Un sfertodoct ce trage de ultimele ciordeli înainte de a pleca. Bǎ, dar nici nu poate vorbi, nene

Ultima emisiune la TVR a fost jaleeee…

Read more

Articol apărut în revista de cultură NEUMA.

de Andreea Hedeş

Departe de imaginea clasică propusă de Botticelli și devenită arhetipală în cultura pop, aceea a unei Venus născută din spuma mării, apropiindu-se de țărm în toată splendoarea sa, artistul nu sosește în fața publicului ivit din neant. Dincolo de talent, care este un element de primă importanță, munca este un factor esențial. La acestea se adaugă încă două ingrediente care contează la fel de mult ca pana lui Maat în ceremonia de cântărire a inimii: adevărul și sinceritatea creatorului. Iată, cei trei pași pentru rețeta succesului (autentic). Deși pare un loc comun ideea că drumul spre reușită nu duce mereu pe căile bătătorite, acest adevăr elementar este adesea ignorat.

Pentru cineva care a început să picteze în pandemie (2020), probabil terapeutic, probabil eliberator sau chiar ca formă de revoltă, faptul că anul 2026 i-a adus două expoziții personale, în două din cele mai importante centre de artă ale țării, este o realizare extraordinară, în sensul cel mai profund al cuvântului. Parcursul pictorului Liviu Alexa, marcat de discreție între incipitul pandemic și succesul actual, oglindește perfect etapele Călătoriei Eroului.

Vorbim despre o perioadă de gestație profundă, în care intelectualul și meșteșugarul au lucrat în simbioză. Rezultatul este o ilustrare elocventă a Ferestrei Johari. Tehnica, propusă de Joseph Luft si Harry Ingham, observă intersecția dintre ceea ce știm despre noi înșine și ceea ce știu ceilalți despre noi înșine. Se coagulează astfel patru zone: Arena - ce știm noi și ce știu și ceilalți, Masca - ce știm doar noi și ceilalți nu știu, Blind Spot-ul - ce știu ceilalți și noi nu știm, Necunoscutul - ce nu știm nici noi, nici ceilalți. Acest joc de lumini și umbre, pe care îl jucăm fiecare dintre noi, ca ființe sociale, fără măcar să ne dăm seama, poate fi observat funcționând la octava sa superioară în devenirea artistului Liviu Alexa. Un outsider, un Maverick, acesta nu doar a surprins o țară întreagă cu debutul său pe simezele Muzeului Național de Artă din Cluj-Napoca, (vernisajul expoziției Noi suntem Apocalipsa a avut loc la 11 februarie), dar este și dovada faptului că, uneori, efortul de autocultivare poate fi cheia spre succes și calea de a evita capcanele labirintului dedalic sau ale sacrificiului ifigenic pe care parcursul academic le impune adesea.

La numai două luni de la prima expoziție personală, Liviu Alexa prezintă la București, la Galeria Kulterra, o a doua expoziție personală, Filcăi, al cărei vernisaj a avut loc pe data de 16 aprilie.

Tarotul se pare că își are originile în sec XIII european, după unii, în Cartea lui Thot, după alții, cert este că asupra câtorva lucruri s-a căzut de acord: este o oglindă a subconștientului, un instrument psihologic de autocunoaștere.

De la obsesiile lui Yeats și ale ordinului Golden Dawn până la analizele lui Jung, tarotul a fost continuu explorat și reinterpretat. A fost redesenat de nume ilustre precum Pamela Colman Smith sau de genii ca Salvador Dalí, alături de o puzderie de alți artiști care i-au completat istoria. În literatură, film sau muzică tarotul a fost explorat nu doar ca subiect ci și ca instrument generator al creației artistice. Ne gândim la un Italo Calvino și Castelul destinelor încrucișate, la un George R. R. Martin și Urzeala tronurilor, în care, spre exemplu, Jon Snow ar fi o ilustrare a Eremitului, la Florence + The Machine, David Bowie sau Led Zepelin. Tarotul rămâne, așadar, o temă extrem de fertilă, ale cărei resurse sunt departe de a fi epuizate, continuând să inspire creatori din cele mai diverse domenii. Tot de la tarot a pornit și ideea celei de-a doua expoziții semnate de Liviu Alexa. Acesta pornește ‘down the rabbit hole’, asemenea Alicei în Țara Minunilor, o altă operă literară în care cărțile de joc, „obișnuite”, nu de tarot, devin arhetipuri care prind viață. „Inițial, voiam să mă concentrez pe o poveste centrată pe ‘demoni’, dar apoi mi-a venit o altă idee. Era chiar sub nasul meu, în propria bibliotecă: cărțile de tarot desenate în anii ’80 de magnificul Dalí”, spune Alexa.

Povestea din spatele acestui demers artistic remarcabil merită cunoscută. Totul a început cu o propunere venită de la Hollywood pentru filmul James Bond din 1973, ‘Live and Let Die’, unde producătorii aveau nevoie de un pachet spectaculos de cărți pentru personajul Solitaire. Dalí a acceptat imediat, dar ego-ul său uriaș și cerințele financiare exorbitante i-au determinat pe producători să renunțe la el în favoarea altui artist.” mărturisește Liviu Alexa pe www.alexa.space

Artistul „a realizat că există în România - mai precis în Transilvania, celebrul „cartier general” al lui Dracula - un joc de cărți cunoscut, numit Filcǎi, jocul navetiștilor, jocul jucat la înmormântări sau în cârciuma de cartier, unul care s-a bucurat de o faimă incredibilă în perioada comunistă.” Pornind de la estetica pragmatică a acestui pachet de cărți de joc, „mai plebeu”, artistul îl propune ca fundament pentru noua sa expoziție, operând o resemnificare a acestuia. Liviu Alexa propune o incursiune dincolo de fațada ludică a cărților de joc - un parcurs cu dus-întors: un veritabil descendre en abyme prin care sondează atât identitatea culturală regională, cât și o viziune mai vastă, ancorată în mitologia românească și universală.

Din aceste explorări Liviu Alexa revine cu decantări și sensuri noi, oferind publicului interpretări, nuanțe, pe care condiția sa postmodernă le permite. Și aici descoperim două din atu-urile lui Liviu Alexa, despre care aminteam la început: autenticitatea și adevărul. Am mai spus și cu alte ocazii, creatorii români (de literatură, de artă) folosesc „rădăcinile” culturale la modul estet, prețios, reinterpretarea lor e făcută cu o anume superioritate, cu „mănuși intelectuale”, dacă vreți. Rezultatul trădează intenția - programată, căutată, demonstrativă, cu rezultate uneori stângace, alteori ostentative. Atunci când rezultatul este unul reușit, acesta este atât de îndepărtat de sursă, încât e numai aripi, numai zbor, o desprindere totală de rădăcina aflată foarte jos, în pământ.

Privirea artistului român e mereu aspirațională, spre alte zări, mai senine, spre înălțimi mai ozonate. În loc să fie o entitate firească, rădăcini, tulpină și coroană, e doar ulei care se ridică de-asupra apei. Nu la fel stau lucrurile dacă privim în jur, și ne referim aici la vecinii noștri. Aceștia nu se desprind ci se hrănesc total, „animalic”, din tot ceea ce le oferă dpdv cultural „pământul” lor, prin mituri, folclor, tradiții, istorie, caracteristici regionale.

Să luăm doar câteva exemple: Ismail Kadare, Orhan Pamuk, László Krasznahorkai sau un Marko Bela în literatură, sau, cum o face, într-o zonă geografică mai îndepărtată, Jon Fosse în dramaturgie. În muzică lucrurile stau puțin diferit, deoarece există nu doar un Franz Lizst, sau un Béla Bartók ci și pionieri precum Dimitrie Cantemir și Anton Pann, pe umerii cărora s-au ridicat mai târziu Ciprian Porumbescu, George Enescu. În aria artelor vizuale, Brâncuși a înțeles și integrat în arta sa, poate cel mai bine, elementele „primitive”, arhaice, ale spiritului popular românesc. Între artiști români contemporani, în categoria de autenticitate la care facem referire, îl găsim, de pildă, pe formidabilul Robert Lőrincz iar lista este, din păcate, una scurtă. Considerăm că pe aceeași listă scurtă se află și Liviu Alexa. Efortul de a ridica din anonimatul transilvan acest „joc de cărți plebeu” nu presupune o detașare, ci o „împlinire” prin contopire. În acest proces alchimic devorator, artistul și obiectul său se nasc din nou: un creator reînnoit și un pachet de cărți deopotrivă familiar și străin - o metamorfoză în haine noi și semnificații profunde.

Iată de ce context cuprinzător a fost nevoie pentru a înțelege că în spatele fiecărei cărți redesenate de artist se află o urzeală de o complexitate fascinantă: nenumărate ore de studiu, revelații și redescoperiri culturale și o muncă de șlefuire care constituie fundamentul ordonat al acestui univers artistic. Ca în cazul unei tapiserii medievale, frumusețea imaginii de pe pânză se sprijină pe o structură de rezistență tăcută, o muncă de construcție metodică ce susține fiecare fir de semnificație.

Lucrările din expoziția Filcăi au fost realizate într-un interval de doar două luni, ceea ce a presupus un volum de muncă brutal și un efort feroce. O formă de autoflagelare la care Liviu Alexa, asemenea un nebun întru artă metamodern, s-a supus, de bună voie, documentându-l sub forma unui jurnal video la care urmăritorii săi au avut acces VIP. Cei care au participat la vernisajul expoziției, au trăit o experiență privilegiată. Curatorul expoziției, Lucian Nastasă-Kovacs, a avut viziunea unui melanj ideal între spațiu, pânze și lumină. Practic, publicul a fost invitat să experimenteze pachetul de cărți din interior, devenind el însuși parte din joc.

Spațiul rectangular, cu pereți negri pe care prind viață arcanele în culori eclatante, alături de lumina roșie ce coboară peste vizitatori, au creat o experiență imersivă deplină, la doar un pas de a declanșa efectul Stendhal, prin expunerea la un flux masiv de imagini și simboluri, a căror forță estetică depășește capacitatea imediată de absorbție a privitorului. Dacă în Apocalipsa suntem noi pânzele lui Liviu Alexa sunt meditații pe tema transumanismului, a omului depășit de tehnologie, în Filcăi artistul relevă condiția sa metamodernă, prin sinceritate, melancolie și căutarea cu disperare a unui sens în spiritualitate, în rădăcinile înțelese ca identitate, poveste, mit. E o horă de îngeri, zmei și joimărițe, așa cum sună celebrul titlu al lui Carmen Mihalache, de zeități aflate în agonie, în care privitorii sunt atrași magnetic, reînvățând să joace pe ritmuri arhaice care le reverberează în sânge, cu frenezia hipnotică, șamanică, a melodiei Ciuleandrei

.

Experiența imersivă a funcționat ca un catalizator, făcând evidentă o analogie fascinantă cu o altă lucrare extrasă din aceeași estetică vernaculară — de data aceasta, din sfera compoziției muzicale. Iată: Filcăii lui Liviu Alexa, sunt un număr 20 de pânze – arcane, 20 (număr de tranziție și recompensă spirituală). Cantata Carmina Burana se bazează pe 24 de poeme sau strofe. Filcăii sunt un joc de cărți „plebeu”. Poemele care stau la baza compoziției lui Carl Orff sunt „profane”. Universul e al oamenilor simpli, cu bucuriile și necazurile lor. Atât în Filcăii lui Liviu Alexa cât și în cantata lui Carl Orff lumea reflectată e o lume a celor aflați sub vremi. Formula cărților de joc impune o formă inițială, fixă, un ritm, o repetiție, un vertij - vizual, în cazul artistului clujean, sonor, în cazul artistului bavarez.

Aparenta simplitate a temelor, gama largă de subiecte, reflectarea naturii duale a ființei umane, a destinului sau a zeilor nedrepți, conferă accente emblematice celor două creații. Pânzele masive, coloritul puternic, tușele decise, uneori demonstrativ apăsate pe pânză, forța de sugestie aproape agresivă, fără menajamente, a picturilor, siguranța vibrantă cu care artistul realizează tehnici mixte și personalizează arta instalației ne permit să ducem mai departe această paralelă cu impactul dramatic, plin de forță, de explozie sonoră, prin cor și orchestrație al Carminei Burana.

În plus, Carl Orff mărturisește și el că a scris foarte repede muzica acestei cantate. Ceea ce a produs declicul a fost însăși imersiunea: contrastul dintre întunericul spațiului mundan, supus efemerului, și „cerul” roșu, incandescent, ce părea mistuit de mânia Fortunei. În acest cadru, figurile mitice care îi încercuiau pe cei prezenți nu făceau altceva decât să traseze noile „margini ale lumii”.

Experiența a fost o adevărată sinestezie: culorile eclatante ale arcanelor părând să dicteze ritmul Ciuleandrei iar lumina roșie transformând spațiul într-o compoziție vizuală în care parcă se auzea: „O Fortuna / velut luna / statu variabilis / semper crescis...” Revenind la personajele cărților de joc ale lui Liviu Alexa, rolul lor de spirite-gardieni, de păzitori ai pragului între mit și mundan, între subconștient și conștient, între illo tempore și vremea ce nu mai vremuiește, se relevă printr-o caracteristică aparte: ochii.

Departe de ochii magici ai lui Ion Țuculescu, de ochii atemporali ai sfinților, ochii din Filcăiilui Liviu Alexa sunt fie hipnotici și dominatori precum în Ego – Asul de inimă roșie, fie bestiali în diferite grade, precum în Gheonoaia – Crăița de ghindă, Căpcăunul - Filcăul de ghindă, Joimărița - Crăița de caro, Chupacabra - juvetele de inimă neagră, sunt ochi ascunși, fără a-și exercita funcția, adică închiși, acoperiți – de ochelari sau de monezi, strânși, scoși, sunt răi, sunt ciclopici, injectați, orbi. Totuși, acești eroi nu sunt lipsiți de vedere. Spre deosebire de zona sacrului, în care întâlnim văzul inimii, în Filcăi, deși deplin, suprafiresc, văzul este unul pervertit, decăzut. Senzația binecunoscută a privirii care urmărește din icoane este înlocuită aici cu senzația, palpabilă, a orbitelor goale sau corupte care urmăresc vizitatorul.

Aceste entități ianusiene păstrează, iată, ceva din intenția inițială a creatorului lor, aceea de a spune „o poveste centrată pe demoni”. Despre acest joc al văzutelor și nevăzutelor, a ceea ce vrem să se vadă și a ceea ce nu lăsăm să se vadă, despre ce nu mai vrem să vedem despre fiecare în parte și despre noi ca și comunitate și ca popor ne vorbește Liviu Alexa, punând în lumină acel Blind Spot inaccesibil pentru noi, printr-o fereastră Johari deschisă spre noi înșine, și care este expoziția Filcăi. Cât despre Necunoscut, sau, hai să-i spunem, viitor, îl putem descoperi încercând o etalare cu cărțile de joc din pachetul inspirat din tablourile lui Liviu Alexa.

Filcăi

Liviu Alexa

Curator Lucian Nastasă-Kovacs

16.04 – 10.05.2026 · Galeria Kulterra, Bucureşti

Acum suntem în etapa cea mai stridentă, cea mai isterică. Nu e vorba musai de plecarea lui Bolojan, de scâncetele pupătorilor de cur pe factură ai lui Ilie Sărăcie, de corul de sugaci nevertebrați din media și social media, da, ăia care acum unsprezece luni zbierau că e musai să îl alegem președinte pe Nicușor Dan și azi îl scuipă, fiindcă, ce să vezi, Nicușor Dan alege să nu facă ce a făcut Iohannis, ce a făcut Băsescu, adică să își bage nasul în joaca politică.

Știți cât de tare se aude ura în România? E ca un sunet strident, constant, difuz, „iute”. Eu îl aud în ureche că îs forțat de boala surzeniei - se numește tinitus.

Tinitusul este senzația că auzi un sunet fără să existe o sursă reală în jur. Poate fi un țiuit, bâzâit, șuierat sau un fel de huruit în urechi.

Nu vine din exterior, ci din modul în care urechea sau creierul procesează sunetele. De obicei, apare după expunere la zgomot puternic, stres, oboseală sau probleme ale urechii.

Auzi ceva, dar nu e nimic acolo. Dar, mai rău, e un sunet care nu prea dispare, sau dispare când vrea el, fără să poți face tu ceva, și reapare când vrea el, fără ca tu să poți face ceva.

Eu sunt cam surd, e o combinație de genetică, de la tata citire, săracul, plus stres acumulat, care s-au transformat într-un frumos handicap.

Port aparate auditive de peste 10 ani și, adeseori, mă descurc foarte greu în public, de aia nici nu prea mai ies, că par un idiot în fața oamenilor. Dar sunt mândru de handicapul meu, m-a ajutat mult să înțeleg lucruri, să fiu și mai empatic cu persoanele ce au orice fel de dizabilitate.

Revenind la tinitus, tocmai am unul, în timp ce scriu. M-am obișnuit cumva, deși nu e singurul sunet - țiuitul - care mă vânează. De dimineață, când m-am trezit, aveam în urechi un dangăt de clopot de biserică - o să ziceți că m-am dilit, dar asta e realitatea mea de zi cu zi. Sunetele dispar când îmi așez în urechi aparatele pentru auzit și atunci mașinăria preia controlul asupra felului în care aud.

Dar pentru țara noastră nu există aparate auditive care să „șteargă” zgomotele de fond, tinitusul isteric ce țiuie în capul românilor în aceste zile. Pute a isterie asfaltică, a smoală morală, e mai rău ca înainte de alegeri când oamenii își dau în cap pentru ce aleg să voteze.

Nu îmi propun azi să vă fiu luceafăr călăuzitor, să vă zic eu „cum e” cu adevărat.

Vreau doar să vă pun sub nas câteva lucruri și să vă fac să remarcați cât de pe dos a ajuns țara asta. Nu numai că e o țară cu curu-n sus, dar nici organele sale morale nu mai sunt la locul lor.

• Ilie Bolojan a plecat la drum ca premier cu cel puțin la fel de multă susținere electorală și morală din partea poporului ca și Nicușor Dan. Și s-a rǎhățit pe această încredere foarte repede zborșindu-se la profesori, actori, magistrați, medici, oameni de afaceri, studenți, luând până și de la gura mamelor. Este detestat de întreaga Românie pentru lipsa de tact, dar, mai ales, pentru ineficiență. A eșuat complet în mai toate reformele așteptate, tot ce auziți pe Facebook de la lingăii lui — cum că s-au făcut multe reforme mici — sunt vome propagandistice ventilate la comandă strategilor pe comunicare ai Monosprâncenatului. La modul real, poporul îl detestă grav, deci nu mai are cum să rămână.

• Ilie Bolojan a fost lipsit de tact și în relația cu președintele Nicușor Dan. Pentru că prea repede i-a dat de înțeles acestuia că vrea să îl concureze la următoarele alegeri prezidențiale. Putea să aștepte strategic să se înșurubeze mai bine ca premier la angrenajul puterii și abia peste un an să emită unde magnetice de preamărire prezidențială. Evident că nici consilierii lui Nicușor Dan nu au stat cu mâna în sân și i-au explicat președintelui că Bolojan este un pericol pentru supraviețuirea lui în acest mandat, dar și un potențial adversar de temut, dacă nu e aruncat afară de la Palatul Victoria. A contat enorm faza cu creșterea TVA-ului, când Bolojan i-a strâns degetele lui Nicușor în cantul ușii de la Cotroceni, forțându-l să pară un politician mincinos care promite la emisiuni TV chiar în scris că nu va mări cota și apoi face exact invers. Nicușor Dan e orgolios și răzbunător.

• Ilie Bolojan putea fi iertat pentru încetineala reformării statului - dacă ea s-ar fi făcut cât de cât. Se putea da vina pe PSD, pe Securistan, pe ieșirea planetei Uranus din casa Taurilor, dar era esențial ca reformele să se fi pornit. Însă nea Bolojan a făcut exact ce au făcut pesedeii în ultimele două decenii: și-a pus sclavii de la Oradea, niște țărănuși, în sinecuri grase, a numit dobitoci incompetenți în funcții prea mari pentru creierele lor, s-a userizat fățiș într-o țară care a votat USR doar cât să treacă pe locul 4 cu 12 procente. Aidoma lui Iohannis, dar lăsați că și pesedeii au făcut la fel, Bolojoiul și-a arvunit o haită de pupători de cur, nu se știe din ce bani plătiți, gealați care au devenit atât de radicali ca pupincurism, că au reușit să îi ostilizeze chiar și pe aplaudacii progresiști „tradiționali”, ăia care țineau cu oricine zicea că e anti-PSD. Acești aplaudaci sunt azi, sper că temporar, mai nocivi și vitriolanți ca orice curent rezistac din trecut - mitraliază în grup orice gând și pe oricine care nu e de acord cu Bolojan, dar la un mod care a depășit cu mult calomnia și procesul de intenție - pentru ei, Nicușor Dan a ajuns o „vomă”, suveraniștii au ajuns „sugeraniști”, un megafon social media care azi e baza tinitusului de care v-am vorbit mai sus. Bolojan și aplaudacii săi isterici au ajuns atât de penibili încât au început să facă exact ce făceau „strategii” lui CG în campania în 2024: să recurgă la boți. Zgomotul de fond pe Facebook e mare, dar pe stradă nu e nimeni să îl susțină pe Bolojan. Niciun „protest”, nicio emoție pentru chelul monosprâncenat.

• 254 de semnături s-au strâns pentru moțiunea de cenzură. Cu toate dosarele DNA făcute unor lideri PSD sau PNL ce îi erau ostili orădeanului, semnăturile s-au strâns și Bolojan va ajunge în toaleta istoriei. Nu vă faceți speranțe pentru o revenire - PNL e un partid oportunist care își papă liderii mai repede decât PSD - aduceți-vă aminte cum i-au luat gâtul lui Ludovic Orban sau lui Florin Cîțu sau cum l-au uitat pe Ciucă în nici patru secunde.

• Cea mai mare impotență politică a lui Bolojan nu e că și-a dus partidul și mai jos decât era la alegerile parlamentare din noiembrie 2024, acolo unde s-a clasat pe un loc rușinos, adică 3, cu un procent jenant, 13 la sută. Eșecul cel mai mare e că, prin căcănarismul lui comportamental, i-a împrietenit pe cei din PSD cu cei din AUR, chiar dacă de conjunctură. Aduceți-vă aminte cât de bine a funcționat relația dintre Ciucă și Ciolacu - ăia făceau realpolitik, adică politică făcută pe interes și rezultate, nu pe principii sau morală.

  Știu, visați mulți dintre voi la cai verzi pe pereți, dar în conceptul de realpolitik nu contează ce e „corect”, contează ce îți aduce putere, bani sau avantaj. Dacă trebuie să faci compromisuri sau alianțe cu cine nu-ți place, le faci, mai puține idealuri, mai mult „ce îmi iese mie din asta”.

• Iar adevărul este că PSD și AUR sunt partidele ce ocupă primele două locuri conform votului LIBER exprimat al românilor. Să vii acum să zici că alianța lor în vederea activării moțiunii de cenzură împotriva lui Bolojan e total nedemocratică și strigătoare la cer e o chestiune jenantă. Sunt șocat că o alianță politică, chiar și conjuncturală, e considerată nedemocratică, dar anularea alegerilor din decembrie 2024 rămâne… democratică. Mă refer inclusiv la postarea imbecilului de Cristian Tudor Popescu care zice pe Facebook că moțiunea depusă de AUR și PSD e o lovitură de stat. Păi, atunci, ce morții mă-tii, CTP-ule, a fost anularea alegerilor?

• Când tu, lider liberal de top, că e Bolojan sau orice alt sugaci din anturajul său de conducere, spui că AUR e nociv, ignorând scorul electoral real luat de AUR în noiembrie 2024 și scorul actual din sondaje, înseamnă că îi crezi nocivi pe cel puțin 5 milioane de români. Cum dracu’, bă, să crezi asta despre poporul pe care îl conduci? Cum, bă, să crezi că mai poți rămâne în fruntea țării când îi sfidezi pe milioane de români, când le sfidezi votul pentru AUR?

• Aaa, e o altă poveste cu viitorul imediat al țării. Fiindcă să nu vă închipuiți că revenirea PSD la guvernare with full power o să însemne vreo mare șmecherie. PSD a ajuns o mizerie politică, din păcate, și o zic eu care am votat PSD ani de-a rândul. Visez la un partid de stânga modern, inteligent ca viziune, nu mai trag speranță că PSD se mai poate reseta. Și e o altă poveste și cu viitorul politic imediat al PNL, fiindcă să nu vă închipuiți nici că Bolojan va fi înlocuit cu vreo lumină liberală. Dacă e să fim sinceri, PNL își minte electoratul încă din 2014 mai dihai și mai urât ca PSD. PNL a mințit România în toate privințele, măcar PSD a mințit, haha, frumos, dar PNL a mințit urât: a mințit că taie mizeriile populiste ale PSD și s-a aliat cu el, a mințit că va instala meritocrația în partid și s-a umplut de raresibogdani, a mințit că va promova politici de susținere a economiei și ne-au băgat cu Cîțu și Orban în datorii imense, au mințit că vor susține antreprenoriatul românesc și, în fapt, l-au demolat cu taxe cretine, creșterea TVA-ului, și continuatul de pupat în cur al multinaționalelor.

• Patria noastră a ajuns aproximativă fiindcă poporul e idiot, ăsta e adevărul: pune botul mereu la manipulări, se lasă dus de nas și amăgit de frici atent croșetate în laboratoarele de inginerie socială, în fapt niște gogorițe, dar care au mare aderență în mințile unor oameni ce nu mai citesc, ce nu se mai înțeapă la cultură, ce nu își mai iubesc comunitatea, ce își detestă trecutul, ce nu își mai cunosc istoria. Și atunci e ușor cu o dumă de genul „vin rușii” să ambalezi jumătate de popor. Vă ziceam de realpolitik, da? Păi, hai să vă dau în seara asta ceva proaspăt, o declarație a președintelui Estoniei. Nu contează dacă nu îl știți, cel mai probabil nu știți cine e Estonia în contextul istoric european, dar vă zic eu: e una dintre cele mai critice și vocale țări la adresa politicilor Kremlinului, fiind considerată un etalon când e vorba despre poziționare pro-occident, anti-Rusia și pro-NATO.

Europa a făcut o greșeală ratând cea mai bună oportunitate pentru discuții de pace cu Rusia în primăvara anului 2022, la începutul operațiunii militare din Ucraina. Președintele estonian, Alar Karis, a declarat acest lucru într-un interviu acordat publicației Yle.

„Europa ar fi avut ocazia să-l aducă pe atacator la masa negocierilor. Acum, nimeni nu stă la masa negocierilor”, a spus Karis, menționând că cel mai oportun moment pentru negocieri a fost în 2022.

Karis a spus răspicat că negocierile Europei cu Rusia trebuie să înceapă cât mai curând. Ale Europei, da? Nu ale lui Trump cu Rusia care să negocieze pentru Europa.

La nici două ore, președintele Finlandei, altă țară care e istoric anti-rusă, care și-a închis în ultimii ani toate punctele de trecere a frontierei cu Rusia, s-a raliat poziției Estoniei.

Aveți mai jos declarația lui, așa arată un politician care își conduce țara cu pragmatism, nu cu blablauri:

De aia am scris în titlu cǎ România ar trebui redenumita: Ainâmor.

Președintele țării noastre e total defazat de la realitate: pe el îl fute grija să se laude pe Facebook că România a recuperat doi spioni moldoveni prinși de ruși.

Dacă plătiți pe un an un abonament de 72 de parai la Strict Secret, vă cadorisesc cu un pachet de cărți de joc ediția „Filcai”. Apăsați pe butonul ăsta, desigur, aveți și alternativa să mă citiți moca, căci mocangeala e o stare de spirit în capul foarte multor români:

Subscribe now

O emisiune ce ar trebui ascultată când sunteți relaxați.

1.Azi am sărbătorit-o pe ea. Bucurându-ne că există.

La mulți ani, Mihaela, cu adevǎrat dragostea mea!

Un cântec superb spune:

Iubito, poti fugi cat vrei

In gand vei auzi pasii mei

Poti spune vorbe multe in vant

Eu n-am sa ascult

N-am sa le-ascult

Iubito, poti in lume umbla

De mine nu mai poti scapa

Voi trece zilnic prin gandul tau

Prin ochii tai

Da, ochii tai”.

Ești o veselă, o dilie, o iubitoare, o bună. O frumoasă. Cu tine „mă râd” zi de zi, iar faptul că avem aproape 20 de ani împreună face ca orice vârstă avem să fie neimportantă.

Oooo, căci ce ani frumoși am trăit și trăim împreună!

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a adus împreună și Lui mă rog să ne lase așa până pe la 115 ani!

Te iubesc, te tequilesc, dacă stai, te mamelesc.

2.Brigada Diverse

3.Am apǎrut într-o publicație indie din Miami cu arta mea

Mă bucur foarte tare că am „acoperirea” asta, total neprovocată, mai ales când discutăm de o publicație din Miami. Poate într-o zi voi expune acolo.

Până atunci, citiți despre mine.AICI.

4.Cirque du soleil - foarte frumos, dar departe de ce aştept EU de la un circ

Am vazut spectacole de circ in Beijing, Astana, Paris, Moscova, care sunt mult, mult, mult deasupra show-ului OVO marca Cirque du Soleil pe care l-am vazut la Cluj-Napoca sambata seara.

Incredibil de frumos si artistic, dar… lipsit de joaca.

Pentru mine, adevăratul spectacol de circ e ăla care te transformă în copil. Nu a fost cazul. Poate ziceți că-s prea snob, chiar nu. În iarnă, mergeți la Cirque d’Hiver de la Bouglione.

Ăla e… standardul. Ultima oară am stat două ore în fotoliu, am râs și am plâns ca un copil, am aplaudat ca un copil, am chiuit ca un copil. No, pentru mine magia circului asta înseamnă.

5.Ce citesc acum

Pregătesc încă o temă artistică complexă pentru, cine știe, încă o expoziție personală. E ceva ce mă „roade” de ani de zile, o obsesie pe care am făcut-o pentru studiul bolilor mintale. Corpul omenesc e o mașinărie complexă, noi, jucăriile lui Dumnezeu, avem mii de minuni în noi, de la sânge până la ochi, de la muci până la unghii, dar cel mai trist și intrigant pentru mine e când se strică creierul. „Softul” creierului.

Dacă ar fi să personific vizual bolile mintale — demența, depresia, paranoia, schizofrenia — ce picturi ar ieși? Foarte interesante, vă asigur. Evident, mereu am câte o surpriză pentru voi. O să vedeți curând despre ce e vorba.

6.Poemul de azi

Așa cum inima

de Christian W. Schenk

Soarele se-ascunde după gene,
norii cad uscați pe tâmple,
vântul amorțit privește amurgul,
ploaia stă-n cătușe lângă grajd…

Visul meritat mă poartă
peste lumi din poartă-n poartă,
aripi albe duc cu mine
și îmi vine atât de bine
să-mi simt pașii pe pământul
unde ploaia-și suflă vântul,
unde soarele se scurge
din văzduhuri demiurge.

Lumea toată stă-ntr-o carte,
literele le împarte
în grămezi de limbi și semne
toate mândre, toate demne,
cu-acel sâmbure de sine
ce mă-ndeamnă și pe mine
a uita că viața-ntreagă
mi-a fost crudă și pribeagă.

Zorile mijesc din noapte
încâlcind din neguri șoapte,
încâlcind din vis cuvinte
înțelese dinainte.

M-am trezit în poala zilei
strâns ca-n menghina de tâmple.

Soarele scurgându-și raza
pe cenușa unei pagini
bate fierul pentru fiare,
pentru tâmple,
pentru limbi,
pentru tot ce vinzi și schimbi.

Iarba își descalță roua
nopților pline de pagini;
Nebunia e portarul
visurilor împietrite:

Ploaia lumii stă-n cătușe!

7.În sfârşit, o anchetǎ jurnalisticǎ adevǎratǎ de la TVR

8.Un cântec de dragoste superb

9.Cum ar trebui sǎ îmbâtrânim

Mă uitam azi la bunicii lui Fane – 75 sau 76 sau 80 de ani, fiecare dintre ei. Simpatici și povestitori, cu poftă de viață. Și mă gândeam… cum aș vrea eu să îmbătrânesc, dacă mai apuc să îmbătrânesc.

În primul rând, aș vrea să fiu sănătos. Și vesel. Nu îmi plac bătrânii grumpy.

Când am zis în titlu „dacă apucăm”, nu am zis în van. A îmbătrâni nu e o problemă, haha, problema e dacă și cum o să ajungi acolo – amărât că n-ai făcut ce trebuia sau împăcat că ai făcut ce-ai putut.

Dacă vrei să îmbătrânești bine, începe prin a nu-ți lăsa corpul să se degradeze. Nu e vorba de vanitate, e vorba de funcționalitate. Un corp care funcționează la șaptezeci de ani e un corp care te lasă să faci ce vrei, să mergi unde vrei, să nu depinzi de nimeni. Un corp abandonat la patruzeci e o închisoare la șaizeci.

Dar mie mi-e cel mai frică de cap.

Poți să ai corpul în formă și să fii mort pe interior, am văzut asta – oameni care arată bine la șaptezeci dar sunt amari, rigizi sau închiș, nu mai zâmbesc, n-au mai învățat nimic de la treizeci de ani. Au murit vii fiind: n-au mai citit o carte, n-au mai ascultat o părere diferită de a lor.

Au înghețat în sineversiune de sine şi au rămas acolo, ca muștele în chihlimbar.

Fii curios şi vesel , chiar dacǎ ai 70 de ani.

Cu cine îmbǎträneşti e iar important. Asta e poate cel mai greu, pentru că nu depinde doar de tine. Dar depinde mult de tine – mai mult decât îți place să crezi.

Oamenii nu dispar din viața ta fără motiv.

Prieteniile de treizeci de ani nu supraviețuiesc din inerție – supraviețuiesc pentru că cineva a sunat, a scris, a zia “hai la o cafea”.

Dacă vrei să ai oameni lângă tine la bătrânețe, începe acum să-i păstrezi.

Că la șaptezeci nu îți mai faci prieteni noi cu aceeași ușurință – nu e imposibil, dar e mai greu.

Toata viața trebuie sǎ ai un scop pentru care te trezeşti zi de zi, tre’ sǎ ai un scop şi la finalul vieții.

Oamenii care îmbătrânesc prost sunt adesea oameni care nu mai au pentru ce să se trezească dimineața.

Trebuie să ai ceva rǎmas pentru tine şi pentru ultimii ani.

Un lucru care te face să te ridici din pat și să vrei să vezi cum iese. Poate e pictatul în garaj. Poate e grădinăritul. Poate e scrisul de prostii pe internet. Nu contează ce – contează să existe. Oamenii fără scop nu îmbătrânesc, se sting.

Dacă mai apuci să îmbătrânești – și nu e garantat, nu e drept, nu e promis nimănui – fă-o cu ochii deschiși. Nu te preface că nu se întâmplă. Nu te agăța de tinerețe ca de o plută.

Nu deveni ramchiunos pentru că lumea s-a schimbat și tu n-ai vrut să te schimbi cu ea. Acceptă ce vine, fă ce poți, bucură-te de ce ai.

Nu e complicat. E doar greu de făcut. Dar ce nu e?

Mǎ poți susține cu 26 de lei pe lunǎ? Cred cǎ da, dar e mai comod sǎ îmi iei gândurile gratis.

Subscribe now

Cadoul pentru Miha a fost Eros Ramazzotti la Belgrad. Eros a fost superb. Vǎ dați seama cǎ am îmbǎtrânit chiar şi eu??? Hahaa. Ultima oara l-am vǎzut pe Eros la Bucureşti în urmǎ cu 30 de ani. Era o tripletǎ de aur cu Joe Cocker si Rod Stewart.

Îmbǎtrânim. Dar sä o facem frumos. Eros a îmbatrânit frumos.

Cozmin Gușă:

Am revenit, prieteni, de Sfântul Gheorghe, împreună cu luptătorul nostru, apropo de suliță și simboluri, Liviu Alexa de la Cluj. Liviu, bine ai revenit!

Liviu Alexa:

Vă salut, prieteni! Ei, lasă să nu ne comparăm chiar cu Sfântul Gheorghe sau cu Dali. A trecut o săptămână de la vernisaj și trebuie să aduc mulțumiri, mulțumiri enorme și lui Gold FM clar, dar goldiștilor care au fost acolo. Vreau să-i mulțumesc în mod special doamnei care mi-a adus o icoană cu Sfântul Vasile. Vreau să-i mulțumesc unei doamne senzaționale, dacă mă aude și sigur o să mă audă că e ascultătoare mare, să mă contacteze pe Facebook, că vreau să-i trimit și eu ceva înapoi în dar, pentru că mi-a adus un vinil cu Meat Loaf, ești nebun la cap, lui Fane o super cărticică, Mihaelei o super cărticică și, bă, Meat Loaf, băi, dar ce ascultători avem. Bravo! Sunt foarte, foarte, foarte fericit de tot ce s-a întâmplat joia trecută. Și ție-ți mulțumesc și familiei tale frumoase că ați fost toți acolo și apreciez foarte mult gestul.

Cozmin Gușă:

Mai stați puțin la partea artistică, la partea culturală. Tot pentru ascultătorii noștri mi-a plăcut și mie mult acest sentiment. Avem ascultători de calitate, oameni bine mobilați din toate punctele de vedere și intelectual și sufletește. A fost foarte tonică și pentru mine acea întâlnire, dar fă-ne te rog așa o mică sinteză, nu despre vernisaj, ci despre sentimentul tău acum de după. Am văzut că ai reintrat în garaj pentru diverse reprize. Dar acum după vernisaj și după ieșirea din garaj, ce sentiment ai? Că întotdeauna după ce faci un copil și tu ai făcut al doilea copil, a doua expoziție cum ar veni, trebuie să ai așa un sentiment. Aș vrea să te rog să ne împărtășești dacă te-ai autoanalizat. Sau fă-o acum, pe loc.

Liviu Alexa:

E clar că am dormit mai mult, am dormit mai bine. Am frecat menta la modul la care mi-am făcut ordine pe birou. Mi-a scris cineva că ce curat și disciplină, ce ordine e la tine în garaj. La mine, în garaj, în casă, în general, e tot timpul ordine, că nu suport mizeria și dezordinea. Și după fiecare sesiune, orice ar fi, curăț și îmi pun la locul lor. E o chestie, o stare, de fapt. Înțeleg boemia, dar boemia cred că trebuie să țină de o stare, nu de nespălat pe la sub braț sau pe dinți, sau nu de stat în jeg, în iug, cum zice mica. Mă simt… Mă simt foarte bine pentru ecourile pe care le primesc de la diverși oameni care tot îmi scriu că am fost. Am văzut astăzi în sfârșit. Probabil că o să mai fac un eveniment de meet and greet, o chestie mai intimă peste o săptămână. Și m-am apucat de treabă, frate. M-am apucat de treabă că vreau să continui pe… pe expoziția pe care o pregătesc internațională.

Simt eu că o să iasă ceva, nu pot să zic acum că am în venă vreo garanție, dar m-am apucat să lucrez la pânza cu ielele. O să le vedeți pe ielele noastre într-o ipostază interesantă de angajate la call center O să vă placă. Și o să o vedeți pe Cătălina. Cătălina cea ciudată care îl refuză pe zburătorul nemuritor și rece într-o ipostază inedită. De o parte a memoriei ei cu o Biblie în mână și cu o bucată de pită, de o altă parte a memoriei ei într-un mall, sugând dintr-o colă cu un pai și mâncând o shaorma. O să vă placă. O să mă duc cu tema asta, pentru că viitoarea temă o să fie: Fetele rele din mitologia românească. Și avem câteva fete rele, dar interesante fete rele, cu siguranță.

Dacă e să zic sentimentul de final, mă gândeam la faza asta cu oamenii, cu goldiștii. M-am uitat inclusiv la atitudinea lor față de tine. Până la urmă acolo era imaginea Gold. Au fost și Andrei, au fost și Daria. Oameni foarte calzi, foarte… civilizați, dar nu la modul la care să nu vină să zică bă, am o altă părere decât tine Gușă sau Alexa. Foarte, foarte mișto. Mă întrebam ce naiba, știi că noi nu avem nici timpul, nici resursele, ce mișto ar fi să aveai tu caravanele alea pe Realitatea prin 2019 care de fapt erau niște exerciții pe care politicienii ar fi trebuit să le facă. Obiceiul ăsta pe care tu l-ai implementat în televiziune nu s-a dus mai departe. Astăzi ar putea să facă și alții caravane. A, e nasol, sunt niște costuri, trebuie să stai cu publicul, să nu știu ce, e mai ușor să stai în studio, să o freci la șezători. De acolo, de la magmă, de la talpa societății, iei cel mai mare impuls. Până la urmă ți-e ciudă că nu poți face chestiile astea, că am putea face în cartiere în București.

Subscribe now

Cozmin Gușă:

Au mai încercat două televiziuni, una cea pe care am condus-o și altă televiziune, nici la rost să le pomenesc, dar au făcut-o într-un mod interzis. Eu când am făcut caravana, îi zicea România 2019, le-am interzis celor de la departamentul de publicitate să accepte contracte cu consiliile județene, primăriile din județele pe care le vizitam. În așa fel încât nu m-am dus să le tai capul, dar nici nu aveam obligații contractuale.

Liviu Alexa:

Ți-ar fi putut fi o sursă de bani.

Cozmin Gușă:

Era o sursă de bani. Și televiziunile care s-au apucat în ăștia ultimi șapte ani de când am făcut eu România 2019, au făcut-o așa. L-au sunat pe președintele Consiliului Județean. Vrem să venim, dar te costă 50.000 de euro. E clar că emisiunea a fost ratată, pentru că ăla de 50.000 de euro și-a pus distribuția care a vrut el. Moderatorii au început să întrebe numai cuminte și numai ce trebuie. Ăla și-a adus nepoata să cânte. Eu nu. Eu am adus valorile locale, chiar dacă era un conflict cu președintele Consiliului Județean. Asta face diferența, apropo, că o să discutăm de…

Liviu Alexa:

Încă o diferență. La tine, eu mi-aduc aminte bine de sesiunile alea. Oamenii veneau pur și simplu, contează și să-i atragi, că dacă nu ai o ancoră, nu are sens să povestim. Încercările care au fost, au fost cu izolarea oamenilor. Nu vin chiar toți. Trebuie să vină cât de cât frumoși, cât de cât spălați, cât de cât cu armanii pe ei. Nu poate să vină oricine de pe stradă. Acolo se simțea sentimentul accesibilității. Vin să zic și eu ceva, vin să ascult. Dom’le, am altă părere. Țin minte cum interveneau peste tine, că aveau o altă chestie. Dom’le, asta-i problema la noi, nu știu unde în Pitești. Eu îți fac pariu că dacă am avea un mic buget, dar bineînțeles că la Gold Fm nu e posibil să primim bugete, că după aiz zbiară multinaționalele sau ambasadele, am putea face chestia asta în cartiere. Pentru chestia asta chiar aș veni la București două, trei luni să stau în cartiere. Să mergem prin cartiere. Lasă-l pe Ciucu, să ne zică Ciucu problemele. Să mergem noi în cartiere să vedem rahatul cotidian.

Cozmin Gușă:

Poate anul ăsta nu, dar anul viitor, dacă te ții de promisiune, eu mă învrednicesc să fac rost de buget. Și să organizăm genul ăsta de studiouri în cartiere printre oameni. Osă găsim și un parteneriat.

Liviu Alexa:

Stia liniștit că nu ne trebuie nouă mult. Două cojoace avem și băgăm și o pălincă, dar sunt niște costuri tehnice.

Cozmin Gușă:

Sunt. Sunt. Sunt. Costurile existe.

Liviu Alexa:

De dimineață m-am trezit răuț. Am dormit bine, dar m-am trezit răuț. Nu vreau să trecem, pentru goldiștii noștri, pe care-i învățăm tot timpul să privească și în alte părți, peste festivalul de pupinicuriști bolojeniști, din ultimele cinci zile. Este festivalul de pupinicurism. N-am mai văzut așa ceva, mâncațiaș de pe… Dar niciodată! Sebastian Lăzăroiu, ăștia erau olimpicii, adică elita pupincurismului. După a venit faza cu reziștii. Băi, da acum, în afară de faptul că se ceartă reziștii între ei, Angi Șerban cu Heringa, ăia, ăia. Băi, nu mai știu ei care sunt mai drepti. Și două exemple trebuie să dau pe băiatul ăla obosit, care are cerceluș și la ochilari. Dan Teodorescu de la Trupa Taxi. Bă, mâncațiaș, să vă uitați goldiștilor că sunteți deștepți și și căutători de social media. Să vă uitați la ăla.Manea Mănescu, când îl lingea în cur pe Ceaușescu, o făcea mult mai elegant. Odele mari ale lui Păunescu sunt monumente de poezie, metaforă pupincuristă. Și ultima chestie, trei vărzăuni. Una care lucrează la Kiss FM și doi... Băi, au început festivalul pozelor cu monosprâncene, goldișilor, nu ne puteți vedea, că mulți dintre voi sunteți pe taxi.

Apropo, bă, fi atent ce celebru sunt. Când mă duceam înspre vernisaj de la Mall Vitan și mi-a zis unul, ai de mină ce noroc am, zice, e înregistrare, așa-i? Zic: Domnule, nu înțelegeți că acum am… Zice: Să-l am eu pe Alexa în mașină în timp ce ascultăm emisiunea și am ascultat-o. Și și-au desenat cu carioca, Cozmin Gușă, goldiștilor. Și-au desenat o monosprânceană și sunt foarte mândri. Asta-i susținerea lor. 40-ul și ticlazău ei de treabă, că nu se poate în țara asta nimic, fără pupincuriști, fără securistan. Gata, m-am liniștit, zi tu ce vrei.

Cozmin Gușă:

Vreau să dau un detaliu ca să se vadă totuși că suntem obiectivi. Nu vorbesc despre mine acum și relația cu Bolojan, că e arhi cunoscută cu suișuri și bruscul coborâș. Dar acum vreo 6-7 ani, discutând cu tine, cred că eram la tine în curte, ai exprimat o părere cum tu nu faci la adresa oamenilor politici, așa respectuoasă la adresa lui Bolojan, a venit vorba, nu mai știu din ce direcție, cu Oradea ceva, discutam noi acolo la un șpriț și o mâncare foarte bună pregătită de soția ta, Mihaela. Și cu cățelușii, Doamne, o să vorbim despre cățeluși altădată. Foarte pupăcioși cățelușii tăi, i-am păstrat în memorie. Și… Erai nedumerit că totuși mai există și oameni care sunt harnici, care se duc dimineața la șapte, șapte jumate pe șantierele primăriei, ale județului, cum făcea Bolojan. Și eram pozitiv la adresa lui, cu mici rezerve. Tu necunoscându-l atât de bine ca mine, nu prea aveai rezerve. Te bucurai cumva că mai sunt și oameni din ăștia. Omul ăsta ce-a pățit, de ajuns în această fază demnă de dispreț, după părerea mea? Tu ai descris-o în oglindă cu pupincurismul organizat de către acei factoriști. Aia sunt plătiți, prieteni goldiști, ca să știți. Aia care-l laudă pe Bolojan sunt toți plătiți. Sunt de aia plandemiștii care au luat contracte, slăvarii care au luat contracte și acum au mai luat un contract ca să îl laude în festivalul de pupincurism pro Bolojan. Ce crezi că a pățit acest om?

Liviu Alexa:

În viața celor super bogați sau super faimoși, există și varianta plus și și. Cel mai mare pericol este plictisiala. Atunci te dedai la droguri, atunci te dedai la autodistrugere, atunci depresia intervine prin neodihnă sau lipsa de variație. Și atunci cei mai șmecheri sunt cei care își angajează, își angajează efectiv antrenori personali, dar mă refer la din adevărați, adică mentori, chestii inclusiv fizice, antrenori și care… unii trec la budism. Vorbesc serios, de la Madonna până… pentru că te dilești de cap, la un moment dat ești Ahmetov Ahmetovici, Abramovici. Ai totul. Păi când ai un miliard de euro, ai totul. Când ai 100 de milioane, ai totul. Dar de la un miliard deja avioanele din cap sunt enorme. Când ești zi, DiCaprio, ai totul. Oriunde mergi suni, ai totul. Și atunci nu mai există nici… Uman, dorința de a competiționa pentru ceva, de a lupta, de a avea un obiectiv, totul ți-i suferă. Cei mai șmecheri, singurii care scapă, sunt cei care reușesc să găsească în simplitatea vieții sau într-un hobby sau într-o chestie, în religie, o religie nouă, desfăcută pe alte coordonate, să găsească un scop. Când tu pleci din curul Alejdului, din curul comunei Răchițele, să nu considere cineva că am o problemă cu curul Răchițele. Din curul Câmpiei Turzii. Eu sunt din Bistrița recunosc, dar m-am fost norocos să mă nasc în centrul Bistriței. Oraș mic. Ajungi unde ajungi 23-25 de ani numai pe lovituri de stat. Adică Bolojan este om sinecurist de stat. Și fi atent că o să leg cu ceva interesant de la Rizea. Dar noi am mai discutat asta, dar Rizea o pune cumva interesant, că până la urmă eu o să vorbesc acum cu fostul USG al PSD. Ajuns primar de Oradea, ajuns șef CJ de Oradea. Se spune, mie mi-a spus baron local la un șpriț, unul din sud. Bă, bă, Alexa, bă, ziaristul. A, nu mă prinde nimeni. Sau mă prinde, mi-am făcut.

