică pe care o percep ca fiind greșită și îmi asum chestiunea asta.

Mircea Sime: Mă raliez.

Alexandru Rîșniță: Mulțumesc!

Mircea Sime: Vreau să revenim la situația din țară în acest moment. Ne luptăm, nu noi neapărat, se luptă partidele politice cele mai mari, PSD-ul și AUR-ul, să se ajungă la alegeri anticipate. Am constatat zilele acestea că e un subiect foarte interesant pentru români și, luând puțin pulsul în stradă. Mă gândesc ce pot să însemne aceste descinderi de dimineață. Pentru că am observat, de exemplu, în tabăra AUR că ei cumva au dat de înțeles: „Domnule, ne atacă pe noi, vor să ne arate nouă că pot urma și alții”. Practic, cam așa a fost și mesajul lui George Simion. Pe de altă parte, îl vedem pe Sorin Grindeanu, l-am auzit astăzi în conferința de presă după întâlnirea lor de la ora 11:00 , spunea: „Domnule, eu le-am spus colegilor că nu votăm acest guvern Siegfried Mureșan și vă rog să vă uitați că nici el nu-și dorește, dar clar nu votăm”. Și s-a votat în unanimitate că nu. Tragem din asta o concluzie…

Alexandru Rîșniță: Ideea că se forțează mâna unor membri să voteze? Oricum se va forța. Eu o văd în felul următor: ai varianta să treci guvernul ăsta Siegfried Mureșan (îl aduci pe ăla, săracul, după 22 de ani înapoi în România ca pe Alexandre Dumas după 20 de ani, să facă un guvern, oamenii să voteze). De ce? Pentru că următorul guvern cine e? Nazare sau Grindeanu vine premier? Americanii îl vor pe Nazare, înțeleg... Bun, și ajunge celălalt guvern. Ce se va întâmpla acolo? Revenim la ideea anterioară, cum că toți cei care sunt șefi de partid n-au pus listele lor și, dacă vin anticipate, marea majoritate vor pleca pentru că nu sunt oamenii lor. Și atunci ar vota orice guvern numai să mai prindă doi ani și jumătate de mandat parlamentar. Al treilea guvern trece în orice formă, deși nu prea vrea lumea treaba asta. Mie mi se pare că soluția anticipatelor ar fi cea mai bună, să se regleze un pic lucrurile: nu e normal să se certe în PNL, în PSD, trebuie să fie partidele clare. Facem anticipate, câte locuri aveți, la revedere, apoi facem guverne.

Mircea Sime: Ce facem cu UDMR-ul?

Alexandru Rîșniță: Ce să facem cu ei? Ne aliem cu ei ca să putem să facem guvern, ce facem de 35 de ani?

Mircea Sime: Vorbeam la un moment dat treaba asta: cei de la UDMR, care s-au constituit într-o uniune, au reușit în urma voturilor să obțină un anumit număr de locuri în Parlament. Pe urmă mă uit la etnia romă, mă uit la celelalte minorități... Ăștia n-au reușit, deși sunt aproape la fel de mulți (nu știu dacă romii nu cumva sunt mai mulți, s-ar putea să greșesc) și obțin un număr infinit mai mic de locuri. N-ar trebui reglementat?

Alexandru Rîșniță: Știți de ce? Pentru că UDMR-ul e partid independent, de aceea are 32 de locuri, cred. Partida Romilor nu ia 5% și atunci nu intră în Parlament, iar ăștia sunt la limită, UDMR are 5,4%.

Mircea Sime: Corect, dar mereu sunt la limită și mereu sunt acolo.

Alexandru Rîșniță: Păi dacă nu iei 5%, nu intri, se redistribuie pragul.

Mircea Sime: N-ar trebui umblat la prag un pic?

Alexandru Rîșniță: Eu zic că nu, pentru că minoritățile (care sunt 19)... Nota bene, rutenii: cine e deputat pentru ruteni? Carmen Chindriș!

Mircea Sime: Care, vorba aceea, cântă ceva frumos, ne place...

Alexandru Rîșniță: Dar câți ruteni ai cunoscut? Și totuși au un loc în Camera Deputaților.

Mircea Sime: E aproape enervant faptul că UDMR-ul mereu e acolo unde se fac jocurile și mereu înclină balanța.

Alexandru Rîșniță: Dacă ar pleca vreo 100.000, nu mai înclină balanța!

Mircea Sime: Unde să plece? Că nici în Ungaria nu e mai bine.

Alexandru Rîșniță: Sau dacă n-ar veni la vot... Nu știu, mie mi se pare... N-am nicio problemă, mie îmi plac foarte mult maghiarii, dar știi ce nu-mi place? Tot le dă Ministerul Culturii, unde nu sunt bani, știi? Dar dacă te uiți după ‘90, UDMR a avut de cele mai multe ori Ministerul Culturii, de 22 de ori!

Mircea Sime: Ministerul Culturii, Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării...

Alexandru Rîșniță: Au avut Ministerul Culturii. Atât, doi bani dăm noi pe cultură! „Care-i ăla fără bani, mă? Cultura? Dă-l la maghiari, păi nu-i cultura românească? Lasă-mă!” Asta e penibil totuși. Bravo lor, ei joacă foarte bine cartea, n-ai ce să spui, așa aș face și eu în locul lor: „Domnule, noi avem 5,2% - 5,4%”. Uite, Kelemen Hunor, care candidează la prezidențiale: când am fost de exemplu cu Iohannis și Dăncilă, detașat cel mai bun candidat la prezidențiale era Kelemen Hunor. Că nu votează românii, nu prea e koser…

Mircea Sime: Dar e interesant că vezi cum obțin ei undeva prin Oltenia sau nu știu unde Dumnezeu niște voturi...

Alexandru Rîșniță: Nu știu nici eu cum se întâmplă, dar el era cel mai bun candidat detașat, mi se pare un om foarte serios.

​Mircea Sime: Mergem și în zona ta: cum mai arată zona justiției după era Kovesi și Coldea?

Alexandru Rîșniță: În ce sens? Ce se întâmplă pe la DNA? Acum au început să facă dosare mari. Suspiciunea mea este că procurorii care au fost nominalizați nu aparțin niciunui partid, în ciuda a ce se scrie prin ziare. Ați văzut știrile alea cu „și-a pus PSD-ul procurorii”? Procurorii nu sunt puși de vreun partid politic, ci de către sistem. Nimeni n-a negociat nimic, nimeni nu și-a pus niciun procuror. Cred că va începe o curățare din asta forțată în interiorul parchetelor de către sistem. Sigur, pe unul îl arestează, pe altul îl ține în șah că l-a arestat pe ăla...Cred că se vor face niște jocuri politice poate de o mai mare anvergură decât cele făcute anterior în vremea despre care vorbeai. Deci se vor face niște jocuri politice majore și asta iarăși nu prea mi se pare în regulă.

​Bine, pe de altă parte, dacă ne uităm în era Voineag sau cum îl cheamă pe domnul ăsta de la Sălaj... Păi ăștia n-au făcut nimic, nu s-au mișcat deloc, nu s-a făcut niciun dosar!

Mircea Sime: Era unitate de elită la Prahova, la Oradea...

Alexandru Rîșniță: Bine, pe ăia i-a achitat instanța și le-au dat și despăgubiri de vreo 1 milion de euro la fiecare, dar nu asta e problema. Eu vreau să zic de Bologa. Crin Bologa. Harnic domnul Bologa, ne cunoaște, nu am nimic cu el. Erau declarațiile alea când a ieșit la Recorder: „Cum, chiar tu dai la Recorder? că s-a vrut liniște atunci, că a zis Iohannis că vin rușii peste noi, e război în Ucraina și trebuie să fie liniște în țară?” Bun, și ce înseamnă asta, să dăm drumul la furăciuni și la corupție, lăsăm pe toată lumea să facă orice, aia înseamnă liniște în țară? Deci mandatele astea ale lui Voineag și Crin Bologa, din punctul meu de vedere, sunt cele mai slabe de la înființarea PNA (devenit DNA) și până în prezent, nu s-a făcut aproape nimic. Acum a venit domnul Cerbu și a dat drumul la dosare, deși dosarele sunt vechi.

Mircea Sime: Cât au stat, cam cât?

Alexandru Rîșniță: Uite, să vă dau o informație din presă: asta care îl vizează pe Radu Moldovan (care n-are nicio calitate, dar cu Bistrița, cu constructorii...): era terminată urmărirea penală în aprilie 2024. Atunci era gata, din punctul meu de vedere. Bine, nu cred că va ajunge nicăieri dosarul ăla, dar ca idee, era gata în 2024. Se putea acționa atunci, s-a acționat totuși în 2026. Ce-i cu timing-ul ăsta?

Mircea Sime: Mă întreb de ce am asistat iarăși la un circ din ăsta mediatic...

Alexandru Rîșniță: Circ mediatic este tot timpul.

Mircea Sime: Radu Moldovan. L-a mai adus pe săracul cântăreț Dinu Iancu Sălăjanu…

Alexandru Rîșniță: Vă spun deschis că omul ăla n-are absolut nicio vină,

Mircea Sime: dar l-au făcut de râsul lumii!

Alexandru Rîșniță: Un om totalmente nevinovat! Sunt convins că o să se dea clasare, dar lumea nu mai uită.

