Opus nr. 146 - Kazahstan are ochii prea oblici ca sa isi poata vedea viitorul. Jurnal de calatorie ce merita citit (1)

Kazahstan a avut grija sa imi arate chiar la patru noaptea cat de nebucuros de oaspeti e! In definitiv, numai un nebun (sau un cautator) poate sa isi aduca aici familia pentru Anul Nou. Cum sa vii ca turist aici in mijlocul iernii?

Dar curiozitatea ne uneste pe toti in mica mea familie cu care am vizitat tari ciudate precum Venezuela, Panama sau Taiwan, patrii care au prea putine valente turistice.

Insa eu sunt de parere ca lumea asta trebuie cunoscuta nu de pe sezlong, si ca e atat de mare si de complexa, incat merita orice efort ca sa incerci sa o intelegi.

Daca as avea bani sa calatoresc pe unde as vrea eu, as scrie carti mai bune decat Anthony Bourdain, fiindca sunt mai talentat la scris ca el (stiu sa ma evaluez) si nu mi-am pierdut niciodata energia curiozitatii, asa cum si-a pierdut-o el din cauza heroinei.

Un lucru e clar insa, chiar si dupa calatoriile facute: presa mainstream ne manipuleaza in rau perceptiile despre multe tari si zone, popoarele lumii au mai toate o paradoxala nevoie de a fi mintite si conduse dictatorial, suntem la fel de ignoranti despre culturile altora: unui chinez i se rupe in cur de un sarb, unui pakistanez i se falfaie de un grec. Dictaturile, crimele, dezastrele sunt simple stiri pe teve. In ultimul secol, ne-au unit in emotii doar razboaiele mondiale si covidul dracului.

---

Vantul era asa de puternic in 29 decembrie 2023 si viscolea cu atata cantitate de zapada, incat am reusit cu greu sa ma dau jos din taxi, dar si mai greu mi-a fost sa ma tin pe picioare si sa duc bagajele langa usa hotelului.

Nu cred ca am mai experimentat asa senzatie de lipsa de echilibru si frig intrat instantaneu in oase. Aici, minus 35 de grade e o temperatura obisnuita. Si zapada sta sase luni pe an aici, caci de aia Kazahstan este al doilea pol mondial al frigului.

Apoi, alt soc. Usile principale ale hotelului erau ferecate, desi receptionerii erau pe pozitie. Un batran pe care scria Security, ne privea impasibil cum ne agitam si tragem de usi. Mi se parea incredibil: boul vedea ca batem cu pumnii in termopan, ca ii facem semn sa deschida si il durea in cur.

Vazand ca nu incetam cu galagia, s-a urnit cu greu si ne-a aratat doar, necum sa deschida sa ne ajute, o usa de serviciu pitita pe alta latura a hotelului. Apoi, impasibil, s-a asezat pe canapea si a reinceput sa priveasca in gol.

Socul acestui comportament brut, cinic, inexplicabil pentru un occidental, avea sa se inteteasca in urmatoarele zile cand aveam sa ne lovim frontal, literalmente de fizic, de ghiolbania unui popor paradoxal.

Astana, capitala Kazahstan, nu exista acum 30 de ani.

Astazi, Astana se “vinde” in poze asa:

Dar ea arata circa sase luni pe an asa: viata in Kazahstan se imparte in cicluri. Doar sase luni poti construi, doar sase luni poti face afaceri outdoor. Si sase luni trebuie sa supravietuiesti luptand cu frigul, vantul, depresia si nevoia de comunitate.

6 luni de viata indoor, 600 de ani de istorie paradoxala

Granita inseamna trecerea dintr-o realitate in alta. Sigur, ea exista in hartile politice, e motiv de disputa in razboaie, dar Pamantul nu a fost construit sa aiba granite.

Si Kazahstan, desi are a doua cea mai lunga granita din lume, circa 7600 de km cu Rusia, ar fi putut si azi sa traiasca fara granite, stand mereu pe cal si privind peste Altai, mancand din stepa si dormind in iurte, dar s-au intamplat cateva lucruri in istoria sa, si groaznice, si superbe: Marea Rusie, razboaiele, petrolul si uraniul.

