Opus nr. 104 - Si daca Geoana e iepurasul lui Ciolacu? Obstacolul de PR numit "ciuma rosie". Misterul AUR

Sep 10, 2023

„Ciolacu are șansele cele mai mari să ajungă președinte. Vine din partea principalului partid. Este foarte posibil să vedem o finală Ciolacu – Simion. În momentul de față, în toate sondajele Sociopol, Ciolacu este pe primul loc”, a spus sociologul Mirel Palada la finele acestei saptamani intr-o emisiune cu Marius Tuca.

In afara de admiratia mea pentru omul misto care e Mirel, eu ciulesc mereu urechile cand Palada vorbeste despre politica, mai ales cand arunca, asa, intamplator, cate o bomba.

In noiembrie 2023, Marcel Ciolacu aniverseaza 4 ani de cand conduce PSD. Mult timp, daca e sa tinem cont de faptul ca nimeni nu ii dadea nicio sansa sa atinga o asemenea longevitate ca presedinte al celui mai mare partid din Romania, daramite sa ajunga premier, daramite sa ajunga prezidentiabil.

Preluand partidul dupa Dancila si Dragnea, adica foarte jos, Ciolacu a reusit prin ceea ce eu as numi procrastinare politica, termen care imi apartine, sa readuca partidul la 30 si ceva la suta.

Procrastinarea este un comportament prin care intarziem sau evitam intentionat anumite activitati, proiecte sau sarcini.

Ciolacu nu a dorit intentionat sa reformeze partidul, a evitat sa aduca in locul baronilor tineret parerist si rebel ce putea sa ii conteste chiar lui pozitia, si a profitat de una dintre cele mai ciudate caracteristici ale electoratului roman: aceea ca uita repede.

In ambele sensuri, poporul roman uita repede.

Uita repede cat s-a chinuit cu Ceausescu, deci, azi, ii duce dorul. Romanii au uitat repede ce mare realizare a avut guvernul Nastase cu integrarea noastra in UE, asa ca au ales un alcoolist in fruntea tarii pe nume Basescu, care a pus la pamant Romania.

Au iesit cu lacrimi in strada la alegerea lui Emil Constantinescu, privindu-l ca pe un Iisus cu doctorat, apoi l-au aruncat la cosul istoriei: azi, Vadim e mai popular mort decat Constantinescu aflat in viata. In fine, ati inteles.

Daca la reforma structurala a PSD Ciolacu a aplicat procrastinarea politica, in privinta dependentei sale de baroni a actionat repede si letal.

Cu o precizie chirurgicala neevidenta pentru cei ce nu urmaresc “printre randuri” partidul, presedintele PSD Marcel Ciolacu a eliminat din schema politica in ultimii ani doar baronii ineficienti, adica pe aia lipsiti istoric de rezultate; pe cei rebeli si care creeau mereu presiuni, i-a asteptat mereu la colt sau i-a lasat sa se ingroape singuri - Arsene, Oprisan, Badalau, Firea; pe cei dominanti i-a pastrat, dar i-a aruncat in intuneric. Intunericul lipsei de relevanta.

Ciolacu nu le-a mai dat voie baronilor sa fure din lumina presedintelui asa cum se intampla inainte, cand Lia Olguta Vasilescu sau Firea aveau agende proprii de comunicare incat se ajunsese la situatia jenanta pentru partid, hilara pentru adversari, in care Firea si Dragnea se razboiau la Antena 3 pe tronsoane diferite pentru ca… ambii platisera “masa si dansul”, adica facturile de reclama politica mascata: Dragnea din banii de la AEP, Firea din bugetele generoase de la Primarie.

“Sunteti folositori pentru partid, dar nu incercati sa straluciti mai mult ca mine", fiindca, altfel, cei de la Padure (n.m. - adica “serviciili”) se vor ocupa de voi, iar acum tara are nevoie de liniste fiindca e Covid/criza energetica/razboi (dupa caz)”. Cam asta a fost ce le-a spus Ciolacu baronilor.