Mircea Sime: Creează stres, familiei...

Alexandru Rîșniță: Cum spunea un client de-al meu: „Dieta DNA: de la 140 kg la 75 kg, trebuie să vezi partea bună a lucrurilor”! Da, acum se dă drumul la dosare.

Mircea Sime: Mă uit și spre cazul Cherecheș, dacă e să ne uităm în urmă...

Alexandru Rîșniță: Cherecheș a fost și el inamic al statului român la un moment dat, a primit calificativul ăsta. N-au fost foarte mulți în istorie. Când a mai și plecat atunci și a sărit gardul când era deschisă poarta, chiar a fost inamic al statului român. Știți de ce l-a prins poliția, știți pozele alea când l-au bătut?

Mircea: Exact la poza aceea cu el bătut de poliție mă gândeam.

Alexandru Rîșniță: Era dat în urmărire generală cu alertă de persoană foarte periculoasă, terorism, înarmat... Deci puteau să-l omoare!

Mircea Sime:De ciudă că l-au pierdut... de neri

Alexandru Rîșniță:Asta înseamnă să fii inamic al statului român. E normal?

Mircea Sime: Păi nu e normal, bineînțeles că nu e normal. Cătălin a plecat foarte repede și mi se pare că foarte ușor.

Alexandru Rîșniță: Nu știu exact cum a plecat, n-am mai discutat cu el pe tema asta. Nu știu dacă chiar a plecat cu buletinul varului său, nu cred că e adevărată povestea.

Mircea Sime: Ai mai vorbit cu el acum?

Alexandru Rîșniță: Am mai vorbit cu el, da.

Mircea Sime: Ce face, cum se simte, ce planuri are?

Alexandru Rîșniță: Se simte foarte bine. Eu, care l-am reprezentat până aproape de final (acolo am avut o ruptură la final, dar după aceea am vorbit iar cu el), îl văd pe Cătălin Cherecheș de la început cu mintea limpede, super inteligent, super capabil. E un om super capabil!

Mircea Sime: Mulți se uită așa și își pun întrebarea: e foarte activ în mediul online, mai are vreo șansă? A fost la niște podcasturi între timp…

Alexandru Rîșniță: Mai are vreo 3-4 ani, nu poate să candideze, dar după aceea candidează și iese primar, vă spun 100%! A ieșit din arest cu 76%. Lumea îl iubește, când iese pe stradă. Am ieșit cu el la masă, ne-am întâlnit, vine lumea, îi pupă mâna, îl ia în brațe pe stradă în Baia Mare după doi ani executați!

Mircea Sime: Deci practic oamenii cred în nevinovăția lui.

Alexandru Rîșniță: Păi și eu cred în nevinovăția lui, sincer, în continuare. Sigur, acum nu vreau să critic judecătorii sau ce hotărâre au dat acolo, a fost și presiune mare...

Mircea Sime: Aici vreau să mă întorc: la presiunea din justiție și la unii judecători, la acel „culoar” din justiție. Îl mai vedeți undeva astăzi?

Alexandru Rîșniță: Din punctul meu de vedere, la Cluj n-a fost niciodată, să știți. Poate că a fost la Secția Civilă, eu lucrez numai în penal și nu mă pricep așa bine la dreptul civil, în materie de judecători, dar la Secția Penală la Cluj bag mâna în foc că n-a fost nicio intervenție niciodată pentru nimeni, cunoscându-i pe judecători. În schimb, noi avem alte probleme la Cluj: am avut un lot de judecători super slab la Tribunal, vreo 5-6 complete care n-au avut ce căuta la Secția Penală.

Mircea Sime: A fost și domnul Dănileț pe acolo în perioada aceea?

Alexandru Rîșniță: Nu, eu zic acuma mai încoace. Cristi Dănileț e pensionat de mult, plus că a fost suspendarea aceea înainte de pensie, cred că din pandemie a plecat. Mă refer la niște complete venite care între timp au mai plecat, se mai transferă pe la dreptul muncii...

Mircea Sime: Cum explicăm faptul că sunt atât de slabi?

Mircea Sime: Pentru că vin din zonele limitrofe, s-a modificat legea, îți trebuie vechime nu știu cât, nu prea ai de unde alege judecători și îl alegi pe ăla care e eligibil, nu pe cel mai bun, că n-ai de unde, nu are vechime. Acum s-a reglat situația, sunt judecători noi și buni, zic eu, dar au fost unii care ne-au făcut zile fripte penaliștilor din Cluj ani de zile! Multe persoane aleg calea penalului pentru că au impresia că e mai ușor: „Mă duc la penal că e mai ușor”. Eu când aud chestiile astea... să mă duc să mă pronunț pe libertatea oamenilor că mi se pare mai ușor. Mie mi-ar fi frică să mă duc în dreptul muncii în sală! Adică vine unul și-mi spune: „Rîșniță, îți dau 1 milion, du-te tu la dreptul muncii!” Mi-e frică, nu știu, e ca și cum te-ar opera dermatologul pe cord sau cardiologul ți-ar da o cremă dermatologică, nu se potrivește, trebuie specializare!

​Și oamenii se transferă... Ăștia care vin de pe sare, cu chestii comune, ce așteptări să ai? Tu de 5-7 ani ești acolo, ce ai făcut? Furturi de găini unde în jumătate de dosare era de vină vulpea că era lângă pădure. Procurorii clasare, că de fapt le-a luat vulpea. Și după cinci ani ajungi la Cluj, cameră preliminară, avocați, tu n-ai văzut avocați pe sate niciodată acolo. Și e pervers sistemul. Ajungi judecător la Judecătoria Balauri (nu există, îmi permit să o inventez eu acum pe loc): faci 5 ani acolo și te strici profesional. Știi de ce? Pentru că în ăia 5 ani faci numai mizerii de cauze: rutiere, bătăi, furturi... Infracțiuni biblice pe care poți să le judeci și tu, Mircea, la fel ca un judecător. Avocații sunt niște oameni bătrâni care locuiesc în satul ăla, tot ăia sunt. Ce înveți tu ca judecător acolo? Unu: că avocații sunt proști și nu știu nimic. Toți care vin de pe sate cred că avocații sunt degeaba. Cine e aliatul tău? Procurorul, care pe lângă rechizitoriu ți-l dă și pe stick, schimbi acolo și e sentința! Cel mai bun prieten al tău e procurorul, ăla are dreptate și e bine pregătit (în general sunt mult mai bine pregătiți procurorii decât avocații la nivelul ăla). Și tu rămâi cu impresia asta, vin la Cluj și ți-e foarte greu să ieși din paradigma asta pe care tu însuți ți-ai instaurat-o ca model de lucru. Vii și vezi avocați. Ce vor ăștia?

Mircea Sime: Uitându-te acum în jur, poți preconiza o nouă perioadă asemănătoare, cu dosare, arestări?

Alexandru Rîșniță Eu zic că va fi mai rău! Ții minte ce ți-am spus în emisiune.

Mircea Sime: Te trezeai dimineața: primar luat, deputat luat...

Alexandru Rîșniță: Știu, dar pe de altă parte, s-a cam relaxat lumea, Mircea! De vreo 8 ani s-a cam relaxat, lumea a uitat cum era cu 75% din guvern cu dosare penale, mizerii care nu s-au dus nicăieri. Dar s-a prea relaxat lumea, sincer.

Mircea Sime: Vorbim de fratele președintelui atunci, de o grămadă...

Alexandru Rîșniță: Mircea Băsescu, vinovat de altfel. A apărut sentința pe net, am citit-o.

Mircea Sime: Ți se pare normal ca astăzi președintele Băsescu, care a trecut prin atâtea, să vină să mai emită păreri și televiziunile să-l ia în seamă... De ce ne-am mai uita în gura unui fost președinte de a cărui conducere nu suntem foarte mândri?

Alexandru Rîșniță: Și vine Marian Ceușescu și întreabă: Unde e flota. Și răspunde: În portbagaj. Cred că mai mult a intrat în pop culture Băsescu, e funny. De multe ori îl sună și e băut când sună seara în direct.

Mircea Sime: Deci e sunta de televiziuni doar așa, pentru rating. Se exprimă foarte greu. L-am întâlnit pe la Bruxelles, Strasbourg, pe când era europarlamentar: l-am văzut că se mișcă greu, gândește greu, și dintr-o dată o zvâcnire, e introdus peste tot!

Alexandru Rîșniță: Cine știe dacă e avizat să aibă păreri? Repet, de asta au murit la Revoluție, să avem cu toții păreri. Sigur că el acum se dă lovit: „Eu cât am fost, SRI-ul nu mi-a zis nimic, știam 10%”... Să ne liniștim puțin, eu zic că toate dosarele au pornit de la el, îi alegea pe oameni pe capete, inclusiv pe Cătălin Cherecheș. Toată povestea aceea cu Elena Udrea, ce s-a spus s-a spus, era adevărată...

Mircea Sime: Era chiar așa de gelos Băsescu?

Alexandru Rîșniță: Da. Eu mai știu pe cineva (nu pot să-i zic numele) care ar fi jignit-o pe Elena Băsescu la o masă și a fost arestat la trei săptămâni distanță! I-a și spus atunci: „Băi, ai grijă cum vorbești cu fiică-mea, că te bag la pușcărie!”, și l-au arestat! Îți zic după emisiune cine e. Puterea corupe. E foarte greu să ai putere, unii o iau razna. Unii devin duper de treabă, dar mai rar.

