Opus nr. 168 - "UNTOLD Dubai e o escrocherie!", zbiara fanii pe internet. Evenimentul e un fiasco total: mai sunt 24 de ore si nu sunt anuntati artistii care vor "canta"! Sacha Dragic, šta se dešava?
E haos total in ograda UNTOLD dupa dezvaluirile mele referitoare la pedofilul gay Bogdan Buta.
Evenimentul Untold Dubai, anuntat de cateva luni cu surle si trambite e pe sponci:
Pe de o parte, pe pagina de Instagram, Untold a anuntat un soi de “orar” pentru evenimentul din Dubai, dar cu o “paleta” de artisti saracacioasa.
Pe site-ul oficial, sunt anuntati semnificativ mai multi artisti, dar doar cu “numele” si nimic mai mult.
Peste tot apare mentiunea: “to be announced”.
Mai sunt 24 de ore si nu se stie nimic: artistii anuntati pe site cu “to be announced” mai vin sau nu? cand vor canta? pe ce scene?
Ca niciodata, Buta pedofilul gay si echipa sa de sclavi si-au inghitit guitatul.
Pe Tik Tok, pe reddit, pe Insta, e haos total. Fanii sunt ingrijorati de toate aceste “red flags”, unii spun clar ca e teapa, escrocherie, mai ales ca pe canalele de socializare circula discounturi de 50 la suta la biletele Untold ceea ce nu s-a intamplat niciodata!
Pe pagina dansatorului Emil Rengle, gay asumat si fost iubit de-al lui Bogdan Buta, patronul Untold, fanii il iau la intrebari:
Pe siteul festivalului dubaiez, exista o harta unde ar fi trebuit deja sa fie expuse detalii lamuritoare pentru participanti. Cand colo… nimic. Blanao.
La sectiunea news, ultima stire e de acum 14 zile si e un blabla fara importanta. In afara de textul cu Tiesto, ultimele “stiri” au fost publicate acum 83 de zile!
Sacha Dragic, partener cu Bogdan Buta in evenimentul Untold Dubai, unde a bagat milioane, si care e si patronul Superbet, cea mai mare casa de pariuri din Romania, tace asurzitor.
Nu a reusit sa managerieze viguros “problema” Buta, nimeni nu a pus botul la retragerea pedofilului gay din functiile executive, cata vreme el a ramas actionar la Untold.
Daca evenimentul din Dubai va fi un esec, cum va continua Untold la Cluj, mai ales ca Buta are o scrisoare de garantie enorma pusa gaj la banca?
Mai sunt 24 de ore si totul e in aer.
Ce scriam in septembrie 2023 despre “baiatul destept” de la Tinmar (si nu m-ati crezut)
In septembrie 2023, publicam ancheta de mai jos (dovada AICI), despre cum a oprit miliardarul de la Tinmar Energy un control ANAF care constatase ca “baiatul destept” a exportat profitul catre o firma paravan si a apoi a cerut subventii de la stat…
Dezvaluirea mea si documentul aferent au alt sens acum, nu?
Ia sa mai cititi odata, cu mintea de acum…
Ancheta Strict Secret despre profiturile imense ale grupului Tinmar condus de Augustin Oancea, baiatul cel mai destept din istoria tradingului de energie din Romania, a fost citita de toti deputatii si senatorii din Parlamentul Romaniei, de premierul Marcel Ciolacu si de membrii Guvernului.
Am avut grija chiar noi sa ii informam pe toti despre ea, nu ca ar fi vreo problema cu profitul de 400 000 de euro pe ZI al unui antreprenor roman, ci ca Augustin Oancea a jucat ILEGAL in timpul crizei de energie si ca raportul ANAF care a stabilit practicile murdare sta la sertar de mai bine de un an, fara consecinte din partea institutiilor statului care se ocupa in mod specific de asemenea practici.
Dar a existat vreodata acest raport de control al ANAF care a ajuns sa fie cotat drept o legenda jurnalistica?