De nu erau toate astea, cazacii nu ar fi avut nevoie de mai mult decat de un arc, un cal, un soim si o iurta ca sa intoarca clepsidra.

Eu scriu foarte frumos si foarte interesant, de aceea va conjur sa acceptati micile observatii istorice. Sunt maxim de importante ca sa intelegem de ce azi lucrurile sunt cum sunt in aceasta tara enorma.

Istoria Kazahstanului e veche tare si se pierde in umbrele indoielii. Fiind popor nomad, a tinut putine scripte si nu i-a pasat de asta: in stepa, singura modalitate de a ramane in istorie este sa faci copii care sa iti duca neamul mai departe.

Facutul de copii a ramas o mare modalitate de protest a cazacilor. O sa vedeti de ce.

Popor turcic, cazacii erau supravietuitori de meserie. In frig si in cald, conteaza alte lucruri: conteaza sa ai un cal bun, care iti este sange din sangele tau. Calul este familia cazacului, este aproape de important ca Allah.

De aia, cazacii si-au pretuit caii dintotdeauna. Mai jos, un mormant vechi cu un cal ce a fost pretios pentru stapanul sau acuma o mie de ani, de vreme ce are si in craniu incrustate pepite de aur:

Aurul era un lucru la fel de pretios ca si calul, atunci cand vietuiai in stepa: metalul galben e pretios si acum, dar cazacii erau mari mestesugari ai aurului.

Bijuteria de mai jos e datata cu 800 de ani inainte de Cristos si infatiseaza un tigru. Am ramas multe minute in fata ei, fermecat ca cineva, in mijlocul desertului cazac, a simtit nevoia sa creeze ceva frumos si delicat care sa il ajute sa se evidentieze in lumea stearpa a desertului.

In fapt, am avut bulanul de a prinde o expozitie itineranta care a adastat la Astana si care va acoperi pe parcursul a 10 ani toate tarile din Asia Centrala care si-au adus obolul la cea mai mare colectie veche de aur mestesugarit ce se cunoaste pana azi: de la odoare, la bijuterii si obiecte militare sau utilitare, un adevarat tezaur moral.

Aproape 300 de ani de khanat cazacesc au avut la dispozitie de la 1465 pana la 1731 ca sa isi aseze apele. Dar ape sunt putine in desert, iar cazacii nu au vrut sau poate nu au stiut sa se aseze. S-au divizat in hoarde, trei la numar, s-au certat intre ei si au slabit de la invaziile mongole.

I-au asezat cu forta rusii in doua valuri, urate ca noaptea siberiana: imperiul rusesc i-a colonizat dur din 1731 pana la 1917. Rusii le-au restrans teritoriile unde puteau sa haladuiasca ca nomazi, i-au impuscat de la inaltimea forturilor, le-au furat si folosit pamanturile fertile.

Oropsiti si infometati, cazacii au descalecat umili la 1920 sub pusca bolsevica si au acceptat sa stea sub steagul Uniunii Sovietice inca 71 de ani! In tot acest timp, Stalin i-a ucis fara mila, infometandu-i, i-a umilit fortandu-i la colectivizare si impunand agresiv agricultura, ceea ce cazacii nu stiau sa faca, stand secole pe cal.

“Cazacul” - in traducere “om liber” - a devenit sovietic, fortat sa se coboare la viata saraca a cultivarii pamantului si sa accepte ca roadele sa ii fie luate de Rusia.

S-au pierdut aproape toate traditiile, secole de experiente au fost sterse cu ura.

Foametea din 1929 a omorat un milion de cazaci si 80 la suta din animalele detinute. In timp, Kazahstan a devenit cosul de gunoi nuclear al URSS, terenul de testare al bombelor “imperiului”. In orasul Semipalatinsk, rusii au testat de mii de ori bombe nucleare ce depaseau cu mult bomba de la Hiroshima.

Kazahstan a devenit si depozitul nuclear al Rusiei. La destramarea URSS, pe teritoriul kazah erau 1410 focoase nucleare!