​Mircea Sime: Mi se pare hilar că, după ce îl dovedești tuc astat, ca turnător la Securitate... Știm bine că îi mai execută și pe Dan Voiculescu și pe alții, colegii lui de la Securitate. Îl spală.

Alexandru Rîșniță: Nimic nou la Recorder. Punctul meu de vedere e că s-a certat un general cu altul, știi ce zic?

Mircea Sime: Rareș Bogdan îmi povestea la un moment dat: „Domnule, mergeam la domnul președinte Iohannis și voiam să mai vorbim și noi cu el, că doar ne știam de mult, și Pahonțu era peste tot! Prin încăpere”. Probabil se referea că domnul știa tot și asculta tot.

Alexandru Rîșniță: Și cine nu minte în politica asta din România? Gigi Becali! E foarte sincer omul ăsta și avem mare noroc de sinceritatea lui. Când se va duce Gigi Becali, va lăsa un mare gol acolo, nu va fi nimeni în locul lui. Fii atent ce chestie mișto a zis Gigi Becali: „M-am dus și eu la Pahonțu și i-am zis: Arestați-l, mă, pe Nicușor! Ce facem?” Înseamnă că așa se întâmplă lucrurile, nu? Avem nevoie de unul ca Gigi Becali, exagerat de sincer, care să ne spună cu o lejeritate moromețiană cum stau lucrurile.

Mircea Sime: Unul care a făcut pușcărie, care a trecut prin toate...

Alexandru Rîșniță: Ce faci, mă, îl pui pe Pahonțu pe el, ține ăsta o țară în șah? Într-adevăr, așa se întâmplă, cu toate că, nomenclatural, SPP e serviciu de pază și protecție adică bodyguard-eală și curierat.

Mircea Sime: Nu trebuie să fie un serviciu secret.

Alexandru Rîșniță: Eu am tot spus asta, sună rău, dar aș comasa toate serviciile secrete, lumea spune „ca Securitatea”, da, ca Securitatea, șase direcții! Nu mi se pare normal să ai atâtea servicii secrete care se intercalează și au cel mai mare buget din Europa per capita, detașat!

​Mircea Sime: Sunt multe zile de naștere în perioada asta: a fost ziua lui Victor Ponta, astăzi e ziua lui George Simion și a generalului în rezervă Florian Coldea.

Alexandru Rîșniță: La mulți ani! Ieri a fost și a lui Siegfried Mureșan.

Mircea Sime: Deci e în aceeași zi cu domnul Ponta. În aceste zile chiar a fost marfă suficientă.

Alexandru Rîșniță: Poate au fost cadouri dosarele astea,

Mircea Sime: Depinde pentru cine. Stau și mă gândesc cum o să se închidă situația generalului Coldea.

Alexandru Rîșnițăă: Mircea Sime: Cum o să se închidă? Eu am văzut dosarul ăla, să știi: n-are cum să fie condamnat, n-are absolut nicio vină. Chiar dacă telespectatorii și-ar dori să aibă o vină, nu are.

Mircea Sime: De ce zici că mulți și-ar dori?

Alexandru Rîșniță: Pentru că a fost demonizat în ziare.

Mircea Sime: Unii au meciuri personale cu el din presă și din politică.

Alexandru Rîșniță: Uită-te la Dragnea: Dragnea a fost cel mai demonizat în presă. În 2019, înainte să meargă la pușcărie, dacă îl scoteai în centrul Clujului, îl băteau oamenii! Și Florian Coldea este oarecum demonizat în presă aiurea, zic eu, s-a demonizat pe alte chestii, nu pe dosarul penal. Eu am văzut dosarul penal, n-are absolut nimic. Nu pot să vă dau detalii din dosar. E ca și cum m-aș plimba eu pe la toate televiziunile și aș zice: „Ajuți-mă, fă-mi legătura cu Mircea Sime!”, iar Mircea Sime se duce la DNA și zice: „Păi eu știu ce a vorbit Rîșniță de mine, dar avem noi vreo tranzacție, vreun mesaj?” Nu! Asta e o chestiune care se întâmplă des în politică, când cineva folosește numele altcuiva fără ca acel cineva să știe. Și era o folosire din asta de nume.

Mircea Sime: Cât ar mai putea dura treaba asta, cât să-l mai ducă prin justiție?

Alexandru Rîșniță: Nu știu... Să vedem dacă trece de cameră, m-aș mira să treacă de cameră pe regularitate. Acolo sunt mai mulți inculpați.

​Concluzia zilei este că nu vor mai candida decât cine trebuie să candideze, toți ceilalți vor fi eliminați, defenestrare juridică, virtuală. Sistemul nu va mai scăpa niciodată frâiele acestei țări și cred că ne îndreptăm înspre mai rău.

Mircea Sime: Asta e o concluzie foarte sumbră, mă așteptam la mai mult optimism...

Alexandru Rîșniță: Păi ați văzut ce se întâmplă de la anularea alegerilor, de la interzicerea Dianei Șoșoacă și a lui Dominic Fritz cu CCR-ul... Cel mai trist este că, dacă Dominic Fritz controla Curtea Constituțională, îl interzicea el pe Bolojan și ar fi procedat exact la fel, pentru că după anularea alegerilor ne-am dat seama că merg treburile astea și nu răspunde nimeni! Le-am mai dat și decorații judecătorilor. Dacă tot au mazilit Constituția și și-au bătut joc de noi, le-am dat și niște grade, iar asta înseamnă că abuzurile nu doar că merg, dar sunt și premiate! Așa că hai să dăm liber la abuzuri! Cred că sistemul va elimina pe toată lumea prin dosare penale și în următorii doi ani va fi o nebunie, totul fiind pregătit pentru următoarele alegeri. Cine erau principalii contracandidați ai lui Nicușor Dan astăzi? Dominic Fritz și Bolojan. I-a scos din joc din timp, n-a mai stat până în 2028, era cam periculos să ne trezim iar cu vreun Georgescu.

Mircea Sime: Deci să înțelegem că domnul președinte Dan își dorește două mandate sau că sistemul este fericit cu domnul președinte Dan?

Alexandru Rîșniță: Eu zic că sistemul este fericit cu domnul președinte Dan.

Mircea Sime: Chiar și așa dacă ridică picioarele, trage elasticul.

Alexandru Rîșniță: Îi trebuie niște șosete falke domului Dan, cum spunea o colegă de-a ta. Eu cred că dacă îl întreabă nevasta acasă, cred că ar vrea să iasă din jocul acesta.

Mircea Sime: Pare obosit...

Alexandru Rîșniță: Obosit a fost de la început, dar nu prea mai are ce face acum. Asta e soarta noastră, mergem înainte.

Mircea Sime: Nu-mi place deloc soarta asta pe care ne-o prevestești, dar eu totuși sper că vom merge spre bine.

Alexandru Rîșniță: Să facem încheiere la încheiere. De ce n-avem șef la SRI civil de 3 ani și jumătate? Nicușor Dan a spus în mai 2025 că într-o lună îl pune, au trecut un an și jumătate! Crezi că n-o să avem șef la SRI până nu se face raportul cu anularea alegerilor?

Mircea Sime: Cred asta!

Alexandru Rîșniță: Acolo e problema, sunt blocați că ar fi făcut o minciună pentru populație. Lumea zice: „Nu pot să cred că m-a mințit statul român”. Cine ești tu, să-ți spună statul român? Cine te crezi? De ce ți-ar spune ție, statul român? Noi am fraudat.am anulat aiurea că nu ne-a plăcut de ăsta. N-ai cum să faci așa ceva. Atunci le faci o m inciune, faci un raport elaborat care să circule pe la televizoare și lumea să aibă un răspuns, dar după aceea vin americanii cu ancheta lor și cu denunțul din România...

Alexandru Rîșniță: Când vin americanii ăștia cu ancheta, dacă vin?

Mircea Sime: Să vină, dar când vin? Dă-ne un orizont de timp

Alexandru Rîșniță: Dacă pierde Trump în noiembrie... N-ai cum să câștigi când ai invadat Iranul aiurea, ai promis no new wars... Nu mai are ce face. Pierde Congresul și Senatul și acolo o să înceapă niște războaie. Hai să vedem ce s-a întâmplat în Ucraina, în România, cine a fost și cine n-a fost. S-ar putea să le avem înainte de alegerile lor.

Mircea Sime: Să fie norocul nostru

Alexandru Rîșniță: Norocul nostru e când se ceartă alții și aflăm și noi ce se întâmplă! Așteptăm cu nerăbdare să aflăm ce s-a întâmplat de fapt la anularea alegerilor.

Mircea Sime: Mersi mult încă o dată și să-ți meargă bine!

Alexandru Rîșniță: Mulțumesc, la fel îți doresc! Cele bune!

Subscribe now

The new beer is called “1582 – African Pale Ale”, and at the ce…

Read more

Noua bere poartă numele „1582 – African Pale Ale”, iar în centrul etichetei se află reproducerea tabloului „Nzinga, Cleopatra Africii – Asul de inimă neagră”, realizat de Liviu Alexa și inclus în seria sa „Filcai”.

Berea este un African Pale Ale fără gluten, cu 4,6% alcool, produs de Clusa Brewery la Cluj-Napoca. Conform etichetei, rețeta folosește apă, hamei african, sorg și drojdie.

Personajul căruia îi este dedicată berea este Nzinga Mbande, una dintre cele mai spectaculoase figuri feminine din istoria Africii: regină a regatelor Ndongo și Matamba, pe teritoriul actualei Angola, și adversară a expansiunii portugheze în Africa Centrală.

Nzinga s-a născut în jurul anului 1582, de unde și numele ales pentru bere. A devenit celebră atât prin calitățile sale diplomatice și militare, cât și prin rezistența de câteva decenii în fața portughezilor.

Pe eticheta Clusa este relatat inclusiv unul dintre episoadele care au construit legenda reginei. În 1622, trimisă la Luanda pentru negocieri cu guvernatorul portughez, Nzinga ar fi descoperit că interlocutorului său îi fusese pregătit un fotoliu, în timp ce pentru ea exista doar o rogojină așezată pe podea. Refuzând poziția simbolică de inferioritate, ar fi cerut unui servitor să se așeze în patru labe și l-ar fi folosit drept scaun, negociind astfel de la aceeași înălțime cu guvernatorul.

Alexa a mutat însă deliberat personajul din secolul al XVII-lea în prezent. În tabloul său, Nzinga nu mai este pur și simplu regina Africii precoloniale, ci apare reinterpretată într-un registru contemporan, provocator și ironic.

Textul care însoțește lucrarea explică jocul artistului: „Mi-am imaginat-o puțin schimbată, așa cum sunt vremurile de azi. În ciuda reputației ei de fată rea, Nzinga a fost unul dintre primii lideri ai țărilor colonizate care s-a răzvrătit împotriva asupritorilor Africii, care i-au furat timp de 500 de ani bogățiile și sufletul”, spune Liviu Alexa care a vândut deja pânza pentru 12 000 de euro în vara acestui an.

Imaginea este monumentală - Nzinga lui Alexa apare așezată peste un personaj aflat în patru labe – păstrează nucleul legendei istorice, dar îl transportă într-un univers vizual contemporan.

Din galerie, direct pe sticla de bere

Pentru Clusa, folosirea unei opere de artă pe etichetă continuă o direcție existentă încă de la apariția berăriei. Producătorul clujean și-a construit identitatea vizuală în jurul unor ani și povești, iar etichetele au fost gândite tocmai pentru a trimite consumatorul spre personaje, locuri sau evenimente istorice. O prezentare a berăriei nota încă din 2021 că fiecare bere este asociată unui an cu o semnificație aparte, iar etichetele sunt utilizate pentru a spune poveștile din spatele acestuia.

Clusa este o berărie artizanală fondată la Cluj-Napoca în 2020, iar producătorii afirmă că folosesc procese naturale și perioade lungi de fermentare și maturare. Portofoliul actual cuprinde numeroase stiluri, de la lager și Vienna Lager la IPA, NEIPA, Porter și Pale Ale.

În cazul noii 1582, întâlnirea dintre bere și pictură merge însă mai departe: opera nu mai funcționează doar ca ornament grafic, ci devine chiar centrul poveștii produsului.

Eticheta menționează explicit autorul și proveniența imaginii: „Eticheta reproduce pictura «Nzinga, Cleopatra Africii – Asul de inimă neagră», semnată de artistul Liviu Alexa, parte din seria «Filcai».”

Există și o ultimă componentă, specifică filosofiei Clusa: 10 bani din fiecare bere sunt donați în scop caritabil. Dimensiunea caritabilă nu este una nouă pentru producător; încă de la începuturile sale, Clusa anunța că o parte din veniturile obținute din fiecare bere este direcționată către persoane aflate în nevoie.

Astfel, o pictură plecată din seria „Filcai” ajunge într-un loc în care arta contemporană apare rar: pe o sticlă de bere.

“Sigur, snobii din artă vor strâmba din nas şi vor spune că aşa ceva nu se face, că arta e dusă într-un loc infam al comercialului. Le doresc tot binele, eu sunt mândru că pânza mea va ajunge în mâinile iubitorilor de bere craft şi că Nzinga va dăinui şi în acest fel”, a punctat Liviu Alexa în stilu-i caracteristic.

“Arse tălpi și caniculă îngerească” este a zecea pânză din seria “Violatorul de vrăbii” după un poem straniu şi special pe care l-am scris acum doi ani. Am ales să mă includ în pânză, fiindcă acest poem mă reprezinta enorm ca şi crez sufletesc: aşa sunt eu, un ciudat care zboară într-un avion acoperit cu piele de girafă.

Arse tălpi și caniculă îngerească

de Liviu Alexa

M-am bronzat pe tălpi

mergând în mâini prin cer,

ca și cum rușinea de a fi viu

m-ar fi întors pe dos,

și gravitația ar fi cedat

în fața nevoii mele de scăpare.

Cerul nu era albastru, era ca o farfurie

cu pireu și sos de întins greșeli,

și eu le-am lăsat acolo, una câte una,

cu pași făcuți deget pe deget,

ca o urmă de labă pe spatele luminii.

N-aveam adidașii galbeni,

aveam vene fluierând prin tibii

și inima atârnând ca un pendul

într-un scrot obosit.

Am mers așa, cap în jos,

privind lumea cum o vede

un castravete murat

printr-un borcan întors —

totul distorsionat, dar clar în esență.

M-am bronzat pe tălpi,

pentru că cerul arde când îl atingi invers,

când urci la el nu cu dorința, ci cu planorul făcut din piele de girafă,

când zbori nu cu aripi, ci cu întrebări.

Și poate că n-am ajuns nicăieri,

n-am rezolvat nimic

dar palmele mele miros acum a kerosen îngeresc

și tălpile,

tălpile sclipesc încă

de parcă ar fi călcat pe soare.

Despre verbul “a nimicui”

N-am fost niciodată un tip prea modest, trebuie să recunosc asta. Dar tot eu trebuie să recunosc că am pe răbojul vieții câteva momente plenare de prostie, indiferent că discutăm de business, relaționare, acțiuni sau viață personală.

De exemplu, la un moment dat, acum mulți ani, aveam în conturi strânși vreo 100.000 de euro și, în loc să-i bag în acțiuni la Banca Transilvania sau chiar să iau Bitcoin, că discutăm de anul 2010, i-am băgat într-un business pierzător. În afară de presă, am mai încercat marea cu degetul și am avut chiar afaceri proeminente, dar au pǎcǎtuit prin faptul cǎ au fost mult înaintea vremurilor.

Mi-a devenit destul de clar în timp că pot face bani doar din creierul meu. Ceea ce, hei, până la urmă, este un mare avantaj. Sunt propria mea afacere și, chiar dacă mi-a luat mult timp să aflu asta, n-am pierdut vremea de când am avut revelația.

Știți când s-a întâmplat? Atunci când am depășit convingerea că, dacă am înțeles ceva despre mine, am și rezolvat problema respectivă. Eu cred că este una dintre marile păcăleli ale omului inteligent: fiindcă sună logic, fiindcă vezi originea greșelii, vezi cum te-ai “manifestat”, ba chiar ajungi să crezi că, dacă identifici în trecutul unei erori cauzele și supra-analizezi totul, gata, nu vei face pe mai departe asemenea greșeli.

Dar le vei face. Mintea se obișnuiește foarte repede cu relația dintre explicație și soluție, doar că omul nu funcționează în întregime așa. Câteodată, e adevărat, dacă afli de ce nu pornește motorul, schimbi o piesă. Dar chiar dacă înțelegi de unde îți vine frica de abandon, poți intra în panică chiar peste 10 minute, la primul mesaj la care nu primești răspuns de la partenerul tău de viață. Poți să analizezi cu toți terapeuții vieții de ce ești furios, poți să înțelegi că furia ta este o formă veche de apărare și apoi să te apuci de zbierat în Kaufland exact când ți-ai promis că vei fi zen.

Sunt multe greșeli mari pe care le-am făcut și astăzi consider în continuare că e bine că le-am făcut și nu le regret. Dar am unele pe care aș fi vrut să nu le fac. Mă tot întreb încontinuu cum am putut fi atât de idiot să nu mă gândesc că voi comite o greșeală atât de mare. Vorba aia, la cât îs de deştept.

Însă tema duminicii de azi e despre faptul că, chiar dacă înțelegi un pattern de greșeală, asta nu duce întotdeauna la schimbarea ta. Câteodată, schimbarea are nevoie de o "împinsǎ”, de o nouă experiență, nu de o înțelegere mai profundă a greșelilor.

Ok, asta nu înseamnă că introspecția e inutilă, ci doar că adeseori îi atribuim o putere prea mare. Fiindcă, vedeți voi, ajung tot mai mult să cred că o parte din ceea ce suntem sau devenim nu ține de explicații. Atât în ceea ce privește părțile noastre rele, cât și părțile noastre bune.

Pot să-i explici unui copil cât vrei tu despre siguranță, încredere, dar trebuie să fii lângă el atunci când se simte în pericol sau stresat. Afecțiunea dintre un părinte și un copil devine credibilă pentru el doar atunci când e prezentă constant. De cealaltă parte, un copil nu învață că lumea e periculoasă printr-o demonstrație logică pe tablă, bine, nici nu mai sunt table în ziua de azi decât foarte puține, ci prin faptul că ceva rău sau negativ i s-a întâmplat și abia atunci ajunge să conștientizeze situația.

Ăștia suntem noi: creierul nostru învață enorm din obişnuințe. Aici lucrurile devin cu adevărat periculoase, fiindcă ceea ce se repetă pentru creierul nostru devine predicție, apoi, dacă se confirmă suficient de des, devine un soi de așteptare. Și, prieteni, ceea ce devine așteptare, încetul cu încetul, începe să semene cu realitatea însăși.

Avea prietenul meu, Dumnezeu să-l ierte, Victor Lungu, această expresie: v-am mai spus-o, tot revin la ea.

Realitatea ca prejudecată.

Da, unele convingeri pe care le purtăm la vedere sau în interiorul nostru nici măcar nu seamănă cu niște convingeri. Adeseori ne par că sunt adevăruri.

Ne spunem ca proștii că, dacă nu suntem validați de societate, nu contăm. Dacă nu controlăm toate lucrurile din viața noastră, ceva rău se va întâmpla. Ne spunem că n-avem voie să greșim.

Lucrurile sunt și mai dificile în aceste vremuri în care omul modern are acces la o cantitate incredibilă de explicații despre sine. E înconjurat de terapeuți, psihoterapeuți, terapeuți ai căcăcelului. Omul e împins să se dezvolte personal, să-și găsească copilul interior, să devină o nouă versiune a sa. În fiecare zi, o nouă versiune, ca un update la Windows sau la iOS.

Mustește TikTok-ul de psihologie popularizată, de podcast-uri, de cărți, de neuroștiință, de suplimente, teste, diagnostice, comunități online. Și acum, chiar și de un prieten intim pe nume ChatGPT, care e în stare să vorbească cu tine despre orice, intimitate și rușine, și care poate discuta rece și neimplicat despre orice. Iar apoi sǎ te trimitǎ sǎ îți iei viața (s-a întâmplat recent)

Pare că n-am avut niciodată atât de multe cuvinte pentru ceea ce ni se întâmplă. Na, cazul a devenit depresie. Spleen-ul a devenit albăstreală. Oricâte cuvinte am folosi pentru noi, pentru a ne liniști că am înțeles de ce suntem într-o stare proastă sau de ce am greșit, să știți că aceste cuvinte nu garantează transformarea.

Mi-a dat Dumnezeu șansa, fiind foarte inteligent, să scap de un defect foarte împovărător - când am devenit excepțional de bun în a explica de ce fac ceea ce fac, dar fără să încetez să fac acel lucru.

Pentru oamenii inteligenți, inteligența nu devine o ieșire din mecanismul răului sau al greșelii. Fiindcă ei, în loc să trăiască frica, o supra-analizează şi n loc să înfrunte starea de nesiguranță, se ascund după o ușă sufletească sau fizică și creează un film mental despre ea.

„Cunoaște-te pe tine însuți” a devenit pentru mine un îndemn destul de banal. Da, e important. Dar te poți cunoaște și mai bine experimentând, îndrăznind. Iar eu încerc să fac asta din toate puterile mele.

Ultimul meu experiment este să fac nimic.

Mi-am dat seama din ultima postare a bloggeriței Prințesa Urbană că sunt mai mulți care fac asta. Și ea a descris perfect conceptul: a nimicui - vorbind ironic despre oameni ca mine și ca ea, care au fost crescuți într-o stare de alertă a muncii continue. O stare în care munca este singura cale de odihnă. Fiindcă, dacă nu muncești, ești inutil.

Pentru oameni care stau, trăiesc și dorm în starea asta, lucrurile pot să devină complicate și să ducă chiar înspre burnout. Ca și Prințesa Urbană, deși mi-e foarte greu, am început încetul cu încetul să nimicuiesc și eu prin viața mea câte ceva. Pentru mine, clipele astea nu prea existau înainte.

Am această enervantă dispoziție de a crede că, dacă stau, pierd vremea, iar pierdutul de vreme este inacceptabil pentru mine. Orice e bun, sau era bun, pentru a nu sta, pentru a nu pierde vremea. Dacă am o jumătate de oră liberă, pot să citesc ceva dintr-o carte, dacă am o oră liberă, pot să mă duc să pictez sau să scriu la newsletter. Sau să dau două telefoane de afaceri.

Acum, pur și simplu, învăț să stau. Să privesc pereții. Să răsfoiesc cărți cu imagini, să privesc pe TikTok la video-uri noi cu aventurile motanului Milo, un pisoi gras și simpatic din State.

După cum vă zic sincer, mi-am descărcat pe TV o aplicație, e drept, cu abonament, în care privesc pe ecran imagini în timp real din recifuri. Adică nu înregistrări, ci live. Și mă fascinează teribil să-mi șterg creierul privind la miriadele de pești colorați din Caraibe.

Cea mai surprinzătoare constatare este că lumea nu se termină fără mine. Știu, mi-e greu să cred. Fiindcă aveam și am impresia că sunt extrem de important pentru ea.

Îmi va fi foarte greu să mă obișnuiesc pe viitor să nimicuiesc cât mai mult. Dar trebuie să încerc. Pas cu pas, constant. Să schimb pattern-ul workaholismului. Și nu numai al workaholismului, fiindcă nu asta cred că este neapărat problema, ci al ideii că, dacă nu muncesc mult și tot timpul, pierd vremea.

Acest mod de gândire este un obicei. Și știți cum e cu obiceiurile… fumătorul știe că fumatul îi face rău, grasul știe că mișcarea îi face bine, dar nu o face. Doar că adicția, recompensa imediată și automatismele pot avea o forță mai mare decât adevărul abstract.

E familiaritatea suferinței pe care ți-o provoci, ca și cum ea ar fi o libertate. Dar nu e. Iar familiaritatea este, în acest caz, o otravă împuțită ce oferă predicție pentru creierul nostru, care adoră enorm starea de anticipare.

De aia, pentru creierul nostru atât de minunat și atât de perfid, și o stare de suferință sau o lume plină de ură poate deveni suportabilă dacă îi cunoști regulile. Iar o lume mai bună, însă plină de necunoscute, îi sperie pe majoritatea oamenilor. Fiindcă vechile tipare și instrucțiuni de a citi această lume nu mai funcționează.

De aia o femeie care a avut numai relații cretine și violente va interpreta un om stabil drept plictisitor. De aia cineva care crește și se dezvoltă în lupte permanente habar nu are ce să facă atunci când nu există un adversar. De aia oameni ca mine, care și-au construit o identitate în jurul muncii, se simt adeseori neliniștiți în vacanțe.

Da, vedeți… eu în vacanțe muncesc. Nu mult, doar două ore, trei pe zi. Nu cumva să ajung să pierd vremea.

Nu vreau să dau cu polonicul în alte farfurii. Vreau să mă refer strictamente la mine. De ce fac asta? De ce, de exemplu, muncesc două ore pe zi chiar și în vacanțe? Fiindcă am senzația progresului.

E greu să mă convingi în sens contrar.

Dar sunt conștient că trebuie să o las puțin mai moale. Nu mult, dar puțin. Pentru că acest creier minunat, pe care l-am primit de la Dumnezeu și părinții mei, poate, într-o zi, să rămână fără curent. Sau, mai rău, se poate scurtcircuita și o să vedeți știri despre mine cum am ieșit în sula goală în centrul Clujului și m-am suit pe calul lui Mathias Rex.

Acum sunt incompetent în a nimicui. Dar dacă am reușit să fiu competent în mai multe domenii sau să mă strădui să învăț cât mai multe despre ele, trebuie să fiu și aici ambițios. Să știu să mă retrag în nimic. Măcar puțin câte puțin, în fiecare zi.

Ce oameni ciudați suntem! Ce ființe cei care au această problemă! Zeci de ani de înțelegere și explicații ale unui comportament se pot șterge cu zece minute de epifanie care te schimbă total.

Nu vreau să zic că anii ăia din spate au fost inutili. Dar sunt sigur că ei au pregătit terenul, fără să poată să producă, culmea, singuri revelația asta. Dar mintea știa. Mai trebuia doar ca viața să-i demonstreze.

Așa că n-ar fi rău să vă gândiți la perspectiva mea. Petrecem o bună parte din viață încercând să ne înțelegem trecutul, adeseori căutând explicații pentru greșeli și pentru a ne elibera de ele. Dar trecutul nu ne-a format prin explicații, ci prin repetiția lucrurilor bune și rele. Prin gesturile pe care le-am făcut. Prin fricile și absențele noastre. Prin reacțiile altora. Prin lucrurile care s-au întâmplat. Și, dacă s-au întâmplat iar și iar, prin regulile pe care le-am făcut despre ele.

Sunt promotorul educației din orice poziție. Dar sunt momente în care prea multă educație strică și trebuie să înceapă…

Munca mea nu e gratuita. Cred ca 26 de lei pe luna nu e un capat de tara.