Cand Stelian Negrea, jurnalistul de investigatii de la Newsweek a publicat acum un an un material sugerand ca ANAF a facut un control special si a constatat ca Oancea a exportat profitul catre o firma paravan si a cerut subventii de la stat…
… patronul Tinmar a cerut imediat un drept la replica in care recunostea controlul (a facut-o in 18 octombrie 2022), dar NEGA existenta oricarui proces verbal.
“Raportul ANAF folosit ca sursă pentru informațiile apărute în articol nu există. Societatea noastră este supusă unui control ANAF dar acesta nu este finalizat, nu a fost transmis societății noastre nici un proces verbal de control, așa cum prevăd normele legale, nu avem cunoștință de nici o sancțiune formulată de organele de control vis a vis de activitatea societății Tinmar Energy”, afirma la acea vreme Oancea de la Tinmar Energy într-un drept la replică.
Noi insa avem DOVADA ca Oancea a mintit cand a dat acel drept la replica! De unde stim? Fiindca avem raportul pe care vi-l prezentam in exclusivitate si care arata ca documentul intitulat “Raport Control” a fost incheiat si SEMNAT la data de 12 septembrie adica cu multe zile inainte de dreptul la replica mincinos si isteric al lui Oancea de echipa de specialisti ANAF compusa din Cirpian Luca si Constantin Nistor.
Cei doi inspectori ANAF demonstreaza temeinic, pas cu pas, procedeul prin care Oancea, folosindu-se de o firma paravan - Lord Energy SRL, detinuta de un off shore - a vandut energia electrică la un preț mai scăzut de pe piață și și-a diminuat artificial profitul.
Sa citim putin din raport:
Lord Energy SRL, firma-paravan, a revandut apoi energia la prețul pieței și a contabilizat profitul. Fiscul susține că Lord Energy SRL a fost proiectată special, pentru această schemă financiară, astfel încât să permită companiei afiliate Tinmar Energy să primească subvenții de la stat.
ss
Asa cum constata in premiera la acea vreme jurnalistul Stelian Negrea, banii publici au acoperit diferența dintre prețul energiei electrice achiziționate din piață de Tinmar Energy și prețul subvenționat de către stat. Problema are și o cauză mai profundă. Traderul a cumpărt energia electrică la preț ridicat de pe piața PZU (Piața pentru Ziua Următoare), unde sunt prețuri foarte mari și unde jucătorii ar trebui să se cumpere doar cantități mici de energie electrică.
Această piață a ajuns să reprezinte jumătate din tranzacțiile naționale, deși nu a fost proiectată pentru acest scop.
Apoi, Tinmar Energy SA a denunțat contractele de furnizare a energiei electrice cu o serie de consumatori și s-a retras și poziția de furnizor de ultima instanță - piața unde sunt preluați toți consumatorii care rămân fără un furnizor de energie electrică.
FRAGMENT DIN NOTA DE CONTROL A FISCULUI:
“Vă înaintăm alăturat un raport privind verificările efectuate la societățile Tinmar Energy SA și Lord Energy SRL cu privire la tranzacțiile cu energie electrică efectuate de aceste societăți în perioada 2021-iulie 20-2022.
În urma controalelor efectuate la cele două societăți au fost constatate următoarele: există indicii rezonabile privind apartenența societății Lord Energy SRL la același grup de societăți afiliate/controlate cu/de societatea Tinmar Energy SA; livrările de energie electrică de către Tinmar Energy SA către Lord Energy SRL au început în luna aprilie 2022, data de intrare în vigoare a Ordonanței nr. 27/18.03.2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei; practicarea de către Tinmar Energy SA a unor prețuri de vânzare diminuate față de prețul de pe OPCOM-PZU în relația cu clientul Lord Energy SRL a condus la un transfer de profit de la Tinmar Energy SA către Lord Energy SRL și la creșterea costurilor cu achiziția energiei electrice de pe PZU, respectiv la diminuarea profitului societății Tinmar Energy SRL; creșterea costurilor cu achiziția energiei electrice în cazul societății Tinmar Energy SA a avut ca efect și calcularea unei subvenții mai mari de primit de la bugetul de stat”, cita acum un an Newsweek din nota de control a ANAF.