Si aici vine o poveste fascinanta. Kazahstan nu a vrut sa le pastreze, ci le-a dat inapoi in pace rusilor. Ce paradox decizional din partea unei tari care azi este unul dintre cei mai mari producatori de uraniu din lume!

La 1991, Kazahstan a scapat cu noroc mare de Rusia. Bun, cel putin oficial, caci URSS s-a dizolvat, dar urmele si cosmarul sovietic sunt si azi prezente in Kazahstan.

Kazakhstan nu este o țară care să fi făcut pace cu trecutul sau, e si foarte greu sa fi crezut cineva ca asa ceva e posibil, in scurtul timp ce a trecut din 1991 pana azi.

Ca un camp contaminat nuclear ce trebuie curatat, Kazahstan lupta sa scape de traume, dar nu este o țară desovietizata complet.

Venirea lui Nursultan Nazarbaiev, ales de Moscova sa conduca tara, a fost la inceputuri providentiala. In 1991, cand Kazahstan si-a declarat independenta, Nazarbaiev a fost cel mai smart lider din regiune, singurul care a modernizat in tara sa pe fast forward, in timp ce tarile orfane de sovietism s-au cufundat in negura ignorantei.

Voi reveni la acest Nursultan, cu bune si rele, o sa va arat in episoadele urmatoare tot ce am simtit si invatat de aici.

Kazahstan e o tara mare teritorial vorbind. Dar inca nu e o mare tara.

Ca marime, e de 11 ori cat Romania si mai mare ca Europa de vest. Pastrand comparatia cu Romania, sunt 18 milioane de cetateni, statul e acoperit de numai 6 la suta paduri, restul e desert si semidesert, dar are rezerve de petrol si gaze, cupru, crom si uraniu de nivelul inimaginabilului.

Asta e marele noroc al cazacilor. In 1990, porcul pervers de Mihail Gorbaciov a vrut sa vanda resursele Kazahstanului catre americanii de la Chevron, a incercat sa faca asta pe sustache. Nu i-a iesit fiindca lucrurile s-au accelerat in rau pentru URSS. In mod incredibil, prea prosti pentru moment sa vada clar lucrurile, rusii s-au lepadat de Kazahstan in momentul disolutiei Uniunii Sovietice. Eltsin era un lider slab si alcoolist, iar oligarhii aveau de furat din interiorul Rusiei atat de multe, ca nu aveau timp de “prostii” de cazaci. Cea mai mare greseala de strategie a Rusiei, mai mare chiar ca si razboiul cu Japonia!

Dictatoriceste vorbind, Rusia trebuia sa pastreze cazacia numai si numai pentru resursele ei enorme cu care azi ar fi jucat altfel sah pe tabla Lumii.

Kazahstan a facut insa un joc regional abil, cantand in struna Rusiei, dar obtinand statutul de vasal respectat al Chinei, de la care primeste azi securitate militara si tehnologie.

Chiar daca e locul 63 in lume ca putere militara, Kazahstan are in spate China si asta ii e destul. Nu visau chinezii la asa noroc si, smecheri fiind, i-au adus aproape. Azi, Kazahstan da Chinei jumatate din productia de uraniu. Hehehe!

Plat ca o clatita, Kazahstanul poate fi consumat cu diverse “garnituri”: modernitate, moderatie in chestiunea implementarii preceptelor musulmane, diplomatie abila, identitate nationala tot mai puternica.

Asta ii roade acum tare. Sa se scuture de rusi, orice ar fi.

Si joaca tare cazacii. Cand Prigojin a intrat anul trecut spre Moscova, amenintand sa il pape pe Putin, Kremlin a cerut sprijin militar de la Belarus si Kazahstan. Doar Belarus a acceptat. Kazahstan a zis pas.

In 2025, guvernul kazah e decis cu tarie sa scoata alfabetul chirilic de peste tot. E cumva si penibil. Rusii sunt azi o etnie minoritara, dar beneficiaza de statutul de limba cvasi oficiala.

Ca-s meniuri in restaurant, ca e vorba de sigle de institutii, rusa si kazaha apar mereu impreuna.