Bă, dacă nu iei 3-4% din bugetul anual, ești un bou. Adică dacă nu furi. Păi dacă bugetul are 100 de milioane, tu iei 3 milioane. Dacă are un miliard, iei 30 de milioane. Unii iau 5%. Astea sunt așa șmenuri. După aceea îți inventezi. O să scriu un text despre anvergura și variația șpăgilor pe care le poate lua un primar, șef de CJ, nu mai zic de ministru, nu mai zic șef de partid. Pentru că totul se amplifică. Când ești șef de partid iei de la deputați și senatori obolu, iei de la primari. Pic cu pic se adună: 2000 de primari cu 2000 de euro ai făcut 4 milioane. Banii tăi. Totul e o ciordeală. Și când domnul Bolojan s-a sastisit, s-a plictisit de prăfuiala din Bihor, după ce a făcut 9000 de licitații. Voi ce credeați, bă, că discutăm și de atacul DNA la județul Bistrița-Năsăud. Voi credeți că Bolojan n-are firma Selina? Voi credeși că acolo nu sunt licitații grupate pe crăpării, pe firme de casă, în ultimii 15 ani. Voi sunteți tâmpiți? Nu poate că ea tocmai îl apără pe domnul Bolojan. Și revenind, în momentul ăla îți dorești mai mult. Ai atâția bani, dar frustrarea e că nu te poți neapărat atinge de ei. Pentru că sunt puși deoparte, ascunși prin off shore-uri. Și atunci singurul tău orgoliu e să-ți iei o amantă mai tânără, o nevastă. Uite cum are Bolojan nevastă tânără. Să mai dai și… Să auzi de la alții că există costume de 10-15 mii de euro care sunt foarte închise la culoare și nu dau semnul, decât prin calitate că sunt foarte scumpe. Să te mai duci pe la München cum face Boc, sau pe la Bruxelles la gagici, să nu te vadă nevasta și cam atât. Sau să îți dorești să fii premier sau ministru, ceea ce e cazul lui Bolojan. Dacă e să mă întrebi… și închid povestea, a ajuns premier ca și Boc și a dat o palmă la un rahat, o palmă la diaree pentru că nu a performant.

Stai să te întreb, scria azi dimineața un tip, cred că, da, Dan Șelaru, matematician de excepție, lucrează la institutul ăsta care a trimis acum satelitul în România, un deștept. Ăla e un geniu. Și scria, bă, diferența între naționalism și patriotism este că naționalismul este vorbăraie și patriotismul este despre a face. Când ești patriot, faci pentru țară, nu vorbești despre țară. Faci pentru economie, nu vorbești despre economia României.

Cozmin Gușă

Bolojan a vrut o funcție mai mare și intrând într-o altă categorie s-a lovit la cap pentru că e obligat să facă fel de fel de jocuri la care nu s-a așteptat. Adică a intrat sub altă cupolă.

Liviu Alexa:

Ok. Dacă acuma…

Cozmin Gușă:

În sensul că a făcut prostii. Noi îl vedeam făcând lucruri bune…

Liviu Alexa:

Dacă îl pun pe Bolojan, care a fost de trei ori la operă, să dea două diplome, să-mi descrie puțin universul muzical al lui Mahler și pun zece minute de simfonie al lui Mahler, crezi că știe ceva? Nu este despre asta, dar nu știe că n-a ascultat, n-a citit, n-are o curență a ascultării. Și atunci Bolojan, ca și Boc, au crezut că politica de capitan de județ este la fel cu politica mare, de București, de țară. Eee, nasolică, că pe acolo mai există unul, altul, mai există băieți. Mamă, că acum mi-a venit iarăși și asta, deci… Vezi cum stau și decantez chestii că n-am avut timp cu garajul ăsta. Băi, l-am văzut pe Radu Berceanu în piață cu reziștii. Băi, fii atent. Vreau să scriu. Este a doua idee. Vreau să scriu săptămâna asta. O să-ți cer și ție ajutorul, că cer câteodată inspirație de la prieteni valizi, mai valizi ca mine intelectual. Vreau să scriu despre ceea ce n-ar fi putut să prevadă Nostradamus, dacă era român, în ultimii 10 ani. N-ar fi putut să prevadă că rezistacii o să o ia în freză, la mumu încă o tură cu Nicușor. N-ar fi putut să prevadă că Angi Șerban cu… Un asistat mental, un nesimțit, lipsit de bun simț, după ce a scăpat nearestat din guvernele lui Băsescu, s-a dus și și-a făcut o avere înfiorătoare. Radu Berceanu, bă, vine să protesteze, bă. Bă, nu pot să-înjur. Bă, nu se poate așa. Bă, dar stați în gaură de șarpe, bă, bă, dar stați în curu pământului și nu mai ieșiți, bă. Că voi, tu, Videanu, bă, ați scăpat nearestați, bă. De la Dumnezeu vă faceți cruce și dați și la biserică un bănuț, și la spitale un bănuț, și la copiii amărâți un bănuț. Bă, și ziceți, doamne, mulțumesc că nu m-am dus la Jilava, bă. La cât am furat. Bă, și Radu Berceanu îl scuipă pe Marian Ceaușescu, că de ce îi reproșează că e acolo. Bă, dar te trezești că mâine poate-l vedem pe Radu Berceanu, ministru, mă, la Transporturi, mă.

Subscribe now

Cozmin Gușă:

Dă-mi voie să te completez, fiind de acord, și să devoalez de ce anume Radu Berceanu a plecat din curtea uriașei sale vile de pe malul lacului Snagov. El are o vilă uriașă pe malul lacului Snagov, nu atât de mare ca a lui Videanu, care se vede de pe orice parte a malului lacului Snagov, dar mare și a lui Berceanu, în Piața Universității. Radu Berceanu, după ce s-a jucat el cu niște avioane mici, la propriu, adică a construit avioane de-astea mici care zboară, nu-i mare lucru, pui motorul, fuselajul vine, gata, măsurat, acum câțiva ani a trecut la producția de drone. Și el este printre firmele… Firma lui este printre acele firme care așteaptă contracte de la Guvernul României în programul SAFE. Este înregistrat la Guvern, m-am uitat. Firma lui Radu Berceanu vrea mulți bani. Mulți. Pentru Radu Berceanu poate nu sunt mulți. 40-50 de milioane de euro de la Guvern ca să construiască și el drone, să le trimită împotriva rușilor în Ucraina. Și atunci ce a zis? Mă duc să mă vadă Bolojan, creez un incident, nu contează, dar Bolojan mă vede că sunt în apărarea lui și suntem în cadrul festivalului de pupincurism, pe care l-ai descris, intru și eu în festivalul de pupincurism alături de Dan Teodorescu, dar mai concret, mă înjur cu Ceaușescu, Bolojan mă vede și după aceea îmi dă contractul pentru drone. Ăsta este adevărul despre acest cinic Radu Berșanu.

Liviu Alexa:

Este un cinic, dar poate că pentru 50 de milioane de euro înțeleg prostituția. Dacă ți-aduc acum 100 de mii de euro să dai un mesaj din ăla ca Dan Teodorović Teodorescu, l-ai da? 100 de mii cash ți-i aduc.

Cozmin Gușă:

Eu nu, nu. Nici tu nu l-ai da. Dar mă rog, tu nu ai această problemă pentru că tu vinzi acum 3 tablouri și ai făcut 100.000. Tu nu mai ai nevoie.

Liviu Alexa:

A, nu de aia, că n-am ajuns încă așa celebru. Dar, fii atent. Și ăsta este un tip la 65, aproape 70 de ani. Nici nu m-am uitat. Ce-ți mai trebuie? Ce-ți mai trebuie la 70 de ani, după ce că ai scăpat de pârnaie și ești plin de cașcaval. Băi, stai dracu acasă! Nu se poate. În țara asta ar trebui constituționalizat…

Cozmin Gușă:

Are 73 de ani. 73 de ani are Radu Berceanu.

Liviu Alexa:

Poftim! Obositul dracului de uscat, de oltean, cum vine el să-l scuipe pe Marian Ceaușescu. Bă, dar nu se poate. Ar trebui constituționalizat tupeul, că deja devine normă. Prin Constituție trebuie să fii tupeist. Cine nu e tupeist și are bun simț, la pârnaie.

Cozmin Gușă:

Mă bucur că ai dat exemplul ăsta. L-am atins și eu zilele trecute, dar mai pe scurt așa. De la festivalul pupincurismului bolojenist, așa să trecem la daciada ipocriziei naționale, după cum în mod foarte inspirat, poate să fie și titlu de vernisaj, după cum în mod foarte inspirat ai analizat tu ceea ce se întâmplă în materie de criză politică și negocieri. Aș vrea cele mai sugestive imagini și întâmplări să le expui și pentru cei care n-au citit pe Strict Secret sau pe Solid News ceea ce ai spus. Daciada, prieteni, ca să nu îl oblig pe Liviu să înceapă cu această descriere, era o competiție de masă extrem de utilă, competiție sportivă, înainte de 1989, care pe diverse categorii de vârstă, de la grădiniță, școală primară, școală gimnazială, liceu. Se participa toată lumea și acolo erau identificate talentele. Care sunt talentele ipocriziei actuale?

Dacă țineți minte articolul din Strict Secret, eu i-am luat pe căprării, pe partide. Am discutat aici și discutăm despre ipocriții, asta e brigada artistică de ipocriți penibili de la PSD.

În ultima săptămână toți și-au pus același mesaj pe Facebook: „Ajunge!”, de parcă, pe bune, eu cu Cozmin Gușă am stat în coaliție cu PNL și USR aproape un an. De parcă eu și Cozmin Gușă, nu Grindeanu și Manda și Lia Olguța au întors privirile de la măsurile jegoase ale lui Bolojan.

PSD este cel mai ipocrit partid în acest moment. Domnul Grindeanu ar trebui să-și iau un șut direct în triapismul lui și să fie trimis. Băi, am mai zis, acum e nevoie de un președinte ca Lia Olguța Vasiescu. Pe bue, o să ajung eu să zic asta, pentru că baronii au devenit niște amibe care nu o să-i comenteze niciunui președinte decât dacă își iau o palmă după cap.

Să vii tu, Grindeanu, să spui în seara în care ai votat și tu un referendum de căcat, că dacă e, accepti și postul de premier. Să vorbești ce ți-a zis securiștii din K7-K9, că tu săracul ești sclavetele lor, roboțelul lor. Hai să vorbim, bă, PSD-ule despre cum te-ai îndepărtat din 2019 de electoratul tău. Hai să vorbim de cât de puțin îți mai pasă de oameni. Cum a ajuns George Simion cu AUR să ia tot electoratul PSD? Măcar că… George vorbește în continuare despre chestii. O să-l luăm și pe el la reflector. Dar PSD, cu agenda progresistă, cu tot felul de LGBT-ști, doamna nu știu care, aia de la Parlament, cu băiatul ăla europarlamentar. Păi, s-a îndepărtat de oameni. De asta spuneam, nu mai discut, mă refer la ultimele două-trei luni, de un parteneriat strategic tot mai strâns cu tovarășul Nicușor Pesedan. Băi, ce relaxat e!

Cozmin Gușă:

Descrie puțin ipocrizia în cazul ăsta de frăție Pesedană, Frăția Pesedană.

Liviu Alexa:

Mie mi-a plăcut mult și la discuția de ieri. Pe cuvânt. V-am zis că e foarte relaxat. A venit și a zis: Calm, calm. Deși situația explodează, deși totul e într-un rahat mondial, vine Nicușor și zice: Calm, calm. Băi, frate! Eu chiar m-am calmat.

Cozmin Gușă:

A avut efect de medicament. Nu vreau să treci peste PNL când observi această daciadă. Fețele lor, atitudinea lor, oamenii ăștia proveniți…

Am văzut-o pe doamna Ghoeghiu, vai de mine și de mine. Toți slăbălăii ăia din PNL. La Brigada Artistică PNL am o singură chestie de zis, dar văd că nu interesează pe nimeni. Aveam speranță mare în Motreanu, nu mai am. Mă gândeam că domnul Motreanu totuși, având această calitate de translator al ambelor lumi din PNL, poate să facă mai bine. Nu, e un paparici acolo care stă și el SG și semnează facturile de presă. Atata sunt de curios ce s-a întâmplat cu datoriile PNL din ultimul an dacă au fost plătite și cum sunt plătiți astăzi lacheii PNL-ului, ăștia de la radio, Chirilă, cum?

Cozmin Gușă:

Dacă Curtea de Conturi anchetează sau nu… Cheltuielile pe Palatul Împăratului, cheltuielile pe Cartea Lui Ciucă, pe panouri, toate alea, zecile de milioane de euro.

Liviu Alexa:

Na, poftim. Ideea următoare, că din punctul meu de vedere, dacă ar fi să fiu liberal vechi, Bolojan trebuie scos cu șuturi în fund, înspre gunoiul istoriei, pentru că în acest moment Bolojan face deservicii de imagine unui partid oricum slăbit. Vreau să vă reamintesc, prieteni, că PNL și USR sunt partide de 12,9% și 13,1%. Ați înțeles? Deci locul 3 și 4. Da? Deci Bolojan are atâta hate pe el de la întreaga populație, că eu nu înțeleg de ce ăștia s-au strâns luni în spatele lui, inclusiv foștii contestatari, să-l susțină. Nu înțeleg pe bune chestia asta. Pot să înțeleg dacă e un șmen, dacă e o golăneală, că se aude tot mai mult, cred că ai zis și tu, că Nazare se pregătește să preia funcția de premier și probabil partidul. Un tip mai moderat, cu siguranță și mai deștept la cap ca și Bolojan. Dar bă, în acest moment, PNL se duce în cap. PNL se duce în cap cu Bolojan din orice poziție. Lăsați festivalul de pupincurism. Pe oamenii simpli îi doare tot ce s-a întâmplat în ultimul an. Măsuri economice aberante. Apoi l-am luat pe toarșul Kelemen.

Cozmin Gușă:

Stai, până la Kelemen vreau… Am promis ieri și alaltăieri că în emisiunea cu tine, sigur, având grijă să nu luăm amendă de la CNA pentru fel de fel de înjurături, că o să-ți dai seama de ce zic asta, o să te întreb…

Liviu Alexa:

Am luat?

Cozmin Gușă:

Nu, nu, nu, n-am luat, n-am luat. Dar nu o să luăm. Să nu luăm.

Liviu Alexa:

O să luăm?

Cozmin Gușă:

Nu, nu o să luăm. Am promis ascultătorilor noștri că te întreb despre evoluția lui Rareș Bogdan, la ședința PNL, care a venit și a spus, dom’le, nu stăm noi la mâna PSD. Noi îi înjurăm pe PSD și îi dăm afară, rămânem cu Ilie Bolojan.

Liviu Alexa:

Rărășică, dacă îi pui sub nas două bacnote, zice ce vrei. Zice, trăiască Liviu Alexa și Cozmin Gușă, frații mei. Dacă îi dai un milion de euro pentru mesaj, se pune în genunchi pe video, pe TikTok. Dacă îi dau eu, zice, băi, Cozmine, ești fratele meu, să moară mamă.

Am scris pe Strict Secret că rămânerea lui Bolojan la guvernare… Încă sper că președintele Nicușor Dan o să dea un mesaj în acest sens și o să-I spună la ăla să se care, pentru că este total ilogic și total imoral politic ca el să rămână fără susținere, să rămână ca premier. În acest moment, trei Rareși Bogdani nu fac atâta rău cât face Bolojan rămânând în fruntea partidului. Asta e părerea mea.

Cozmin Gușă:

Te-am întrerupt la Kelemen.

Liviu Alexa:

Lansez un apel oficial către Claudiu Manda, că am înțeles că la el e problema, îi zice cinea, stai liniștit: Claudiule, am înțeles că dumneata ești posesorul cheilor pe nu știu ce comisie la Parlamentul European, cheilor de protecție a cheltuierilor parlamentarilor europeni din întreg Parlamentul. Adică la tine se adună toate instrumentele, toate deconturile, toate chestiile parlamentarilor europeni din Olanda. Băi dacă poți să faci 40 de poze cu deconturile lui Rareș Bogdan, ale lui Tudose, ale lui Dîncu, ale lui Barna, mai zi tu unul, să fie cinci, să nu fie numai Rares. Ale lui Benea de la Bacău.

Cozmin Gușă:

Ale lui Terheș, să vedem ce face Terheș cu banii europeni, că a plecat de la AUR. Popa Terheș.

Liviu Alexa:

Atâta aș vrea să văd ce deconturi își face Rareș Bogdan cu banii europeni. Adică cred că ne-am distrat maxim. Sau poate s-ar distra niște procurori.

Cozmin Gușă:

Da, e bună informația asta, adică nu știam. Mi-ai dat o informație foarte tare cu Claudiu Manda, secretarul general al PSD și soțul Liei Olguța Vasilescu.

Până să ajungi la Hunor Kelemen, că sunt curios cum îl încadrezi, clujeanul Hunor Kelemen, că el acolo își duce veacul, la Cluj, nu cred că te întâlnești cu el.

Menționez că în discursul său împotriva Oanei Gheorghiu, Lia Olguța Vasilescu are meritul de a fi folosit datele vechi din ancheta lui Liviu Alexa. Cu Dăruiește Viața, cu banii, cu 5.000 de euro, salariu, cu toate treburile alea care s-au scris și s-au vorbit și la Gold FM după ancheta lui Liviu Alexa. Să ajungem la Ungurache, Hunor Kelemen și jocul lui.

Liviu Alexa:

Ați văzut poza extraordinar de frumoasă a lui Peter Magyar cu Hunor Kelemen. L-a chemat, cum se zice, la Înalta Poartă a Budapestei, pe episcopul politic al UDMR, domnul Kelemen Hunor. Din poze am remarcat, așa ca limbaj fizic, că nu era foarte fericit Kelemen Hunor. Era ca și cum ar fi avut între fese un morcov, da? Eu am o părere despre ce s-a discutat acolo. Desigur, nu sunt acoperit nici la ruși, nici la maghiari, dar mă gândesc cu mintea mea amărâtă că Peter Maghiar i-a zis, dragă Kelemen, dragă prietene, de fațadă te voi ciondăni și îți voi da peste nas cu niște declarații în care voi spune că nu e normal ca votul ungurilor din România să fie direcționat politic. Pe la spate, dacă vrei să nu-ți dau un laptop în cap, mi-aduci toți votanții de la UDMR din România, pe persoană fizică, la mine în parohie, cu numele meu, începi să propovăduiești, noua religie Peter Maghiaristă. Să nu credeți că e ceva fraier Peter Magyar. Stați liniștiți. Să nu credeți că i-a zis lui Kelemen Hunor: Bine, lasă că ăia să decidă, să gândească, să nu fie manipulați ungurii din România. Nu, nu, nu. E un tip pragmatic și așa cred că i-a și spus. Nu știu cu finanțările cum i-a zis, ce s-a întâmplat, dar Peter Magyar cred că o să continue pe linia lui Orban, că n-are de ce să nu continue.

Cozmin Gușă:

Deocamdată menționez pentru cei care ne ascultă informație proaspătă de astăzi că băiatul lui Viktor Orban, care era capitan în armata ungară, în urma acestor alegeri și-a depus mandatul. Nu mai vrea să fie, nu mai vrea să-și apere țara. Gata, a ieșit din armată. Iar fata lui Viktor Orban, Rahel, căsătorită cu miliardarul Istvan Tibor, care construiește cel mai mare cartier rezidențial din București, pe lângă multe altele, și care este proprietarul real al Euronews în toată lumea, s-a mutat în New York, aceștia doi, ca să fie în siguranță cu miliardele lor. Deci fata lui Viktor Orban și cu ginerică

Liviu Alexa:

De aia am zis că au undeva la 150 de proprietăți de top în Budapesta, săracii, după 12 ani de ciordeli.

Cozmin Gușă:

Cred că s-apropie de cifra asta și în România. O să fim mirați când o să vedem câte proprietăți are în România, inclusiv unele importante, Viktor Orban și clica lui. De altfel sunt la vedere, fabricile de lapte cele mai mari din Transilvania.

Liviu Alexa:

Încă o dată, Brigata curvelor din UDMR, ar trebui să-și pună niște întrebări. Eu asta m-am referit tot timpul. Mai ales că m-am enervat Cozmine pentru declarația lui Hunor care zice în seara retragerii sprijinului PSD: Nu avem niciun motiv să ne retragem din Guvern

Bă, bă, nesimțitule, măcar de aș fi cetățean maghiar, n-ai niciun motiv să te retragi din guvern cu taxele mărite stupid, cu impozitele, cu atacul la profesiile vocaționale, la înjosirea profesorilor, doctorilor, actorilor, n-ai nimic de spus, bă? Bă, voi cetățeni maghiari, că sunteți goldiști mulți maghiari, care ascultați. Bă, voi n-aveați nimic de zis, bă, pentru județele din Harcov, care arată praf și pulbere sub Vaslui și sub Sălaj? A, păi dacă sunteți așa de proști, treaba voastră. Treaba voastră.

Cozmin Gușă:

USR-ul îl abordezi pe linia ipocriziei sau e prea puțin important din punctul meu de vedere?

USR-ul și Fritz îi abordez pe…

Liviu Alexa:

Cum vă permiteți, domnul Gușă? Cum vă permiteți? Păi acolo îl avem pe Frtiz. Băi, ai văzut cum s-au dus îmbrăcați la consultări? Că-s nebun, mă iau cu una cu alta. Băi, băiatule, băi. Deci, aia, domna Țoiu… A scris și Dana Budeanu, mie îmi place când o mai ia Dana pe arătură cu metaforele, că strigă umerașul de acasă după haina ei. Că oricum stătea ca pe umeraș. Unele aveau părul nepeptănat. Oana Murariu de Cluj. Unul avea sacoul zici că era din Piața Berceni. Iese ăsta, țâpârlicul ăla de Fritz, care trage si zice: O pisică ce se uită în oglindă și se crede leu, vorbind despre PSD. Bă, dacă tu n-ai fi președintele unui micropenis politic care e USR cu 12-13%, da? Aș mai zice să vorbești despre PSD. Lasă că le dăm noi în gură la PSD și că n-avem nicio emoție. Dar tu taci, mă, drecu. Bă, dar tu taci, mă, băiatule, mă. Lasă-ne-n pricepere, mă. Nu se poate, ne-am pricopsit cu ăștia care se cred iguane și chițăie declarații politice despre PSD. Când mama măsii a ajuns țara asta să aibă politicieni de genul ăsta. Când ne-am pricopsit cu isterici din ăștia cu chiloți roz, care n-au dat o palmă, Cozmine, pe stradă, da au gura mare. Îți dai seama că ei stau ascunși după fustele sistemului.

Cozmin Gușă:

Uite așa, de la festivalul pupincurismului la daciada ipocriziei naționale, eu sunt mulțumit, sper că și cei care ne urmăresc, cu descirerea, ar mai fi probabil și altele, dar avem subiecte în serie.

Ajungem la ofensiva procurorilor exact în ziua consultărilor de la Cotroceni. Cum e asta? Ăla vrea să facă pace printre partide, îi cheamă de la 9 dimineața până la 8 seara pe rând, dar la 8 dimineața, înainte să ajungă primul partid la Cotroceni, adică PSD-ul, acasă la doi președinți de Consilii Județene, unul Radu Moldovan, pe care îl cunoaștem amândoi foarte, foarte bine și de mult timp, și celălalt, pe care eu îl cunosc mai bine din perioada în care ne cânta, Dinu Iancu Sălăjanul, ăsta e liberal, neamuri, acasă, peste tot, în mai multe județe, ceva foarte bine aranjat, plus Franța, ca să vadă ce s-a realizat cu banii trimiși din România, s-au dus acasă la niște falși proprietari care n-ar fi avut resurse să cumpere castele, chestii, șmecherii, nu știu. Deci o chestie foarte bine pritocită, exact în ziua negocierilor de la Cotruceni, când ăsta spera să obțină pacea. Și sigur, pe cale de consecință am și vorbit, ieri toată lumea bună din București și cei din județe care au venit de urgență la București au organizat ședințe, staboruri, nu înțelegeau ce se întâmplă, sunau pe la serviciile secrete, de acolo li se ridica din umeri, nici ei nu prea știau și așteptăm concluzia ta de etapă, că încă nu s-au lămurit toate lucrurile, dar ceva măcar știm, că e vorba de o firmă sau mai multe, dar una dintre ele are contracte spectaculoase de 1 miliard de dolari în ultimii 7-8 ani, cu contracte în toate județele. Aici a fost atacat Bistrița și Sălajul, dar contractele acestei firme sunt din Botoșani până în Prahova, peste tot. Te rog.