Ce va putem spune noi, cei de la Strict Secret, este ca raportul exista si ca avem si un detaliu important din el, mentionat chiar la finalul documentului, si anume constatarea inspectorilor ANAF cum ca Tinmar energy avea de incasat estimativ la luna septembrie 2022 de la bugetul de stat imensa suma de 320 de MILIOANE de lei, potrivit prevederilor OUG 118/2022.
Sa nu o mai dam dupa cires, raportul ANAF arata ca Tinmar Energy si schema sa financiara au dus la fraudarea bugetului de stat cu o suma imensa. Raportul asta ar fi trebui sa aiba niste consecinte grave.
Ei bine, ciuciu! De circa un an, peste raport s-a asternut praful uitarii, fiind uitat intr-un sertar la ANAF, asta pentru ca telefoanele date de “tutorii” lui Oancea din “statul paralel” au functionat.
Cand ne mai povesteste domnul Marcel Ciolacu despre echitate economica si tratament corect pentru toti agentii economici, sa il roage pe popa Marcel Bolos, ministrul Finantelor, sa scoata de la naftalina raportul si sa ii dea drumul sa respire intru traseul normal pana la un procuror. Care ar trebui sa stie ce sa faca cu el, daca nu cumva il apuca rusinea si se autosesizeaza de la aceasta ancheta jurnalistica, cum ar fi si normal.
Vasile Dancu baxeaza 143 000 de euro ca sa faca „monitorizare culturala” la proiectul terminat „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”! Incredibil, ce tzeparau!
Timisoara pare ca devine a doua casa a domnului Profesor Vasile Dancu, lider de prim rang al PSD, care, dupa sustinerea primita de la filiala timisoareana a partidului in vederea unui post de europarlamentar, iata ca primeste si un superb bonus financiar: casa de sondaje IRES, detinuta din umbra de Dancu, a „impuscat” ieri un contract baban de „monitorizare culturala” pentru stupefianta suma de 143 000 de euro!
Proiectul cultural a fost unul cu o vizibilitate modesta in Romania, dar, no, acum ca e gata, de ce sa nu se faca si o inutila „monitorizare culturala” pentru ca dom’ Profesor sa mai „aglutineze” niste banet?!
Austeritate sa fie, dar pentru catei, nu pentru liderii mari ai PSD!
„Abordarea cercetării va pleca de la constatarea că programul TM2023 a pus accentul într-o mare măsură pe nevoia de a completa idealul excelenței culturale și artistice și succesul numeric la public, cu accentul pus pe implicarea și pe efectele resimțite de oameni, public, decidenți și profesioniști, rolul și impactul asupra acestora în proiectele și experiențele culturale, prin abordări cu o dimensiune de intervenție culturală sau socială, prin educație. Analiza va urmări cu precădere dinamica relației cu publicul în cazul proiectelor și evenimentelor din Programul TM2023. Parametrii minimi de validare a cercetării cantitative cu privire la operatorii culturali incluși în Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”– cum implică aceștia publicul, cu ce succes etc. –, pentru ca studiul să fie considerat reprezentativ: minim 60% dintre entitățile înregistrate în program pe toată durata acestuia, și minim 80% pentru perioada 2021-2023. Durata chestionarului trebuie să fie de minim 20 de minute, de preferat CATI sau CAWI. Parametrii minimi de validare a cercetării cantitative cu privire la implicarea publicului din regiunea Banatului (altul decât cei din Timișoara) pentru a identifica tipologia categoriilor de public, preferințe și tipare de consum, vor presupune: proiectarea și aplicarea a 3 sondaje de opinie pe eșantioane de minim 385 de persoane fiecare, CATI, CAPI sau CAWI”
o parte din blablaurile prezente in caietul de sarcini
De unde va veni scânteia declanșatoare?
de Dan Diaconu, analist
Știți cum poți vedea crăpăturile de narativ? Privind cu atenție la detalii. Imaginați-vă o petrecere luxoasă. Pur și simplu, mergeți pe stradă și vedeți o grădină șic în care servesc chelneri eleganți. Participanții coboară din limuzine ultra-luxoase, sunt îmbrăcați cu haine care au costat o avere, iar femeile își etalează bijuterii de-o rară eleganță. Te captivează întregul eveniment, doar că, după ce ești cucerit de priveliște începi să vezi detaliile care nu cadrează. În spatele grădinii e un câmp de porumb unde, din când în când, câte un participant se duce să se ușureze. Cum vine asta? Petrecere de lux în care participanții își fac nevoile ca la țară? Apoi vezi că rochiile acelea strălucitoare sunt făcute din hârtie și materiale ieftine, că se mai desfac și imediat apare o fătucă îmbrăcată în blugi care „repară”. Și-abia apoi realizezi că undeva se află niște camere de filmare și că totul e butaforie. Se toarnă un film. Nimic nu e real, doar iluzia care te-a făcut să crezi că ai ajuns lângă niște miliardari veritabili.
În mare asta se întâmplă în lumea reală de câteva sute de ani încoace. Tot felul de minciuni, care mai de care mai gogonate, sunt aruncate în față pentru a cuceri narativul. Și când te-ai dumirit că de fapt ai de-a face cu aceeași minciună, apare „noul detergent revoluționar” care-ți captează atenția.
Azi o să ne uităm cu atenție sporită la piața americană, chiar dacă mulți mi-au spus că articolul anterior a fost „prea tehnic”. Părerea mea e că am descris destul de limpede fenomenul și am explicat cât se poate de clar termenii. Vă solicit atenția nu pentru a-mi etala cunoștințele, ci pentru a vă arăta unde anume trebuie să priviți. Nu de alta, dar ceea ce se întâmplă e unic; veți avea nevoie de aceste noțiuni pentru a înțelege lumea, dar și pentru a le povesti nepoților nebuniile de după 2020(aș spune chiar de după 2008!). Așadar, la fel ca la ipotetica petrecere, ne vom uita acum cu ceva mai multă atenție la detaliile pieței financiar-bancare americane.
Prima ciudățenie care ne sare în ochi este un ciudat dezechilibru: în timp ce piața americană de acțiuni este la maxime absolute, cotațiile băncilor se zbat la niveluri banale. Nu ne vom uita la marile bănci pe moment, ci la băncile regionale, cele care au făcut „petrecerea” de anul trecut. Vă amintiți, nu-i așa? Ei bine, privind cotațiile vom observa limpede că toate aceste instituții se află în cădere liberă în ultimii doi ani. De ce oare? Care-o fi problema lor? Și cum de avem o asemenea divergență între „economia care duduie” și zona financiară care se zbate în banalitatea minimelor istorice? Până la urmă, într-o economie coerentă, atunci când piața o ia în sus, majoritatea covârșitoare a participanților se află în evoluție ascendentă. Aici e diferit, iar buba e că finanțatorul - adică responsabilul pentru succesul campionilor - se zbate în banalitate, în timp ce „rezultatul muncii lor” e pe culmile gloriei. Iată imaginea câmpului de porumb în care-și făceau nevoile „miliardarii” din povestea de la începutul articolului. Amănuntul descris trebuie să ne tragă un puternic semnal de alarmă.
De fapt ce se întâmplă? Nu toți participanții la piața de capital americană sunt bizoni. Cei care mișcă banii știu bine care-i situația și, în disperare de cauză, mută banii în „campioni”, fugind de „păduchi”. Bănci de care nu ați auzit până acum, precum Western Alliance Bank, Comerica, Key Bank, Valley National s.a.m.d. se zbat să supraviețuiască la fel ca peștele ajuns pe uscat. Se mișcă spasmodic, sperând că o minune le va salva.
Dar, totuși, ce se întâmplă? Să ne uităm ceva mai aplicat pentru a înțelege povestea. O să luăm o bancă regională din New York, denumită Flagstar. Banca este deținută de New York Community Bancorp, o structură tip holding aflată în spatele băncii. Recent banca a cunoscut o erodare bruscă a cotațiilor după ce a anunțat pierderi de 36 de cenți pe acțiune. Pierderile vin din împrumuturile acordate în zona imobiliară, călcâiul lui Ahile fiind ... imobilele comerciale. Povestea pierderilor înregistrate acum de Flagstar este una tipică: în momentul în care s-au văzut primele pierderi rezultate din împrumuturile de pe piața imobiliară, auditul băncii a recomandat acoperirea găurii cu ... și mai multe credite. Exact ca în 2007-2008! Banca s-a conformat, iar acum are o gaură cât casa. Ca să înțelegeți la ce nivel se discută, un proiect imobiliar de birouri care acum un an era estimat la 200 milioane $ și pentru care s-a primit un credit de 100 milioane $, este acum reevaluat la aproximativ 30 milioane $. Proiectul este deci falimentar, iar creditorul se înregistrează cu un minus de 100 milioane de dolari(nu 70 cum ați crede deoarece acei 30 milioane nu sunt cerți, ci sunt supuși procesului de lichidare).
„Schimbarea paradigmei comerciale” a SUA, văzută până acum ca un succes, o modernizare de infrastructură, a creat câțiva giganți, aruncând în aer tot ceea ce înseamnă vad comercial. Astfel, peste noapte, magazine de proximitate, mall-uri, centre comerciale altă dată populare, s-au trezit fără clienți. Iar pustiul de clienți vine la pachet cu abandonul. Așa au apărut „orașele comerciale fantomă”, prin care nici vântul nu se mai încumetă să bată. Pe-acolo mai sunt doar câini vagabonzi, homeless și alte vietăți sălbatice sau sălbăticite. Culmea, nici măcar spațiile de birouri, aceste neo-fabrici ale erei post-industriale, nu mai au căutare, cotațiile scăzându-le brusc. Asta în timp ce de la vârful statului american se marketează o fabuloasă revenire a economiei.
Ceea ce vedeți la acest nivel este doar vârful aisbergului. Nu căderea pieței și pierderile directe rezultate din credite sunt problema ci, la fel ca în 2008, instrumentele derivate având suport în imobiliare. Așa cum scriam recent pe contul meu de Telegram, o statistică ar trebui să ne pună iar pe gânduri serioase: în 2008, piața Collateralized Debt Obligation(CDO) era de 400 mld $, în timp ce acum piața Collateralized Loan Obligation(CLO) este de 1.25 tln. $. Chestiunea e cât se poate de relevantă în ceea ce privește impactul actualei stări de fapt deoarece CLO sunt, la rândul lor, produse de bază pentru derivări ulterioare, așa cum am explicat în mai multe rânduri.
Ceea ce se întâmplă acum pe piețele americane e o nebunie absolută. În timp ce unii încearcă să scape de acțiunile băncilor cumpărând titluri în sectorul tehnologic, mult mai la modă acum, adevărații insideri își vând din acțiunile deținute. Un semnal a fost dat de Jeff Bezos care vinde acum pe vârf. Nu-mi dau seama care e ținta pe care o urmărește, dar ieșirea pe cash ne poate indica o urgență maximă.
De altfel, e foarte ciudat și semnalul de sell dat de Goldman în raportul către clienți. Atingerea maximului istoric al cotațiilor „egalizează” poziția lui Jeff Bezos cu recomandarea celor de la Goldman. Dacă vă amintiți, la fel s-a întâmplat și în 2008, atunci când Goldman „a întors armele” după ce fusese artizanul întregii fraude mizerabile. Doar că atunci Goldman s-a întors la 180 de grade pe cont propriu, în timp ce le recomanda clienților „produsele derivate sigure”.
Tot ceea ce se întâmplă îmi sugerează cât se poate de clar că suntem în pragul unui dezastru cu impact sistemic. Rămâne să vedem când se va petrece toată nebunia. De fapt întreaga situație devine absolut halucinantă deoarece, așa cum am subliniat de mai multe ori, nu mai suntem în situația în care o singură bulă speculativă să genereze o criză, ci una în care numeroase bule speculative gata umflate se vor sparge una pe alta la prima explozie. Interesant e de văzut care dintre bulele formate va face prima dată poc, constituindu-se în declanșatorul meta-crizei.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa.