Opus nr. 120 - Suntem 4 milioane de SARACI, potrivit INS. Ciolacu lupta de rupe cu pacanelele: normele metodologice intarzie de mai bine de o luna
Acesta este un newsletter de analize si investigatii care se adreseaza celor inteligenti si curiosi, celor ce simt ca trebuie sa inteleaga Lumea asta mare si ciudata, peste zgomotul de fond emis de prosti si de manipulari.
Razboiul cu pacanelele s-a fasait!
Doamne, ce nervos mai era premierul Romaniei la inceput de octombrie! Cum se mai batea el declarativ cu mafia pacanelelor!
E 15 noiembrie, au trecut mai mult de 40 de zile de cand premierul scotea foc pe nari si normele metodologice nu au venit.
Intre timp, toti “fraierii” din industria jocurilor de noroc stau ca pe sponci si nu stiu ce planuri sa isi faca. Unora le-au expirat licentele. Altii stau cu investitii pe sponci.
Va e sau nu mila de astia, nu conteaza. Tot ce conteaza e ca “mafia” pariurilor si jocurilor de noroc e una dintre cele mai mai disciplinate industrii in plata taxelor si impozitelor.
Ciolacu vrea sa scoata pacanelele din oras. Are dumnealui o viziune. In octombrie, am fost in Dortmund, adica in GERMANIA, in centru erau cel putin 5 case de pacanele prezente. Adica in tara numita stalpul Europei.
Marcel Ciolacu deplange soarta minorilor care ar juca la pacanele. Duma! Nimeni din industria pariurilor sau a jocurilor de noroc nu isi permite sa lase minori in incinte, caci isi pierd licentele, iar pe online e imposibil de falsificat documente si proceduri.
Ce vreau sa zic? Ca, aidoma chestiei cu cashul, se iau decizii pe genunchi. Asa se intampla de 34 de ani.
INS zice, nu eu: Peste 4 milioane de romani au fost afectati de saracie in 2022
Zice tot Institutul National de Statistica (INS): “Cea mai inalta incidenta a saraciei s-a intalnit in randul persoanelor de 0-17 ani (27%) si a celor de 18-24 de ani (26,5%).
Aici imi vine sa urlu: fiindca asta inseamna ca pruncii si tinerii Romaniei traiesc in mizerie si lipsuri. In contrast strident cu toate cheltuielile si furturile politicienilor, in contrast strident cu agenda nationala a Guvernului.
Credeti ca ASTA e totul?
INS zice ceva absolut socant: “Daca in 2022 nu s-ar fi platit pensiile si celelalte transferuri sociale, aproape jumatate din populatie (adica 45%) s-ar fi situat sub pragul saraciei relative.
Deci fara pensii si ajutoare sociale, JUMATATE din ROMANIA ar fi moarta de foame.
Va rog, nu ma luati cu duma ca astia sunt toti tigani sau lenesi, ca va bag si pe voi la origini.
România are cei mai săraci copii din UE. Jumătate trăiesc în mediul rural, unde muncesc în loc să se joace, adorm flămânzi, ajung greu la școală și se simt marginalizați. Viitorului Romaniei ii e foame. Ce cetateni vor ajunge ei cand vor fi “mari”? Va spun eu: niste cetateni furiosi.
Comanda un pachet cu cartile mele
Costa 100 de lei si primesti ceva interesant tare de citit, basca faptul ca ma sustii ca jurnalist. O carte e cu poezii stranii si suave, alta e cu analize speciale despre lumea in care traim.
AICI E LINKUL de comanda.
XI i-a dat batranelului de Biden un ultimatum
Am urmarit cu mare interes aceasta vizita a presedintelui Chinei in SUA. Biden e un decrepit, dar Xi nu pentru el a vorbit in public cand a zis “Pamantul e incapator pentru toti”. E stilul chinezesc suav si diplomat de a spune ca o sa scoata cutitul.
Cand credeam ca am o idee buna de editorial pe tema asta, a aparut articolul de mai jos al lui Dan Diaconu, de altfel, foarte bine scris. Stiu ca multi nu il halesc pe omul asta, ca e ba rusofil, ba conspirationist, asa cum considera site-urile platite de ambasade sau de Soros.
Abordarile lui Diaconu pe teme economice mi se par mereu de bun simt si, daca cumva nu sunt de acord cu ele, tot le citesc, fiindca eu cred ca e nevoie sa ai cat mai multe perspective.
The Big Picture
de Dan Diaconu
Lumea de azi ne obligă să privim fragmentar lucrurile. Un conflict aici, o tragedie în altă parte, un genocid printr-o zonă care trepidează s.a.m.d. Sunt evenimente către care media ne canalizează. Privim îngroziți la succesiunea evenimentelor care sunt mitraliate către noi și rămânem tributari unui mod superficial de a privi realitatea. Acum ne îngrozim de-o crimă, iar peste două minute comentăm nurii vreunei vedetuțe împinse în fața publicului ca să-și crească tariful, pentru ca cinci minute mai târziu să înjurăm guvernul și peste alte câteva minute să ne dorim nu știu ce model de telefon.
Rămânând la nivelul suprafeței nu facem altceva decât să ne mișcăm precum o barcă rămasă captivă curenților și vânturilor Oceanului. Înțelegerea succesiunii evenimentelor ne obligă însă să coborâm în subteran pentru a vedea vectorii adevărați care mișcă întreaga menajerie a lumii de azi. Dacă rămâneți captivi pozei oficiale a întâlnirii Xi-Biden nu veți putea înțelege niciodată faptul că acolo s-a dat un ultimatum și că probabilitatea izbucnirii unui război de calibru în următoarele câteva luni este mai mare ca niciodată. Cum se leagă această întâlnire de instalarea de către ruși a unei noi rachete intercontinentale Avangard în silozul său este iarăși interesant și perfect logic în contextul evenimentelor pe care le vedem.
Și, la fel de logică este și ieșirea Băncii Japoniei din poziția de cumpărător al titlurilor de trezorerie americană. Iată câteva evenimente aparent disparate, dar care sunt cât se poate de coerente în contextul în care știm care-s vectorii principali.
Sper că vă amintiți de criza bancară americană din primăvară. Mulți o consideră acum îngropată, doar că, la fel ca mai bătrâna criză din 2008, nici aceasta nu a fost rezolvată. Elementele interesante abia acum încep să iasă la vedere. Spre exemplu, aflăm dintr-un raport de-al Federal Housing Finance Agency (vezi pagina 100) că în timpul crizei din primăvară băncile au împrumutat de la Federal Home Loan Bank System(FHLBS) mai mulți bani decât în timpul Marii Recesiuni din 2008. Asta chiar e o știre, dar trebuie să știi unde să te uiți. FHLBS este un vehicul guvernamental american organizat precum o bancă de ultimă instanță pentru zona imobiliară. Complicarea situației financiare americane a dezvoltat tot felul de asemenea vehicule care peticesc în timp real problemele tot mai dese de sistem.
Tot legat de respectiva situație de atunci, poate vă amintiți că gigantul JPMorgan a înghițit pe nemestecate First Republic Bank după ce aceasta intrase deja în prăpastie. E interesant de constatat acum că gigantul nu a reușit să plătească încă împrumuturile contractate de First Republic Bank la FHLBS. De unde știm asta? Cinci pagini mai la vale în același raport se specifică negru pe alb cum că 26.4 mld. $ împrumutați de First Republic Bank sunt în continuare „în aer”. Frumos, nu-i așa?
Dar de ce ne luăm noi de la un mizilic atât de mic? La urma urmei pentru 25 miliarde de dolari taica Dimon nici nu se întoarce de pe-o parte pe alta în somn. Însă din firimituri obținem adevăratul tablou. De exemplu să discutăm despre o altă sumă derizorie: 117 mld. $. Cum vi se pare această sumă? Raportat la dimensiunea sistemului bancar american e o mizerie, nu-i așa? Ei bine, această sumă are o semnificație fantastică deoarece reprezintă soldul pe care-l are disponibil FDIC(fondul de asigurare al depozitelor din băncile americane). Cum vi se pare acum suma? Cred că derizoriu e puțin spus în condițiile în care acest fond trebuie să protejeze deponenții din cele peste 4000 de bănci americane. Realizați, cred, cât de teoretice sunt „asigurările de stabilitate” de pe piața americană.
Doar că, dacă rămânem în mlaștina bancară tot nu vom realiza prea mult, astfel încât trebuie să căutăm problemele mai la rădăcină de-atât. În trecut am mai amintit fenomenul, dar acum va deveni complet scăpat de sub control. Este vorba de criza de lichiditate a trezoreriei americane. Rămase fără cumpărători pe piața reală - ca efect al sumelor din ce în ce mai inimaginabile care se învârt acolo - titlurile emise de trezoreria americană au fost nevoite să inventeze noi mecanisme de finanțare. Așa au intrat în horă băncile centrale. Și așa ne-am trezit cu Banca Japoniei ca principal finanțator al Trezoreriei americane, o situație cât se poate de aberantă. Doar că povestea e puțin mai veche.
Deteriorarea situației a început în momentul în care Rusia a ieșit de pe titlurile de trezorerie. Într-adevăr, nu au fost sume mari, dar suficient cât să provoace un dezechilibru în fragila situație a finanțării SUA. Atunci Japonia a preluat „povara” dusă până atunci de ruși. Mulți au pariat pe faptul că, rupându-se de dolar, Rusia va colapsa. Desigur și Rusia și-a calculat greșit investițiile deoarece și-a mutat deținerile de titluri și devize americane în titluri și devize europene. E ca și cum ai renunța la stăpân, dar te-ai oferi să investești în sclavul acestuia. Desigur, Rusia a crezut absolut eronat că prin forurile superioare europene mai e ceva rămășiță de creier, fapt contrazis de orice realitate. Dar să nu ne cufundăm în amănunte.
Dacă Rusia a produs o oarecare distorsiune, acoperită de ceilalți jucători din piață, mult mai masivă este lovitura dată…
Priveste zilnic NCN, un canal de stiri cu alt “ton” editorial decat ceea ce esti obisnuit. Il gasesti pe toate retelele de cablu in sectiunea alocata posturilor de news.
… de China care, după cum se vede, este vânzător net de trezorerii americane. Însă acum nu numai China e problema, ci și ... aliatul strategic, Japonia! Care-i problema cu Japonia? Întreaga sa economie este clădită pe o himeră, anume împrumuturile oferite direct de Banca Centrală. Problema este că, din rațiuni de menținere a relevanței economice, Japonia nu-și poate permite o creștere a dobânzilor. Însă FED-ul tocmai asta a transmis în sistem. Astfel, japonezii vor să facă imposibilul, anume să se izoleze de întreg sistemul financiar mondial și să continue finanțările la dobânzile curente. Cum poți face asta? Dacă mă întrebați pe mine, cred că e imposibil. Dacă-i întrebați pe ei vor spune că e perfect posibil datorită unui instrument magic: controlul capitalurilor. Oups! Asta e fix chestia aia „nedemocratică” practicată în toate țările care vor să se izoleze de devizele occidentale. Și uite-așa, Japonia caută să-și mențină competitivitatea prin măsuri demne de statele rivale. Asta însă înseamnă că nu mai poate face șotronul cu FED-ul pentru că-i apar distorsiuni majore în sistem. Așa se face că tendința japonezilor e să limiteze deținerile de titluri de trezorerie americane. Frumos, nu-i așa?
Treaba nu se oprește aici deoarece nu sunt singurii care fac mișcarea asta. Sunt o groază de alte state care nu sunt atât de aflate sub ocupație ca noi, bravii membri ai Occidentului Colectiv. Acestea sunt îngrijorate după ce au văzut gradul de „libertate” oferit de menținerea dolarului ca monedă de schimb. Astfel încât, mai pe șest, caută s-o șteargă de pe titlurile de trezorerie americane.
Mai e însă un element care, de asemenea, e problematic. Poate că tot ce am văzut până acum nu ar fi luat în serios în condițiile în care SUA ar reprezenta o economie cu adevărat solidă. Doar că treburile stau fix invers. SUA va termina anul în curs cu un deficit de peste 8.5% din PIB, ceea ce e absolut înfricoșător. De altfel, am atras atenția atunci când s-a observat clar accelerarea creșterii datoriei americane, spunând că deja s-a intrat pe o pantă care-o apropie de nesustenabilitatea absolută. Deficitul imens generează o cerere imensă de finanțare care trebuie satisfăcută. Cum partenerii „centrali” nu prea mai răspund comenzilor, Trezoreria a inventat altceva, anume un program de răscumpărare a datoriei. Cu alte cuvinte, dacă nu găsește parteneri în piață, Trezoreria își răscumpără propria datorie.
Acum vor sări din păpușoi experții care vor spune că nici măcar nu e o premieră un asemenea program. Așa e, doar că e o istorie interesantă. Un asemenea program a existat atunci când SUA avea un excedent bugetar, astfel încât s-a hotărât ca acel excedent să fie folosit la achitarea datoriei. Înțelegeți deci care-i problema: când a fost introdus programul, aveau în mod real cu ce să cumpere datoria. Acum, pur și simplu, Trezoreria va acționa atât ca vânzător cât și ca achizitor de titlui. Înțelegeți penibilul situației? Tu emiți titluri pentru că ai nevoie de bani, dar, pe partea cealaltă, tot tu ți le cumperi pentru că nu are cine. E o nebunie, specifică sfârșitului de joc.
„N-are cum dom'le, ei au tiparnița, rezolvă rapid povestea asta!”, vor afirma apăsat cei mai mulți. Hai să vă spun o snoavă: absolut toate imperiile și absolut toate țările care-au intrat în colaps au avut tiparnița și, în ciuda „instrumentului ultim”, absolut toate s-au scufundat din același motiv. Acum nu are cum să se întâmple altfel. Acesta-i tabloul, priviți-l și înțelegeți-l!
Iar dacă după ce vedeți toată chestia asta mai credeți treaba că discuția între Biden și Xi s-a axat pe fentanyl sau alte goange, însemnă că ați pierdut timpul citind materialul de față. De fapt DISCUȚIA a fost despre cu totul altceva. Xi i-a dat un ultimatum, iar asta s-a văzut din conferința de presă în care Xi a spus răspicat că e loc pe planetă pentru toată lumea. Asta i-a spus, în mod sigur și lui Biden: e loc pentru toată lumea pe planetă, dar a venit momentul să-ți ocupi locul pe care-l meriți. Dacă nu, „bucuroși le-om duce toate”. Mă rog, trebuia să adaug și o pastilă de final. :)
Ceva foarte fain
Am gasit asta pe un site www.fost.ro, mi-a placut colorizarea unor fotografii uitate cu mari scriitori ai Romaniei. Si asta e o arta!
Alexandru Vlahuta
Vasile Alecsandri
Barbu Stefanescu Delavrancea
Romanii fac misto la greu, dar trist e ca tot ei i-au votat
Poemul de azi
Poezia de azi imi apartine. Sper sa va placa.
the dark side of the king
a fost odata un rege luminos
care spunea
asa am trait, asa si voi muri
luminos, pesteluminos si prealuminos
era un rege dealer de durere
era un rege binefacator
captiv in cazematele durerii
era un rege mort de dor
in alta parte a spitalului lumesc
pe strazile imputite din Damasc
unde bogatii din Maktab Anbar cantau
acolo unde ingeri nu se nasc
si nici lumina Soarelui nu e de ajutor
plangea ranit un ofiter cu ochelarii sparti
cantand dintr-o tigara fara scrum
fiind si el un rege de odinioara
c-un glont in mana si cu ochiul stors
e doar iluzia vietii fara sens
era ce suntem mai mereu
e frigul din caldura unui dumnezeu
e zgomotul sarat al unui contrasens
sa vii-ntr-o dimineata pe la mine
sa se aplece in fata noastra permanent
trecutul viitorului ce ne transforma
din litere in regii de moment ai unui patrunjel
e intuneric, fi-vom fara paine
ingerii arsi ai unui sentiment