Kazaha fiind limba turcica trebuie musai sa scape de scrierea chirilica, gest pe care turcii l-au facut acum aproape 100 de ani.

Limba rusa trecuta in derizoriu e doar o parte a luptei surde dusa de cazaci pentru desovietizare.

De ani de zile, in mentalitatea poporului a fost indus un mesaj pervers, sigur, au facut-o guvernantii cu discretie, dar a prins: faceti copii, dragi cazaci, faceti cazacei cat mai multi!

Nu o sa va vina sa credeti, dar astia s-au pus pe facut prunci si, deja statisticile o arata, etnia rusa scade in Kazahstan cam cu 1,5 procente pe an.

E fronda lor impotriva celor ce i-au asuprit, i-au colonizat si nu vor sa plece. Daca rusii nu vor sa plece, atunci ii vom slabi fiind tot mai multi.

Suntem la mall, unul din multele mall-uri din Astana, o capitala noua ce trebuie sa le asigure astora facilitati de relaxare si petrecere a timpului liber ca sa nu o ia razna. V-am zis, 6 luni pe an, cazacii au o viata indoor.

Astana e un Dubai wannabe, construieste de rupe. Dar, hahaha, nu poate construi decat 6 luni pe an. Tot ce tine de facilitati e mare si mult: malluri mari, Opera Nationala mare, centru expo enorm, sala de concerte gigantica, patinoare, popicarii, spa-uri si saune populare, blocuri de 30 de etaje. Cu toate incercarile lor de a fi occidentali, nu le reuseste.

Zgarie norii nu pot fi construiti atat de inalt ca in Dubai, frigul e un dusman enorm in combinatie cu vantul. Oricati arhitecti de renume angajeaza, cazacii inca nu au stil, ceea ce arabii au dobandit deja.

Cazacii sunt inca nerafinati, o natiune bruta, sovietic de bruta.

Ochii lor oblici ii impiedica metaforic vorbind sa vada mai departe, mai sus, mai adanc.

Suntem la coada la mall, asteptam la garderoba cuminti la coada. E inutil. Mame cazace sau tatici incruntati tinand copii in brate se lovesc, se imping, chiar daca au un copil in brate, sint dispusi sa calce alti copii in picioare.

Iti vine sa lovesti femei aici, ca european. Si barbati, ca i se comporta ambele sexe ca niste mizerii umane, atunci cand trebuie sa “supravietuiasca” pentru un loc in lift sau la usa mall-ului. Daca simt ca esti strain, te privesc cu o ura nedisimulata si, e ciudat ce zic, dar parca femeile cazace sunt campioanele nesimtirii. Sigur, cum am 190 de cm si tone de tatuaje, iar ei un metru saizeci in medie, e mai greu pentru barbati sa comenteze in fata mea. Dar aceasta atitudine proasta a lor fata de semeni e cel mai mare minus cu care plec de aici.

Am fost in Vietnam, in Venezuela, in tari complicate si cu memorie istorica de ura pentru albi, considerati de ei ca fiind toti americani criminali, dar nu am simtit atata taranie si cinism, atata brutalitate in comportament ca aici.

Kazahstan are mari provocari in fata. Una e lipsa de cultura. A doua e refuzul de a invata engleza, deocamdata limba “oficiala” a lumii.

Sunt insa si multe parti pozitive in aceasta tara ciudata. Unele le-am invatat din cartea de mai jos, recomandata de prietenul meu Cozmin Gusa. Autoarea este incredibil de sensibila si talentata. Am acceptat Kazahstanul si mai mult in inima datorita ei.

Kazahstan e tara copiilor fericiti si din alt punct de vedere. Pentru ei, o iarna atat de lunga si generoasa e prilej de continua magie.

Europa occidentala nu mai are de zeci de ani de zile asemenea ierni. Parintii nu isi mai lasa copiii “la zapada”, sa isi “mance” mucii si sa le crape obrajii de frig distrandu-se.

Ne-am “basit” ca europeni occidentali ce suntem, nu ne mai bucuram de clipe simple.

