Opus nr. 131 - De ce Ciolacu merita laudat. Despre viitorul copiilor nostri. Rares Bogdan primeste de la Boc bani de 10 rolexuri
Premierul Marcel Ciolacu a anunţat, sâmbătă seară, că Austria "şi-a flexibilizat poziţia în ceea ce priveşte spaţiul Schengen şi este de acord cu ridicarea graniţelor aeriene pentru România". "Asta înseamnă că românii nu vor mai sta la cozi interminabile atunci când zboară în interiorul Uniunii Europene", a explicat el.
Este cea mai importanta veste din ultimii zece ani despre politica externa a Romaniei, un “domeniu” unde nu am contat deloc si unde am fost reprezentati de nevolnici. Ma refer in primul rand la primul turist al tarii.
Premierul Ciolacu merita toate aplauzele, fiindca, vad ca uitati repede, acum nici 10 zile, presa se smiorcaia ca JAI (Consiliul Justitie si Afaceri Interne) ne-a dat iar un sut in popou si ca Schengen se va amana sine die. Uite ca Ciolacu chiar a spart gheata.
Va spun sincer ca prea putin imi pasa la cati ani s-a luat bac-ul Ciolacu, fiindca m-am saturat de oameni de stat frumosi, cu 3 doctorate si impotenti/incompetenti.
Adevaratul politician si om de stat e ala care FACE. Care marcheaza. Iar Ciolacu a dat o lovitura de imagine si ne da speranta ca putem reveni la masa mare a Europei, de unde am lipsit nepermis de mult.
Bineinteles, exista si imbecili precum Dacian Ciolos care zice azi:
Da, este un început bun această veste, dar nu avem de ce să fim fericiţi că acceptăm mila, nu sărim în sus de bucurie pentru «osciorul» austriac atunci cand vorbim de dreptul nostru european. Responsabilitatea guvernului şi a preşedintelui este să obţină un calendar precis pentru întregul proces de aderare", a punctat fostul premier.
Ciolose, se numeste negociere ce a facut Ciolacu. Cum a rezolvat-o, treaba lui, daca au pus umarul Licuricii din SUA, treaba lui.
Important e ca a castigat Romania. Sigur ca nu e destul, dar va veni si faza cu granitele terestre. In aceasta negociere, granitele aeriene deschise reprezinta un compromis de imagine al Austriei, ca sa nu se spuna ca a inghitit tot broscoiul,
Dar Romania a castigat si asta i se datoreaza lui Marcel Ciolacu.
Este admirabil cum lucreaza Statul Paralel, trebuie sa o recunosc. “Ancheta” de la UMg4Media a fost publicata sambata, frumos, ilegant, ca sa aiba romanii ce se mestece peste week-end si sa il estimeze ca pe un non-subiect.
”Procedura de achiziție publică s-a desfășurat cu respectarea normelor legale privind achizițiile publice, iar eventualele abateri nu reprezintă decât aspecte de natură administrativă și care implică remedii administrativ-jurisdicționale, inclusiv prin contestarea în fața instanței civile”, este concluzia procurorului care a clasat dosarul BMW-urilor de la DNA, potrivit ordonanței consultată de G4media.ro.
Va dati seama ce mermeleala in acest dosar? Procurorul a verificat licitația prin care Poliția Română a cumpărat sute de autoturisme BMW de la dealerul Automobile Bavaria, controlat de omul de afaceri Michael Schmidt, amicul președintelui României Klaus Iohannis, nu a gasit nimic suspct, ahahahahaha, asa ca a clasat ancheta pentru abuz în serviciu.
Procurorul de caz este Paul Dumitriu, numit adjunct interimar al DNA în acest an. El a fost șef de secție în cadrul DNA pe vremea lui Kovesi. În trecut, procurorul Dumitriu a fost consilierul fostului ministru al Justiției Monica Macovei.
Cu totul intamplator, da?
Acum vreo cateva saptamani, o persoana extrem de speciala din viata mea si care e si un parinte superb, un om care ne-a vazut devenirea ca parinti, ca familie, ne-a bagat un cui in inima: nu credeti ca ar trebui sa il testati profesionist pe Stefan, sa vedeti daca nu e supradotat?
Haha, ne-am zis, sa nu ne ambalam, suntem parinti peste medie de destepti si dezvoltati emotional, dar nu e cazul, nu are cum sa, e un copil super misto, crescut in dragoste, educatie, disciplina, dar nu are cum… lasatz…
Dar cuiul din suflet a nascut bacteriile indoielii. Dar daca… semne ar fi, daca era sa citim ce zic “manualele” de evaluare, “semnele” erau mai mult decat prezente cu niste “minusuri” mari gen supradotatii sunt adeseori dark, violenti social cu alti copii sau maturi, mai… “speciali”.
Din intrebari in intrebari, am ajuns la concluzia ca, daca e sa fie testat, sa fie de cineva cu expertiza si asa am ajuns la un centru/institut cu evaluatori profesionisti, pregatiti pentru copiii “gifted”, o nuanta misto in engleza, care nu are in lexic decat acest termen superb pentru a defini supradotatii.
De la oamenii din Centru Gifted Education am aflat multe. Ca tone de copii din Romania se pierd efectiv fiindca nu sunt testati si descoperiti ca fiind supradotati. Am aflat ca IQ-ul conteaza, dar nu e definitoriu in aceste vremi, fiindca testele de evaluare sunt mult mai complexe si ating layere complexe care scaneaza personalitatea, adaptabilitatea, verbalizarea, gandirea structurata, si chiar si asa, testele sunt screenshots ale varstei de moment, si ca, daca ar fi sa fie descoperit copilul nostru ca fiind supradotat, munca de parinti abia incepe si trebuie sa fie regandita potrivit revelatiei.
Ne-am dus saptamana trecuta cu Stefan la testare cu inima stransa, si ca sa nu se simta o vita luata la scanner, i-am zis ca totul e o joaca de la NASA, care vrea sa evalueze din timp ce copii pot deveni intr-o zi cosmonauti si ca, si de nu vom primi raspuns, tot va fi distractiv, pentru ca esecul e ok si doar putini oameni din miliarde se suie pe Luna. In sinea mea, am sperat ca va pica. Ca vreau sa fie ca mine si ca ma-sa, sa fie prostalau frustrat ca nu isi va atinge potentialul, sa bea si sa f… ca ta-su cand va fi mare, sa ia viata seren si rational ca mami, care e o desteapta.
Cu speranta asta l-am lasat pe agariciul nostru timp de trei ore ca sa faca doua teste profesionale, el, o cefitza proaspat tunsa la barber shop, doi ochi cacanii si o pereche de pantalonasi baby blue.
Nici n-am iesit bine din cladire ca evaluatoarea a si venit dupa noi putin speriata. In rastimpul de 5 minute trecuse de doua intrebari din primul test si Fane i-a zis doamnei ca stie despre ce e vorba. Temerea doamnei era sa nu fi fost noi ceva parinti cretini si il fi testat anterior pe copil, caci nu ar fi fost ok. Am linistit-o ca nu a mai facut nimic, niciun test. Si am plecat.
Si am venit dupa trei ore si l-am gasit relaxat, raspunzand again and again, privindu-ne prin geam impasibil.
Apoi am plecat si ne-am hahait la Antipa. Apoi la mall-ul Promenada unde, la ceva tratorie, Fane s-a plantat la bar si a comandat pentru parinti doua mar ghe ri tah si pentru el o cafea decof, stand atent cu felinarele la barman sa vada cum le prepara, fiindca a mai vazut el la Napoli ca barmanul a pus zahar pe marginea paharelor, in loc de sare.
Si gata. A revenit la starea de copil in care a baut jumate de piscina la hotelul in care am fost cazati, apoi am ascultat pe masina toate cantecele cu toamna pe care le stiam de la Iris la Tudor Gheorghe.
Si a venit si rezultatul de la primul test, cel mai important, sec si… Aia e, are o cifra PESTE standardul de supradotati.
Si liniste.
Ai avea impresia ca parinte ca ti se datoreaza intru totul. Unii zic gena/genetica, noi zicem Dumnezeu, sa nu va suparati ca ni se rupe despre ce credeti voi ca e. Sigur, sunt miliarde de secunde de iubire, pupici, discutii, fermitate, constanta, autoironie, sarcasm, umor, carti peste tot, o bona exceptional de calda si smart, profesori extra, sport, prieteni inimaginabil de speciali, o scoala super misto, bunici mai dulci ca o bucata de prajitura cu mere, doua pisici, trei catei din care unul mort, multa muzica, prosteala, poezie, muzee, tone de timp petrecut impreuna piele la piele, inima la inima, mereu cautand impreuna sa ne miram de orice.
Dar Lui i se datoreaza.
Nu e o povara, ne-au spus cei de la Centru. Poate fi pentru el daca nu vom fi atenti de acum. Poate deveni daca va sta intr-un sistem educational jegos care il va face sa se simta prost si izolabil. Poate insa fi o bucurie pentru el daca va fi alaturi de oameni care sa ii arate cum sa isi atinga potentialul real.
Poate fi senzational pentru parinti ca noi daca vom accepta sa ne educam alaturi de profesionisti care sa ne ghideze asumat spre ce se poate face cu un omulet ca el. 6 din 100 de copii din Romania au elemente reale de supradotare DACA sunt testati. Daca nu sunt, raman speciali, dar se izoleaza singuri, ca sa nu fie bully-iti de anturaj care “se rade” de ei ca sunt “andikapatsi”.
Textul meu e un semnal de prietenie si mana intinsa din partea mea si a sotiei mele pentru toti parintii care cred ca nu e cazul, care cred ca ar putea avea un copil smart, dar nu musai gifted/supradotat. Sa intelegeti, puteti fi tractoristi sau mecanici, academicieni sau ingineri, talentul/IQ-ul nu tine cont de bani sau educatie, nu musai. Daca sunteti curiosi, imi scrieti pe liviu@ncn.ro sau pe 0720 00 88 88.. Va voi indica ce trebuie sa faceti, daca va decideti.
Am fost un copil super smart dintotdeauna. Poate supradotat, acum nu mai conteaza. Parintii mei nu au avut stiinta si posibilitatea sa faca ceva, fiindca tara si timpurile le-au fost piedici, desi au facut TOT ce au putut pentru a-mi da iubire si carti. Adeseori, nu e destul pentru copiii care sunt peste.
Si m-am pierdut, in sensul potentialului neatins. Nu am avut sansa sa intalnesc copii ca mine, m-am plictisit maxim la scoala, am devenit un rebel, un anti-sistem. Am sfidat tot, m-am pishat pe facultate si mi-am creat, frustrat fiind, jocul meu. Am continuat sa invat, sa fiu curios, sa inghit carti si experiente, nu sunt suparat (acum) ca nu am ajuns sa termin Harvard, fiindca imi dau seama ca nu mai conteaza, ca roman fiind, nici viza nu puteam lua in 1999 ca sa merg unde se facea educatie, daramite bani de un avion, cand eu aveam doua camasi, niste pantaloni de tercot, o geanta din piele roasa in care imi caram aerul saraciei si ca nu puteam urca nici in troleu sa ajung mai repede la job, daramite sa imi permit un dictionar.
Fiindca Statul ne-a violat tuturor celor de varsta mea potentialul real de educatie, imi doresc sa nu mai facem NOI, parintii de azi, nimic gresit cu copiii nostri carora acum le putem da snitele, adidasi, iubire si sustinere.
Am 44 de ani si simt ca am castigat la Loto prin copilul meu. Ca si marii castigatori, am sansa sa distrug totul si sa falimentez ca milionarii de ocazie, nestiind ce sa fac cu banii. Dar copilul nostru nu e un milion de dolari. Eu stiu sigur ca e mai mult de atat si avem de gand sa nu ratam aceasta SANSA, de a dovedi ca orgoliul si parerile noastre de parinti conteaza mai mult decat viitorul lui POSIBIL.
E posibil, nu cert. De aia, ma rog lui Dumnezeu sa inteleaga ca suntem recunoscatori si sa ne lase teferi pe toti sa ne desavarsim datul de parinti adevarati.
Hai, ca e bine. Misu, pisoiul meu supradotat, zice ca, plm, trebuie sa ne impotrivim mereu ordinii prestabilite, frustratilor care zic ca nu se poate.
Totul e bine cand incasezi de la partid
O dezvaluire foarte tare de la Gazeta de Cluj.
Boule, schenghen pe aeroport era vb de max 5 min. La vami se sta cu zilele pe ambele sensuri! Asta ne dorim Esti un pupincurist?
RB e un mincinos notor
Inca nu a rez cu 10 aug