E iar duminică. Nu avem ce face: viața trece impasibilă. Azi, mai desfacem un nod în papura ei: de ce ne place răul? De ce îl consumăm?
Dar pânǎ atunci:
TU scrii Opus cu numărul 700!
Mâine, împlinesc 700 de ediții la Strict Secret!
Mare lucru!
Mulțumesc celor ce mă susțin și cu cardul, nu numai cu gândul! E și motivul pentru care vă adresez o provocare:
Ediția de mâine o scrieți voi (dacă doriți).
Teme? Ce vă frământă! Politică, educație, popor, lumea de afară, orice.
Cât de mare textul? Cât simțiți!
Până când? Până mâine, la ora 15.
Sub semnătură sau sub anonimat? Cum aveți poftă. Aș prefera sub semnătură, dar nu e obligatoriu!
Cine poate scrie? Doar abonații plătitori.
Trimite textul tǎu la LIVIU@NCN.RO
Rǎul - primul nostru legǎmânt
de Liviu Alexa
Fiți pe pace. Nu o să fiu eu cel care o să răspundă la întrebarea din titlu, dar vreau să încerc cu toate puterile să discut cu voi despre ea, fiindcă mă macină de foarte multă vreme.
Prin aceste texte de duminică pare că fac paradă de lecturile mele, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru rău. E drept că nici foarte modest. Dar nu cred că poți face asemenea analize fără să aduci pe masă și argumentele sau revelațiile unor oameni care înaintea noastră au fost măcinați de aceleași dileme.
foto - Roger Ballen
Am început să mă gândesc la tema asta când mai mulți oameni mi-au reproșat răul ce se simte în pânzele mele. Gen că preferă ceva mai „pozitiv”. Sigur, e un soi de cretinism educațional să spui asta: ori ai ceva la mansardă, ori ești filistin.
Dar nu e prima oară când unii, puțini, îmi spun: „Nu m-am uitat la filmul ăla, sunt prea multe lucruri rele în el și nu-mi place să văd așa ceva.” Câtă ipocrizie, prieteni. Suntem construiți să iubim răul, altfel filmele cu antieroi nu ar exista, altfel morțile violente nu ar face atâta rating.
Dar DE CE ne place să ne îmbăiem în rău?
Răul are multe fețe, iar facerea lui e o treabă complexă. Putem să-l privim ca niște spectatori. Putem să-l facem, cu intenție sau fără. Putem să aprobăm ideea de a face rău…
Îmi pare rău, dar de aici doar cei ce au abonament plătit mă pot citi. Fii și tu, cu 26 de lei pe lună, susținător al scrisului meu.
s