De aia baronii PSD nu au carait de-a lungul mandatului de pana acum al lui Ciolacu, de aia nu ati vazut “scrisori” si puciuri ca pe vremea lui Dragnea si umilinte media comandate pe ascuns ca pe vremea Vioricai Dancila: fiindca pumnul lui Marcel Ciolacu e invelit in manusa de plumb a unor forte oculte din Stat care il ajuta sa pastreze linistea in interiorul PSD.

Bine, e liniste si pentru ca Ciolacu a platit televiziunilor si site-urilor aproape 100 de milioane de lei pentru imagine si propaganda politica. Dar asta e alta poveste.

Nu esti decat vremelnic la putere.

Asta o stie Ciolacu cel mai bine de la predecesori.

Mircea Geoana a fost un presedinte slab de partid, cand a pierdut Cotroceniul (ok, a fost furat), s-a terminat cu anvergura sa in partid. A inventat Partidul Social Romanesc (PSRO), un zero barat politic. Daca nu era “mapa profesionala” si sprijinul securistilor americani, isi cauta job la Lidl, asa, a primit o sinecura misto de adjunct la NATO si viseaza iar la Presedintie.

Victor Ponta a avut un traseu incredibil la o varsta incredibila cu un ADN politic pur: din pepiniera PSD direct sef de partid si premier. Dupa ce a pierdut Cotroceniul, cu multe voturi in spate, a ales sa rupa partidul si sa il injure. Azi, sta pe un 3-5 la suta pe persoana fizica, cam ca si Basescu, dar atat.

Liviu Dragnea a avut in mana extrem de multa putere, prea multa pentru un tip cu intelect mediu, si, in loc sa o gestioneze pragmatic, a plonjat in bazinul cu schizofrenie politica (episodul cand agenti MI6 la pensie vor sa il omoare), alegand sa ii minta chiar si pe americani. Incercand si el sa fie un George Simion al Stangii, Dragnea si-a luat doar camasa alba, dar nu din in, ci Paul & Shark, cu 700 de euro, iar asta s-a simtit. Odata arestat, nimeni nu l-a mai urmat, n-au mai venit milioanele de fani sa dea cu capul de usa penitenciarului. Azi, pana si emisiunea de supe cu zarzavat a asfintit.

Viorica Dancila a fost compromisul baronilor indecisi ce papa sa puna in fruntea pontificatului PSD. Ei credeau ca pun o pisicuta ascultatoare in fruntea partidului si a guvernului, cand colo, s-au trezit ca nu mai au acces la ciolan, caci pisicuta devenise rebela de la atata sange politic. Atunci baronii au decis sa ii taie gatul Vioricai si sa il instaleze pe pontiful Ciolacu.

Ciolacu a invatat din toate aceste patanii ale predecesorilor sai: pastreaza o relatie constanta cu “sistemul”, nu se mai opune trendurilor opiniei publice si nici nu mai scuipa pe agenda publica a poporului, asculta de indicatiile Washingtonului si tine aproape de Bruxelles (in alti ani, presedintii PSD nu aveau ce cauta pe acolo), i-a inchis in colivii de argint pe baroni, a inchis gura presei.

Si acum asteapta momentul. E foarte multa galagie in spatiul public, dar Ciolacu, baiat care citeste mai bine decat credeti zgomotele, stie care e diferenta dintre bruiaje, liniste alba si “semnale”.

Dinspre PNL nu se aud decat fonfaielile lui Rares Bogdan cel fariseu, balmajelile tiroidiene ale lui Vasile Blaga, chitcaielile unui ilustru neica-nimeni deja ars ca o lumanare pe nume Robert Sighiartau. Si se mai aude golul din cutia craniana a lui Ciuca.

Cel care conteaza acum acolo inca nu a vorbit, nu a tunat, nu a zis inca nimic cu voce tare. Se numeste Emil Boc. Primarul unui oras in care ravneste aproape toata Romania sa traiasca, mai ales romanii care stau in Botosani, Vaslui, Zalau, Mehedinti, Braila, Tulcea, Resita, Targu-Jiu, orase ramase la nivelul de dezvoltare de dinainte de Campionatul Mondial de Fotbal Italia ‘90.