Daca vrei sa ma citesti, sa fii la curent cu subiectele refuzate de presa nationala, daca vrei sa intri in universul meu cultural, daca vrei sa razi si sa plangi, atunci apasa pe linkul de mai jos.

daca platesti pe un an de zile in avans, vei primi toate cartile mele gratuit cu transport inclus plus un abonament pe un an la Gizas Craist - newsletterul saptamanal de stiri ciudate, dar adevarate.

chiar e o afacere buna sa ma citesti

apasa aici:

Subscribe now

Read more

Cum? Nu știți cine e Florin Astefanoaie?

E chiar Florin Estefan de azi, cel demis recent de ministrul Culturii, Demeter András István, cel mai cu ouă ministru al Culturii din ultimul deceniu, fiindcă e singurul care a îndrăznit să amendeze impostura și standardele de șușanea ale Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.

Ăștia de mai jos au fost fie niște sugaci ai Grupului de la Cluj care l-a protejat și aburcat pe Aştefanoaie pe funcție, fie niște idioți utili și incompetenți.

Cum, iar aveți dubii că zic adevărul? Păi, Ioan Rus, șeful Grupului de la Cluj, i-a dat papagalului sponsorizare și o limuzină Mercedes, să aibă pocăitul prestanță când merge după covrigi:

N-a fost destul că a apărut înregistrarea cu ministrul Culturii Demeter András István, total scoasă din context, și pentru care l-a demonizat hipsterimea națională…

… după eliminarea de către Demeter András István a lui Florin Aştefanoaie „Estefan”, ministrul Culturii a devenit ținta sfertodocților și a hipsterimii clujene și cu toții au început să zbiere ca arși că ce nedreptate i s-a făcut acestui Astefanoaie, că nu mai se egzistă manager cultural ca el pe continent, că a umplut Opera de spectatori.

Ahahahahahaha, mi-am zis, uai, proști îs mulți dintre clujeni când cred asta!

Eu scriu de ani de zile despre boul ăsta supraevaluat de Astefanoaie, om căruia i-a fost rușine de numele său de moldovean și s-a pizdit cu nume artistic, auziți, bre, care a fost scuza lui!

Băiatul ăsta e un balon de săpun de la un capăt la altul al carierei. La începutul capătului, stă o Universitate cotroversată unde ăsta a absolvit, este celebra fabrică de diplome de la Oradea, înființată de comunistul traficant de influență Teodor Maghiar, care a ajuns atât de rău de râsul curcilor, încât presa locală orădeană a poreclit-o Sorbonica.

Astefanoaie nu numai că e moldovean sau cu nume de moldovean, dar e și pocăit. Să îl vedem cântând în biserică:

Sigur, nu îi putem face un proces de conștiință pe tema religioasă, dar să știți că asta a contat enorm la Opera din Cluj unde au fost favorizați cu precădere artiști pocăiți, criteriu stupid, căci adeseori artiștii aduși de Estefan erau varză din punct de vedere profesional.

Ani de zile am criticat aventurile de imagine ale acestui papagal, am spus că nu e normal să vulgarizeze imaginea instituției, că modernismele de PR sunt o mască pentru ciordeli.

A fost nevoie să vină ministrul Demeter András István și să arate României întregi printr-un raport de control excepțional (are peste 160 de pagini și mustește de date) pe care l-am primit de la o sursă de-a mea în exclusivitate, fiindcă domnul ministru nu a dorit să îl facă public, n-am înțeles de ce.

Astăzi vă prezint în exclusivitate cele mai flagrante descoperiri ale anchetatorilor din Ministerul Culturii. Vă căcați pe dumneavoastră ce a fost Astefanoaie ăsta în stare să facă: nu numai că și-a băgat nevasta cu firma ei de prăjituri în siajul Operei Naționale, dar nesimțitul a concesionat practic moca instituția unui ONG privat văduvind-o de încasări și sponsorizări și smântânind banii cu nemiluita.

Ăsta era managementul performant după care plângeau idioții din Cluj acum câteva luni?

Îmi place de ungurul ăsta de Demeter András István, bărbat adevărat. L-a muit pe Astefanoaie cum scrie la carte: control guvernamental, mumos și lung, raport de 166 de pagini și, înțeleg din presă, sesizat ANAF și DNA.

Merita demult acest băiat o lopată peste freză. Ăla care zicea că nu se mai minte și și-a schimbat numele…

… sau freza…

… a fost scos din joc pe propriile lui ciordeli.

Hai, gata, sǎ citim din raportul pe care îl are Alexa în exclusivitate. Nu concluzii, am TOT raportul.

Comisia de control a fost compusă din următoarele persoane:

1. Cherecheș Ioan Daniel, inspector – președinte;

2. Raluca Simona King, consilier – membru;

3. Corina Costea, auditor – membru;

4. Lăcrămioara Tămîrși, auditor – membru;

5. Liliana Coman, inspector – membru;

6. Oana Iordăchescu, consilier juridic – membru;

7. Andrei Diaconescu, manager public – membru.

Să începem cu crocodilii, fiindcă sunt cel mai ușor de ținut minte.

Pentru premiera „Aida”, Asociația Culturală Opera 2 You a cumpărat doi crocodili artificiali. Au costat împreună 86.149,15 lei. Comisia de control a cerut, punctual, cinci lămuriri: cine a decis achiziția, cum a fost ales furnizorul, cine a avut ultimul cuvânt, cine a verificat dacă prețul e justificat și cine a aprobat plata. Nu i s-au prezentat contraoferte (Partea 3, pag. 154).

Al doilea crocodil a fost cumpărat de rezervă. Explicația aparține Directorului Adjunct al Operei și este consemnată ca atare: în caz că primul se defectează. Comisia notează sec că achiziția „constituie pentru comisie un act de risipă” (Partea 3, pag. 154). „Aida”, spectacolul pentru care au fost luați, s-a jucat — conform planificărilor anuale analizate de comisie — o singură dată pe scena Operei clujene (Partea 3, pag. 155). Instituția raportase, separat, două reprezentații, în 24 și 25 mai (Partea 1, pag. 53). Oricare ar fi cifra corectă, costul total al producției a fost de 2.765.000 de lei.

Crocodilii nu sunt povestea. Sunt doar locul prin care se vede mecanismul.

Mecanismul se numește Contractul de parteneriat nr. 517 din 2 iulie 2025, încheiat între Opera Națională Română din Cluj-Napoca și Asociația Culturală „Opera 2 You”. Prin articolele 3 alineatele 2 și 3, instituția publică a împuternicit asociația privată să vândă biletele și să încaseze banii — direct, în conturile asociației deschise la Banca Transilvania — pentru patru spectacole din repertoriul curent al Operei (Partea 3, pag. 143).

Merită insistat asupra a ce înseamnă „din repertoriul curent”. Nu erau coproducții, nu erau evenimente ale asociației găzduite de Operă. Erau spectacole produse integral din resurse publice: sala, orchestra, corul, baletul, soliștii angajați, personalul tehnic, utilitățile, întreținerea clădirii, amortizarea decorurilor și a costumelor — toate suportate de instituție, care și-a asumat prin contract „asigurarea integrală a suportului artistic, logistic, administrativ și de comunicare” (Partea 3, pag. 144). Veniturile din bilete la asemenea spectacole sunt, juridic, venituri proprii ale instituției publice și se cuvin bugetului ei. Nu parțial. Integral.

Aici e nevoie de o explicație pentru cine nu lucrează cu finanțe publice. Banii unei instituții publice au un traseu obligatoriu: intră în trezoreria statului, se înregistrează în contabilitate, apar în execuția bugetară, trec prin viza de control financiar preventiv înainte de a fi cheltuiți și se raportează în indicatorii de management. Fiecare dintre aceste etape este un filtru. Banii din cele patru spectacole nu au trecut prin niciunul. Nu au fost înregistrați în contabilitatea Operei, nu au intrat în execuția bugetară, nu au fost supuși controlului financiar preventiv și nu se regăsesc în raportările de management (Partea 3, pag. 143).

Doi crocodili a 10 000 de euro bicata

Corpul de Control al Ministerului Culturii a terminat pe 10 septembrie 2026 verificarea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Rezultatul are 166 de pagini numerotate și pleacă, simultan, la Curtea de Conturi, la Direcția Națională Anticorupție, la ANAF și la Agenția Națională de Integritate. Concluzia centrală se poate rezuma în două cifre: din colaborarea dintre Operă și o asociație privată, în perioada 2023–2025, instituția publică a încasat 0 lei, iar asociația 613.166. Restul raportului explică, metodic, cum s-a ajuns acolo — și ce a mai ieșit la iveală pe drum.

Adicǎ cǎcat elitist clujean împachetat cu aur fals de Oradea.

Opera de stat din Cluj producea spectacolele, ONG-ul privat încasa biletele

Opera Națională Română din Cluj-Napoca e o instituție publică de cultură, finanțată din subvenții de la bugetul de stat și din venituri proprii.

Are personalitate juridică, aparat economic, contabilitate, achiziții, marketing, casierie, personal artistic și tehnic.

Nu vorbim, așadar, despre o trupă improvizată care avea nevoie de cineva din exterior ca să-i țină banii.

Tocmai de aia una dintre întrebările care se desprind din raportul de control al Ministerului Culturii este de ce o instituție publică de asemenea dimensiune a ajuns să lase unei asociații private operațiuni esențiale legate de încasarea biletelor, atragerea sponsorizărilor și plata unor cheltuieli pentru proiecte realizate cu resursele Operei.

Mie îmi pute a smântânire de bani…

Raportul stabilește însă concret: instituția nu a putut prezenta o fundamentare economică formală care să demonstreze de ce această intermediere era mai avantajoasă pentru Operă decât administrarea directă a propriilor venituri.

În mai multe situații, Opera a pus la bǎtaie sala, orchestra, corul, soliștii, personalul tehnic, utilitățile și infrastructura, iar încasarea biletelor se făcea prin Opera 2 You.

Statul suporta grosul mecanismului de producție; banii puteau ieși din circuitul bugetar direct al instituției. De aici începe raportul care, pagină după pagină, arată că problema e lipsa repetată a filtrelor care există tocmai pentru ca banii publici să nu fie administrați după inspirația momentului sau în mod corupt.

Raportul de control al Ministerului Culturii nu descrie simple scăpări birocratice.

Cea mai mare ciordealǎ constatatǎ de raport este relația ONRC–Opera 2 You: pentru patru spectacole, 228.500 de lei din bilete au fost încasați în conturile asociației private, deși Opera asigura resursele artistice, tehnice și logistice.

Instrumentul juridic se numește Contractul de parteneriat nr. 517 din 2 iulie 2025. Prin articolul 3, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a împuternicit Asociația Culturală „Opera 2 You" să vândă biletele și să încaseze banii direct, în conturile proprii ale asociației pentru patru spectacole din repertoriul curent al Operei (din raportul Ministerului Culturii).

„Din repertoriul curent” nu-i un detaliu, tovarǎși, e toatǎ schema - nu vorbim de coproducții, nu de evenimente ale asociației găzduite de Operă., ci de spectacole produse integral din bani publici.

Prin articolul 5 alineatul 1 al aceluiași contract, instituția și-a asumat „asigurarea integrală a suportului artistic, logistic, administrativ și de comunicare”. Comisia enumeră ce înseamnă asta în practică: salariile soliștilor, ale orchestrei, ale corului, ale baletului și ale personalului tehnic, utilitățile, întreținerea sălii, amortizarea decorurilor și a costumelor, comunicarea.

Ahahahahaha!

În schimbul acestora, contractul nu prevede nimic pentru instituție: „nicio cotă, niciun comision, nicio obligație de acoperire a costurilor de producție a celor 4 spectacole, nicio clauză privind regimul juridic al bunurilor achiziționate din fondurile încasate, nicio garanție, penalitate sau clauză de reziliere”.

Te doare bilaaaa!

Pentru cine nu lucrează cu finanțe publice, trebuie spus limpede de ce asta nu e o chestiune de oportunitate managerială, ci de legalitate. Banii unei instituții publice au un traseu obligatoriu, iar fiecare etapă a lui e un filtru: intră în trezoreria statului, se înregistrează în contabilitate, apar în execuția bugetară, trec prin viza de control financiar preventiv înainte de a fi cheltuiți, se raportează în indicatorii de management. Veniturile din cele patru spectacole nu au trecut prin niciunul dintre aceste filtre. Nu au fost înregistrate în contabilitatea Operei, nu au intrat în execuția bugetară, nu au fost supuse controlului financiar preventiv, nu se regăsesc în raportările de management.

Controlul arată că veniturile proprii ale instituției publice nu puteau fi transformate contractual în „contribuția proprie” a unei entități private.

Formula „venituri afectate cu destinație specială” nu schimbă proprietarul banilor cǎ aşa vrea sula lui Aştefǎnoaie.

Aici este miezul mecanismului: o instituție publică nu poate transforma un venit care îi aparține într-un venit al unui privat doar printr-o formulare contractuală.

Veniturile proprii intră în buget, sunt evidențiate, controlate și cheltuite potrivit regulilor aplicabile instituției. Mutarea lor într-un cont privat schimbă exact mediul de control în care se află banii. De aia raportul nu tratează expresia contractuală ca pe o soluție juridică, ci se uită la substanță: cine a produs spectacolul, ale cui erau resursele și cui îi revenea venitul.

Sǎ vǎ dea Alexa un exemplu din raport. Un decont la alegere.

Decontul de 371.933 de lei depus de Opera 2 You nu era însoțit de documentele justificative necesare verificării cheltuielilor. Managerul l-a aprobat cu formula „APROBAT cu respectarea prevederilor legale”, fără verificările compartimentelor de specialitate. Cu alte cuvinte, legalitatea a fost invocată exact în locul verificării legalității.

De ce contează asta? Fiindcă un decont fără acte justificative nu permite verificarea realității cheltuielii. Nu poți afla dacă serviciul a existat, dacă prețul corespunde contractului, dacă bunul a fost recepționat sau dacă plata are legătură cu proiectul. Mențiunea managerului nu înlocuiește controlul economic, contabil și juridic. Dimpotrivă, semnătura finală are sens numai după ce aceste filtre au funcționat.

Aştefănoaie a imaginat o încropeală de doi lei ca să mascheze mizerii financiare.

Contractul prevedea ca Opera să exercite control financiar preventiv asupra unor plăți făcute de o persoană juridică privată din conturile sale.

Raportul explică de ce mecanismul nu putea funcționa juridic: pǎi, era un control desenat pe hârtie pentru bani asupra cărora controlorul instituției publice nu avea competență.

CFP-ul (Control Financiar Preventiv) există înaintea operațiunii tocmai pentru a opri o cheltuială nelegală înainte ca banul să plece. Dacă instituția nu are competență asupra contului privat, filtrul devine pur declarativ. Este diferența dintre a avea control și a scrie în contract că ai control.

În același decont apar 8.000 de lei pentru „decorațiuni exterior clădire”, deși activitatea nu făcea parte din proiectele comune nominalizate. O cheltuială în afara obiectului contractual nu devine eligibilă fiindcă vrea din nou sula lui Estefan. No, cei 8.000 de lei sunt importanți nu prin mărime, ci prin precedent: dacă obiectul contractual poate fi lărgit după executare prin decont, limita contractuală nu mai limitează nimic. La bani publici, destinația este parte din legalitatea cheltuielii.

Pauză de publicitate: mai jos, Fundația Leaders, în spatele căreia se află temutul ortodox Ioan Rus, șeful informal al Grupului de la Cluj, primește mulțumiri de la pocăitul Astefanoaie.

Au privat Opera de sponsorizǎri şi donații

Raportul Ministerului Culturii ,mai constată externalizarea masivă a sponsorizărilor și donațiilor către Opera 2 You.

Veniturile Operei din această zonă scad de la 62.268,56 lei în 2023 la 8.954 lei în 2025, aproximativ 86%.

Controlul nu găsește o fundamentare economică formală care să demonstreze de ce mecanismul era mai avantajos pentru instituția publică.

Scăderea sponsorizărilor directe către ONRC devine relevantă tocmai în paralel cu creșterea rolului ONG-ului. Raportul nu spune că orice sponsorizare atrasă de ONG trebuia obligatoriu să intre la Operă; spune că instituția nu și-a documentat analiza asupra avantajului propriu. Când numele și infrastructura unei instituții publice produc atractivitate pentru sponsori, conducerea trebuie să știe cât valorează contribuția publică și ce primește în schimb.

Între 2023 și 2025, Opera 2 You a încasat 613.166 de lei din coproducții cu ONRC, în timp ce ONRC a încasat zero lei din respectivele bilete.

Raportul aratǎ cǎ Opera din Cluj nu a putut prezenta analiza economică prealabilă care să arate avantajul cedării acestor venituri.

613.166 de lei îs bani, nene, o cifrǎ care face discuția imposibil de redus la voluntariat cultural. Dacă ONRC încasează zero din biletele acestor coproducții, trebuie să existe o justificare robustă pentru faptul că venitul este lăsat partenerului.

Doi crocodili artificiali pentru „Aida” au costat 86.149,15 lei.

Am ajuns şi la crocodili. Erau necesari pentru “Aida” - unul cicǎ sǎ fie de rezervǎ.

În caz că primul se defectează. Explicația aparține Directorului Adjunct al Operei și e consemnată ca atare în raport, iar comisia o califică drept „act de risipă"

„Aida", spectacolul pentru care au fost cumpărați, s-a jucat — conform planificărilor anuale analizate de comisie — o singură dată pe scena clujeană. Instituția raportase separat două reprezentații, în 24 și 25 mai. Costul total al producției: 2.765.000 de lei.

Factura nu defalca proiectarea, materialele, manopera, transportul și montajul, iar Opera din Cluj nu a putut spune cine a decis achiziția, cum a fost ales furnizorul, cine a verificat prețul și cine a aprobat plata. Când aproape 86.000 de lei se transformă în doi crocodili de plastic discutǎm de ciordealǎ.

Dar crocodilii nu-s tot ce s-a ciordit.

Programul minimal 2025 avea 400.000 de lei pentru „Fântâna din Bahcisarai”. Premiera nu s-a făcut, iar suma a fost realocată fără act administrativ de aprobare.

În paralel, documentele instituției indică pentru programul minimal când 2.000.000 de lei, când 4.005.000 de lei. Diferența este o contradicție de peste două milioane de lei între propriile raportări.

Programul minimal este parte din obligația managerială, nu o listă de intenții. Realocarea fără act administrativ face imposibilă urmărirea dintre ceea ce a fost aprobat și ceea ce s-a executat. Iar contradicția de milioane între raportări ridică problema elementară a fiabilității datelor financiare pe baza cărora Ministerul evaluează conducerea.

Un singur proiect, „Aida”, a ajuns la 2.765.000 de lei, deși bugetul aprobat pentru întregul program minimal era de 2.000.000 de lei. Conducerea a invocat ulterior scumpiri și lipsa finanțării. Controlul reține însă lipsa unei prognoze realiste și faptul că programul minimal a fost aprobat târziu.

Au umplut Opera de mocangii snobi

Raportările de public sunt şi el incompatibile între ele.

Pentru 2024 apar 58.669 de plătitori în raportul de activitate și 41.065 în documentele anexate. Pentru 2025 apar 34.302, respectiv 40.695. La gratuități, diferențele trec de 25.000 de persoane în 2024 și de 32.000 în 2025. Controlul vorbește despre date statistice și financiare paralele și contradictorii. Pe asemenea cifre s-a evaluat managementul.

Aceste diferențe ating direct contractul de management.

Indicatorii de public sunt folosiți pentru a demonstra performanța. Dacă aceeași instituție produce două numere incompatibile pentru aceeași categorie de spectatori, evaluatorul nu mai știe ce măsoară.

Beneficiarii plătitori scad, potrivit raportării manageriale, de la 58.669 în 2024 la 34.302 în 2025, aproximativ 41,5%. În același timp, instituția raporta grade de ocupare de 92,9%-95,2%, în timp ce ocuparea susținută financiar de publicul plătitor rămânea în jur de 65-66%.

Aştefanoaie a mințit ca la plenara CC al PCR.

Sala poate arăta plină dacă numeri invitațiile, dar contul instituției nu se umple cu procente. Gratuitatea poate fi perfect legitimă artistic sau social. Dar ea nu este venit. Amestecarea ocupării fizice cu performanța comercială poate produce o imagine excelentă a sălii și una mult mai modestă a capacității de autofinanțare. Tocmai de aia indicatorii trebuie separați, nu folosiți după cum vrea (din nou) sula lui Astefǎnoaie.

Consiliul Artistic nu a fost convocat oficial în 2025 cu ordine de zi și procese-verbale. Managerul însuși a recunoscut caracterul informal al funcționării. Organismul care trebuia să discute repertoriul, distribuțiile și politica artistică a fost, practic, scos din circuitul formal.

Regulamentul devine foarte simplu când nu-l mai convoacă nimeni: este regulamentul “Ce vrea sula lui Aştefǎnoaie”.

Consiliul Artistic este unul dintre mecanismele prin care decizia artistică nu rămâne exclusiv la manager. Lipsa convocării oficiale înseamnă lipsă de ordine de zi, vot, responsabilitate și urmă documentară. O conversație informală nu produce aceeași răspundere ca o hotărâre consemnată.

Componența Consiliului Administrativ a fost modificată fără respectarea regulamentului, iar în 2024 au existat doar două ședințe. Raportul constată inclusiv probleme privind reprezentarea Ministerului Culturii.

Un organ colegial nu este decor administrativ pentru decizii deja luate.

Același principiu funcționează la Consiliul Administrativ. Componența și convocarea lui sunt stabilite tocmai pentru a introduce contraponderi în administrarea instituției. Dacă managerul modifică arhitectura organismului în afara regulamentului, filtrul instituțional este slăbit de persoana pe care ar trebui s-o filtreze.

Golǎnia “Opera Hub” e de DNA

Proiectul „Opera Hub” de la Cluj Innovation Park a consumat bani înainte ca Opera să aibă certitudinea că poate obține dreptul asupra terenurilor.

Raportul indică aproximativ 135.000 de lei chirii și cheltuieli accesorii și circa 305.679 de lei pentru servicii de proiectare și urbanism. Abia ulterior instituția a constatat că mecanismul juridic urmărit pentru terenuri nu funcționa.

La bani publici, verificarea terenului înaintea proiectării e un must.

În investiții, verificarea titlului și a posibilității juridice de a folosi terenul precedă proiectarea. Orice ordine inversă mută riscul asupra bugetului: plătești studii și proiecte pentru un obiectiv care poate deveni imposibil. Raportul contabilizează exact costul acestei grabe.

Pentru un contract de proiectare de 310.590 de lei, recepția serviciilor s-a făcut la 29 noiembrie 2023, iar propunerea de angajare și angajamentul bugetar au venit în decembrie. La alt contract, de 315.350 de lei, documentele bugetare au fost întocmite tot după semnare. Ordinea legală este inversă tocmai pentru ca instituția să verifice dacă are voie și bani înainte să cheltuiască, nu după.

ALOP — angajare, lichidare, ordonanțare, plată — e succesiunea necesară pentru ca obligația să fie verificată înainte de a deveni datorie. Dacă întocmești angajamentul după contract și după recepție, controlul nu mai este preventiv, e un cǎcat, o infractiune chiar.

Altǎ ciordealǎ

CASA VEGA a închiriat aproximativ 96 mp cu 200 euro/lună, adică 2,08 euro/mp. Controlul nu a găsit raport ANEVAR, studiu de piață, anunț public ori proces-verbal de negociere care să fundamenteze chiria și dispune calcularea diferențelor și recuperarea eventualului prejudiciu. Patrimoniul public a avut un preț; instituția nu a putut arăta de unde a venit.

La închirierea patrimoniului public, prețul trebuie fundamentat pentru a demonstra că instituția nu renunță la venituri în favoarea chiriașului. Fără evaluare sau analiză de piață, nimeni nu poate demonstra că 2,08 euro/mp era prețul corect.

2 euro/mp în buricul Clujului, ahahahaha! Cât a fost şpaga, Aştefǎnoaie?

La plecarea chiriașului CASA VEGA, Opera a plătit 3.070 euro pentru investiția neamortizată și apoi 287.839 lei pentru desfacerea și refacerea spațiului.

Controlul cere reanalizarea sumelor și recuperarea celor fără fundament legal.

Instituția a fost ieftină când încasa și mult mai generoasă când a venit factura de ieșire.

Finalul contractului amplifică problema economică. Instituția nu doar că trebuie să verifice dacă a încasat suficient în anii de chirie, ci și dacă plățile făcute la încetare aveau bază contractuală și legală. Altfel, aceeași relație poate produce venit subevaluat la intrare și cost suplimentar la ieșire.

Cine e avocatul clujean care s-a prostituat profesional?

Opera a cumpărat servicii juridice externe deși avea consilier juridic angajat. Contractul prevedea 4.000 lei/lună și patru locuri nominalizate la toate spectacolele stagiunii, iar avocatul a prestat și activități dincolo de obiectul contractual. Legea permite externalizarea în situații justificate, nu transformarea excepției în abonament.

Externalizarea juridică este permisă în anumite condiții, dar excepția trebuie motivată. Dacă ai consilier juridic propriu, trebuie să arăți de ce activitatea nu poate fi acoperită intern. În plus, un contract public trebuie executat în limitele obiectului său. Beneficiile în natură și activitățile suplimentare trebuie și ele să aibă temei, nu să apară prin obișnuință.

Doctorul fomist. Ruşine, milogule!

Indemnizația pentru titlul de doctor a fost acordată directorului general adjunct din ianuarie 2025 fără modificarea prealabilă a fișei postului astfel încât atribuțiile să fie legate obiectiv și cuantificabil de domeniul titlului. Controlul cere recuperarea sumelor achitate fără bază legală. Diploma nu produce sporul prin simpla apropiere de statul de plată.

Indemnizația de doctor nu-i un premiu pentru posesia diplomei. Condiția este utilizarea efectivă a competenței suplimentare în atribuțiile postului, în forma cerută de lege și jurisprudență. Dacă fișa postului nu conține atribuțiile necesare la momentul acordării, plata nu poate fi reparată retroactiv doar printr-o modificare ulterioară.

Dar asta e de DNA clar. Aici s-au ciordit banileeee

Raportul constată și achiziții/lucrări pentru care lipseau procese-verbale de recepție ori alte documente justificative necesare plății. În cazul unor contracte cu Rako Team Construct, plățile cumulate ajung la valori importante, iar controlul reține nerespectarea normelor privind documentele care trebuie să existe înainte de lichidarea și plata cheltuielii.

Rako Team nu exista pană să nu apuce să fure din banii de la Operă.

Firma are un angajat. Ahahaha, pute a furt.

Firma e a unei prostovance.

Procesul-verbal de recepție este dovada că instituția a primit lucrarea sau serviciul pentru care urmează să plătească. Fără el, ordonatorul nu are confirmarea formală că obligația furnizorului a fost executată. Plata fără documentele de recepție mută riscul integral asupra bugetului.

Discutǎm de sute de mii de lei.

Pǎrerea mea despre control: impecabil.

Mingea e acum la Curtea de Conturi, Direcția Națională Anticorupție, ANAF și Agenția Națională de Integritate pentru verificări pe componentele care intră în competența lor.

Mă puteți susține cu 26 de lei pe lună pentru munca pe care o fac. Infinit mai puțin decât vă fură ăştia.

Subscribe now