Liviu Alexa:

La Frasinu, de care vorbești, ăla e un golan, face asta de ani de zile. Deci, hai să facem cu creionul minții, că asta este specialitatea noastră, să facem un fir roșu pentru goldiști. Ați înțeles, prieteni. Laura Codruța Kovesi, când vrea, activează, nu trebuie să fie șefă la DNA, activează prin proceduri Parchetul european, și prin chestia asta obligă că vrea, că nu vrea, că vor șefii politici sau nu, că vor șefii reali sau nu, să se miște cu deșanțuri, percheziții. Cât mai are această forță, o va face. Îl apără cu ultimele puteri pe domnul Bolojan să rămână în funcția de premier cu interimat, cu 45 de zile, cu nou interimat, cât mai mult. Motiv pentru care, ca să-și obțină cel puțin avantajul ăsta, pentru că Bolojan are cărți puține și le joacă bine. Laura este una dintre ele. Avantajul de a nu… adică el trebuie să obțină să nu ajungă la moțiune de cenzură și dacă ajunge la moțiune să nu se întâmple. Ori un mare susținător al moțiunii și foarte guros cu gură mare era Radu Moldovan. Unul dintre stâlpii PSD, nici măcar nu s-a băgat în seamă în ultimii ani, dar care practic a fost avertizat. În nici cinci ore, Radu Moldovan, trebuie să specificăm că ne înțelegem bine cu el, eu cel puțin, dar vorbesc cu obiectivitate. Radu Moldovan a fost scos, cel puțin din funcția de președinte PSD al Bistrița -Năsăud, și-a dat singur demisia. Dinu Iancu Sălăjanu nu și-a dat demisia, apropo. Deși, atenție, Radu Moldovan nu are încă calitate în proces, din câte știu, Dinu Iancu are de suspect.

Cozmin Gușă:

Dinu Iancu Sălăjanu abia a scăpat azi noapte să plece de la DNA Cluj. Să nu fie reținut, a plecat însă sub control judiciar.

Vreau să te concentrezi, te rog, când faci această descriere și asupra acestei structuri ciudate pe care noi nu o înțelegem. Direcția regională, territorială, DNA Cluj, pentru că ea a acționat în acest caz pentru că…

Liviu Alexa:

Nu este nimic regional. DNA Cluj are competențe pe trei județe, DNA Alba pe două, pe patru. E un fel de regional. Foarte interesant pentru cititorii, ascultătorii noștri, fanii noștri mai deștepți, este că pe DNA Cluj l-a apucat un hărnișag de te doare bila, bă. Deci în ultimele două luni, DNA Cluj se comportă ca DNA național. A arestat șeful ARR, a făcut în stânga, în dreapta, nu știu ce. Ieri un primar de comună, cel mai longeviv din Cluj a fost reținut. A băgat în sperieți, a arestat-o pe arhitecta șefă de la primăria Baia Mare, mâna dreapta lui Dăncuș. Acum chestia asta cu Radu Moldovan. De fapt…

Cozmin Gușă:

Deci DNA Cluj e nou DNA Prahova dă pe vremuri?

Liviu Alexa:

Nu știu, nu vreau să zic asta. Până la proba contrarie nu am identificat un port total. Dar mi se pare suspect, Cozmine, dragă, că DNA Cluj n-are niciun dosar major despre corupția din Cluj.

Cozmin Gușă:

Măcar despre cazurile flagrante pe care tu și Liviuman în ultima vreme le-ați semnalat, legate de Boc. Acolo Boc ar trebui să fie împachetat, arestat dimineața și să nu mai iasă.

Liviu Alexa:

Da, de domnul Alin Tise cu firmele lui, nu ale lui, firme de casă de la CJ, drumarii, ăia care dau cu sare. Este unul care și-a făcut din banii, din contracte publice, un hotel de 5 stele, de tone, de milioane de euro. Conduce un Rolls-Royce de aproape 700 de mii. Ăla odată întrebat la o beție, ce faci dacă pierzi contractele de la Tise? Zice, am belit-o. Pentru că și-a făcut averea asta din tot.

Deci, bun, revenind. Doamna Kovesi acționează ca o bastârcă pentru domnul Bolojan. Acum invers trebuie să privim și în context totul. Ce-o fi în capul domnului Nicușor Dan? Nu știm. Ce-o fi în capul… Mai discutam noi despre francezi care în ultima vreme au virat-o spre altcineva, nu spre Bolojan, pentru că îți dai seama că Bolojan e praf și pulbere. De ce mai stă Bolojan? Oare are ceva contracte desemnat și nu știm noi? Zicea Rizea, că am uitat de discuția de la început, că un șef de CJ face 3-4% din buget. Cu cât pleacă un premier din mandat? Rizea zicea cu 300-400 de milioane banii cash din șpăgi. Oare cu cât a plecat Ciucă? Oare cu cât a plecat Ciolacu după 2 ani de premierat sau cât o fi avut?

De exemplu, vedem… nu știu dacă Radu Moldovan are proprietăți în Franța, castele ascunse, dar cu siguranță l-am vazut pe ciacanăul ăla simpatic, care este proprietarul a patru penthouse-uri pe care i le-a închiriat la Ciolacu, Fiindcă nu-I așa, în fiecare zi, un tractorist care n-are venituri nici să-și cumpere pachetul de Winchester devine proprietar de off-shore, la patru penthouse-uri și I le dă lui Ciolacu, că are telefonul lu. Bă, SRI, bă, ANAF, bă, SIE, arestăm și noi un premier, bă? Ăsta e caz de manual. De unde sunta banii aia de penthouse-uri, ale agariciului ăluia?

Cozmin Gușă?

De unde a avut „tractoristul” bani să cumpere 4 penthouse-uri? Eu le spun celor care ne urmăresc că minimum în zona de nord, blocul cel mai fățos al momentului, un penthouse merge pe la milion, minimum. 1 milion de euro.

Liviu Alexa:

De unde a avut agariciul ăla 4 milioane de euro. Adică putem să profilăm un caz de spălare de bani și șpagă la domnul Ciolacu? Sau povestim numai despre ziariștii ăștia nenorociți care tot aduc investigații pe masă și procurorii nu fac nimic? Dar în cazul, de exemplu, Bistrița Năsăud, DNA repede, fără să dea alte detalii, care sunt suspiciunile? De ce ai fost acasă la președintele CJ Radu Moldovan? E corupt? Arestează-l. În rest, i-ai frecat menta ieri, i-ai despădurit dulapurile, te-ai dus pe la 49 de sedii, 9.000 de nu știu ce. Nu l-ai reținut, nu l-ai audiat. Care-i acuzația?

Cozmin Gușă?

Păi și atunci, acuzat, neacuzat, ne gândim că procurorii ăștia joacă pentru Bolojan ca să sperie inversii lideri, de la PSD care ar vrea să voteze moțiunea, să nu mai voteze moțiunea împotriva lui Bolojan.

Liviu Alexa:

Sunt un tip obiectiv și vreau să reapăs pe remarca de la începutul acestui subiect. Procurorii, cu bune și rele, cu uscăturile lor, nu pot face nimic în aceste momente când ei sunt activați de comanda de anchetă de la Parchetul european. Înțelegeți, prieteni? Deci când discutăm despre jurisdicții, când jurisdicția europeană este deasupra celei românești, trebuie să te conformezi. Poate nu-i convine la procurorul ăla, dar nu are ce face. Pentru că îi cere Parchetul european să pună în mișcare cercetarea, perchezițiile, să organizeze desanturile, să facă totul. Deci nu i-aș acuza pe cei din corpul procuroresc în mod necesar. Ei trebuie să se… și vreau să facem distinția asta.

Cozmin Gușă:

Când vine mâna de deasupra care te obligă, nu mai e ce face. Vine mâna de deasupra.

Liviu Alexa:

Lăurica, ceea care ne-a demonstrat și în trecut cât e de competentă, adică deloc, și de rău intenționată, sigur… Bă, apropo, dacă președintele zice, Nicușor Dan, că s-au întâmplat abuzuri multe în mandatul lui Laura Codruța Kovesi. Asta a zis, nu? Înseamnă că a fost informat pe linie de servicii, a cerut și el informări. Înseamnă că la nivel prezidențial au venit informările corecte și anamneza corectă. Păi atunci, de ce mai discutăm atunci despre ea la șefii al SRI? Adică ce facem? Eu cred că președintele sper că a tăiat-o de pe listă. Adică pe bune, dacă vorbești despre ea că a făcut abuzuri la DNA, o pui la SRI să facă și acolo abuzuri?

Cozmin Gușă:

S-ar putea să se fi desfășurat totuși doar prima repriza luptei și să vedem, și cu asta intrăm pe subiectul de creație, ultimul subiect mare din emisiunea de astăzi, în mintea lui Nicușor Dan. În mintea lui John Malokovici. Filmul nu mi-a plăcut atât de mult, dar titlul filmului mi-a plăcut foarte mult. În mintea lui Nicușor Dan, din acest moment în care el a avut doar o declarație de 3 minute aseară, după ce noi știm și suntem convinși că el a generat toată această criză politică pentru ca să scape țara de Bolojan. E limpede că nu se ducea PSD-ul la luptă fără serviciile secrete ale lui Nicușor Dan în spatele lui. Deci să intrăm în mintea lui Nicușor Dan, domnul Liviu Alexa, și să pricepem ce se poate întâmpla în următoarele zile. Că astăzi e ultima emisiune din săptămână la noi. Sigur, tu mai poți să scrii în weekend și eu, dacă apar elemente în noi, dar hai să ne faci o previziune, intrând în mintea lui Nicușor Dan.

Liviu Alexa:

Bă, nu știu ce se va întâmpla. Că nu-s Cristoiul să fiu așa de deștept. Dar vă zic ceva și sub nasul tău de rafinat, adulmecător de nuanțe, cred că a trecut razant perspectiva asta. Adică ceva, e interesant despre Nicușor. Și mă aștept să fie, și asta este, uite, asta este premoniția pe care o lansez. Nicușor stă prea bine, bă, la Cotroceni de vreun an. Și despre el încă n-a ieșit nimic. Niciun scandal mediatic, nicio chestie de corupție, nimic. Dacă ne aducem aminte, în primul mandat al lui Traian, în primul mandat al lui Klaus, după nici 5-6 luni, sigur că au fost dosare în stânga, în dreapta, s-a mai sinucis, nu știu ce, consilier pe țigări,a lui Adina, nu știu cum, Anghelescu.

Cozmin Gușă:

Da, da, da, Anghelescu, da.

Liviu Alexa:

Nu sunt chiar așa prost. Ba că a început să aibă domnul Băsescu o problemă. Au devenit mai notorii, mai dese. Ba cu fiica, ba cu Ioana, ba cu Eba, ba cu ăla, ba cu fratesu, ba cu… După aia Klaus, bă că nu și-a plătit, bă că nu știu ce în instanță. Eu mă aștept ca la Nicușor Dan cineva să înceapă să deschidă dulapul, să scoată primul schelet. Care o fi ăla? Nu știu. Dar Nicușor e prea bine. Asta în România este destul de ciudat. Nu este niciun dealer maker. Poate dumnealui se crede în aceste momente, apropo de Being John Malkovich, că este ceva dealer maker pentru jocurile din România. Nu mi se pare. Probabil că singura lui misiune să-și prezerve primii doi ani jumate, trei de mandat la Cotroceni, fără suspendări posibile, astfel încât să zică și securistanul, noi nu-l mai putem suspenda, dă-ți-l drecu de tura asta, hai să vedem, poate-l înlocuim în mandatul doi. Dar, deocamdată, nu-l văd ca player. Însă, mi se pare că în aceste momente, domnul Nicușor Dan e prea bine, e prea liniștit și cred că o să-l pască un scandal mai apăsat. O fi ăla cu Adina Georgescu, sau cum o cheamă pe avocată, că și acolo, iară, nu știu. Tot mi-am propus ieri să scriu la DNA, să vedem ce se întâmplă cu dosarul ăla. Ce facem cu doamna avocată?

Cozmin Gușă:

E foarte interesant ce ne spui. Recunosc că nu m-am gândit, dar, punând-o în linie cu ce s-a întâmplat ieri, de la Cluj, acolo, că în Cluj nu s-a întâmplat, dar de la Cluj s-a întâmplat. În acest ciclu de luptă pro-Bolojan, s-ar putea ca Nicușor, dacă nu e ascultător, din punct de vedere al susținătorului lui Bolojan, să o pățească. De fapt, asta ne spune Liviu Alexa, prieteni, că…

Liviu Alexa:

Să aibă și el… să fie subiect pe media.

Cozmin Gușă:

Să aibă griji.

Liviu Alexa:

Să aibă și el două nopți nedormite, înțelegi? Nu va fi de nivelul să-l arestăm. Apropo… În continuare, înțeleg că duba de la DNA e pregătită pentru Grindeanu. Ce s-o fi întâmplat? N-au bani de benzină, dar înțeleg că totuși e în dispozitiv. Se mai negociază…

Strategia lui Bolojan și a lui Kovesi, apropo de Nicușor, e să-l rupă pe Grindeanu de președinte. Acolo este factorul de stabilitatea subteran al președintelui. Garanția că PSD nu se va îndrepta împotriva lui.

Cozmin Gușă:

Deci acum intrăm și în mintea Laurei Codruța Kovesi. Și în mintea lui Kovesi. Cam așa ar gândi Kovesi.

Liviu Alexa:

În mintea Codruței Kovesi cred că este șefia SRI. Bravo ei dacă are obiectivul ăsta. Să vedem dacă-l și realizează. În mintea francezilor poate că este altcineva pentru șefia SRI. În mintea americanilor altcineva. Dar Laura Codruța Kovesi are în acest moment un protejat care deocamdată este cea mai puternică persoană din România. Nu președintele, premierul României. Cât are pixul acolo, cât îl mai are, cât poate să dispună de servicii, de un buget, de… niște presiuni pe care le poate face, Bolojan rămâne puternic și încă o nuanță pe care mai vreau să o spun, să o aduc pe masă, nu sunt fan Bolojan, faptul că, și ceva la ce Nicușor Dan trebuie să se gândească foarte bine, Bolojan a ramasat toți nicușoriștii și frustrații, oportuniști adevărat, în spatele său și a luat pe persoană fizică ca imagine, ar trebui să-i dea de gândit. Pentru că Bolojan, la 70.000 de like-uri într-o oră, deja, aduce pe masă alte leere, alte perspective despre propria sa persoană. Că în spate e ruginit gardul și leopardul are blănița cu pete, e altă discuție. Dar atenție foarte mare, Bolojan este cel mai mare userist în acest moment.

Cozmin Gușă:

Și mai capabil decât orice usărist, pentru că noi am râs de usăriși pe bună dreptate, dar Bolojan este userist, dar mai capabil decât aia de care râdeam noi, Fritz, Barna.

Liviu Alexa:

Cel mai mare userist și susținut de cei mai mulți useriști în acest moment.

Cozmin Gușă:

Da, și vreau să încheiem tot într-o notă culturală, pentru că e interesant. Când ai zis de DNA și informațiile de la DNA cu duba, eu am înțeles că tu vorbești cu tablourile tale care au fost parcate peste drum de DNA și privirile alea interesante din tablouri pătrund prin pereții și curtea DNA-ului pe acolo. Văd multe. Acolo e expoziția. Superbp expoziție la Kulterra.

Liviu Alexa:

Galeria Kulterra este chiar vis-a-vis de DNA. Să mergeți goldiștilor de la 12 la 6 în fiecare zi de miercuri până duminică. Luni și marți închis.

Cozmin Gușă:

În final, în răspunsul pe care ai rămas dator, dar care este totuși, pregătește weekend-ul pentru mai mulți, poate le da idei. Pentru Fetele rele, femeile rele, duhurile din România pe care vrei să le pui pe pânză. Ce surse de inspirație ai? În afară de ce ai acumulat până acum? Dacă acum ai plonjat în fel de fel de lecturi, vizionări, poate filme, poate vizionezi altfel de vernisaje. Care e sursa ta de inspirație culturală în momentele astea pentru ceea ce faci? E interesant.

Liviu Alexa:

V-am mai spus despre doamna Antonetă Munteanu care a scris o lucrare magistrală, de vreo 900 de pagini despre mitologia românească, În spate am 100 și ceva de cărți, Studiez în draci demonologie,Acum, de exemplu, de dimineață mă ocupam cu numele bolilor românești, tuturor bolilor și leacurilor aferente lor. Și încerc, din poveștile pe care le-am citit, am reluat lecturile lui Ispirescu, încerc să creez, la început așa, uite, de exemplu, acum urmează, cred că, la desenat, zi, Muma Pădurii. Încerc să mi-o închipui în contextul cultural pe care îl știm, cine era ea, că are și valențe pozitive și valențe negative, Ispirescu nu ne face un manual psihologic al bestiarului său, dar noi îl putem subînțelege. Muma pădurii s-a izolat în pădure de oameni, de fapt, de răutatea lor și a devenit și ea rea. Iar eu mi-o închipui, acum în capul meu, într-o garsonieră în Berceni, privind la televizor cu pisicile ei și în spate o grămadă de păpucei, de copii și de oameni mari care sunt goi. Iar ea, privind inert la televizor, picioarele ei se transformă în copaci, în ramuri, în crengi. Asta e cel puțin acum în cap viziunea pe care o am. Nu știu să-ți povestesc că la mine mintea e complicată. E un dum-dum.

Cozmin Gușă:

Până când distilezi, oricum mai durează. Acolo dospesc.

Cozmin Gușă:

Mă bucur că l-ai pus pe tapet pe Petre Ispirescu. Este universul copilăriei noastre. Când ai zis de Muma Pădurii mi-ai amintit și de Greuceanu. Sunt treburi care vibrează. Sunt vibrante. Adică în momentul în care aduci asemenea simboluri pe pânză, e clar că se vor apăsa niște butoane la fiecare dintre noi.

Liviu Alexa:

Lista scurtă de fete rele. O să avem Vâlva Băii, care este un demon, o demonință care protejează minerii. Despre ea se spune că minerii o consideră foarte importantă. Se spune că îi protejează când intră în mină. Dar de asemenea, dacă nu se roagă la Dumnezeu, îi poate orbi cu aurul și să nască animozități în rândul familiei sau chiar în relația cu soția. Avem pe Sfânta Vineri, Sfânta Duminică. Avem pe Drăgaica, avem pe Corcoaia, pe Sânca, pe Stearpa. Stearpa în general are o imagine proastă în satul românesc. Femeia stearpă este o femeie considerată purtând ghinion. Avem pe Vidra, avem pe Maștera, Baba Cloanța și Păpăruga, care aduce ploaia. O să vă placă.

Cozmin Gușă:

Da, da, da. O să fie un regal. Mă, tu să ai grijă de sănătate, că dacă te închizi iară în garaj 50-60 de zile și nu te odihnești suficient…

Liviu Alexa:

Nu, trebuie să mă odihnesc. Nu, nu, nu. Chiar nu.

Cozmin Gușă:

Eu care te cunosc bine, disting oboseala totuși în vocea ta. Trebuie să te recuperezi și cred că trebuie să te reapuci și de sport, chiar dacă ți se pare că pierzi timpul, pentru că ăla te va ține ca să poți picta. Asta e părerea mea. Uite, dau un sfat tuturor celor care lucrați mult ca Alexa, faceți și sport totuși, ca să vă țină fizicul.

Liviu Alexa:

Fac și sport și acum plecăm vineri într-o mică excursie cu bunicii, pentru că e ziua soției mele, duminică, Mihaela. Îi spun La mulți ani! Face o sumă de ani frumoasă, e foarte norocoasă că a trăit atât de mult cu un nebun ca mine, dar eu îi mulțumesc din suflet, că știe că o iubesc din suflet, și o să ne odihnim, vin bunicii, bunicile, o luăm de-a vura prin țară, ne mai relaxăm și la minte.

Cozmin Gușă:

Bravo! Drum bun! La mulți ani, Mihaela! Mulțumim pentru astăzi Liviu Alexa.

Avem o situație interesantă în ultimele luni la Cluj-Napoca, îți „ia bila”: DNA Cluj, serviciu teritorial care acoperă, evident, Clujul, dar și Bistrița-Năsăud și Sălajul, a dat lovituri de neimaginat.

Ieri, dintr-o singură mișcare, a scos din joc doi președinți de Consilii Județene din partide diferite – PSD și PNL: pe Radu Moldovan, șef peste județul Bistrița-Năsăud, și pe cântărețul de muzică populară Dinu Iancu Sălăjanu, șeful județului Sălaj.

De ce erau de neimaginat aceste lovituri? Vă spun imediat.

Dar să vă reamintesc că DNA Cluj nu s-a limitat, în ultima vreme, la lovituri regionale; această secție a bifat și arestarea lui Cristian Anton de la ARR, considerat o piesă de intermediere în zona lui Sorin Grindeanu – episodul cu banii ascunși în cutia de pantofi a devenit deja notoriu.

Ar fi trebuit chiar atunci să vă puneți întrebarea: bre, ce căcat e asta, de ce face Clujul dosare naționale în locul DNA București? Nu că e ceva rău, hahaha, nu mă înțelegeți greșit, dar nici bine nu e din următorul considerent: și acest dosar cu ARR, și “scandalul de corupție” de la Bistrița-Năsăud sunt în fapt ciocane penale date cu manta ca să înțeleagă politicul. Sau ca anume politicieni sau partide să se supună.

De exemplu, în cazul dosarului ARR, Grindeanu să înțeleagă că el urmează și să nu îi retragă sprijinul lui Bolojan.

N-a prea ținut ciocăneala, că are și Grindeanu spate de la securicii lui. Dar un om important de-al lui Grindeanu a fost sacrificat, distrus total.

Cineva, nu spui ține, persoană importantă, al cărei nume începe cu L și continuă cu aura Codruța Kovesi, se joacă iar de-a dosariada încercând să îl apere pe Bolojan de o posibilă moțiune de cenzură.

Poate că la ARR nu v-ați dat seama că e (și) doamna Laura în schema de asmuțire a procurorilor. Dar ieri semnul a fost evident când, în presa pupincuristă de DNA, s-a “spart” informația că, dintre puzderiile de percheziții ce au avut loc doar una nu va fi în România, ci în Franța, la cererea Parchetului European, adică a doamnei Laura, pentru a investiga posibile dețineri mascate de proprietăți valoroase ale lui Radu Moldovan, șeful Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.

Semnul și mai evident că discutăm despre un șantaj elaborat al procurorimii asupra politicului e că Radu Moldovan, șeful CJ Bistrița-Năsăud, n-a fost audiat nici până la această oră în dosarul “de corupție”, nu are nicio calitate în el, cu a fost doar uns cu căcat mediatic prin faptul că i-a fost “descinsă” casa, atât doar cât să apară poze cu el cum e “fezandat” și, la “colaterale”, procurorii i-au reținut șoferul, hahaha, și ceva funcționari din CJ. Dar nu el.

Radu Moldovan a înțeles “mesajul” și și-a dat demisia din funcția de președinte al filialei PSD Bistrița-Năsăud. E și o invitație la “negociere” cu “sistemul”, probabil că nu vom ști niciodată ce și cum, dar aveți încredere în mine în această “traducere” a situației.

Imediat vi-l “desfac” și pe ăla de la Sălaj, dar situația din Bistrița-Năsăud e cea mai interesantă.

De ce? Fiindcă Radu Moldovan avea cea mai înaltă protecție anti-dosare posibilă în regiune: protecția Grupului de la Cluj.

Și cineva s-a pisat pe protecția aia și a demonstrat că ea nu mai e valabilă.

Acum câteva zile, Radu Moldovan vitupera cu argumente de altfel corecte împotriva lui Bolojan, supravegheat de mentorul său politic Vasile Dâncu.

Ieri, procurorii DNA Cluj ii “mǎturau” casa.

Radu Moldovan anunțase că intenționează să se retragă din politică la finele mandatului, sperând la un final clean-cut de carieră în administrație și politică, de multe ori la cel mai înalt nivel. Dar cred că nici prin creanga minții nu credea că o să iasă în acest fel și vă spun asta fiindcă am mai multe motive:

• Radu Moldovan întotdeauna și-a negociat colaborări lucrative pentru „liniște” – că a fost Grupul de la Cluj, că a fost orice conducere mare la PSD național, că au fost factori locali – el a fost mereu omul negocierii, foarte rar a ieșit în ultimii 25 de ani la războaie „pe față”.

• Urăsc zicala aia stupidă „a furat, dar a și făcut”, care oglindește resemnarea unui popor cretin cum e al nostru. Nu știu dacă Moldovan a furat, deocamdată nu are nicio calitate în dosar, cel mai probabil, în zilele următoare va începe „abatorizarea” sa mediatică prin interceptări scurse în presă, prin ventilarea de detalii despre nu știu ce gagică sau nu știu ce bani. Bre, dacă a furat, să plătească. Dar până la proba contrarie, căci aici nu discutăm încă decât de povești, nu de un flagrant, cum a fost cazul martalogului de la Vaslui, ăla de a fost prins cu milionul de lei în portbagajul de la Duster, Radu Moldovan este cel mai performant președinte de consiliu județean din România din ultimii 15 ani. Pe bune și pe verificatelea: sute de kilometri de drumuri județene modernizate prin proiecte finanțate din fonduri europene, investiții masive în Spitalul Județean de Urgență Bistrița, inclusiv construirea unei aripi noi, modernizarea Unității de Primiri Urgențe (UPU), a heliportului și dotarea cu echipamente medicale de ultimă generație. Ia întrebați-i voi pe șefii de consilii județene de la voi din zonă de ce nu aveți așa ceva în județ?

  

Impresia mea este că tot din Cluj-Napoca i se trage lui Moldovan, și nu numai de la DNA Cluj, ci de la un membru deraiat al Grupului de la Cluj, care are astăzi alte interese pentru sine și pupilul lui, Mircea Abrudean, dar și în susținerea lui Ilie Bolojan.

Să mergem mai departe cu povestea și să vă spun de ce a picat în nas papagalul de Dinu Iancu Sălăjanu, cântecașul pus la șefia CJ Sălaj de PNL. De aia a picat, fiindcă doamna Kovesi joacă și șah, și biliard penal cu manta, iar Sălăjanu e un mesaj colateral și el pentru Lucian Bode, un cui tare împotriva lui Bolojan în interiorul PNL.

Ca să îl „fezandeze” și pe Bode, i l-au „curentat” pe blegul de Sălăjanu, care a primit control judiciar, semn că mandatul de reținere, care chiar era pe masa DNA Cluj azi-noapte, a fost „înmuiat”.

Acum, despre băiatul ăsta, azi acuzat de abuz în serviciu pentru atribuirea unor lucrări de drum expres, conform DNA, eu v-am mai zis premonitoriu și acum două luni:

Voi mai reveni pe acest subiect, dar cert e că până acum discutăm doar de mizilicuri: o șpagă de 70.000 de lei și lemne pentru un funcționar și „vă mai zicem noi”.

De ce acuz ipocrizia profesionalǎ a celor de la DNA? De ce zic cǎ “procuroresc” cu ocale diferite? De asta! țta versus penthouse-ul lui Ciolacu

De câteva zile s-a „spart” în spațiul public o dezvăluire interesantă făcută de UM G4Media: un agarici analfabet, care nu are bani să se cace în centru, e proprietarul unui offshore pe care dormitează un penthouse de minim un milion de parai, în care stă cu chirie, avaaaai, ce surpriză, chiar fostul premier Marcel Ciolacu cu gagica sa Sorina Docuz.

Dar stați! Că nu e vorba doar de un penthouse, ci și de încă alte trei apartamente!

Imediat, Marcel Ciolacu a INFIRMAT cu duritate acuzele G4media:

“Nu locuiesc în niciun penthouse în București sau în altă parte. După cum bine știți, sunt președinte al CJ Buzău și în mare parte a timpului locuiesc în Buzău. Când sunt în București, locuiesc într-un apartament care nu este penthouse și care nu este închiriat de mine. Fiul meu nu locuiește în același cartier cu mine.”.

Aia de la G4Media sunt niște dobitoci, știți ce meciuri am avut și am cu ei, dar când aud că nea Ciolacu infirmă, mereu mă ia cu amintiri. Că am și alte amintiri când Ciolacu infirma. De exemplu, relația cu gagica sa, Sorina Docuz.

„Există vreo poză cu mine, cu ea? Dacă cineva îmi arată dovada, intrăm în altă zonă”.

În ianuarie 2026, Cristian Rizea făcea publică fotografia de mai jos, înfățișându-l pe Ciolacu cu Docuză în vacanță în Vietnam.

Câtǎ şpagǎ duce acasǎ un premier la final de mandat?

Pe bune, unii zic că peste 300 de milioane de euro. Mi se pare incredibil.

În același context, avem și dumele domnului Grindeanu despre zborurile cu avioanele private plătite de ăia de la Nordis:

Și lui Grindeanu îi stă tare bine cu minciuna în clanță. De aia m-am nevoit să îi plătesc talentatului fotograf Octavian Ganea de la INQUAM Photos instantaneul genial de mai jos, făcut recent la „plenara” PSD unde s-a votat desustinerea lui Bolo.

Deci, așadar și prin urmărirea penală, pentru ăla de la Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, procurorii lui Kovesi s-au opărit să verifice dacă el e sau nu proprietarul de facto al unui castel din Franța – cerând trasee de bani, chestii, socoteli, și încă nu știm dacă bistrițeanul e sau nu de vină pentru asta, dar au avut deja grijă să îl „picteze” ca baron bulangiu, în schimb…

… de trei zile stă în aer informația cu penthouse-ul vieții pus pe un offshore administrat de un trelingar ce ia chirie de la Ciolacu și niciun comunicat despre asta nu a apărut cu sigla DNA.

Stați că mai am „situații” în care DNA acționează cu oca diferită.

Boc plătește acum un an un avans imens de un sfert de miliard de euro din banii românilor turcilor care ar fi trebuit să înceapă deja construcția rahatului ăla costisitor de metrou, dar nu s-a întâmplat nici până azi nimic.

Un sfert de miliard de euro pentru nimic, da?

Când Cluj-Napoca plǎtea deja în avans sute de milioane de EUR către Gulemak, compania era alungatǎ din Suedia pentru incapacitatea de a duce un proiect la bun sfârșit, având probleme financiare și întârzieri la plată subcontractorilor.

Uite link doveditor AICI:

Și DNA Cluj se uită la achizițiile unui primar de comună pe care îl și reține pentru trei rahaturi. Penale, dar insignifiante față de golănia asta.

Păi, deh, doamna Kovesi îl protejează pe Boc dintotdeauna. Mai vreți una cu Boc?

Că tot discutăm în cazul de ieri de la Bistrița-Năsăud și Sălaj de firma Dimex 2000. Care acum cică e vinovată, încă nu știm de ce.

Dar acum nici două luni „pușca” scandalul de mai jos, chiar sub curul… tot sub curul lui Boc. DNA Cluj nimic.

Toate aceste lucruri scrise de mine nu le veti vedea in presa bolojanista, nici pe televiziuni.

Veti vedea doar osanalele infiorator de penibile ale facturistilor ce il pupa in cur pe monosprancenat, unii reusind sa duca foarte jos “prestatiile”.

Dacă tot mǎ citiți și dacă tot vă place ce scriu, nu mai fiți culduși și susțineți-mă cu aia 26 de lei pe lună, că zici că se face gaură în cer dacă îi dați pentru unii dintre voi!

Doar 6 dolari pe luna? Da!

Vǎ las la final un text excepțional al genialului matematician şi cercetǎtor Dan Şelaru.

Sinuciderea asistată a unei economii: Cum îngroapă Guvernul România

de Dan Şelaru

Suntem în aprilie 2026 și, pentru mulți dintre noi, sentimentul predominant este cel de abandon total. România nu se mai luptă doar cu cifrele, ci cu o oboseală cronică a sufletului. Ni s-a promis că sacrificiile din 2025 vor aduce stabilitate, dar azi privim cum viața devine o cursă imposibilă: TVA de 21%, prețuri care sufocă facturile și un stat care pare să fi plecat de acasă exact când aveam mai mare nevoie de el. Prognoza de creștere economică pentru acest an a fost deja înjumătățită, prăbușindu-se la un ridicol 0,7%, în timp ce inflația a explodat la un sufocant 9,5%. Tragedia nu e doar în portofel, ci în viitorul care ne este furat sub ochi. Tăierile masive de la educație, cercetare și sănătate sunt un act de trădare a propriei populații. Este mesajul crud pe care statul îl transmite tinerilor: „Nu avem nevoie de inteligența voastră, nu avem resurse pentru sănătatea voastră”. Ne amputăm șansele copiilor pentru a cârpi un buget găurit de incompetență, condamnându-ne ca nație la o mediocritate fără sfârșit.

Peste acest sentiment de singurătate se prăbușește o lume violentă. Războiul din Ucraina și tensiunile explozive din Iran au creat un scenariu de coșmar. Blocarea Strâmtorii Hormuz nu a lovit doar în rezervele globale, ci a declanșat o criză alimentară mondială care ne lovește direct în farfurie. Prețul îngrășămintelor a sărit în aer – cu urea atingând pragul critic de 600 de dolari pe tonă – ceea ce, combinat cu explozia prețului la motorină, care a depășit pragul de 9 lei pe litru, face ca producția agricolă să devină un drum spre faliment. Motorina a devenit un lux pe care mulți fermieri nu și-l mai permit, scumpindu-se cu peste 3 lei pe litru. Peste această explozie de costuri se adaugă un blocaj financiar cinic: subvențiile pentru motorină și plățile APIA sunt întârziate luni de zile. Micii fermieri sunt lăsați fără niciun ban exact când trebuie să iasă în câmp. Într-o țară care importă masiv alimente, acest colaps al agriculturii locale transformă pâinea și laptele în produse de lux. În acest timp, imprevizibilitatea administrației Trump a pulverizat orice urmă de stabilitate pe piețele globale, barilul de petrol oscilând periculos între 100 și 120 de dolari.

În acest moment critic, cetățeanul obișnuit descoperă că este cu adevărat singur. Nu doar statul l-a părăsit, ci și așa-numita „societate civilă”, care s-a transformat într-o bulă ideologică de extremă stângă. În loc să apere micul antreprenor, fermierul disperat sau părintele care nu mai are bani de rechizite, acești activiști sunt ocupați cu agende radicale, străine de realitățile brute ale economiei românești. Ei ignoră foamea și falimentul pentru a promova teorii care nu țin nimănui de cald. Vocea omului care muncește și plătește taxe nu se mai aude nicăieri; ea a fost îngropată sub zgomotul luptelor politice și al activismului steril. Astăzi, 22 aprilie 2026, în timp ce miliardele din PNRR și programul SAFE se evaporă din cauza circului de la Cotroceni, românul de rând privește neputincios cum singura lui plasă de siguranță este călcată în picioare pentru orgolii.

Cei mai loviți sunt tinerii. Rămași fără busolă, fără sprijin din partea unei societăți civile reale și fără perspective într-un stat capturat, mulți aleg fie exodul, fie brațele deschise ale radicalismului. Istoria ne-a învățat lecția dură a primei jumătăți a secolului XX: atunci când oamenii se simt trădați de toate instituțiile — politice sau civice — extremismul devine singura „ieșire” vizibilă. Disperarea socială de azi este hrana radicalilor de mâine. Când centrul politic eșuează și „elitele” te ignoră, extremele — de stânga sau de dreapta — promit ordinea prin forță. Suntem singuri în fața furtunii. Dacă nu oprim acum acest colaps, creșterea economică de 0,7% va fi doar amintirea unei căderi care abia a început, iar prețul va fi însăși libertatea noastră, măturată de un val de extremism pe care tot noi l-am hrănit prin neputință. Ne dăm singuri foc la casă, iar din cenușă s-ar putea să se ridice o lume pe care nu ne-am dorit-o niciodată.

de Carmen Crețu

Stau în fața oglinzii de la Sephora, înconjurată de zeci de creme în ambalaje minimaliste care promit să mă salveze de la catastrofa existențială, adica să arăți de vârsta pe care o ai. 3000 lei pentru regenerare celulară avansată, 7000 lei pentru Platinum Rare Haute Rejuvenation Elixir sau 5000 lei pentru serul anti-gravitație cu extract de celule stem. Toate ca să scap de cel mai mare păcat al secolului, ridurile.

Societatea modernă a creat o dictatură subtilă a tinereții perpetue. Femeile, în special, sunt condiționate să trăiască într-o stare constantă de vigilență împotriva propriului lor proces natural de viață.

Industria frumuseții e cea mai mare țeapă din istorie și trebuie să-și arunce limbajul toxic la gunoi. Termenul “anti-aging” s-a infiltrat în mentalul colectiv ca un virus. Anti-aging. Anti.

“Anti-aging” e o insultă și trebuie sǎ disparǎ din vocabular, si nu doar pentru ca este fals științific, deși este, ci pentru că ne otrăvește mintea.

Industria beauty vinde minciuni pe care, din păcate, cele mai multe femei le înghit, cheltuie averi ca să arăte ca cineva care n-au fost niciodată și cu fiecare intervenție, cu fiecare retuș, își schimbă identitatea pe o mască de plastic.

Pentru că asta face cultura anti-aging, ne învață să ne detestăm și să ne sabotăm existenta, ne sugerează că procesul de îmbătrânire este un inamic care trebuie înfrânt, o deficiență care trebuie corectată.

Și apoi avem influencerițele. La 25 de ani promovează creme “anti-aging” de 500 de euro. Practic, e ca și cum ai vinde antibiotice urșilor polari, absolut revoluționar și complet inutil. Nu ai nevoie, baby, la 25 de ani celulele tale produc colagen în timp ce dormi.

Iar când ajung la 45 și ar putea, în sfârșit, să spună ceva real, atunci încep sa se filtreze digital până arată ca avatarurile din Metavers, si ne asigură, cu fața imobilă de botox, că așa arată fața lor doar datorită “acestui serum magic” pe care, printr-o coincidență cosmică, îl poți cumpăra cu 15% reducere folosind codul “MINCIUNALUCIE”. Și industria le umple conturile bancare pentru eficiența cu care ne vând propria noastră teamǎ, ambalată frumos într-un recipient de 30ml. Genius, really!

În timpul ǎsta, generațiile de femei mai tinere ne privesc și observă lupta cu oglinda și anexietatea noastră față de schimbarea feței și a corpului și absorb frica noastră de îmbătrânire.

Ce învață ele din asta? Că valoarea lor scade odată cu trecerea anilor? Că frumusețea durează cât o poză? Că îmbătrânirea este rușinoasă?

Frumusețea este fluidă, nu fixă și nu dispare odată cu tinerețea, doar își schimbă forma. Fiecare etapă a vieții aduce cu sine propria estetică, propria sa strălucire, propria formă de frumusețe autentică.

Îmbătrânirea este un privilegiu refuzat multora. Este dovada unei vieți bine trăite si a unei călătorii lungi. Nu este ceva de temut sau combătut, ci de celebrat și îmbrățișat cu toată ființa noastră.

Este absurd să consumi zeci de ani și zeci de mii de euro luptându-te cu biologia, doar ca să te conformezi unui standard estetic inventat de corporații exclusiv pentru profit.

Ca să fiu sinceră, eu plănuiesc să fiu o babă insuportabilă, excentrică și impertinentă. Vreau să fiu ca bătrânii ăia bogați din Saint-Tropez, bronzați și zbârciți ca smochinele uscate, tolăniți la terase sau piscine, cu șampanie scumpă în pahare, care râd de bătrânețea lor. Vreau să colind restaurante cu stele Michelin și taverne uitate de lume, să dansez pe plaje din Grecia, să fac glume proaste și să comand deserturi decadente. Voi purta ridurile ca pe un tatuaj evolutiv care spune povestea vieții mele. Voi dansa când toți se uită. Voi purta roșu aprins când ar trebui să port bej.

Fuck off, beauty industry cu toate standardele tale mincinoase! Nu e nevoie să ne conservăm ca borcanele de murături. Hai să dansăm, să râdem, să iubim, să îmbătrânim glorios, scandalos și majestuos.

Intrăm imediat în pita cotidiană, dar să vă spun că reputata publicație Curatorial mi-a dedicat o interesantă recenzie după vernisajul „Filcăi”:

Dacă vreți să citiți tot articolul, inclusiv părerea unui colecționar care m-a cumpărat, aveți aici LINK

Io ce vă zic de câteva săptămâni? Și de ce tot zic că mi-e greață să comentez nimicul din politica și societatea românească? De ce aș comenta zi de zi nimicul care se schimbă în alt nimic, răul care devine mai rău?

E daciada ipocriziei naționale: de la partide politice până la societatea fals civilă, de la poporul prostovan și naiv până la elitele autosuficiente, totul pute a falsitate de top. Hai să vedem care sunt echipele din Daciada Ipocriziei Naționale:

Brigada artisticǎ PSD

După ce l-au aburcat pe Bolojanocretinul pe postul de premier, după ce au acceptat ca românii să fie biciuiți de legi și taxe sângeroase și inutile, după ce au privit în altă parte cum economia se duce în cap și românii suferă de sărăcie, pesedeii s-au trezit că „ajunge!”.

Da, bă, ajunge cu un netot nesimțit ca Grindeanu, un băiat pe care efectiv nu îl pot urmări când vorbește, atâta e de fad și de gâlgâit.

Ajunge, bă, cu PSD-ul care își minte electoratul din 2019 încoace că ține cu poporul, când partidul ține doar cu baronii, și aia debaronizați moral de la atâtea șmenuri.

Auzi la Grindeanu că „dacă e”, acceptă să fie premier. Vaaai, nici nu mă gândeam altfel, deși eu aud că la DNA s-a băgat în service duba specială pentru VIP-uri, ca să fie bună de arestat.

Poate vă vine greu de crezut că iese din gura mea, dar în acest moment singura soluție de președinte pentru PSD e femeia-bărbat Lia Olguța Vasilescu, singura care are ouăle să îi troznească pe intern pe baroni, și pe extern pe liberali și userǎi.

PSD trebuie să se trezească din starea de îngâmfare, nu s-a mai gândit de peste un deceniu și la popor.

Brigada boierilor PNL

Scâncetele lingăilor lui Bolojan sunt la fel de penibile ca lașitatea celor care au rămas indeciși în partid, refuzând să ajute tabăra lui Hubert Thuma să îl arunce la gunoi pe monosprâncenat. Pentru măsurile economice profund greșite, Ilie trebuia aruncat direct în buda istoriei, cu apa trasă de trei ori. Lăsat acolo până azi, a făcut PNL-ului un rău de imagine mai ceva ca trei Rareș Bogdani.

În aceste momente, PNL trebuie să îl distrugă rapid pe Bolojan și să stea la masă cu PSD dacă mai vor să pupe viitor electoral.

Nu exagerez când zic că PSD e mai puțin detestabil în aceste momente ca PNL, deși nu am sondaje sociologice, fiindcă, ce să vezi, nimeni nu mai e interesat în aceste zile să le facă.

Brigada curvelor udemereu când e de stat la guvernare

Cum papa politic de la Budapesta, adică Orban Viktor, a murit electoral recent, episcopul UDMR de România, Kelemen Hunor, trage nădejde că Magyar Péter îl va lăsa să îi arate cât e de bun la pupat în cur, adică orice, doar ca să nu fie dat jos din fruntea ONG-ului UDMR.

Declarația din această seară ne arată încă o dată cât de bolnav e sistemul politic românesc, de vreme ce acești prostituați politici din UDMR sunt perpetuați ciclu de ciclu electoral ca să fie folosiți drept TVA politic la factura coalițiilor.

Sigur că românii de etnie maghiară ar trebui să se întrebe la rândul lor de ce plm Hunor zice că nu are motive UDMR să se retragă din Guvern. Doar și pe ei i-a afectat creșterea TVA, mărirea taxelor, și etnia maghiară are profesori, actori și medici jigniți de dobitocul de Bolojan.

Brigada micropenisului politic USR ce se crede ciocan libanez

Fritz, șeful micropenisului politic USR, care are doar 12,1 cm electoral conform alegerilor din 2024, se crede iguană și chităie declarații politice despre PSD. Când morții mă-sii a ajuns țara asta să aibă acest gen de politicieni de căcat? Când plm ne-am pricopsit cu asemenea isterici cu chiloți roz, care n-au dat o palmă în viața lor pe stradă, dar au gura mare de după fustele Sistemului?

Brigada preşedintelui de CAP național care s-a înțeles cu Securitatea

Acesta este un om relaxat. Nu mai e președintele de țară stresat de acum două luni.

S-a relaxat fiindcă a bătut palma cu Sistemul. De aia și vedeți, așa cum bine am prevăzut, o anumită celeritate decizională. După ce a bâjbâit în întuneric din mai 2025 până în martie 2026, amânând decizii, pac!, Nicușor s-a relaxat: a numit șefii de parchete, a ajutat la deratizarea Bolojanului, proces ce se va desăvârși probabil prin moțiune, va numi și șefii de servicii secrete în curând, fiindcă ipocritul politic Nicușor Dan și-a rezolvat primul mandat negociind cu Sistemul și pișându-se pe electoratul care l-a dus la Cotroceni.

Brigada pǎduchilor civici

Vă dați seama ce vremuri trăim? Să se certe rezista unsuroasă Angi Șerban cu cretina de Dana Hering? Să vedem reclicii, declicii și nimurucii societății civile că ies în stradă ca PSD să rămână la guvernare? Deci nu să plece, să rămână? Maica Domnului, la ce ne supui?

Brigada AUR care își ține președintele mort politic în geam ca să le dea poștașul pensia AEP

Georgică Simion mai e președinte doar cu numele la AUR. Nu e dat afară fiindcă partidul s-ar dezintegra fără el, dar el, George Simion, nu mai există politic. Mai are voie să răgâie declarații clișeu pe la presă și să meargă la piața de vechituri din Timișoara, cum a fost în weekendul ăsta, să se întâlnească cu vânzătorii de carice.

Ce alegeri anticipate, bre? Hahaha, când mai sunt trei ani de smântânit România cu actualul Parlament?

Dacă plătești pe un an de zile abonamentul Strict Secret, newsletterul nr. 1 în România, adicǎ doar 350 de lei, primești ceva și mai grozav: un abonament de acces gratuit pe un an a Gizǎs Craist, și tot gratuit cărțile mele cu transport inclus!

Dar stai, facem ca la teleshopping, dacǎ te abonezi pe un an, primeşti tot gratuit, pachetul artistic de cǎrți de joc Filcǎi!

dǎ click pe boxul albastru, alegi plata de 72 usd pe un an şi miercuri ai cadoul!

vreau TOT plus EXTRA

Dar… pânǎ atunci…

Am lansat azi ediție nouǎ Gizǎs Craist - un newsletter unic în România, cu știri ciudate, dar adevărate:

trafic cu furnici la 200 de parai bucata, o tipǎ a facut sex cu doi frati gemeni la intervale diferite si acum nu stie cine e tatal, Bangladej baga crocodili in apele de granita sa stopeze migratia.

Dacă plătești pe un an de zile abonamentul Strict Secret, newsletterul nr. 1 în România, adicǎ doar 350 de lei, primești ceva și mai grozav: un abonament de acces gratuit pe un an a Gizǎs Craist, și tot gratuit cărțile mele cu transport inclus!

Dar stai, facem ca la teleshopping, dacǎ te abonezi pe un an, primeşti tot gratuit, pachetul artistic de cǎrți de joc Filcǎi!

dǎ click pe boxul albastru, alegi plata de 72 usd pe un an şi marți ai cadoul!

vreau TOT plus EXTRA

1.Ridicǎ-te, Alexa, te cheamǎ garaju’!

Ideea temei pentru duminica asta mi-a venit sâmbătă dimineața când, după FIX 110 zile de stres mental și fizic „cauzate” de două expoziții personale, muncă în paralel, viață socială și alte angarale, aș fi putut să stau să o frec boierește în pat, căci undeva la cincizeci și ceva de cărți cumpărate în tot acest răstimp, pentru care am un maxim interes, mă așteptau tăind cu reproș. E acea lene mișto în care știi că nu mai ai de învățat pentru sesiune sau extemporalul de luni, în care poți face o cafea și să privești la un meci de snooker până te prinde iar ațipeala.

Căcat, mi-am zis, NU! Aveam o pânză goală în garaj și parcă simțeam un sevraj fizic, un soi de dor responsabil, așa că m-am ridicat din patul excelent pe care îl am și m-am reapucat de treabă.

De ce să schimb ce mi-a plăcut să fac?

Dar semnele neschimbării au venit pe tot parcursul zilei.

2.Semnul neschimbǎrii lui Marin Sorescu

De ce să schimb cititul de poezii? Citesc mereu poezie. Și când deschid un volum de Sorescu, încă un semn divin pentru neschimbare. Doamne!

3.Neschimbându-l pe Tavi

Am fi putut să o frecăm la amiază în casă, dar Clujul e ca un Oslo mai sumbru: când vezi soare, e atât de rar asta, în aprilie, că fugi repede la o terasă.

Sâmbătă, la terasă, nimic nu se poate schimba: tot cu Octavian Hoandră e cel mai bine. Am băut un ristretto, o apă plată, am fumat un Camel fără filtru american și Ștefan a mai halit o înghețată.

De ce să-l schimbăm pe Tavi cu altcineva, cu cineva plicticos, cu cineva care n-are suflet sau nu știe sensul prieteniei?

4.De ce sǎ nu mai cumpǎr cǎrți?

Văzusem duminică dimineața, pe contul de Facebook al lui Dan Andronic, anunțul apariției noului său volum și m-a intrigat coperta, care e foarte, foarte mișto. După titlu, mi-am dat seama că e o carte despre istoria României; eram curios ce și cum, dar m-am luat cu altele.

Apoi am ajuns în Cărturești — de ce să nu cumpăr și duminică două-trei cărți?! — și am văzut iar volumul. Haha, Dane, pe bune, vezi că era ultimul în magazinul de la Vivo Cluj, zi-le alora să reîmprospăteze stocul.

Al doilea apoi a fost când l-am felicitat pe Dan pe WhatsApp pentru coperta genială. Eu chiar cred că trebuie să ai mereu coperte catchy dacă vrei să convingi, mai ales la ce oferte variate de carte sunt. Și i-am spus lui Dan Andronic că o s-o citesc sigur la mijlocul lui mai, că-s un pic obosit și am și altele pe răboj.

Dar nu m-am ținut de cuvânt. Am și început-o. Mai ales când Florian Bichir l-a „pictat” așa de mișto pe Dan în cuvântul înainte, scriind despre „povara unui istoric pierdut în presă”. Așa e, Dan e istoric „la bază” și ce mișto e că revine, la maturitate, cu maturitate la istoria României.

Scriu cronica musai, numai să o gat.

Cumpǎrați cartea de AICI - pentru orice autor e o bucurie adevărată să știe că oamenii îl respectă și îi respectă munca prin achiziție reală, cu bani, nu cu like și share, restul e bla bla!

5.Despre neschimbare. O perspectivǎ a unui Geamǎn pur.

Trăim într-o epocă în care schimbarea a devenit religie. Trebuie să te reinventezi, să ieși din zona de confort, să pivotezi, să te adaptezi, să evoluezi, să nu stagnezi.

Cred sincer că, atunci când simți că ai devenit hamster în viața ta, trebuie să faci o schimbare, dar să nu devină o obsesie schimbatul de identitate morală sau profesională sau maritală sau socială.

Cărțile de dezvoltare personală îți spun că dacă nu te schimbi, mori. Conferințele TED îți spun că schimbarea e singura constantă. LinkedIn-ul e plin de oameni care și-au schimbat cariera la 40 de ani și acum sunt fericiți și vor să-ți spună și ție cum s-o faci. Totul în jurul nostru urlă: schimbă-te, schimbă-te, schimbă-te.

Da’ şi neschimbarea are virtuțile ei. Azi, eu voi scrie despre valoarea continuității, o temǎ care nu e sexy, nu se vinde, nu generează click-uri. Dar e la fel de importantǎ – poate mai importantǎ – decât schimbarea despre care toată lumea vorbește.

Pentru că există un moment în viață când…

Nu schimbam nici asta. Daca ti-a fost dor de mine, atunci scoate 6 dolari pe luna si intra in comunitatea abonatilor platitori.

Read more

Am avut și un numeros comitet de susținere, compus din familia și prietenii mei, am primit daruri frumoase, a fost, cum spun cântăreții de rap, o „vibrație” excelentă.

Azi las câteva poze. Revin cu speech-ul meu filmat, cu senzaționalul speech al băiețelului meu, Ștefan, cu alte detalii de atmosferă.

Mulțumesc, București!

Ne reauzim.

Daca nu puteti azi, tineti minte ca pana in 10 mai puteti sa imi vedeti munca la KULTERRA, dupa cum urmeaza:

zilnic, de miercuri pana duminica
de la 12 PM la 6 PM

luni si marti inchis!

Va multumesc tuturor celor care imi veti trimite un gand bun!

Culmea, chiar am făcut un COVID borât care m-a pus în cap exact când trebuia să termin ultimele trei picturi pentru expoziția mea personală ce începe joia asta, la București, și unde sunteți invitați cu toată inima, la ora 18. În afișul de anunț al expoziției de mai jos găsiți și adresa galeriei Kulterra.

Dacă vă face plăcere, mă puteți cunoaște „în viu”, atât pe mine, cât și pe soția și băiețelul meu. Plus că vedeți și niște picturi cu adevărat speciale.

Puținii care mi-au reproșat pauza asta mică, zic eu, nu au avut obraz măcar o secundă să întrebe: „Bă, Alexa, ești bine? Ai murit? De ce nu scrii?”

N-am murit, ca dovadă videoclipul de mai jos, în care vă arăt că am slăbit și-s tot mai sexyyyyyyyy, motherfucker :)

Acum sunt bine și, mulțumesc lui Dumnezeu, fac tot mai bine. O să vedeți de ce și o să ziceți că am dreptate să-I mulțumesc.

Vestea buna nr. 1 - Am terminat ultimele trei pânze. Vi le arǎt acum?

A 18-a carte de filcǎi e Artemis, regina de treflǎ.

Despre fiica lui Zeus, Artemis, zeița vânătorii, se poate spune orice, dar nu că n-ar fi o fată orientată sau nemuritoare, deși oamenii i-au ras de pe fața pământului templul din Efes, i-au ras chiar și pădurile în care se zbenguia alături de animalele sale.

Drept răzbunare, Artemis s-a decis azi să se răzbune pe copiii noștri devenind un idol urban, un dealer de recompensă instantanee, ce și-a transformat tolba cu săgeți în cutii cu popcorn cu care îi „agață” pe cei cruzi și vulnerabili în jocul superficialității.

Artemis e zeița distragerii, a dependenței, un dealer de promisiuni rapide ce lucrează pervers și ne bagă în sevraj copiii, o metaforă vizuală pentru pedofilii publicitari, niște monștri plini de bani care folosesc cele mai rafinate căi pentru a viola mințile copiilor noștri cu cele mai manipulative reclame.

Organele lor sexuale, adică reclamele, sunt peste tot, pe billboarduri, pe TV, pe radio, pe social media, au invadat fiecare bit de Internet posibil, otrăvindu-ne copiii pas cu pas, obligându-i pe părinții resemnați să se supună, să cumpere tot ce vor copiii, sub pretextul că e doar o joacă, nimic periculos, până când sevrajul pentru consum ne transformă pruncii în junkies obezi și dezabuzați.

A 19-a carte e Zburătorul cu pene lipsǎ — filcăul de inimă roșie

Zburătorul e cel mai erotic personaj din mitologia românească, un fel de Cupidon gotic al nopților de vară, frumos și întunecat, care vizita fetele nemăritate în somn și le tulbura trupul și mintea cu vise de care nu se puteau vindeca.

Numai că Zburătorul meu a îmbătrânit și nu își mai înțelege timpurile, cum nu vrem nici noi să auzim că lumea s-a schimbat și trebuie sǎ facem şi noi niște “ajustări”.

E trist Zburătorul meu, nu mai seduce nicio fatǎ, ba se poate spune cǎ nici nu le mai înțelege pe fetele „de azi”, așa ca s-a reprofilat pe „secțiunea” gay a unei aplicații de dating.

E drama celor care nu își acceptǎ vârsta sau refuzǎ sǎ se adapteze la nou: nu ratează o lume, ci se ratează pe ei înșiși, frumoși și inutili ca niște afișe vechi într-un cinema demolat.​​​​​​​​​​​​​​​​

A 20-a carte e CEO-ul lui Caligula, regele de caro

Caius Julius Caesar Augustus Germanicus, cunoscut istoriei drept Caligula, a fost unul dintre cei mai celebri nebuni cu putere deplină pe care i-a produs vreodată civilizația umană. În cei patru ani de domnie, a reușit performanța de a transforma cel mai puternic imperiu al lumii antice într-un circ privat. Printre „realizările” sale, acceptate de senatorii servili, se numără și numirea calului său favorit, Incitatus, în funcția de consul al Romei — cel mai înalt rang civic posibil.

În pânza mea, Caligula n-a murit, evident, s-a reprofilat în investitor-guru și tot ce spune el în podcast-uri sau pe social media sau chiar in ședințele de board e aplaudat, notat și repostat cu frenezie.

Azi, tocmai îl prezintă board-ului pe noul CEO al companiei, tot calul Incitatus, cu cravata și Rolex, care privește uimit cum yes-men-ii nu s-au schimbat, chiar dacǎ au trecut 2000 de ani.

Pe peretele din spate, într-o ramă aurită cu nimb de sfânt, l-am pus Maradona şi nu întâmplător; același mecanism care l-a transformat pe un fotbalist genial și autodistructiv într-o divinitate globală e cel care pune un dobitoc la conducerea unei corporații: noi, oamenii, avem nevoie să ne îngenunchem în fața a ceva, oricât de absurd ar fi acel ceva. Chiar dacǎ totul e pe dos, nimeni nu se ridică de la masă.​​​​​​​​​​​​​​​​

Vrei să vezi toată colecția de cărți de joc redesenate de mine? Uite, aici le ai, într-un singur loc, strânse pe toate:

Asta e poza de la cinci dimineața. Distrus de oboseală după 53 de zile în care am stat în garaj să „confecționez” expoziția cea nouă. Fericit că am avut-o pe Mihaela alături mereu.

Vestea bună nr. 2 – pachetul de cărți „Filcăi” – nebunia mea. Îl poți avea și tu.

Păi, dacă e, să facem show până la capăt! – vreau nu doar sǎ expun picturile, ci sǎ construiesc un întreg univers în jurul lor.

Dincolo de pânzele expuse la Kulterra, vǎ propun și o extensie a artei mele.

Mai țineți minte de unde am plecat împreună în această aventură? De la cărțile de tarot redesenate de Salvador Dalí. Păi, dacă l-am luat pe Dalí drept exemplu artistic… vă prezint ceva superb!

Pachetul de cărți de joc „Filcăi de Liviu Alexa” – ediție specială – conține cele 20 de cărți de joc redesenate de mine, 17 cărți de joc cu tablourile din expoziția „Noi suntem apocalipsa”, două cărți de joc cu cele două picturi senzaționale ale băiețelului meu, Ștefan, două cărți de joc cu afișele expozițiilor mele și cinci cărți de joc cu fotografii personale.

Cei ce îmi sunt fani cu adevărat pot achiziționa, cu 150 de lei (transport inclus), acest obiect artistic compus în întregime de mine, accesând aici linkul de Stripe: da’ vǎ zic – aratǎ senzațonal!

Vestea bunǎ nr. 3 - am vândut deja 4 pânze din expoziția “Filcǎi” cu 12 000 de euro bucata!

Ei bine, și asta doar pe marketingul pe care l-am făcut pe Facebook, TikTok și aici. Sunt convins că voi stârni multe invidii prin lumea unor artiști frustrați (nu toți sunt așa), dar nu de aceea pun mereu dovada încasărilor, ci pentru alt motiv: să arăt colecționarilor, iubitorilor de artă și galeriilor că sunt transparent și că, realmente, cota mea crește mereu.

Ah, da, mai sunt unii care spun că banii nu sunt importanți pentru un artist. Am înțeles, ce să zic… Salvador Dalí o fi fost bou, dacă tot l-am pomenit, că își valorifica munca încă din timpul vieții cu multe milioane de dolari.

Sunt fir de artist, dar nu sunt boem și nici idiot. Muncesc și am strategie de dezvoltare pe partea artistică și vreau să fiu, pentru investitorii mei — adică cei care mă cumpără — și un aducător de profit. La 12.000 de euro per pânză, cred că sunt deja foarte sus. Părerea mea e că voi mai urca în valoare de piață în următorul an, și nu puțin.

Dar iată și ultimele încasări. Până acum, am 4 pânze vândute din colecția Filcăi — Gheonoaia, Scufița Roșie, Nzinga și Dochia la mall. La București, sigur voi mai vinde 2–3, căci piața de acolo e mai cunoscătoare și mai efervescentă.

Vestea bună nr. 4 – am vândut încă alte pânze din expoziția „Noi suntem Apocalipsa” și mă apropiu de sold-out.

Io ce vă tot spun :). N-am vrut să fac anunțul decât când le-am și încasat pe toate acestea vândute.

Vestea bună nr. 5 – Am dat drumul la un nou website de artist, www.alexa.space, de unde poți cumpăra direct pânzele mele. Ba chiar poți să le și rezervi cu o parte din sumă.

Este deja un site cu multe șmecherii utile pentru mine și cei interesați de arta mea.

Numele este premium: www.alexa.space

Toate informațiile și știrile despre mine, articolele de presă și pânzele noi sau rămase disponibile se traduc automat în secțiunile de engleză, arabă, chineză, germană și franceză.

AICI, de exemplu, sunt pânzele rămase disponibile; cine vrea, din orice țară, accesează linkul de plată și își asumă creația dorită, semnată de mine.

Vestea bunǎ nr. 6 - Urmǎtoarea mea expoziție va fi “afarǎ”

Unde? Încă nu pot să vă spun, dar am primit o invitație mai mult decât interesantă. Și eu sunt șocat de anvergura pe care o iau lucrurile. Mai ales că sunt în discuții pentru încă trei capitale europene importante. Vedem ce iese, mă bucur de orice pas înainte, fără bășini în cap.

Vestea bunǎ nr. 7 - Am avut puterea sǎ mai pictez şi portretul fratelui meu

Chiar înainte de sărbători, am făcut un portret. Portretul fratelui meu, Dragoș Alexa. Nu cred că e ceea ce vă așteptați sau ce se aștepta chiar și el, dar a ieșit cum îl știu și îl „văd”: din bulbul lui rahidian ies mereu tuburi de orgă ce cântă gânduri colorate, așa cum numai oamenii frumoși la minte pot crea. În afară de faptul că am fost foarte vesel când am făcut pânza, mi-am derulat mereu în cap gândul că îl iubesc ca pe un om frumos ce e. Și cred că a ieșit ceva ciudat și special.

Vestea bunǎ nr. 8 - Nu mǎ las de presǎ, stați liniştiți

Doar cǎ am deschis, în ultimele luni, o nouă parte a vieții mele. Și cred că fac bine ceea ce fac. Dar nu mă las de presa de investigații, de analize. Ultimele 8 zile în care nu am scris pentru voi au fost concediul meu. Am și eu dreptul, nu?

Vă iubesc pe toți cei ce mă iubiți. Îi iubesc și pe haterii mei.

1.Dochia din noi. A 16-a carte de filcǎu

Legenda Dochiei – fata de împărat – este puțin diferită de poveștile dacopate pe care le-am tot învățat în pruncia comunistă, cu ea ca fiică a lui Decebal. Mie îmi place o poveste spusă în Bucovina când ea fuge pe munte, încercând să scape de un rege cotropitor ce voia să o ia de nevastă. Tot urcând și purtând nouă cojoace, fetei a început să îi fie cald. Și rând pe rând a început să arunce câte unul. Când a ajuns în vârf, iarna era în toi. Așa că Dochia, mânioasă, a început să îl ocărască pe Dumnezeu, iar pentru cuvintele sale, Domnul a pedepsit-o, transformând-o în stană de piatră.

Pentru “crăița” de inimă neagră, am ales să o aduc pe Dochia în zilele noastre într-o cabină de probat haine dintr-un magazin de mall.

Dochia nu mai aruncă nouă cojoace, ci probează mai multe haine din magazin, care mai de care mai frumoase. Dar semnul schimbării ei, floarea roșie primită de la Sfânta Vineri, deși zace lângă poșetă, e ignorat de Dochia. Așa sunt și semnele pe care le primim de la viață și pe care le ignorăm.

In fata oglinzii, Dochia se rasfata cu o haina moderna verde si crede ca ii sta bine, dar, desi se “priveste” in oglinda, ea nu se “vede”, nu vede ca e impietrita deja, ca moartea fizica sau sufleteasca o anunta ca i-a venit sorocul.

Să nu râdem superior de Dochia, așa suntem cei mai mulți dintre noi. Chiar dacă “semnele” ni se desfășoară de-a lungul potecii vieții, alegem să le ignorăm, fermecați de lucruri superficiale sau îmbolnăviți de lene și de frica de schimbare, iar când sfârșitul ne potopeste, chiar dacă ceața de pe ochi s-a spulberat, e prea târziu.

PS: Când o să o vedeți “live”, sper, la expoziția de la Kulterra de pe 16 aprilie, veți vedea că nu e o simplă pânză, ci o pânză-instalatie. Am lucrat la ea îngrozitor de mult pentru detalii aparte, i-am pus o grămadă de “lipituri” pe hainele Dochiei, am imaginat în sens fizic superficialul.

2.Ciclopul renǎscut

Născut din Uranus și Gaia, Ciclopul a fost mereu un personaj înfricoșător, detestat până și de zei, deși Ciclopul era făuritorul armelor zeiești: de nu erau ciclopii, Titanii ar fi câștigat războiul cu zeii primordiali, dar n-au reușit fiindcă acești meșteșugari beteșugiți la chip i-au născocit lui Zeus fulgerul, lui Poseidon tridentul și lui Hades coiful invizibilității.

Cum Zeii s-au tâmpit de cap și au refuzat să îi facă forme legale de muncă, Ciclopul și-a petrecut mii de ani pe Pământ mâncând oameni, bătându-se în crâșmele din porturi și având relații neprincipiale cu fete ușoare, mereu ducând în spate urâțenia chipului său de care se temeau cu toții.

Dar a aflat într-o zi că are un copil “din flori”, l-a găsit și, ce să vezi, în inima lui s-a făurit o armă nemaivăzută, fără ca el să fi meșteșugit ceva: dragostea pentru carnea din carnea lui. Unde mai pui că bucuria i-a fost și mai mare când a văzut că pruncul său nu-i seamănă la chip și că e “normal” din acest punct de vedere, că are doi ochi, chiar dacă Ciclopul s-a prefăcut că nu îi vede degetele de rădașcă. Așa că au pornit în lumea mare să îi pedepsească pe părinții de copii “normali” ce nu au înțelegere pentru copiii sluți și ciungi, pentru pruncii orbi și pentru surzi.

Suntem foarte răi, asta știe și Ciclopul nostru, și el a fost rău cândva, dar azi e mai bun prin copilul său, ca dovadă și faptul că acesta l-a convins pe Ciclop să scoată din traistă și marele său secret: faptul că încă mai doarme cu tigrișorul de pluș.

A 17-a carte e Ciclopul, filcăul de caro, cu care nu îmi propun să vă speriu, ci doar să vă fac să vă gândiți la regăsire. Ne putem regăsi pe noi și putem să îi regăsim pe cei pierduți, avem nevoie doar de “puțină dragoste în plus”, vorba cântecului vechi.

3.Asta e cântecul

4.Dǎ-ți greu şi va fi bine.

Are fratele meu o temă interesantă pe Substackul lui pe care vi-l recomand din inimă. Dragoș Alexa scrie aici despre de ce trebuie să alegem ce e mai greu de făcut în viață. Să vă abonați și pe bani la Dragoș, e o minte excepțională, merită să citiți tot ce scrie!

Dar, mai întâi, un video:

Dragoş Alexa porneşte de la cuvintele inedite, dar realiste, ale unui tip smart, Mark Manson:

„S-ar putea să fie greu de auzit, dar acesta e adevărul. Dacă vrei să ai o viață fericită, cel mai bun sfat pe care ți-l pot da este să îți alegi lupta. Viața va fi mereu grea. Să fii productiv e greu. Să fii leneș e greu. Să fii într-o relație e greu. Să fii singur e greu. Să fii sănătos e greu. Să fii nesănătos e greu. Așa că, la finalul zilei, nu alegi o viață ușoară. Alegi ce fel de viață grea vrei.”

Așa funcționează lucrurile, și nimeni nu ne spune asta când suntem mici. Creştem mulți dintre noi confortabil, dar maşina Vieții nu oferă decât un schimbǎtor de vitezǎ cu opțiuni diferite de „greu” – și noi alegem, conștient sau nu, ce fel de greu vrem.

Poți să alegi greul disciplinei sau greul regretului, greul adevărului sau greul minciunilor care se înmulțesc până nu mai știi ce e real cu tot ce trǎieşti.

Depresia şi optimismul sunt grele, la fel de grele, diferența e că una dintre ele te construiește și cealaltă te demolează.

M-am luptat adeseori cu depresia, pana am inteles ca optimismul e medicamentul sufletesc de care am nevoie si pe care il pot hapai cand vreau, caci e in creierul meu.

Am ales cu optimismul in spate caile mai grele, mereu cele mai usoare le-am refuzat: puteam fi un Tapalaga obedient cu puterea, puteam fi un Gadea latrator pe factura, puteam la 46 de ani sa am un trai linistit si sa imi mestec “solda” de la servicii sau ambasade. Am ales sa fiu eu ca jurnalist.

Am ales acum două luni să mă înham la ceva aproape imposibil: să mai fac o expoziție solo la București, cu temă nouă. 20 de pânze în sub 50 de zile. Noroc că aveam în cap conceptul creativ.

Puteam să stau pe laurii vulnerabili ai primului succes și să “trăiesc” din vibrațiile orgoliului mângâiat, dar mi-am zis: băi, uite, am o nouă oportunitate să urc și mai repede spre locul în care vreau să ajung.

Sunt cam “șifonat” în seara asta din punct de vedere fizic și psihic, cam nedormit, dar sunt calm și… fericit. Pot spune că sunt fericit. Voi termina la timp pânzele, le voi fi înrămat și bibilit pe toate până la momentul expoziției.

Am învățat asta de timpuriu, spre norocul meu, ǎa e o capcană confortul. Nu pentru că ar fi rău în sine – e minunat să stai pe canapea cu o carte bună și o cafea caldă.

De când nu am mai stat să o frec, uite ce mi s-a strâns pe birou, și mor de poftă să le deschid, dar nu am acum când:

Voi reveni la ele dupǎ ce îmi ating obiectivul.

Confortul ca strategie de viață te fură pe nesimțite. Într-o zi ai 25 de ani și totul e posibil, și în următoarea ai 45 și te uiți înapoi la un șir de alegeri mici, fiecare în direcția confortului, alegeri care te-au dus nicăieri.

Oamenii care fac lucruri remarcabile nu sunt făcuți dintr-un material diferit, asta cred eu cǎ, excluzând geniile, cei remarcabili nu au gene speciale sau voință supraomenească, ci au înțeles că trebuie sǎ faci ceva ce contează, iar asta nu potae fi decât greu.

Senzația de greu nu dispare, dar, cu “antrenament”, devii mai capabil să o porți in cârcǎ.

Corpul uman are o trăsătură fascinantă: se adaptează la stres. Că e vorba de mușchi, care cresc dacă ridici greutăți, că e vorba de creier, care formează conexiuni noi dacă îi dai de “papă”. Să nu mai zic de caracter, căci și în cazul călirii lui, creșterea vine din disconfort, nu din confort.

Generația mea a fost crescută cu ideea că fericirea e un drept și că nefericirea e o anomalie care trebuie corectată, dar am ajuns mai anxioși, mai depresivi, mai pierduți decât orice generație dinaintea noastră. Clișeul în care cred e că puterea de a răzbi stă în fiecare dintre noi.

Îmi place să pictez, dar nu îmi place să pictez. Mă înțelege cineva? Îmi place rezultatul, îmi place senzația de după, îmi place să mă uit la o pânză terminată și să știu că am făcut-o eu, dar procesul în sine e adesea frustrant, epuizant, plin de momente în care vreau să arunc tot pe fereastră, adică la gunoi, că în garaj am o ferestruică mică, și să mă duc să fac altceva. Dacă aș fi așteptat să „îmi placă” fiecare moment, n-aș fi făcut niciodată nimic.

Amatorii lucrează când au chef. Profesioniștii lucrează și când n-au chef.

Nu vreau să par că predic stoicism toxic, dar chiar cred că alegerile ți le faci tu, nu circumstanțele.

5.Ah, ce frumos!

6.Fotografia zilei

S-au întîlnit la Turnul Eiffel în 1965! De la stinga la dreapta,Claudia Cardinale,Jean-Paul Belmondo,Mylene Demongeot,Jean Marais,Jane Birkin,Luis de Funes,Mireille Darc,Bourvil,Romy Schneider și Alain Delon.

7.Poemul de azi

Voi închide Haosul în paisprezece versuri

de Edna St. Vincent Millay

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Şi-l voi păstra acolo; şi-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă şi să sape,
Să fie gorilă, potop, demon şi foc – ale lui talente şi eresuri

Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Şi se comprimă esenţa-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina şi contopi în varii sensuri.

Trecute-s orele, duşi anii-n care-am jucat teatru meschin,
Aroganţa lui, umila-mi servitudine eu astăzi le reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puţin
Decât un lucru simplu pe care, încă, nu îl înţeleg;

Nici măcar nu-l voi forţa să facă o mărturisire, mă abţin;
Şi nici răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.

PS: Nu am forță să scriu mai mult azi. Vă promit tuturor abonaților plătitori un regal de newslettere de sărbătorile Paștelui. Celor care ați sărbătorit azi, un gând bun.

Read more

Lăsați digitalizarea Finanțelor României, până la AI și digitalizare, problema e la oamenii angajați în instituție, care “rezistă” pe salarii mici, suspect de mici, și care își iau parandărătul sub formă de taxe de protecție de la diverse firme.

Declarațiile de avere ale multor funcționari publici din Finanțele Cluj sunt apă de ploaie sau praf aruncat în ochii fraierilor. În fapt, mulți dintre ei se “descurcă” atât de bine încât, după niciun an în “slujba” Statului, le cresc averile ceva de speriat.

Hai să o luăm azi la verificat, de exemplu, pe această blondă răvășantă (acum e brunetă), ce pare scoasă din cuptorul cu microunde. E Lavinia Gaia sau Lavinia Macarie, o să vedeți că nu fac mișto, e importantă joaca asta cu numele de familie pentru ea, ca și cum ar avea o personalitate multiplă.

Când e Lavinia Gaia, funcționarul public de la Finanțele Cluj, își pune pe site-ul instituției o declarație de avere mică, gen mică, din care reiese că abia are după ce să bea apă:

Nu mai zicem de faptul că a prestat servicii de contabilitate pentru o firmă, practică recent amendată de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

Sau că experiența ei profesională se reduce la cea de dispecer, gizas craist. Apropo de experiența profesională, să vedeți ce intelijență e Lavi. La un control fiscal, imbecila a pus următoarea întrebare unui contribuabil, somându-l să își aducă aminte ce a făcut cu suma de 180 de lei în anul 2019!!!

Baaaaa, vă dați seama ce angajați au ăștia la Finanțe la Cluj? O dispeceră ajunge să facă controale fiscale și să facă haram actul de verificare cu întrebări din astea! Oare șefii de la Finanțe mai știu ce au făcut cu 180 de lei în 2019?

Eh, noi știm ce făcea Lavinia Gaia prin 2005 prin liceul Eminescu, nici nu e de povestit, tot pițipoancă era, dar cu niște bășini în cap grupa mare, căci “ticu”, Liviu Gaia, era mare legendă urbană la Poliția Rutieră, unde știți cum e, dacă nu pică șpaga, se lipește:

Cand pitipoanca se transforma in Lavinia Macarie, declaratia de avere se schimba si ea. Radical.

Știți cât durează pentru pițipoancă o inspecție fiscală? Cât vrea ea. Nu cât zice Codul de Procedură Fiscală, ci cât vrea hialuronicul din buzele ei.

Dar despre asta vom reveni.

Până atunci, îi rugăm pe toți ghidușii și bârfitorii din instituție să ne scuipe aici pe scrie@ziardecluj.ro tot ce mai știu despre pițipoancă, despre colega ei coțofană, Andreea Cîrjan, și, în general, despre toți funcționarii cu viață dublă din instituție: șpăgi, firme protejate, averi ascunse.

De exemplu, avem o dilemă despre bradpitt-ul ăsta: Florin Chifor. În declarația lui de avere, nicio locuință. Este posibil ca el să locuiască în mașina Hyundai împreună cu nevasta, directoare de școală, după 20 de ani de căsnicie?

350 000 de euro la cutie

“Nu neapărat Bolojan, ci useriștii sînt cuiele din pantoful guvernamental al PSD-ului. Bolojan nu e liberal, nici măcar penelist, ci un tefelist puriu cu aspect, comportament și discurs de activist cu organizatoricu la comitetul municipal de partid al Oradiei din prima jumătate a anilor ‘80.

Coabitarea cu tefeliștii, de pe locul 4 al clasamentului alegerilor din 2024, este unul dintre motivele principale pentru care PSD își pierde electoratul, care se radicalizalează și se duce la AUR. Deci, din punctul de vedere al PSD, bolojenismul userist trebuie cauterizat, iar guvernarea trebuie remodelată în așa fel încît actuala percepție să se diminueze cît de cît.

Nici mai devreme, nici mai tîrziu, ci fix în momentul în care

Read more

Așa e și Maramu, hudă în care s-au aciuat în timpurile de după Revoluție toți evazioniștii, ciorditorii de lemne, toți infractorii politicieni cu ștaif, năcăjind un popor prost și prostindu-l în fiecare ciclu electoral. Cel mai recent exemplu este Cătălin Cherecheș, fost primar de Baia Mare, un drogangiu imbecil care e acum la pârnaie, condamnat la cinci ani de închisoare pentru luare de mită. Băăă, băiatul ăsta a fost reales de tâmpiții de băimăreni pe post de primar, cât el era în arest preventiv, da? Despre asta discutăm!

Un act de prostie poate fi asumat și conștientizat pe persoană fizică, dar poporul are conștiință comună și ea e laxă ca un elastic de chiloți.

Așa că băimărenii prostovani l-au ales pe mai departe ca edil pe “locotenentul” lui Cherecheș, Doru Dăncuș. Nu e calomnie de presă asta cu “locotenentul”, omul așa se autoproclama cât Cherecheș era în “viața” politică, când trebuia să dovedească presei că știe să îl pupe pe Cherecheș în cur.

De când a ajuns primar, Dăncuș face ce a învățat de la fostul stăpân: cherecheșește.

Nu există verbul ăsta în română, l-am inventat eu: a cherecheși înseamnă acțiunea de identificare a tuturor ciordelilor din bani publici cu potențial de smântânit și “rezolvarea” lor astfel încât parandărătul să fie mare și să ajungă în buzunarul cui trebuie.

O vreme, lui Dǎncuş i-a fost greu. Cache, de la Catalin Cherecheş, lăsase bugetul primăriei praf și pulbere, efectiv nu avea pe ce pune mâna și nici unde băga mâna, mă înțelegeți ce zic. Dar când ești împărat peste proști, când proștii muncesc, plătesc impozite și votează, ești important, orice ar fi, măcar 4 ani. Așa că Dăncuș și-a intrat pas cu pas în “drept” ca să își poată lua și el dreptul, așa cum face orice ales local de anvergură în țara asta.

Să țineți minte ideea de foame de bani care îți dă celeritate, haha, celeritate în acțiune!

Ca să aibă liniște, Dăncuș a trebuit să liniștească și criticile presei locale, aia care încă nu era “aliniată”. La Baia Mare totul e aparte, dacă presa locală nu e cumpărabilă, trebuie dată în judecată, constrânsă, și apoi “se pică la pace”.

Revenind la foamea de bani, ea a dus la accelerarea fără precedent a “proiectului” unui aquapark la Baia Mare, visul erotic de generații al localnicilor. Pe această idee, a celerității, domnul Dăncuș sublinia mucalit:

„Vă mărturisesc că mă încearcă un amalgam de sentimente. În primul rând bucurie, pentru că am reușit să obținem această finanțare în valoare de aproape 61,5 milioane lei și nu oricum, ci stabilind un record. Este cel mai rapid contract semnat din istoria ADR Nord-Vest, de la faza de contractare și până la semnarea propriu-zisă!

Într-o singură săptămână am răspuns tuturor clarificărilor și am realizat toate lucrările necesare, inclusiv demolările și extrasul CF, respectând absolut toți pașii legali. Apoi nostalgie, pentru că o bucată de istorie a municipiului nostru, fostul ștrand, dispare. La fel ca mulți dintre voi, îmi aduc aminte cu drag de momentele petrecute aici pe vremuri”, a declarat primarul Ioan Doru Dăncuș.

Sigur, după ce vă arăt ce ghiorlănii a făcut primarul Dăncuș cu “echipa”, cred că putem considera că cel mai rapid contract semnat din istoria ADR Nord-Vest poate fi și cel mai rapid mod pentru el de a ajunge la pârnaie, alături de idolul său, Cătălin Cherecheș.

Căci e groasă, Curtea de Apel Cluj tocmai le-a furat lubrifiantul pupincurismului administrativ cu care Dăncuș și homosexualul preot Boloș se ungeau reciproc peste burticile păroase. Dar aveți puțintică răbdare.

O licitație de o asemenea amploare, chiar dacă e menită să fie șmenuită de organizator, atrage oricum rechini experimentați în planctonul banului public, companii care fac asta de 35 de ani și o fac tot mai temeinic. Mulți dintre rechinii banului public au făcut în trecut ciordeli, ele sunt prescrise, dar cei mai deștepți dintre rechini s-au rafinat și deșteptat, și-au îmbunătățit strategiile, și-au luat consultanți mai șmecheri, nu mai fac falsuri în acte doar de dragul de a câștiga așa cum fac ageamiii fomisti în 2026, vezi cazul de la Sălaj pe care l-am prezentat recent.

Deși a desemnat încă din primăvara anului 2025 câștigătorul contractului de execuție al Complexului acvatic Câmpul Tineretului din Baia Mare, Primăria municipiului reședință al județului Maramureș nu a putut mult timp semna contractul estimat la 133 de milioane de lei (sumele includ TVA), fiind întârziată de mai multe contestații ale participanților. Azi e semnat, dar e ilegal semnat, fraudulos semnat, o sǎ întelegeți de ce.

Discutăm de o adevărată sagă a contestațiilor făcute de diverși participanți la licitații, dintre care, prin ambiție, s-a remarcat pe 16 decembrie 2025 firma MBS Group, care a contestat din nou la CNSC câștigarea de către compania Oberhauser a licitației pentru aquapark.

Dacă v-aș da detalii despre saga contestațiilor, ați adormi, dar de aia ăștia din “industria” banului public fac bani și voi sunteți săraci, fiindcă ei au răbdare să se bată pentru a-și demonstra dreptatea.

Voi simplifica pentru voi totul la esență, fiindcă e chiar o poveste strigătoare la cer.

Deși Primăria Baia Mare și domnul Dăncuș ar fi trebuit să aștepte “definitivatul”tuturor proceselor și contestațiilor, din foame de bani, totul s-a accelerat în februarie 2026 când a “pușcat” vestea:

Problema cu manipularea e că ea devine eficientă când e corect “ambalată”: manipulatorii au spus adevărul, s-a semnat EXECUȚIA, dar fraierimea a pus botul la poze și detalii, în fotografiile oficiale au apărut aleșii locali și Marcelică Boloș de la ADR Nord Vest, s-a apăsat prea puțin pe faptul că, la real, s-a semnat chiar contractul de execuție cu Oberhauser, deși, la început de februarie 2026, totul era în pending, adică instanțele nu își spuseseră ultimul cuvânt: dar și l-au spus pe 20 martie la modul nasol. Curtea de Apel Cluj a “înecat” TOT:

Acum, domnul Dăncuș are o problemă cât casa: analizând în detaliu Decizia 348 a Curții de Apel Cluj din 20 martie 2026, aș zice că e o victorie uriașă pentru MBS Group și, în același timp, un “rechizitoriu” sever la adresa modului în care Primăria Baia Mare și Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) au gestionat această licitație valoroasă pe care au făcut-o praf!

Iată o sinteză pe șleau a “ingineriilor” din spatele acestui contract, scrisă special pentru voi şi procurorii interesați, cǎci actele cu care aceștia au vrut să demonstreze că „știu meserie” (experiența similară) s-au dovedit a fi, conform instanței, o colecție de contradicții și semne de întrebare, toate ILEGALE.

Pentru a câștiga, Oberhauser trebuia să demonstreze că a mai construit un bazin artificial cu tobogane. Au adus un contract cu o firmă numită Drucom.

Instanța a observat că nu e clar dacă au construit o piscină nouă sau doar au “vopsit gardul” la una veche.

Dar MBS a arătat că pe internet circulau poze cu acea piscină mult înainte ca Oberhauser să semneze contractul pentru ea. Judecătorii au reținut că fotografiile depuse de Oberhauser nu aveau nicio valoare probatorie reală și că dubiul rămâne în picioare.

Apoi, hahaha, a mai fost vorba de contractul „din viitor”dintre Oberhauser şi firma Revolution. Aici intrăm în zona paranormalului administrativ. Oberhauser a prezentat un contract de subantrepriză prin care ziceau că au lucrat ca executanți pentru un bloc în Baia Mare.

Doar cǎ acest contract era datat ianuarie 2023. Totuși, pe el era aplicată o ștampilă a firmei care conținea un cod de înregistrare la Registrul Comerțului (J-ul cel nou) care a fost inventat de statul român abia în iulie 2024 și atribuit firmei în 2025. Nu poți pune în 2023 o ștampilă care nu există decât în 2025! Acest lucru a afectat grav credibilitatea documentului. Practic,actul a fost “fabricat” ulterior pentru a da bine la dosar. În aceleași acte, firma Oberhauser apărea simultan și ca investitor (cel care dă banii), și ca beneficiar, și ca executant (cel care muncește). O varză juridică pe care CNSC s-a prefăcut că nu o vede, dar Curtea de Apel a taxat-o dur.

Aşa cum v-am zis, deși MBS a contestat totul, Primăria Baia Mare nu a mai așteptat decizia finală a judecătorilor. În februarie 2026, au semnat contractul de execuție cu Oberhauser.

Curtea de Apel a anulat acum rezultatul procedurii în ceea ce privește oferta Oberhauser. Asta înseamnă că, legal, Oberhauser nu ar fi trebuit să fie câștigător.

Ce riscă Primăria Baia Mare acum? Dar primarul?

Situația este critică pentru administrația locală şi foarte fierbinte pentru primarul Doru Dǎncuş. Deși instanța nu a putut anula direct contractul deja semnat (pentru că legea e restrictivă aici), a stabilit că actele care au stat la baza semnării sunt nelegale.

MBS Group are acum drumul deschis să ceară în instanță despăgubiri colosale. Primăria ar putea fi obligată să plătească către MBS profitul nerealizat pe care firma l-ar fi făcut dacă licitația era corectă. Vorbim de milioane de lei din buzunarul cetățenilor.

Apoi, frauda.

Dacă proiectul are finanțare UE, auditorii europeni vor tăia probabil 100% din fonduri. UE nu finanțează contracte unde s-au folosit acte cu suspiciuni de fals (cum e faza cu ștampila din viitor).

Apoi, cǎcatul penal. MBS a depus deja o cerere de înscriere în fals și a cerut sesizarea DNA și a Parchetului European. Având în vedere că judecătorii au confirmat oficial “neconcordanțele temporale” (ștampila), procurorii au acum “mura-n gură” o probă solidă pentru fals în înscrisuri și tentativă de fraudă cu fonduri publice.

Este foarte greu să mai continui un șantier când actele tale de calificare au fost anulate de instanță. Aquapark-ul riscă să devină o ruină înainte de a fi construit.

În Baia Mare, se tace. Presa tace. Dǎncuş împarte flori la angajatele pensionare, îi scrie lui Bolojan, dar, despre aquapark şi decizia Curții de Apel Cluj, tace.

N-are multe variante, “dacât” două: reziliază contractul cu Oberhauser și îl pupă în cur pe ăla de la MBS să nu facă plângere la DNA, bașca se roagă ca DNA Cluj să nu citească articolul meu și să se autosesizeze, deși e greu, că tocmai DNA Cluj ce l-a curentat pe ditamai șeful ARR…

… sau face ca Cache (sic!), insistă pe rahat, lasă contractul să meargă, se expune unui dosar penal, posibil cu circ, arestări, alea alea, dar măcar “trage” ceva…

PS: Nu am nicio treabă cu MBS, al cărui patron de sorginte pedelistă e mufat la banii publici dați de Boc prin Cluj-Napoca, asta e altă poveste, abia aștept să o gherlească și MBS ca să mă ocup de ei…

Sigur, 26 de lei e o sumă imensă pe lună ca să mă citești.

e buna ancheta? sustine-ma

Azi avem un caz demn de un thriller rusesc, atâta că acțiunea se întâmplă la Târgu-Mureș. O să simplific cât pot “acțiunea”, deși speța e complicată, însă merită să vă petreceți câteva secunde să o înțelegeți având în vedere contextul sensibil.

Doi soți care au fost aproape 20 de ani împreună au divorțat cu scântei. Situația e inedită pentru că, în tot acest timp, ei au “produs” OPT copii, din care, la momentul scandalului pe care vi-l prezint, șase sunt încă minori.

Divorțata se numește Camelia Roiban și e medic epidemiolog la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant.

De calitatea de medic se folosește ca să se smiorcăie în fața instanței atunci când i se judecă divorțul, că, deh, e medic, nu-i așa, și atunci, chipurile, judecătoarea, în acest caz, o tantiă la 30-40 de ani pe nume Camelia Dorina Cubleșan de la Judecătoria Târgu Mureș, ar trebui să îi țină partea.

Dar, haideți, să nu discutăm despre divorț. Aia e partea soților să se certe. Atâta doar să ținem minte că Judecătoria Târgu Mureș s-a pronunțat în primă instanță asupra divorțului și a stabilit locuința minorilor la mamă, cu program extins de vizită pentru tată.

Eu azi vreau să discutăm despre o judecătoare nesimțită, asta de care vă ziceam, Camelia Dorina Cubleșan, care tolerează cu seninătate violențele verbale la care sunt supuși cei 6 minori rămași cu mama din partea concubinului ei, Sergiu Gazdac.

Să nu vă amăgească privirea blândă, e o stare temporară cât nu a tras ceva șpriț, fiindcă, altfel, vecinii îl descriu ca fiind extrem de violent.

Nu, nu exagerez, Gazdac ăsta e un bețiv violent cu aere de băiat rău care se dă mare suflet caritabil și mare ortodox pe mediile de socializare…

… dar care, în realitate, e un penibil violent care, de exemplu, în 16 martie anul acesta, adică acum două săptămâni, a venit “pișcat” acasă, adică în apartamentul unde stă în concubinaj cu epidemioloaga Camelia Roiban, și, în timp ce înăuntru se aflau patru din cei șase copilași minori și mama inclusiv, a început să înjure urât de tot și să dea cu pumnii și picioarele în ușa apartamentului, spărgând-o.

Aveți puțină răbdare cu videoul căci la început dă numai cu pumnii, apoi trece la șuturi cu picioarele până sparge ușa, sub ochii minorilor terorizați și a “iubitei” concubine care a sunat la Poliție.

Iată și ușa spartă pozată din interior de unul dintre copii care i-a trimis-o tatălui natural cerându-i ajutorul.

Știți de ce e important evenimentul din 16 martie? Fiindcă este unul care a putut fi probat, deși copiii au mai semnalat diverse evenimente în care acest cretin pe nume Sergiu Gazdac fie spărgea lucruri prin casă, fie se certa cu mama, fie îi înjura chiar pe copii. Niciodată mama, Camelia Roiban, nu recunoștea aceste aspecte și nici nu puteau fi probate pentru a fi luate măsuri.

De data asta a venit Poliția.

De subliniat “conduita” mamei, care a sunat la poliție, făcând pe ea de frică din pricina violențelor concubinului, dar nu l-a informat despre incident pe tatăl natural. Tupeul mamei este și mai puturos, dacă vă zic că, ulterior, nici nu a vrut să recunoască ce s-a întâmplat și a contestat inclusiv evenimentul din 16 martie, anticipând că acest incident îi va afecta poziția procesuală în apel.

Doar că înregistrările video relevă clar scandalul și pericolul: aia blondă e Camelia Roiban, mama nesimțită. În ipostaza pe care v-o prezint, tocmai își întâmpină ceilalți doi copilași minori care lipsiseră de la actul de “vitejie” al concubinului, dar au fost nevoiți să asiste la prezența Poliției în casa lor. Vă dați seama în ce spaime trăiesc copiii ăia și ce traume dezvoltă?

De ce insist, evident, pe minori? Situația este deosebit de sensibilă din cauza faptului că din cei 6 minori, cu vârste cuprinse între 9-13 ani, doi sunt diagnosticați cu „tulburare hiperkinetică cu deficit atențional. Întârziere psihomotorie. Întârziere în dezvoltarea psihică”, iar mama, deși este medic (rezident epidemiolog) și ar trebui să le ofere un suport sporit, este preocupată prioritar să mintă poliția și judecătorii ca să îl apere pe concubinul ei.

Dar Camelia Roiban, ca mamă, nu e singura nesimțită din poveste.

Și judecătoarea Camelia Dorina Cubleșan de la Judecătoria Târgu Mureș e o țărancoaie lipsită de suflet și empatie umană. În ciuda probelor și a situației de criză imensă în care se află șase minori, doi cu probleme grave, judecătoarea Camelia Dorina Cubleșan a refuzat emiterea ordinului de protecție în 26 martie și nici până la această dată nu a motivat hotărârea, deși avea obligația legală de a motiva în 48 de ore, iar apelul se depune în 3 zile.

Practic, nesimțita de Cubleșan nu doar că refuză evidența, dar „blochează” și un remediu efectiv pentru situația gravă în care se află minorii, fiindcă, până la o hotărâre judecătorească contrară, copiii trebuie să locuiască în aceeași locuință cu agresorul.

Stai că am găsit poza cu ea: sigur e USR-istă în adâncul inimii, are “școala de Cluj” și te plictisești de moarte, după ce a stat în Harghita aia prăfuită, apoi în adormitul Târgu-Mureș, îi e dor de Cluj și cafenelele de aici, îi e dor de judecătorimea useristă clujeană, să iasă pe scările Palatului de Justiție și să țină pancarte Declic în mână!

Fă, Cubleșan, ești femeie la 35 de ani, nu știu dacă ești și mamă, dar, oricum, mare goliciune sufletească trebuie să ai în inimă să faci așa ceva!

Abia aștept să încerci să îți “repari” reputația la CSM, ca să mai scot din tolbă și alte dosare pe care le-ai nenorocit! Ca ultima oară, CSM ti-a dat peste bot si ti-a refuzat venirea la Cluj-Napoca!

Sper din suflet să stai cât mai mult timp departe de instanțele clujene unde încerci să ajungi cu disperare, nu de alta, dar dacă “la țară”, în Târgu Mureș, ești așa de profesionistă, la oraș, la Cluj-Napoca, ai face prăpăd în cauze.

Cretinii de la Revolut

Asta e Florina Moisei, ea nu are nicio vină că a ajuns șefă pe România la Revolut, e chiar o șansă, fiindcă a lucrat la UniCredit înainte și, dacă era cu adevărat bună, ăia de la UniCredit nu o lăsau să plece. Dar nu era bună, e doar o conopidă corporatistă.

Dar azi nu e musai despre Revolut România, ci despre clienții români ai Revolut, care sunt pișați în cap de această pseudo bancă sub privirile adormite ale BNR.

Obligarea pseudo băncii Revolut din partea BNR de a se conforma dorinței băncii naționale de a injecta românilor “conturi românești” e o misiune imposibilă de gestionat pentru țeparii de la Revolut worldwide.

Ăștia sunt efectiv copleșiți de indieni, mâna lor principală de muncă în customer care. Sigur, au băgat agenți AI, dar, după ce treci de ei, dai de niște indieni fomişti și imbecili care copiază răspunsuri presetate pe post de răspuns la dilemele și problemele tale de client.

Totul a început în ceea ce mă privește în mai 2024 când escrocii de la Revolut mi-au cerut documente financiare să le verifice, încă cu amenințarea că dacă nu le dau, dracu mă ia. În mai le-am dat, în septembrie nu erau verificate, i-am avizat tot la două săptămâni să o facă, era totul în regulă, îmi ziceau să se “ocupă” și, după Crăciunul din 2024, dar fix înainte de revelionul spre 2025, mi-au blocat revolutul pulii, în timp ce eram în vacanță la Paris cu familia, plus banii de pe el, plus încasările mele de pe Substack.

Atunci am luat decizia să decuplez Revolut de la Stripe și să mă piș pe Revolut și eu. După tone de înjurături de mamă, tată și vaci indiene, mi-au reactivat contul și totul a fost bine până, evident, în februarie 2025 când iar au început cu verificarea actelor. După ce “terminaseră” o sesiune de verificări.

Le-am dat pe toate. Cucu răspuns. Le-am scris. La început, am fost politicos, deși revolutul mi-era suspendat. Atenție, aveam top tier la tot, membership, carduri, tot. Mi-au spus timp de 4 luni că “escaladează” mai sus rugămintea de a-mi fi verificate actele. Și eu am început să escaladez discursul și am trecut la cristoși, mui, dumnezei și altele.

Indienii imbecili angajați de Revolut, că Florina Moisei e doar un manechin financiar, blondă și albă, ca să dea bine, mi-au răspuns că “problema” e că pe contul de Revolut nu is trecut cu tot numele adică cu Alexa Liviu Doru-Alin, ci doar cu Liviu Alexa. Pare-se că asta nu a fost o problemă timp de cinci ani și a devenit acum. Am corectat.

Ca în filmele cu proști, mi-au mai cerut o dată documentele financiare, că cică nu le mai au. Le-am dat împreună cu un set de pule în cur, mui cu antigel și alte măscări.

Apoi, au venit cu altă glumă. Că nu au buletinul. Am încercat să îl încarc din nou, softul lor îl accepta pe moment, apoi primeam refuz, că cică nu se poate citi. Aparent, problema e că softul lor automatizat plin de rahat nu putea citi noile buletine biometrice emise de România.

În fine, mi-am băgat picioarele, oricum nu mai foloseam Revolut când, azi, a venit mizeria asta și mi-am reamintit de ei și de faptul că e cazul să îi muiesc și public pe escrocii ăștia jegoși. Dacă aveți Revolut, pe bune, nu îl mai folosiți, e o mizerie imputită, vedeți să nu pățiți ca mine.

Ah, și Florina Moisei, când te cheamă ăștia în calitate de sclavă corporate pe la ședințele de la Londra, să le transmiți din partea mea să mi-o înghită până la cotor.

Loredana Groza e neregulatǎ

Lumea o ia la misto ca photosop, ca nu stiu ce, dar, femeia asta, la ce cariera lunga a avut si, evident si partea de distractie aferenta, arata foarte bine si e si relaxata la cap, daca poate glumi asa cu proştii.

Un text despre Trump publicat în El Pais pe care e musai sǎ îl citiți

Publicația spaniolă El País a publicat un articol despre sănătatea mintală a lui Trump, intitulat „Narcisist malign” sau „președinte suprauman”.

“Întrucât de deciziile acestui om depinde, într-o măsură considerabilă, viitorul întregii planete, am decis să traduc câteva fragmente care mi s-au părut deosebit de relevante. Lectura placuta”, spune jurnalistul Adrian Patrusca.

Sa citim.

”A fost unul dintre numeroasele momente ale lui Donald Trump care i-au făcut pe unii să-și frece ochii de uimire. Un reporter japonez l-a întrebat joia trecută, în Biroul Oval, în timpul recepției oferite prim-ministrei Japoniei, Sanae Takaichi, de ce Washingtonul nu și-a avertizat aliații cu privire la atacul asupra Iranului. „Cine știe mai multe despre surprize decât Japonia?”, a glumit Trump. „De ce nu mi-ați spus despre Pearl Harbor?”. Comentariul a părut să o incomodeze pe interlocutoarea sa, a încălcat regulile decorului diplomatic și a spulberat…

Read more

Mai am cinci cărți de filcai de desenat și sunt gata. În aceste zile, m-a doborât o oboseală ciudată, cumva una care mă făcea să fiu mai slow în gândire sau dorința de a munci. Mi-am dat reset în fiecare zi sub dușul rece, am ținut post, și ideile au început să îmi vină.

Am renunțat la Muma Pădurii și am înlocuit-o cu sora-sa, Joimărița. Imediat vă povestesc cine e ea și cine e Nzinga, a 14-a și a 15-a carte de filcău, fiindcă sunt două personaje feminine de care extrem de puțini dintre voi au auzit. Nu-i bai, aici suntem strânși ca să învățăm împreună.

Să începem, prieteni, chiar dacă e iar duminică seara când vă trimit acest newsletter și poate sunteți în pat cu gândul la ziua de luni.

1.Joimărița, cotoroanța justițiară a hărniciei

Joimarita e unul dintre cele mai necunoscute personaje din mitologia romaneasca, aproape anonima judecand dupa faima celebrei sale surori bune, Muma Padurii.

Are înfățișare de femeie respingătoare și înfiorătoare, cu capul uriaș, părul lung și despletit, dinții lați și gura căscată.

Eu i-am alocat statutul de “craita de doba”, adica zecarul de caro, caci m-am indragostit de ea abia recent, dupa ce am citit impresionanta lucrare “Mitologia romaneasca”, de Antoaneta Olteanu (o sa va vorbesc putin despre carte mai jos).

Evident ca am schimbat-o pe Joimarita putin, nu se cuvenea sa o las de izbeliste, mai ales ca Joimarita e o aparitie rara, tocmai ce o sa isi faca aparitia, caci rostul ei special e sa se iveasca in Joia Mare, trimisa de Dumnezeu pe pamant ca sa certe si sa pedepseasca fetele si femeile lenese.

Asta e Joimarita, patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor.

Pe Joimarita nu o poti pacali, ea stie cand in casa s-a instalat lenevia si, daca auziti ca va canta asa, ati sfeclit-o:

Pute-a câlți,

Pute-a feștilă,

Pute-a lene de copilă,

Pute-a pânză nețesută

Și-a nevastă nebătută.

In imaginatia mea, Joimǎrița nu mai are parul despletit, ce naiba, acum avem saloane de hair styling, asa ca i-am imaginat parul din pene de negre de cioara si i-am pus o naframa din petale rosii de trandafir, mai ales ca, in ultima vreme, cum tot mai putine dintre fetele noastre mai torc sau mai dau cu matura, Joimarita a trebuit sa isi castige traiul cumva si s-a facut organizatoare de retreat-uri de tors si tesut pentru neveste plictisite si divortate singuratice, mai face si ea un ban, invatandu-le sa traga din caier lana si sa o facǎ fir, pentru a intelege mai bine urzeala vremurilor.

A propos de caier, aproape intreaga panza e o instalatie, cred ca asta e amprenta mea artistica, fiindca deja ma simt tot mai bine si sunt tot mai indraznet in privinta “adaugirilor” de tot felul pe langa vopselele acrilice pe care le folosesc. Penele, petalele si lana sunt aplicate cu grija de mine, ca sa fie trainice, adica lipite ca lumea si sa dureze, e o senzatie aparte cand privesti aceasta lucrare, fiindca e originala si obsedanta, m-a chinuit tare, dar sunt tare linistit ca am terminat-o.

2.Nzinga, Cleopatra Africii

A cincisprezecea carte de filcău e dedicată unei regine adevărate. Pe nedrept uitată. Nzinga Mbande a fost un soi de Cleopatra a timpurilor noi, regina regatelor Ndongo și Matamba (Angola de astăzi), una dintre cele mai emblematice figuri ale rezistenței africane împotriva colonialismului portughez.

Mai curajoasă ca un bărbat, mai demnă ca un ascet, pe Nzinga am cunoscut-o acum mulți ani într-o carte de povestiri istorice și n-aveam cum să uit povestea ei, căci e aparte.

În 1622, în timpul unei misiuni diplomatice la Luanda, Nzinga a fost trimisă de fratele ei, regele, pentru a negocia un tratat de pace cu guvernatorul portughez João Correia de Sousa.

La intrarea în sala de negocieri, Nzinga a observat că guvernatorul se lăfăia într-un jilț somptuos, în timp ce pentru ea fusese pregătită doar o rogojină pe podea, sugestie umilitoare că e doar o inferioară.

Refuzând să fie umilită, Nzinga i-a făcut un semn unuia dintre servitorii săi care s-a așezat în patru labe, devenind un „tron uman” pe care Nzinga să șadă și să îl privească pe guvernator de la egal la egal.

La finalul întâlnirii, când Nzinga s-a ridicat, servitorul a rămas în aceeași poziție. Când guvernatorul a întrebat dacă nu își ia „scaunul” cu ea, Nzinga a răspuns cu dispreț că o regină nu folosește niciodată același scaun de două ori, a scos hangerul și i-a tăiat slugii beregata.

Poate veți înțelege mai bine de ce am fost obligat să îi acord statutul de As de inimă neagră, fiindcă Regina Nzinga, pe lângă pielea neagră, se comporta nemilos cu dușmanii, era “față în față” în relația cu supușii și își iubea tribul.

Mi-am imaginat-o puțin schimbată, așa cum sunt vremile de azi. Nzinga nu mai este regina Angolei, astăzi lucrează barmaniță la hotelul TWA din interiorul aeroportului JFK din New York și mai are un part time la o măcelărie din Queens.

În ciuda reputației ei de fată rea, Nzinga a fost unul dintre primii lideri ai țărilor colonizate care s-a răzvrătit împotriva asupritorilor Africii, care i-au furat timp de 500 de ani bogățiile și sufletul.

3.O caricatura superbǎ semnata de Mǎlǎele

Desigur, de aici, numai pentru abonații plǎtitori.

Read more

Vă aduceți aminte, da? Am pornit la drum luând ca motivație artistică un precedent superb: în anii ’80, Salvador Dalí a redesenat în stilul său un pachet de cărți de tarot. A ieșit o nebunie superbă, mai ales că Dalí a avut tupeu să își pună chipul chiar pe cartea Magului.

Mi-am zis: de ce să nu fac și eu asta, dacă redesenarea cărților de filcăi e făcută în spiritul exemplului lui Dalí?​​​​​​​​​​​​​​​​

Așa că am făcut o adaptare în tușe groase a copertii cărții mele „Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, unde întrupez un pastor modern al social media, metaforă ironică la adresa tuturor falșilor mesia de pe internet care propovăduiesc adevărul ciuntit și otrăvit, minciuna lucioasă și comodă.

În mâna dreaptă țin „crucea” logo-ului Facebook, cu stânga împing în față „biblia” Instagram, iar la gât port „odorul” aurit al Twitter — chiar dacă acum se numește X.

E ceva straniu în această apariție a mea, ceva copleșitor și amăgitor, și tocmai de aceea cred că n-am greșit îndrăznind, căci se „pupă” perfect cu conceptul creativ al temei.​​​​​​​​​​​​​​​​

Cel de-al treisprezecelea filcău, juvetele de caro, îi este dedicat lui Ochilă, cel mai malefic personaj din bestiarul ciudat al lui Harap-Alb, monstrul util care, cu vederea sa panoramică și microscopică, o găsește pe fata Împăratului Roș ce se transformase în pasăre ascunsă după Lună.​​​​​​​​​​​​​​​​

Mi l-am imaginat pe Ochilă în zilele de azi. Faptul că vede tot nu l-a ajutat prea mult în viață, să vezi chiar tot devine un handicap insuportabil, fiindcă vezi și măștile oamenilor, și minciunile lumii. Ochilă a încercat de toate, a lucrat și pentru un celebru serviciu secret, dar s-au descotorosit de el în momentul în care, și acolo, a început să vadă prea multe. Apoi a fost consultant pentru cel mai mare jucǎtor de poker, ziarist la un tabloid de scandal, chiar şi ghicitor în cǎrți, dar şi-a luat bǎtaie de mai multe ori pentru cǎ oamenilor nu le place sǎ le spui adevǎrul.

Talentul lui Ochilă i-a ajuns o povară, își poartă ochii în palme, dar nu îi poate arunca. Ca el suferă mulți oameni talentați pe lumea asta. Geniul sau un talent aparte vine la pachet cu depresia, cu singurătatea, cu dorința de a fi normal. Noi n-avem niciodată înțelegere pentru genii, nici pentru handicapați. Pe primii nu îi înțelegem sau apreciem decât prea târziu, când mor, pe cei cu handicap îi sfidăm, îi privim cu falsă compasiune și zero empatie, asta e paradoxul cel mai ciudat din lume: în inimile celor normali există o inimaginabilă răutate, în inimile celor speciali există o inimaginabilă nevoie de iubire.

Fenta cu pǎcǎnelele

de Liviu Alexa

Sunt convins că n-ați putut ignora, având în vedere agresivitatea cu care politicienii prezintă subiectul, ultimele manipulări ce privesc discuția scoaterii păcănelelor din orașe.

Unul dintre primarii populiști ai României, Mario de Mezzo, edilul Slatinei, a anunțat chiar că orașul pe care îl conduce va fi primul oraș liber de păcănele. Dar subiectul este unul complex și complicat.

Am mai scris despre industria jocurilor de noroc. Am urmărit în ultimii ani cu atenție fenomenul fraudelor și lipsa de reglementări și controale din partea ONJN, care face ca baronii din online să facă profituri de milioane de euro pe lună fiecare.

Am decis să revin asupra acestui subiect dintr-un motiv iritant, și anume faptul că subiectul eliminării păcănelelor din oraș a fost preluat cu entuziasm de lătrăii isterici de la USR și, oriunde se bagă această pecingine politică, mă simt dator să intervin, pentru că bălbăielile useriste sunt atât de frumos mirositoare încât oamenii le înghit pe nemestecate și negândite.

În primul rând, să remarcăm că este a nu știu câta oară, în ultimii ani, când politicul se năpustește asupra industriei jocurilor de noroc. V-am spus ce ascunde acest „obicei”: când politicieni proeminenți ajung la putere, bruschează industria jocurilor de noroc și a pariurilor sportive, făcându-i pe reprezentanții ei mafioți și amenințând cu înăspriri de taxe și modificări aberante ale legii.

Cel mai probabil, aceste lucruri se întâmplă pentru că fie politicienii pretind șpagă de la actorii jocurilor de noroc pentru a calma lucrurile, fie liderii industriei jocurilor de noroc îi șpăguiesc pe politicieni ca să „scuture” piața de actorii mai mici care se zbat să supraviețuiască, pentru a-și însuși ei „planctonul” rămas după ce aceștia dau faliment. De fiecare dată e aceeași poveste: politicul amenință, industria „dă dreptul”, lucrurile amuțesc, premierul se schimbă, reîncep amenințările.

De ce e diferit un pic de această dată? Tocmai pentru că USR a preluat tema și, pentru că e o temă comodă, cu multe perspective emoționale („destine frânte”, „minorii își distrug viețile”), astfel încât devine ușor să faci gălăgie politică pe Facebook despre păcănele, în loc să te ocupi de fenomenul drogurilor în școli sau de corupția din sistemul de sănătate.

Ca să meargă unsă discuția, dați-mi voie să vă spun că, apropo de cât de „multe” aparate de păcănele sunt în România, doar în ultimii patru ani numărul lor a scăzut la jumătate, de la 90.000 la aproximativ 45.000, în condițiile în care o parte semnificativă din ele aparține chiar Loteriei Române.

Al doilea lucru pozitiv care s-a întâmplat a fost o înăsprire aproape brutală a accesului jucătorilor în interiorul locațiilor unde sunt păcănele, astfel încât, de frica pierderii licenței, nu cred că mai există vreun operator sănătos la cap care să permită minorilor să joace în sălile de joc.

Bălbăielile politrucilor de tipul Mario de Mezzo, care vorbește de „viitorul copiilor noștri”, sunt penibile.

Cel mai probabil, atacul politicului la adresa operatorilor de păcănele cu prezență fizică îi bucură pe colegii lor de industrie din online, mai spălați, mai bogați și mai fițoși. Deși eu cred că n-ar trebui să se bucure, pentru că dacă războiul scoaterii păcănelelor din orașe va fi câștigat de USR, următorii luați la 11 metri de către lătrăii USR vor fi chiar cei din online, unde, dați-mi voie să vă spun, că posibilitatea reală ca un minor să joace la păcănele este infinit mai mare decât în plan fizic.

Minorii tehnologizați au învățat să eludeze barierele de securitate ale multor operatori. Își falsifică acte de identitate, cumpără SIM-uri prepaid pentru validare, ba chiar cumpără poze cu acte de identitate — vezi chat-ul Superbet, devenit un OLX al acestor tranzacții ilegale. Același lucru pe care îl fac minorii îl fac și autoexclușii, dependenții majori ai industriei, pentru care ONJN nu a găsit de peste 15 ani nicio soluție și se pare că nici nu are chef să o găsească.

Dacă e de discutat despre mafie, corupție, indolență și incompetență, nu ar trebui să arătăm cu degetul spre operatorii din zona jocurilor de noroc, ci spre Oficiul Național al Jocurilor de Noroc, o instituție care ar trebui rasă de pe fața pământului din punct de vedere legal și reconstruită cărămidă cu cărămidă în mod profesionist. Înțelegeți, prieteni — dacă ONJN este slab, indolent și corupt, cum să nu profite operatorii de toate astea? Cu cât mai confuză activitatea ONJN, cu atât mai bine le merge lor, fiindcă, mai ales operatorii din online, au devenit maeștri ai operațiunilor în zona gri a legii, și asta pentru că, v-o spun din sursă sigură, ONJN nu a mai efectuat controale de fond la operatori de peste un an, fiindcă — țineți-vă bine — activitatea instituției este blocată exclusiv pentru a răspunde petițiilor și reclamațiilor pe care ordinarii de autoexcluși, cetățeni români ultradependenți de jocuri, le fac zi de zi la ONJN, pârându-i pe operatori, acuzându-i că se fac vinovați de dependența lor și cerând bani pe post de despăgubiri. Hărțuiala a căpătat un aspect foarte lucrativ, căci dependenții au învățat să șantajeze operatorii cu aceste plângeri, ba chiar s-au organizat și și-au luat avocați proeminenți cu care se războiesc în instanță. ONJN, în loc să refuze să participe la acest demers de șantaj al unor scursuri ale societății — cum sunt autoexclușii —, a ales să se certe cu avocații proeminenți ai acestora și să se ocupe mai mult de răspunsul la petiții, în loc să-și facă treaba așa cum statuează legea de organizare a instituției.

Dar stați, că n-am terminat cu exclusivitățile. În profunda sa incompetență, ONJN nu a reușit nici azi, în epoca AI — sau poate nu vrea actualul paparici Vlad Soare, care conduce instituția —, să organizeze un registru comun al autoexclușilor, atât pentru offline cât și pentru online, și insistă să țină două „condici” separate, practic contribuind — ceea ce este incredibil — la vulnerabilitatea dependenței de jocuri a autoexclușilor.

Cum, mă, în 2026, să ții autoexclușii pe un Excel? Cum e posibil așa ceva?

Despre fenomenul pariurilor ilegale, al păcănelelor ilegale, nici nu are sens să vă mai zic, dar merită să vă zic totuși că, din punct de vedere strategic, în acest moment ținta unor actori invizibili din politic și industrie este eliminarea din piața de gambling doar a unei categorii de păcănele, și anume aparatele numite „păcănele limitate”, adică AWP. Odată scoase, au rămas doar cele cu mize nelimitate, în care un jucător poate pierde 1.000 de lei în nici 10 rotiri.

Așadar, tovarăși politruci, de acord cu reforma prezenței operatorilor în piața jocurilor de noroc, dar faceți mai întâi reforma ONJN, dacă vreți să aveți credibilitate.​​​​​​​​​​​​​​​​

Read more

„Să ardem prejudecățile!” — în garajul și mintea ciudată a lui Liviu Alexa, o stea în ascensiune a artei contemporane balcanice

de 1883 Magazine

Liviu Alexa este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de investigație din România, dar la 46 de ani i-a șocat pe toți când, fără ca nimeni să aibă habar, s-a lansat în arta contemporană cu o expoziție solo care a „spart” publicul.

„Noi suntem Apocalipsa”, găzduită de Muzeul de Artă din Cluj-Napoca (România), a atras mii de vizitatori curioși și, incredibil pentru un artist debutant, pânzele sale s-au vândut la prețuri semnificative — între 10.000 și 15.000 de euro bucata.

Nu face parte din „lumea artei”, dar a intrat în ea fără să ceară permisiune. E un “băiat rău” atât ca jurnalist de investigație, cât și ca artist.

Misterios și nonconformist, Alexa a șocat scena artistică din România prin faptul că nu a cerut aprobarea nimănui înainte să i se alăture — pur și simplu a dat buzna, un fapt care nu a rămas fără consecințe: e aproape sold out de la prima expoziție și, la mai puțin de două luni de la aceasta, va avea încă una, în București, pe 16 aprilie 2026, cu o temă complet diferită — ceva absolut neobișnuit pentru un artist aflat la început de drum.

Alexa pictează în garajul din subsolul casei, vegheat de doi câini, multe cărți și multă energie. E locul unde cântă, înjură, creează și distruge pânze când nu-i place cum ies.

„Nu e nicio problemă cu asta — așa îmi descarc nervii. Și jucătorii de tenis își sparg rachetele...”

Alexa e un pictor autodidact, dar forța lui creativă vine din munca epuizantă de jurnalism de investigație pe care o face de 27 de ani la un nivel foarte înalt, muncă ce îl expune la toată murdăria societății. „Nu mint când spun că pictez ce nu mai pot scrie în cuvinte. Arta îmi dă posibilitatea să mă detoxific — emoțional și mental.”

Noua expoziție solo de la București e cu adevărat ciudată și interesantă.

„Inițial, am vrut să mă concentrez pe o poveste centrată pe «demoni», dar apoi mi-a venit altă idee. Era chiar sub nasul meu, în propria bibliotecă: cărțile de tarot desenate în anii ‘80 de magnificul Dalí”, spune Alexa.

Povestea din spatele acestui act artistic remarcabil merită cunoscută. Totul a început cu o propunere din Hollywood pentru filmul James Bond din 1973, Live and Let Die, unde producătorii aveau nevoie de un pachet de cărți spectaculos pentru personajul Solitaire. Dalí a acceptat imediat, dar ego-ul lui enorm și pretențiile financiare exorbitante i-au determinat pe producători să-l abandoneze în favoarea altui artist.

Liviu Alexa și-a dat seama că există în România, mai exact în celebra Transilvanie, „cartierul general” al lui Dracula, un joc de cărți celebru — Filcǎi — jocul navetiștilor, jocul de la priveghiuri sau de la bodega din cartier, unul care s-a bucurat de o faimă incredibilă în comunism.

„Se joacă încă în multe familii și azi, dar cumva acest joc de cărți mai... plebeu n-a trecut niciodată granițele Transilvaniei — e complet necunoscut în restul României. E un joc foarte rapid, care cere ascuțime de minte, lucru în echipă și noroc — un artefact subcultural, pentru că originile lui sunt remarcabil de interesante și, ca orice subcultură, prin imaginile desenate pentru cărțile de joc în vremea Imperiului Habsburgic, a servit drept formă de rezistență împotriva stăpânirii austro-ungare.

Obsesia mea e asta: ca jocul ăsta — Filcǎii — să nu dispară din memoria socială. Așa că am decis să-mi dedic munca și inspirația lui și să redesenez întregul pachet de 20 de cărți sub formă de picturi, imaginând personaje noi pentru ele — un mix de povești cu eroi decrepiți, zei uitați, regi moderni și chiar figuri mitologice din basme pe care până și voi le-ați uitat, darămite copiii noștri care nu mai citesc nimic. E semnul meu modest de respect pentru rădăcinile modeste pe care le am, și pe care mulți dintre voi le aveți și voi”, spune artistul.

Valetul de ghindă este astăzi Căpcăunul din basmele românești — care, după mii de ani în care a furat inimi de prințese, a ajuns șomer și a fost nevoit să se angajeze gunoier la salubritatea locală. Vremurile sunt grele și e multă treabă, pentru că azi oamenii nu mai au inimi — oamenii își aruncă inimile oriunde pot, în iubiri fără iubire, și le aruncă unii spre alții pe Facebook, și foarte multe inimi ajung aruncate pe străzi sau în tomberoane. Asta face Căpcăunul: le colectează și le duce la groapa de reciclare a orașului, unde vor deveni compost. Nu e muncă nobilă pentru un Căpcăun care a luptat cândva cu ciobani și feți-frumoși, dar la vârsta lui nici Dracul nu-l mai angajează — și cu adevărat, Dracul l-a respins de la iad, pentru că și acolo se taie din posturi.

Cleopatra, ah, Cleopatra cu pielea ei măslinie, cu sângele ca un cocktail fin în care încăpățânarea macedonenilor s-a amestecat cu inteligența și viclenia grecilor — ea chiar le-a văzut pe toate: n-a fost cea mai puternică și nici măcar singura femeie faraon, dar comparativ cu Merneith, Sobekneferu, Hatshepsut sau Neferneferuaten, pe care nu și le mai amintește nimeni, ea e faimoasă de mii de ani, a jucat în filme și, pe deasupra, i-a iubit pe cei mai puternici bărbați din lume.

Cleo a fost mereu atrasă de dramă — chiar și sinuciderea ei, când s-a lăsat mușcată de o viperă în loc să cadă în mâinile romanilor, a fost o punere în scenă magnifică. Cleopatra n-a murit, stați liniștiți — zeițele nu mor. E drept, n-a ajutat-o prea mult că vorbește nouă limbi străine. N-a putut obține un post de predare la Harvard, pentru că nu mai există departamente de aramaică sau etiopiană sau egipteană veche, așa că a navigat haosul timpurilor moderne cum a putut mai bine și a început o firmă de livrări — Cleovo. Acum e în pauză la muncă, trage din vape și vorbește la telefon cu un client care a primit o shaorma cam rece. Așa e — nu poți să-i mulțumești pe toți. Și livrările sunt grele, dar orice e mai bine decât să faci Uber. E încă frumoasă, cu ochii ăia răgușiți ai ei, colanții roz bomboană întinși pe o siluetă poate puțin mai voluptoasă — dar Cleopatra nu mai vrea să iubească. Iubirea nu i-a adus decât suferință. Și totuși nimeni nu poate scăpa de Iubire, oricât de mult ar încerca s-o evite. Iubirea e mai puternică decât Răul — a pus în genunchi chiar și zei — așa că, cel mai probabil, cândva în mileniul următor, Cleo se va îndrăgosti din nou. Pentru că deși a suferit, doar Iubirea i-a dat, de fiecare dată când a lăsat-o să-i intre în inimă, puterea de a cuceri Lumea.

„Să ardem prejudecățile!”, spune Liviu Alexa.

Ei bine, unii vorbesc despre cum să schimbe lumea. El e în garajul lui, pictând chiar schimbarea aceasta.

Mă poti sustine ca artist şi jurnalist cu 26 de lei pe lună? eu zic că da!

pic cu pic se face mult.

da click si sustine-ma