Boc are o notorietate rupatoare, si in cazul lui, timpul a sters aia cu taiatul de pensii, v-am zis, oamenii uita, si a devenit prezidentiabil. Exista sondaje secrete care arata acest lucru: ca Boc este singura speranta a Dreptei sa se poata bate de la egal la egal cu Stanga si cu tavalugul Simion. In PNL nu mai exista nimeni cu un asemenea calibru.

Problema mare e ca, asa cum spunea Mirel Palada, PNL este atat de slab in perceptia electoratului, atat de ars dupa Covid, Orban, Citu si Ciuca, incat, chiar si cu Boc in fruntea regimentului, este foarte posibil ca Dreapta sa nu intre in finala pentru Cotroceni, ceea ce ar fi o premiera dupa dezastrul Vadim-Iliescu din 2000.

Marile diferente

Daca discutam asa, ca scenariu, de o finala posibila intre Ciolacu si Simion, trebuie sa discutam si de marile diferente dintre 2000 si 2023.

Sa nu il priviti pe George Simion in lumina acelor ani, nationalismul extremist al lui Vadim era unul brut, exprimarea vindicativa, Vadim nu avea oameni in spate cu miile cand iesea pe strada, ii repugnau protestele si, foarte rar, lasa jos costumul pentru camesa din port popular.

George Simion si echipa sa, oricare o fi aia, rusa, SRI-nationalist-rebela, lucreaza mai rafinat si cu alte mijloace. Daca Vadim se zborsea la “bozgori” in fituica Romania Mare si mai aparea cand si cand la televizor, George Simion are o masina de propaganda atent construita si care ii ofera azi puterea de a ignora televiziunile. Ok, si televiziunile il ignora, dar e paguba in ciuperci, de vreme ce un live de-al lui Simion pe Facebook face lejer 600 000 de vizualizari in primele ore, ceea ce inseamna aproape doua puncte de audienta in televiziune.

2024 este ultimul an in care televiziunile si televizorul vor mai conta in privinta succesului unui scrutin electoral.

Orice procent conteaza. Ciolacu stie asta, de aia nu l-a alungat definitiv pe Ponta din siajul PSD, de aia i-a intins o mana “prietenului” Victor si l-a facut consilier onorific al primului ministru. Cei 4-5 la suta pe care Ponta ii poate aduce in tolba lui Marcel Ciolacu pot fi esentiali intr-un tur doi. In plus, Ponta e mai tare la comunicare ca si Ciolacu, asa ca, in tot acest timp pana la alegeri, poate actiona ca un vector de comunicare si impotriva adversarilor, ba chiar si impotriva partenerilor politici, existand mereu scuza “domnul Ponta actioneaza in nume personal si comunicarea sa nu reprezinta pozitia guvernului Ciolacu”.

Si cred tot mai mult ca pana si posibila candidatura a lui Mircea Geoana, anuntata pe surse, pe nesurse, poate fi considerata o tactica.

În ceea ce îl privește pe Mircea Geoană, Mirel Palada considera acum cateva zile că dacă nu va candida din partea PSD, îi va fi foarte greu să ajungă în turul al doilea.

E Prostanacul iepuras?

Dar, zic eu, daca ideea “principala” e sa fie iepurasul lui Ciolacu? Tinta in care sa traga toti ca sa nu il “consume” pe adevaratul pretendent la titlu?

Trebuie sa fii extrem de cretin sau maxim de narcisist sa crezi ca poti castiga Cotroceniul ca independent sperand la un vot gandit modern din partea unui popor care inca se caca in buda din curte in proportie 45 la suta. Structurile de partid dedicate strangerii de voturi sunt deja bine creionate in partide, de la primarul de comuna pana la organizatia de cartier, de la voluntari pana la fanaticii politici, toate astea conteaza enorm in Romania, restul sunt povesti.

Geoana e mort inca din startul competitiei daca nu rezolva ca PSD sa ii stea in spate. Nu e nici foarte inteligent in comunicarea sa de imagine: vezi cazul cand s-a suit la volan acum cativa ani dupa ce a raschetat cateva pahare generoase de vin, vezi proasta gestionare a episodului bolii de cancer, vezi cretinismul gestului de a lasa in spatiul public fotografii de la nunta fiicei lui unde ginerele, ce e drept, a cheltuit 5 milioane de dolari, “ca sa fie fain”. E vorba de taranie mentala aici, pozele nu ajungeau la Cancan daca familia geoana nu dorea.

Din nou poporul vede ca e posibil sa aleaga in fruntea tarii un om care mimeaza modestia numai ca sa le ia votul, cand, in fapt, el este un bogotan insensibil si disperat dupa statut.

Sindromul #ciumarosie

Mai e ceva. Chiar si cu Ciolacu candidat ferm al PSD, nu e sigur ca va castiga.

E ceva subtil, o energie fantomatica ce pluteste fara tinta in aerul Romaniei intre scrutinurile electorale, inert si inodor ani de zile si care se activeaza si se viralizeaza cu trei luni inainte de deznodamantul electoral. Eu ii spun sindromul #ciumarosie care a “ucis” ultimii candidati ai PSD la Cotroceni despre care vreau sa spun nu numai ca erau candidati decenti, ci ca ar fi fost mult mai buni decat cei in fata carora au pierdut.

Geoana ii era net superior lui Basescu, atat ca si anvergura politica si cultura, cat si ca fel de a vedea lumea, Ponta ii este net superior intelectual si comportamental lui Iohannis, ar fi fost un mai bun presedinte, iar Dancila, daca reusea, era mai empatica si mai muncitoare decat dobitocul de Klaus in al doilea mandat. Dar nu au reusit. Fiindca o mana invizibila a apasat pe comutatorul isteriilor irationale si a declansat sindromul #ciumarosie. La un semn, energia aia inodora si inerta capata substanta, se transforma in ura si cuvinte, in ragete social media si vibratii sociale, energia nu mai bantuie fara tinta, ci este canalizata ca un laser spre orice candidat al PSD si, dintr-odata, un numar tot mai mare de fantome cetatenesti incep sa strice: “orice e mai bun decat un pesedist de la #ciumarosie”, “iesiti si aparati Romania de #ciumarosie”, etc.

Cand orice candidat al #ciumeirosii a fost doborat, linistea revine de indata. Nu conteaza ca Basescu si-a pus corupti in fruntea statului, ca si-a pus fiica pe post nemeritat de europarlamentar, ca si-a facut din amanta ministru, nu conteaza ca Iohannis s-a pisat pe sperantele celor ce l-au ales, ca a stat mai mult in vacante, ca si-a incalcat promisiunile de a nu pune #ciumarosie la guvernare, ele sunt “uitate” si sterse din comutator.

Asta zic eu: nu conteaza cu cine va ajunge Ciolacu in finala, daca va fi el sau nu, un om al Stangii va prinde finala, nu conteaza cu cine se va lupta candidatul PSD in finala. Conteaza daca strategii PSD vor reusi sa doboare sau sa anuleze proiectul distructiv #ciumarosie.

Vor interveni americanii in numele echilibrului? Probabil ca ei ar fi singurii care ar putea sa o faca. Altfel, mama si tatal firmei de PR politic nu va putea sa anuleze cutremurele de imagine declansate in zilele de dinainte de vot.

In fine, despre infricosatoarea finala intrevazuta de Palada intre Ciolacu si Simion, de altfel foarte posibila.

Ar putea fi bataia cea mai interesanta din istoria moderna a Romaniei, influentata major de ineditul situatiei, si anume ca vor fi 4 ture de alegeri in 2024.

Nasol e ca totul va incepe cu cel mai neispititor scrutin: europarlamentarele, unde rata de participare la vot e cea mai slaba, cel mai probabil spre 30 la suta. Pe aceasta predictie, adica pe o rata de participare la vot mica, un partid furios cu votanti si mai motivati decat restul fanilor politici ai PSD, PNL si USR, s-ar putea sa expandeze scorul electoral “normal” din aceste zile unde AUR este cotat cu 20-23 la suta din voturi. S-ar putea ca o participare mai mare la vot a votantilor AUR sa urce partidul la un 27 la suta, poate si mai mult, si sa le dea acestora, pe langa posibilitatea reala de a trimite la Bruxelles 11-13 din cei 32 de europarlamentari la care are voie Romania, propulsia de imagine necesara ca sa se apropie de procentul de 32 la suta al PSD.

E treaba dumneavoastra sa spuneti daca e bine sau nu, insa un scor puternic la europarlamentare are niste efecte foarte interesante in acest context. In mod cert, urmatoarea tura de alegeri din 2024, adica a doua dupa europarlamentare, va fi dedicata localelor. Aici decizia de a munci si a a reusi apartine exclusiv primarilor in functii care isi controleaza riguros zonele, au sub fund si resurse administrative si care sunt, din toate punctele de vedere, adevaratele curve ale partidelor, fiindca pot pleca la orice adiere de vant potrivnic, pot trada imediat daca in zare se arata o sigla politica care sa le potenteze reusita, sa le aduca un nou mandat.

In 2019, doua camioane de primari cu state vechi in PSD au tradat intr-o clipita si s-au inscris in PNL, motivati de trendul ascendent pe care il aveau liberalii atunci. O sa o faca din nou, oricand, mai ales cand vor simti ca sigla pe care o poarta la piept acum le dauneaza.

George Simion poate fi o alegere consistenta pentru ei, dupa cum si PSD poate fi una.

Insa cine nu va lua decizia la locale, degeaba va mai veni cu arme si bagaje in preajma parlamentarelor, fiindca atunci va mai conta foarte putin.

Lui George Simion ii convine orice om in plus care poate sa ii aduca chiar si o catime dintr-un procent. Simion a fost in ultimii 5 ani cel mai bun culegator de procente lasate pe jos de altii. Fiind departe de pole position, s-a straduit mai mult ca greii din fruntea clasamentului politic.

V-am spus, in aceste momente orice procent conteaza.

In ipoteza ca finala la Cotroceni va fi Ciolacu versus Simion, lucrurile se vor complica foarte mult din punct de vedere doctrinar, moral si emotional.

PSD este un partid care a incercat din rasputeri din 2017 incoace sa se “patriotizeze”, sa isi deseneze o aura traditionalista, autentic romaneasca si aparatoare a valorilor “verzi”, a familiei, a credintei strabune. Ba un referendum pentru familie, ba un indemn ca oamenii sa cumpere produse locale, dar nu a prins nimic.

Aderenta mesajelor liderilor PSD , ca a fost vorba despre Dragnea, Dancila sau Ciolacu, a fost egala cu zero. Tu, PSD, vorbesti despre romani si il lasi pe arabul de Arafat sa iti conduca un serviciu de protectie a populatiei de o importanta covarsitoare, il vezi ca tot greseste, ca oamenii mor, ca totul sare in aer si nu iei masuri impotriva lui.

Tu, PSD, vorbesti despre credinta si apararea ortodoxiei, dar BOR iti da cu Scriptura in cap public cand vede ca vorbele acestui partid sunt doar niste vocalize lipsite de talent, ca Biserica nu e un partener al PSD, ci o vaca de muls voturi.

Tu, PSD, vorbesti ca tii cu antreprenorii romani, dar lasi de ani de zile multinationalele sa faca cifre de afaceri colosale si sa declare in echivalent profit cat ar face o placintarie de cartier, daca e sa discutam de domnul Ciolacu.

Tu, PSD, spui ca tii cu romanii si cu Romania, dar lasi Budapesta sa bage bani cu lopata in Transilvania ba in media, ba in infrastructura sportiva sau culturala, ii lasi pe liderii FIDESZ sa isi arate baluba pe teritoriul Romaniei si sa ironizeze vulnerabilitatea Statului Roman.

In aceasta atmosfera cu temperaturi mai ridicate de cele din al doisprecezelea ceas, Simion creste nu numai pe furia romanilor ca nu s-a facut nimic, ci si pe frustrarea lor constienta ca nu mai au din ce sa aleaga in viitor, caci PNL si PSD nu s-au reformat, iar USR a mintit ca o are mare si cand colo nu ca era mica, era alt sex decat ala care impunge.

AUR va capta furia si frustrarea, lehamitea si, cred eu, ceva mai important, o buna bucata din masa celor care nu au mers pana acum la vot, cel putin nu in ultimul deceniu, acei romani nervosi pe silent si care simt ca nici tacerea si neimplicarea nu i-a ajutat, dar care stiu ca vor schimba radical jocul prin anvergura cifrelor daca se vor decide sa voteze in 2024.

Si daca asta s-ar intampla, va fi cu adevarat interesant de imprevizibil totul.

Incestul foame-frică

de Razvan Dragos, jurnalist NCN

Foamea și frica. Ce doi parteneri ai unui regim dictatorial. Relația incestuoasă dintre ei naște teama morții de foame.

40 de ani programare pe frică și foame. De atât a fost nevoie pentru a reseta un popor la setările din fabrică. Sigur, foamea aia mare a fost în ultima decadă a regimului comunist, dar românii n-au uitat-o niciodată. N-au uitat nici frica. Nici frica de foame.

Nimic nu s-a schimbat, doar sistemul de guvernare. După 34 de ani, România e condusă tot prin foame și frică. Oficial, suntem o democrație. Neoficial, suntem într-o relație cu frica și foamea.

Foamea conduce în toate zonele subdezvoltate din țara asta. Și sunt multe. Se văd mai greu din bulele marilor orașe, dar sunt români care au un singur stăpân: foamea. Români ținuți în foame, care a devenit un membru de familie. Familii în care foamea e lăsată moștenire. Familii de mafioți care subjugă alte familii, prin foame. Românii ăștia ar vrea să iasă din foame, dar nu știu cum și nici nu vor, din moment ce votează aceiași asupritori.

La fiecare patru ani, li se promite că le va fi mai puțin foame. Foamea nu dispare, dar mațele nu vor chiorăi atât de zgomotos. Și, la fiecare patru ani, intră cu foamea-n glandă în cabina de vot și pun ștampila, cu frică. E frica aia să nu piardă și puțina foame pe care o au. Mai bine înfometat decât mort.

Stăpânii zonelor sărace știu atât de bine cum e cu frica de foame, încât e suficient să arunce doar o coajă de pâine și au asigurați încă patru ani. Doar nu-s proști să-și scoată slugile din foame. Și așa se perpetuează circuitul foamei în natură.

Românii care nu-s conduși prin foame sunt sclavii fricii. Teama aia că, în orice moment, statul ăsta îi poate ucide. Frica de a nu muri într-un spital, ignorat de cadrele medicale, pentru că plicul n-a ajuns în buzunarul halatului. Teama de a nu lua foc spitalul cu tine înăuntru. 12 incendii în spitale, în mai puțin de un an, îți bagă frica-n oase.

E teama de a nu muri dracului pe drumuri în țara cu cei mai mulți morți în accidente rutiere din Uniunea Europeană. Frica de a nu te ucide un șofer beat sau drogat.

Teama de a nu arde de viu într-un club. Frica de a nu muri naibii după explozia unei stații GPL ilegală, deținută de vătafii din zonă. Teama că poți fi ucis de corupție.

Frica de a nu-ți ucide statul copilul. Teama zilnică pentru familia ta. Frica zilei de mâine, teama de viitor.

Frica de Securitate din comunism s-a metamorfozat în teama de proximitate. Statul român te poate ucide în următorul minut, în următoarea oră, la noapte sau mâine. Și partea proastă e că tot foștii securiști sunt stăpânii fricii.

Oamenii conduși de frică se duc la vot sub imperiul ei. E teama de a nu ieși răul mai mare, care te poate ucide mai rapid, așa că pun ștampila pe răul mai mic. Mai bine cu un rău mai mic decât mort.

Dar un rău, oricât de mic ar fi, e la fel de letal. Și asta o știu cel mai bine cei care conduc prin frică. Știu că frica e cel mai bun stimulent pentru vot. Și nu-s proști să-și scoată sclavii din frică, mai ales acum, când bântuie teama că va ieși AUR.

Foamea și frica, atât de utile în comunism, dar indispensabile în democrație.

Unde s-au dus banii nostri?

de Dan Diaconu

În timp ce nulitățile de la vârful statului tot caută să învinovățeacă românul pentru starea precară a finanțelor, găurile negre din sistem au ajuns atât de mari încât singura întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este „DE CE”? Niciun român n-a simțit că a dus-o mai bine începând cu anul 2022, dar, cu toate acestea, situațiile financiare ale țării s-au depreciat masiv. Problema autorităților noastre este că cifrele nu mint, astfel încât cineva ar trebui să dea cu subsemnatul în ceea ce privește sursa risipei.

În mod absolut nejustificat, în 2022 România s-a împrumutat cu un exces de 12 mld lei(2.5 mld EUR). Anul acesta, până la 30.06, România a mai împrumutat nejustificat un exces de 43.2 mld lei(8.7 mld EUR). Aceste sume nu au nicio necesitate reală în funcționarea statului sau a economiei autohtone, aparent neexistând niciun temei pentru care am accesat aceste sume. Ceea ce este interesant e faptul că, adunate, cele două sume dau cam gaura vehiculată în Buget. Adică, în ciuda împrumuturilor excesive, în Buget avem o gaură care este cât sumele împrumutate excesiv, ceea ce dublează practic sumele cheltuite aiurea de România.

Marea întrebare care se pune este pe ce s-au dus acești bani? Ce eveniment excepțional a făcut ca țara să cheltuiască un asemenea purcoi de bani? Alt eveniment în afara războiului din Ucraina eu n-am văzut. Așadar acesta este evenimentul care a introdus o asemenea distorsiune în sistem.

Știm bine că politica COVID a adus un efort bugetar de aproximativ 83 miliarde lei(18 mld EUR). Sunt șocante sumele? Desigur, dar în acea perioadă cel puțin aproape toată România a intrat în șomaj tehnic plătit de Guvern, iar furturile cu echipamente anti-covid, cu medicamentele și vaccinurile inutile au chelit Bugetul. Ideea e că acum observăm cheltuieli chiar mai mari decât atunci ceea ce e absolut nejustificat. Așadar, unde sunt banii Plăvane, Ciucă și Ciolacule? Cât ați furat netrebnicilor?

Știm din „Pentagon Leaks” că țara vecină care a suportat cel mai mult Ucraina a fost România. Așadar, efortul de război al României a fost chiar mai mare decât cel al Poloniei. Din câte cunoaștem, Polonia și-a asumat transparent aproximativ 2 mld. EUR până în prezent. Dacă România a ajutat chiar mai mult decât Polonia avem dreptul să ne întrebăm despre CÂT AM CHELTUIT NOI PENTRU UCRAINA??? Sumele sunt secrete, dar hemoragia financiară deja se vede.

După cum bine se știe, autoritățile statului țin secrete ajutoarele, chipurile pentru a nu expune România mâniei Rusiei. Doar că, la nivel de spionaj, asemenea chestiuni se află extrem de ușor. Așadar, secretul asumat al României nu are nicio relevanță în ceea ce-i privește pe ruși, ci este mai degrabă o chestiune care ține de ascunderea informațiilor reale pentru publicul din țară. Care public va fi învinovățit pentru „excesele sale inexistente”.

Dați din nou un ochi pe cifre. Sunt halucinante! În mod sigur, o mare parte a banilor s-a furat pe parcurs. Doar de-aceea sumele sunt secrete. Însă dimensiunea furtului și a ajutorului gigantic acordat de România depășeșete orice imaginație. Mandatul Plăvanului este unul plin de recorduri: cele mai mari incendii, cele mai mari furturi, cele mai mari cedări de suveranitate s.am.d. Oare când se vor trezi românii? Probabil niciodată.