La Paris, anul asta, s-a vazut cel mai bine. Sute de mii de telefoane aprinse in loc de sute de mii de imbratisari.

PS: Va urma. Mai am multe de va scris pe marginea acestei calatorii.

---

Renașterea spionajului rusesc

În aprilie 2023, un cetățean rus avand legături puternice cu serviciile de informații ruse, a reușit o evadare impresionantă din ghearele autorităților italiene. Artem Uss, un om de afaceri rus și fiul unui fost guvernator, fusese reținut la Milano cu câteva luni mai devreme, sub acuzația de contrabandă cu tehnologie militară “sensibilă” detinuta de SUA vanduta de el in Rusia.

Potrivit unui rechizitoriu emis de un tribunal federal din Brooklyn, New York, în octombrie 2022, Uss a traficat ilegal semiconductori necesari pentru a construi rachete balistice și o varietate de alte arme, dintre care unele au fost folosite în războiul din Ucraina.

Dar în timp ce Uss aștepta extrădarea în Statele Unite, a fost “exfiltrat” din Italia cu ajutorul unei bande criminale sârbe și s-a întors în Rusia.

Evadarea, care a fost mentionata sumar în The Wall Street Journal primăvara trecută, a fost doar unul dintr-o serie de incidente recente care sugerează cât de mult s-au regrupat forțele de informații ale Rusiei de la începutul războiului din Ucraina.

În primăvara lui 2022, în lunile după ce președintele rus Vladimir Putin și-a lansat invazia, agențiile ruse de informații păruseră dezorientate și confuze. Una câte una, țările europene alungaseră diplomații Rusiei; conform unei estimări britanice, aproximativ 600 de oficiali ruși au fost expulzați din Europa, dintre care probabil 400 se credea a fi fist spioni. FSB, serviciul de securitate internă al Rusiei, a apreciat, de asemenea, greșit tipul de rezistență cu care s-ar confrunta forțele ruse în Ucraina, presupunând că Rusia ar putea lua rapid Kievul. Acest lucru a contribuit la lipsa umilitoare de performanța a Rusiei din startul conflictului.

Acum, rețeaua de informații externe a Rusiei pare să se întoarcă in forta in peisaj si vrea răzbunare. Și devine din ce în ce mai inventiva, bazându-se tot mai mult pe cetățenii străini – cum ar fi banda sârbă care l-a asistat pe Uss, de exemplu – pentru a o ajuta să fugă.

Înainte de război, agențiile de informații occidentale se ocupau în cea mai mare parte de operațiunile rusești efectuate de cetățeni ruși. Nu mai este cazul.

Astăzi, activitățile de informații rusești se bazează pe cetățeni străini, iar aceasta include nu numai spionarea Occidentului și urmărirea transporturilor de arme către Ucraina, ci și aplicarea unei presiuni crescânde asupra exilaților ruși și a oponenților regimului Putin care au fugit în străinătate de la începutul războiului.

Dovezile unei astfel de activități apar peste tot, de la Georgia și Serbia până la țări NATO cum ar fi Bulgaria și Polonia. La începutul anului 2023, de exemplu, oficialii britanici au arestat cinci bulgari care au fost acuzați de spionaj pentru Rusia, inclusiv în efortul de a urmări exilații ruși la Londra.

În același timp, agențiile de spionaj ale Rusiei par să-și fi schimbat orientarea. Înainte de război, exista o diviziune a muncii între cele trei servicii principale de informații - SVR (informații străine), GRU (informații militare) și FSB (securitatea internă). În trecut, SVR s-a concentrat mai ales pe spionajul politic și industrial, iar GRU pe probleme militare, în timp ce FSB s-a focusat în primul rând pe Rusia însăși, folosindu-și filiala externă în principal pentru a conduce operațiuni împotriva rușilor din străinătate și pentru a menține prietenia cu regimurile din ţările vecine aflate la putere. Acum, aceste distincții nu mai sunt atât de clare: toate cele trei agenții sunt profund implicate în războiul din Ucraina și toate trei au recrutat activ noi colaboratori.

Revenirea aparatului de spionaj al Moscovei are implicații semnificative pentru Occident în eforturile sale de a contracara amestecul rusesc și operațiunile de informații in “trebile” Vestului, iar asta reprezinta o amenințare semnificativ mai mare decât se presupunea în primele etape ale războiului. În același timp, aceste schimbări oferă o perspectivă asupra regimului de război al lui Putin și asupra măsurii în care acesta reconstruiește din ce în ce mai mult agențiile de spionaj ale Rusiei, conform modelelor anterioare din deceniile sovietice. Putin nu încearcă doar să compenseze eșecul KGB-ului sovietic în confruntarea cu Occidentul de la sfârșitul secolului al XX-lea. El încearcă, de asemenea, să restabilească gloria formidabilului serviciu secret al lui Stalin, care a avut un succes considerabil împotriva Occidentului în deceniile de la Revoluția bolșevică până la al Doilea Război Mondial.

Un razboi diferit

Înainte ca Rusia să-și înceapă războiul pe scară largă în Ucraina, în 2022, serviciile de informații ale țării păreau destul de slabe. Ele sufereau de mult efectele unor lupte interne și de războaie de teren, precum și de o ruptură a încrederii între generali și soldați, ceea ce a dus la întârzieri și eșecuri semnificative în obținerea informațiilor de la sol catre nivelul superior. Între timp, operațiunile de informații rusești au devenit din ce în ce mai cunoscute în principal pentru neglijența lor, ca în cazurile otrăvirilor ale fostului ofițer militar rus Serghei Skripal în Regatul Unit în 2018 și ale liderului opoziției Alexei Navalny în 2020. Serviciile de spionaj păreau să-și fi pierdut o mare parte din strălucirea lor trecuta, problemă care a iesit la iveală mai pregnant odată cu interpretarea greșită si jenantă a fortei de raspuns a Ucrainei în planificarea invaziei.

Dar, pe măsură ce războiul din Ucraina a intrat în al doilea an, agențiile de informații ruse s-au regrupat și și-au găsit un nou sens. În loc să se blocheze asupra greșelilor lor și să se întrebe de ce nu au reușit să anticipeze rezistența ucraineană în invazia inițială, agențiile au trecut mai departe, incarcandu-se moral din ideea ca nu se mai bateau cu Ucraina, ci cu întregul Occident. Nu doar că și-au sporit activitățile în Europa și în țările vecine, dar FSB și-a intensificat, de asemenea, eforturile de a lupta împotriva operațiunilor ucrainene de pe teritoriul Rusiei.

Faptul că Putin nu a făcut nicio schimbare radicală în serviciile de securitate în ciuda catastrofei din 2022 a fost privit ca un gest matur, caci mereu a existat o viziune larg împărtășită atât în rândul conducerii serviciilor de informații, cât și în rândul populației, conform căreia orice încercare de a revizuire a agențiilor le va slăbi capacitățile.

Asta a fost impulsul recalibrarii activității serviciilor de intelligence rusesti: revitalizarea războiului general de informații al Rusiei împotriva Occidentului. Acesta este un război care, pentru principalele agenții ruse, datează din primii ani ai erei sovietice. După cum văd oficialii ruși de informații, războiul din Ucraina a lansat a treia rundă a unui mare război de spioni care se desfășoară din 1917.

Putin încearcă să restabilească gloria formidabilului serviciu secret al lui Stalin.

Prima rundă a acestei lupte, în care primii agenți sovietici s-au confruntat în primul rând cu omologii lor britanici, a început imediat după Revoluția bolșevică. În acel conflict inițial, agenții sovietici au compromis cu succes orice șansă de a stimula rezistența la regimul bolșevic din străinătate. Ei au făcut acest lucru prin desfășurarea unei operațiuni masive și de mare succes, cu numele de cod Trust, în care au atras emigranții ruși activi din punct de vedere politic, precum și spioni britanici, la caruta Uniunii Sovietice pentru a ajuta o falsă organizație anti-bolșevică. Acești activiști anti-sovietici au fost astfel identificați și uciși. Conflictul a atins apogeul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când spionii ruși au pătruns cu succes în serviciile secrete britanice și, în Statele Unite, au avut acces la Proiectul Manhattan și au furat secretele bombei atomice. În general, oficialii sovietici credeau că au câștigat acest prim tur cu Occidentul.

A doua rundă a războiului de informații nu s-a încheiat însă atât de bine pentru Moscova. În timpul Războiului Rece, KGB nu a reușit să salveze regimul sovietic pe care a jurat să îl protejeze. Apoi, la începutul anilor 1990, agenția a fost aproape distrusă după ce a fost divizată și dezmembrată. Prăbușirea a lăsat cicatrici de durată asupra lui Putin, care a fost martor direct la aceasta, dar și elitei sale de securitate, în timp ce se luptau pentru a reconstrui un stat rus care și-a pierdut fosta putere. (Putin a construit în cele din urmă FSB-ul pe fostele fundații ale KGB-ului.)

Acum, odată cu declanșarea unui nou mare conflict cu Occidentul, agențiile de informații ale Rusiei încearcă să inverseze roata eșecurilor care au avut loc la sfârșitul Războiului Rece. Și simt o nouă oportunitate, văzând războiul din Ucraina drept salva de deschidere în a treia rundă a războiului de informații. Sentimentul de continuitate cu predecesorii lor sovietici a căpătat o formă vizibilă chiar în Rusia: în septembrie, Serghei Naryshkin, șeful serviciilor de informații externe al Rusiei, a inaugurat o nouă statuie a fondatorului poliției secrete sovietice în curtea sediului SVR din Moscova. Și în noiembrie, FSB a întărit acest mesaj prin sărbătorirea a 100 de ani de la OGPU, poliția secretă sovietică și subliniind rolul OGPU în zdrobirea organizațiilor emigrante politice.

Dar continuitatea depășește cu mult celebrarea faptelor sovietice timpurii. În perioada premergătoare războiului și de atunci pana azi, Putin a folosit în mod notabil foștii generali KGB care îi împărtășesc nerăbdarea de a răzbuna umilirea prăbușirii sovietice. Nikolai Gribin, care în anii 1980 a servit ca șef adjunct al operațiunilor de dezinformare în străinătate la filiala de informații externe a KGB, are un rol principal într-un nou think tank rus lansat în 2021, Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunicațiilor, care încearcă să modeleze opinia pro-Kremlin în țările din apropierea Rusiei, cu un accent deosebit pe Belarus. (Gribin însuși a scris mai multe rapoarte de cercetare asupra opiniei publice din Belarus.) 

În anii 1980, Alexander Mikhailov a servit în infama Direcție a Cincea a KGB - filiala care i-a dat sarcina de a elimina subversiunea ideologică, inclusiv dizidenții, muzicienii și liderii bisericii - și a condus operațiuni de dezinformare pentru FSB în anii 1990. Din toamna lui 2021, cu câteva luni înainte de invazie, Mikhailov a devenit purtătorul de cuvânt al FSB pentru presa rusă, promovând viziunea agenției asupra evenimentelor din Ucraina. Așa cum o înfățișează informațiile rusești, războiul pune Statele Unite și Europa împotriva Rusiei, ucrainenii servind doar ca marionete stăpânilor lor occidentali.

Alături de Putin, agențiile de spionaj ale Rusiei au tras și câteva concluzii importante din războaiele anterioare ale informațiilor sovietice. Deoarece a înfruntat Rusia direct cu Occidentul, războiul din Ucraina a determinat Kremlinul și agentiile sale de spionaj să regândească mai multe probleme majore de securitate națională care nu fuseseră studiate îndeaproape din 1991. De exemplu, a fost problema granițelor Rusiei și dacă să fie inchise. Kremlinul a decis să nu facă acest lucru, iar de acest lucru au beneficiat serviciile de informații, care pot folosi noul exod al cetățenilor ruși în Europa și în alte țări învecinate pentru a compensa expulzările diplomaților ruși din capitalele europene. Putin și-a propus în mod clar să evite greșelile făcute în timpul Războiului Rece, când sovieticii au restrâns semnificativ mișcarea transfrontalieră a cetatentilor, împiedicând serviciile de informații sovietice sa ii foloseasca ca spioni.

Dar a existat o altă problemă presantă pentru Kremlin: cum să impună disciplina în rândurile acestor structuri. Putin ar fi putut să urmeze abordarea lui Stalin, lansându-se în epurări la scară largă și represiuni în masă. Dar pare să fi învățat că acele măsuri au fost în cele din urmă ineficiente pentru sovietici. Putin înțelege că insuflarea fricii este un instrument util, dar că epurările definitive ar dăuna agențiilor – așa cum au făcut-o în anii 1930, când informațiile externe ale sovieticilor și-au pierdut cei mai talentați agenți. Astfel, șeful filialei de informații externe a FSB, Serghei Beseda, a fost inițial reținut și ținut “la training” după primele zile dezastruoase ale invaziei Ucrainei. Dar, după câteva săptămâni, a fost reinstalat, iar epurările mai ample din informațiile militare și ale FSB la care mulți se așteptau după ce Yevgeny Prigozhin, șeful companiei paramilitare Wagner, a condus o revoltă în iunie 2023, nu s-au materializat niciodată.

În general, Putin a adoptat o abordare flexibilă și pragmatică a serviciilor sale de informații, folosind teama mereu prezentă de epurare și încurajând agențiile să fie mai inovatoare în a recâștiga teren în Occident. Un rezultat pare să fi fost o creștere vizibilă a operațiunilor străine mai ambițioase în ultimul an, inclusiv presupuse operațiuni de sabotaj, precum și exfiltrarea agentului rus în Italia și intensificarea eforturilor de recrutare în mai multe țări NATO, așa cum este evident în cazul unui membru al agenției de informații BND din Germania, care a fost arestat în decembrie 2022 sub acuzația de transfer de informații ultra clasificate către guvernul rus și care este acum judecat pentru trădare.

SPIONI CA NOI

În realizarea revenirii lor, agențiile de spionaj ale Rusiei si-au asumat și o altă lecție importantă din anii sovietici: utilizarea strategică a ideologiei. În anii 1930, Moscova a reușit să cucerească mulți occidentali pentru cauza sovietică, îndreptându-și argumentele spre deficiențele occidentale, mai degrabă decât promovând doctrina marxistă. La acea vreme, agenții sovietici au aflat că nu aveau nevoie să vândă o ideologie comunistă cu drepturi depline; în schimb, ar putea prezenta Uniunea Sovietică ca o alternativă la imperialismul occidental, subliniind standardele duble și ipocrizia Occidentului și oferind, în contrast, un lider care s-a ridicat împotriva puterilor globale. Aceste idei sunt exact ceea ce agențiile ruse pot impune acum unor potențiali aliați și recruți în noul război de informații al Rusiei cu Occidentul.

În timp ce Rusia se pregătește să intre în al treilea an de război, agențiile sale de informații știu că Kremlinul îi sprijină și le împărtășește paranoia și prejudecățile. Această realitate sugerează că serviciile de spionaj pot conta pe protecția Kremlinului. Dar nu înseamnă că Putin însuși este mai sigur la putere.

În ultimii 20 de ani, Putin s-a luptat cu provocarea de a-și controla vasta comunitate de securitate și informații, răspândită într-o țară enormă și în străinătate. La începutul anilor 2000, el a distrus conceptul fostului președinte Boris Elțin de servicii de spionaj concurente, făcând din FSB agenția de top. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, Putin a încercat să-și faca ordine in randul forțelor de informații trimițând mai mulți ofițeri de rang mediu la închisoare pentru acuzații de corupție. Dar acest lucru nu a dus la un control mai strict de la Kremlin asupra agențiilor. Acum, odată cu războiul din Ucraina, Putin a încercat să evite greșelile trecutului și să-și mențină loialitatea forțelor de informații. De asemenea, a reușit să-i facă mai puternici, deocamdată, mai puternici decât în orice moment anterior al lor.

Sursa: Foreign Policy.

---

Mi-a placut asta

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă impresiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa.