Opus nr. 118 - USRLGBT. Despre Turcia, stalpul Orientului Mijlociu, cea mai nestudiata tara de catre Vest.
Azi vom discuta despre USR care s-a transformat in partidul LGBT, iti voi explica cateva lucruri foarte interesante despre Turcia, tara-stalp din Orientul Mijlociu, ne vom distra pe seama papagalitei de Maia Sandu, careia ii fuge Moldova de sub picioare si vom citi o poezie minunata de Magda Isanos.
Acest newsletter este un produs media ciudat in peisajul de azi. Temele abordate si, mai ales, perspectivele in care aleg sa prezint subiectele, nu se regasesc in presa mainstream. Am 25 de ani de jurnalism de investigatii, dar preocuparile mele sunt mult mai diverse. Prin newsletterul Strict Secret, iti ofer niste ochelari diferiti cu care sa privesti Lumea.
Cu cât mărim comunitatea care se “adapă” de la informațiile din acest newsletter, cu atât va crește calitatea și numărul informațiilor primite. Avem atâtea planuri… dar ele se pot realiza doar dacă nu faci “românismul” de a ignora plata constantă lunară a abonamentului care îți da acces la newsletter-ul Strict Secret. O să vezi, o să îți placă… (azi e free, dar nu te obisnui cu asta).
Abonarea costa doar 10 dolari pe luna si il poti accesa aici:
Scrie-ne dacă ai “sugestii sau reclamații” pe mailstrictsecret at gmail punct com sau contacteaza-ne la 0720 00 88 88.
Nota: Toti cei care se aboneaza la newsletter, vor primi gratuit (inclusiv transportul) cartea mea interesanta despre provocarile lumii in care traim:
Maia Sandu, batuta electoral cu painea si cutitul pe masa
Potrivit datelor preliminare ale Comisiei Electorale Centrale, Maia Sandu si Partidul său Acțiune și Solidaritate (PAS) au pierdut lupta pentru funcția de primar în 30 din 36 de orașe din țară, inclusiv Chișinău și în cele două mai mari - Bălți și Orhei.
De fapt, Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate au pierdut groaznic la alegerile locale din weekend, cea mai usturătoare înfrângere venind din pierderea Chișinăului în favoarea unui candidat pro-rus.
Pro-rușii au câștigat o grămadă de raioane și, unde nu au câștigat, se vor alia cu alte forțe de opoziție ca să scoată PAS afară din orice ecuație de conducere.
Maia Sandu și partidul sau au pierdut în doar doi ani chiar și peste 30 de procente în raioanele Republicii Moldova.
După parlamentarele din 2021, Maia Sandu a avut la dispoziție pe verticală toată puterea politică, inclusiv a instituțiilor de forță: a închis televiziuni pe care le-a considerat pro-ruse, a arestat procurori și afaceriști sau politicieni (când nu a putut să îi aresteze, i-a suspendat sau blocat să candideze), a măcăit peste tot despre Moldova pro-europeană, dar pe moldoveni i-a durut la bască de poveștile ei.
Viața în republică a devenit și mai grea, iar sprijinul extern, mă refer la cel financiar, fiindcă politic, ohohoho, Maia a fost pupată în cur de SUA și Europa la greu, ei bine, ajutorul financiar concretizat în circa 3 miliarde de euro primite de Moldova nu s-a resimțit în economie, în reforme.
Degeaba zbiară Maia Sandu, votul cetățenilor de duminică e SFÂNT și definitoriu pentru starea de dezamăgire care continuă să sugrume poporul. Nu mai merge cu Putin, cu pericolul rus, Maia si PAS au dovedit INCOMPETENTA!
PAS a pierdut încrederea poporului. Succesul pe plan extern al Maiei Sandu a însemnat un eșec intern total.
Epoca Zeiței s-a terminat. Lăsați cu candidatura ei la Președinția României, lăsați cu Unirea Principatelor, dacă revin rușii la putere, s-ar putea să o vedem și arestată.
USRLGBT - dilema politica a anului 2024
PSD-istii sunt indolenti si infumurati, PNL-istii sunt ipocriti si tradatori, dar nu prosti.
Prostii s-au strans la USR, unde “liderii” par ca insista sa isi distruga singuri partidul. A fost Lasconi, acum papariciul asta.
Asadar, USR insista sa sustina valorile LGBT, desi in interiorul sau are o puternica categorie de membri si lideri crestini - cei mai multi neoprotestanti.
USR insista sa faca Polul Dreptei si sa se alieze cu PMP si Forta Dreptei, sustinatoare ale familiei “traditionale”.
Mai intelege cineva ceva din suicidul temporizat al acestui partid?
Nu era USR partidul libertatii de exprimare? In loc sa faca opozitie aberatiilor lui Marcel Ciolacu, sa lupte pentru a evidentia carentele guvernarii PSD-PNL, USR e mai preocupat de “cestiunea” LGBT, infuriindu-si electoratul dur, si asa dezamagit de inconstanta lor.
Daca mai continua asa, in 2024 ii vad pe cei de la USR sub 10 la suta.
Turcia - superbul paradox al Orientului Mijlociu
Conflictul dintre israelieni și Hamas purtat prin trupurile palestinienilor ce sunt brăzdate acum de gloanțe și bombe este unul atât de complicat, încât nici cei mai mari specialiști și istorici ai Orientului Mijlociu din lume nu se pot decide cine are dreptate, cine a început primul, care tabără ar avea întâietatea argumentelor.
Aici sunt de acord cu Barrac Obama care spunea recent:
Zona în sine, Orientul Mijlociu, este atât de specială și de necunoscută Vestului, încât e nevoie de multă aplecare din partea unui simplu curios, de multe lecturi și de multă deschidere la minte pentru a înțelege cât de cât complexitatea ei.
Prejudecati si paradoxuri
Este Orientul Mijlociu stăpânit de arabi? NU. Sunt iranienii stăpânii Orientului Mijlociu? NU.
Ei bine, dragii mei, Orientul Mijlociu a existat înainte ca arabii să fie acolo, înainte ca iranienii să poată spune că sunt stăpânii zonei, înainte chiar ca evreii să ajungă în OM.
Vă spun ceva șocant: Orientul Mijlociu exista cu mult înainte de sosirea grecilor, fiindcă da, grecii au fost la un moment dat în istoria lumii si ei traitori ai OM, o parte importantă chiar, din pacate, pentru că nu am fost învățați de aceste lucruri la școală, nu stim ca grecii s-au grupat relativ “recent” în Europa.
Orientul Mijlociu are o vârstă de cel puțin 4000 de ani, este o sferă culturală ultracomplexa, o regiune social economică interactivă și plină de nuanțe, mai ceva ca pânza unui pictor impresionist.
În casa mea există o pasiune aparte si veche pentru Orientul Mijlociu și pentru studiul Islamului. Și pe mine, și pe soția mea, ne pasionează aceste subiecte fără un motiv anume, poate din curiozitatea și dorința de a înțelege cât mai bine o lume ce astăzi acoperă o suprafață însemnată a planetei, pentru a intelege mai deplin o religie ce se apropie de 2 miliarde de practicanți și care va influența în mod cert și foarte curând viitorul planetei.
Am început să scriu o carte de ficțiune exact pe această temă (se va numi “2100”), pe momentul în care musulmanii vor depăși numeric orice alți practicanți ai religiilor lumii.
În paralel, soția mea tocmai s-a înscris la un curs de un an tinut de un eminent profesor de la UBB, Marius Lazar, intitulat: “Introducere in islamologie: doctrine, practici si spiritualitati musulmane”, in care va invata coerent multe dintre aspectele ce tin de lumea Islamului.
Ideile din acest articol nu apartin unui specialist, luati-le insa cu toata deschiderea.
Doua țări mă fascinează cu deosebire în ceea ce privește Orientul Mijlociu: Turcia și Iranul.
Astăzi vă voi vorbi insa despre Turcia, tocmai pentru că această țară a făcut niște pași incredibili în ultimele zile, implicându-se total și decisiv în conflictul din Palestina.
Pe mulți susținători ai cauzei israeliene și detractori ai violenței teroriste Hamas i-a enervat maxim poziția dură a președintelui Recep Tayyip Erdogan care a afirmat că l-a șters pe Benjamin "Bibi" Netanyahu pentru TOTDEAUNA de pe lista posibililor parteneri de discuție, rupând practic orice liant diplomatic cu Israel.
Deși mulți dintre voi veți fi înclinați să vedeți în acest mesaj al lui Erdogan unul de susținere a teroriștilor Hamas, președintele Turciei se adresează in fapt lumii arabe, mult mai importantă pentru Turcia decât părerile unor vestici care nu sunt obișnuiți să „asculte” murmurul de furie al Orientului Mijlociu.
Se cuvin însă niște clarificări importante fără de care nu putem să mergem mai departe în înțelegerea subiectului Turcia.
Prima prejudecată de care trebuie să scăpăm este că Orientul Mijlociu ar aparține în întregime arabilor, lucru total neadevărat, fiindcă Orientul Mijlociu este un cuptor în care s-au topit culturile, tradițiile și credințele a o grămadă de etnii si natiuni, de la azeri la greci, de la kurzi la georgieni, de la evrei la turci.
Da, lumea arabă este foarte puternică în Orientul Mijlociu, dar mai puternic decât arabii este Islamul, religia care unește atât arabii, cât și non-arabii.
Aici este momentul să dărâmăm a 2-a prejudecată a vesticilor care consideră că arabi sunt și turcii, și iranienii, ceea ce este total greșit. In Turcia, nu se vorbește araba, ci limba turca, în Iran nu se vorbește araba, ci Farsi.
În fine al treilea paradox este că exact aceste doua țări non-arabe sunt cele mai mare promotoare și protectoare ale valorilor Islamului și cei mai importanți gardieni ai Orientului Mijlociu.
Dar și aici discutăm de miliarde de… nuanțe.
Mai aproape de Europa, de fapt, cu un picior in ea, Turcia și-a asumat mereu rolul de “translator” pentru Vest al Orientului Mijlociu, al preceptelor Islamului, a fost partenerul de discuție constant și preferat al Europei si Statelor Unite în tot ce înseamnă chestiuni delicate în regiune, chiar dacă Vestul, în timp, a încercat să-și construiască, și aici mă refer la SUA, un al treilea stâlp în Orientul Mijlociu, al sau, pe langa Iran si Turcia, și anume Israelul.
Pe de altă parte, Iranul tot țara non-arabă, și-a asumat rolul unui stalp mult mai conservator în regiune, intrând adeseori în conflicte subtile cu Turcia, care a fost acuzată de mult prea multă prietenie cu lumea vestică.
Desenul Orientului Mijlociu se completeaza cu tarile-petrol. Înca din anii ‘60 încoace, în jurul acestor stâlpi importanți care sunt Turcia și Iranul, baleiază ca niște stavrizi, e adevărat nu lipsiți de importanța, stăpânii țărilor arabe care au devenit ultra bogate datorită petrolului sau turismului și aici mă refer la Qatar (care imparte punga enorma de petrol cu Iranul in buna comuniune), Arabia Saudită, Bahrain si Kuweit.
Dacă va e fierbinte deja capul să știți că abia începem :).
Orientul Mijlociu înseamnă o stare de gardă permanenta vizavi de Vest, o stare de luptă continuă cu restul lumii, dar și o stare de veghe și o luptă continuă în interiorul regiunii, unde țări precum Afganistan, Siria, Liban, Egipt, Oman, Yemen, generează constant conflicte și tensiuni inimaginabile.
Nu pot să închid mica si simplista descriera a zonei fără să mă mai refer la doi factori de influență extraordinar de importanți pentru Orientul Mijlociu: problema apei, mai precis a lipsei ei, și bogăția eclatantă a unor țări precum Qatar și Arabia Saudită în disonantă cu sărăcia lucie, cu cadavrele și lipsa de perspective ale Siriei sau Yemenului sau Afganistanului.
Turcia vrea tot mai mult
Intre Turcia și lumea arabă au existat și există suișuri și coborâșuri istorice. dar exista si tot mai multa unitate in ultimul deceniu.
In ultimii ani, Turcia a punctat decisiv pentru a-si asuma rolul de lider și mediator nu numai în problema palestiniană în care se implică acum, ci, în general, în problemele care au atins lumea arabă.
Așa trebuie să vedem în acest moment implicarea dură al lui Erdogan în conflictul din Palestina: mesajul lui este adresat arabilor cărora le transmite că nu sunt singuri atunci când înfruntă bombele israelienilor din Gaza, dar este adresat și lumii întregi, pe care Erdogan încearcă să o preseze, pentru ca, la rândul ei, elita lumii să preseze Israel pentru încetarea conflictului.
Greii lumii nu pot să ignore Turcia și nici mesajul lui Erdogan și asta din mai multe motive:
în primul rând pentru că Turcia este varianta cea mai comestibilă de negociere cu OM, fiindcă Vestul va refuza orice fel de contact sau discuții cu Iranul (nu că ar vrea iranienii prea tare să se antureze cu vesticii);
în al doilea rând pentru că, în acest moment, Israel are agenda sa și aproape că nu mai răspunde la comenzile Statelor Unite sau ale Europei (ici colo mai permite un armistițiu de 3 ore pentru evacuarea unor civili, dar, în rest, Israelul joacă singur în zonă, fiindcă presiunea internă este atât de mare pe politicul țării încât este foarte greu acum să se obțină tăcerea totală a armelor, cu siguranță imposibil unui președinte decrepit de 80 și ceva de ani mă refer la Joe Biden).
În al treilea rând și, poate cel mai important, întreaga planetă trebuie să țină cu dinții de Turcia pentru că, ce să vezi, este și membru NATO (inca din 1952) deci parte a celei mai importante alianțe militare din lume, iar asta conteaza enorm pentru că o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu, și așa extrem de tensionat, poate să dea startul unor lucruri inimaginabile. Vedeti deja ca ce se întâmplă în Ucraina a picat în derizoriu (si e pacat) și asta pentru că magnitudinea implicațiilor unui conflict și mai mare în Orientul Mijlociu îngrijorează o întreagă planetă.
Desigur mai sunt și multe alte motive.
Deși pare că Arabia Saudită și Qatar sau Emiratele Arabe Unite au cea mai mare apetență pentru modernitate și inovație, singura țară care privește cu adevărat spre viitor este Turcia, fiindcă este singura țară care a reușit să modereze, dacă mi-e permis să spun, din punct de vedere politic Islamul și să-l transforme într-un partid “normal”, este singura țară care a reușit să facă economie modernă în secolul 21 și să păstreze în interiorul ei, atât islamul, cât și secularismul, într-o zonă în care mixul acestor doua substantive este unul tabu.
Lupta reala a Turciei e pe silent si e pe principii. Cu Iranul.
De cealaltă parte a Orientului mijlociu, Iranul are argumentele sale. Aflat de decenii (din 1979) sub embargoul SUA, deci al întregii lumi “civilizate”, Iranul susține că este promotorul și păstrătorul adevăratelor valori ale Islamului și că nicio țară musulmană nu ar trebui să interacționeze la nivel de prietenie cu Vestul necredincios și nerecunoscător, necum să se bage în seamă pompând din averea arabilor în Occidentul decadent si falimentar, așa cum fac Qatarul și Arabia Saudită scoțându-i din foame pe milionarii și miliardarii scăpătați ai Europei, cumpărându-le echipele de fotbal sau castelele ori înarmându-se de la americani, așa cum face Turcia în acest moment, care așteaptă din partea congresului american un acord de vânzare pentru 40 de aeronave F16.
Din acest punct de vedere, Iranul consideră atitudinea Qatarului, a Emiratelor sau a Arabiei Saudite o cocalareala, ba chiar un pericol pentru Islam, fiindca foarte mult șeici miliardari s-au lăsat inundați de farmecul vestului și încep să aducă schimbări importante în țările lor, de neconceput pentru o țară dură ca Iranul (și o să dau ca exemple legea din Arabia Saudită care permite femeilor să conducă mașina sau normarea consumului de alcool în EAU).
Chiar dacă Turcia a reușit de o grămadă de vreme să separe Statul laic de Islam, lucru total contradictoriu cu ideologia musulmană, această țară reprezintă ca imagine și respect foarte mult în rândul Islamului și asta pentru că s-a implicat decisiv inclusiv în lupta împotriva terorismului, atunci când terorismul Da'esh sau ISIS ucidea arabi, da, nu o să vă vină să credeți, dar asta s-a întâmplat. Mulți spun că rolul Turciei în Orientul Mijlociu este de netăgăduit, dar va fi limitat datorită diferențelor culturale și politice și a marginalității sale geografice sau pentru că, spun unii analiști, Turcia ar avea un mai mare interes în Balcani sau Cipru sau spre state ale fostei Uniuni sovietice. Din punctul meu de vedere, nimic mai greșit.
Turcia are un plan secret începutcu mai bine de 10 ani prin care vrea să „aresteze” în ghilimele rolul de stăpân al Orientului Mijlociu, este exact și motivul pentru care s-a implicat atât de mult în NATO, în păstrarea relației cu Rusia, precum și în consolidarea economiei, în modernizarea ei (vezi investiția enorma de la aeroportul din Istanbul).
Pentru acest deziderat suprem, a fost în stare Turcia să rupă astăzi orice fel de relații diplomatice cu Israel, după o perioadă îndelungată de colaborare cu evreii.
Miza de a consolida încrederea arabilor în Turcia si în rolul său de arbitru și protector este mult mai importantă decât ce crede Vestul despre Turcia, dacă vreți miza este reconstruirea subtilă a unui nou imperiu otoman, dar pe alte coordonate și premise, cu o Turcie care își păstrează mândria imperială, dar știe că e nevoie de un prezent modern, cu o Turcie care apasă pe propaganda religioasă în Asia Centrală,dar transmite lumii că este în stare de modernitate civică, cu o Turcie care își înțelege foarte bine avantajul proximității față de Ucraina și Crimeei.
Turcia este singurul stat secular din Orientul Mijlociu (in 2028, Turcia va implini 100 de ani de secularism, chiar daca nu complet democratic). FOARTE IMPORTANT.
Cea mai răspândită definiție la care ne gândim atunci când pronunțăm cuvântul „secularizare” este separarea autorității clericale de cea politică. Ne gândim, pe de o parte, la procesul juridic prin care are loc exproprierea Bisericii și revendicarea de către stat a teritoriilor care odinioară i-au aparținut. Ne gândim, pe de altă parte, la diminuarea influenței pe care o exercită Biserica nu numai în viața politică, dar și în viața socială și culturală a indivizilor.
Deși abordabilă, Turcia este una dintre cele mai neînțelese și nestudiate țări de către Vest, una dintre puținele țări ale lumii care este de secole sinonimă cu substantivul „strategie”.
Iata inca 5 diferentiatori:
Cultura turcă este mai liberală, în general. Femeile nu trebuie să poarte burqa, iar consumul de alcool este permis legal. Deoarece Turcia este parțial europeană (geografic vorbind), cultura ei are o influență europeană, care altfel îi lipsește Orientului Mijlociu. Bucătăria turcească este, de asemenea, foarte diferită de restul Orientului Mijlociu.
Guvernul turc este mai… democratic decât majoritatea omologilor săi din Orientul Mijlociu. Turcia este mult mai laică decât restul Orientului Mijlociu, având o separare clara între religie și guvern.
Poporul turc este de origine etnică turcă, în timp ce majoritatea celorlalte națiuni din Orientul Mijlociu cuprinde o populație arabă (excepții: Israelul, care are o majoritate evreiască și Iranul, care are o majoritate etnică persană).
Limba turcă nu este o limbă semitică, spre deosebire de arabă și ebraică, care ambele au origini semitice. Turca face parte din familia limbilor turcice. Alte limbi ale membrilor acestei familii includ kazaha (vorbită în Kazahstan) și uigura (vorbită în provincia uigură din China).
Chiar daca acum are o disputa enorma, Turcia recunoaște Israelul ca țară, spre deosebire de majoritatea altor națiuni din Orientul Mijlociu.
O poze veche cu Di Caprio si Monica Bellucci
Ce tineri erau!
Poemul de azi
Copilaria mea
de Magda Isanos
Mi-i fraged sufletul, până pe buze mi-i fraged,
poate de iarba ce crește acuma la noi;
cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi –
stau singură și-mi aduc aminte de multe:
Când eram mică legasem un leagăn de-o creangă.
„Vreau s-ajung steaua de-acolo...” strigam bunicului.
O, cât de sus s-au suit dușmănoasele stele...
Nu le mai văd, le-am uitat lumina curată.
Mi-i inima tristă. Mama mi-a scris c-au tăiat
pomii din fundul grădinii, leagănul putred;
odată cu dânsul, va fi căzut în buruieni
copilăria mea – și o mănâncă furnicile...
II
Cine povestește în mine, cine
mi-aduce aminte c-am trăit acolo,
în țara dintre sobă și genunchii bunicului,
întâia poveste cu zmei?
Vă voi face să trăiți de-a pururi,
ani duși, miraculoase răsărituri.
Deasupra gardului unde lumea sfârșea,
azi știu, de-acolo începea tărâmul zmeului.
Însă toate s-au sfârșit odată,
când ardeau lumânările ziua.
Bunicul dormea într-o cutie frumoasă –
și l-au luat și l-au dus pe sub marii castani.
Toată noaptea m-am temut pentru dânsul.
Văzând că nu se mai întoarce, ziceam:
„Dacă se-ntâlnește cu scorpia? Haide,
Azor, să ne ducem la el.”
Și singură mai târziu am plecat.
Pe tărâmul zmeului mișună oameni.
În jurul inimilor lor un șarpe mic
se-ncolăcește; ei sunt triști și răi.
Dar pentru dânșii scriu poemele mele,
scutur deasupra lor copacii de-atunci și ploile:
amintiți-vă că sunt copii pe lume,
și plante albastre, și duioșii câni.