Opus nr. 182 - BREAKING NEWS! România a câștigat procesul Roșia Montană cu compania Gabriel Resources! Misterul BRK, firma de brokeraj clujeana
România a câștigat în dosarul Roșia Montană în care Gabriel Resources cerea despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari, potrivit Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţi. Decizia a fost anunțată inițial vineri seara de către premierul Ciolacu, după săptămâni întregi în care din partea Guvernului au fost transmise semnale cum că România ar putea să piardă procesul și să fie obligată la penalități uriașe.
Conform documentului prin care s-a comunicat hotărârea, decizia a fost luată cu majoritate și stabilește inclusiv o serie de daune pe care compania Gabriel Resources va trebui să le plătească României, sume de bani care țin de cheltuielile de judecată. În total este vorba de circa 1,1 milioane de euro, 30,3 milioane de lei și 0,928 milioane de dolari.
Totodată, conform deciziei, Gabriel Resources trebuie să mai plătească circa 1,4 milioane de dolari pentru costurile procesului de arbitraj.
Guvernul a transmis presei o copie a deciziei luată în acest caz (foto mai jos):
Observatiile mele despre victoria Romaniei impotriva RMGC
Marcel Ciolacu a stiut de cel putin o luna despre verdictul Curtii Internationale de Arbitraj, nu discutam aici despre o instanta judecatoreasca in adevaratul sens al cuvantului. Ciolacu a folosit cinic informatia ca sa isi faca campanie si ca sa inflameze degeaba Romania. Asta spune multe despre caracterul sau.
Romania a avut un noroc porcesc. Au fost facute greseli enorme din punct de vedere tehnic din partea guvernelor Romaniei, este minune de la Dumnezeu ca am batut desculti echipa de avocati de top ai RMGC
Prin aceasta sentinta unica in lume si care va deveni precedent, se termina cu smenurile rechinilor speculanti din zona mineritului de aur si alte metale pretioase. Dar verdictul este si un semnal enorm de mumu dat intereselor lui Soros care si-a bagat coada in raptuirea bugetului Romaniei
BRK, casă majoră de brokeraj bursier, divulgă că deţine peste 1 milion de acţiuni emise de compania canadiană Gabriel Resources, cu puţin timp înainte ca România să îşi afle decizia în dosarul Rosia Montana aşteptarea fiind ca ţării să îi fie impuse despăgubiri substanţiale la plată. BRK este din Cluj-Napoca.
Asta e informatia pe care trebuie sa o aprofundam si ma voi asigura ca vom sapa temeinic impreuna cu ziaristii din Clubul Roman de Presa. Cine sunt securistii din spatele firmei de brokeraj BRK care au vrut sa profite de posibilul cadavru al Romaniei in cazul Rosia Montana, daca verdictul era pe invers, de unde stiau ei in decembrie ca trebuie sa cumpere actiuni in proiect, cine plateste actionarilor minoritari ai BRK pagubele acestei investitii paguboase si cine ii sustine din BVB. Ah, sa va spun cine e in poza: o tantica pe nume Monica Ivan, CEO BRK, dar ea e o fatada, si Radu Hanga, seful BVB. Tot clujean, hahaha. Monica, mai tii minte cand ti-am spus ca vi s-a umflat capul de la atatea “succesuri”?
Ma bucur enorm ca Romania a scapat de posibila amenda. Sa mai avem si noi naibii putin bulan!
Testul Buta
Patronul Untold Bogdan Buta a fost spalat de nesimtitii de la Parchetul de pe langa judecatoria Cluj-Napoca.
Procurorii clujeni nu au fost curiosi daca Buta i-a bagat unui minor degetul in fund pentru test.
Mistourile pe net continua. Mai sus - testul Buta.
Anca Alexandrescu is on fire
Jurnalista Realitatii Plus s-a pus cu tocurile pe momitele lui Coldea si nu il lasa, frate, nici sa respire! Excelent!
Dezvaluirile Ancai din ultima saptamana au fost foarte interesante. Vreau sa nu se piarda in “eterul” inerent al televiziunii, sa ramana si in mediul online.
Vorba aia, am 200 000 de abonati aici, sa informam poporul si pe acest segment.
Am demisionat din calitatea de membru al PSD
Am decis azi sa demisionez din “functia” de membru simplu al Partidul Social Democrat, partid pe care mi l-am asumat cu curaj si ca jurnalist, sfidand in ultimii 15 ani ipocrizia ziaristilor de dreapta care sustineau PNL sau USR indirect, refuzand sa isi asume deschis optiunea politica.
Nu am nimic cu Ion Marcel Ciolacu, in ciuda divergentelor din trecut, inteleg la nivel macro jocul politic al comasarii, dar nu inteleg sa il accept ca votant. Nu pot vota nicio lista de europarlamentare pe care raman analfabeti notorii sau tradatori ai PSD, nu pot vota nicio lista pe care se afla farisei politici precum Rares Bogdan, nu pot vota la primaria Cluj-Napoca un comunist precum Emil Boc, numai pentru ca PSD a decis aceasta rusinoasa comasare.
Ar fi trebuit sa parasesc acest partid in 2019, dar i-am mai dat o sansa. PSD nu a incetat sa ma dezamageasca, promovand la nivel central securici ca Dancu, reprimind in partid tradatori precum Tudose sau Grindeanu sau Neacsu, evitand orice reforme reale.
Imi pare rau ca trebuie sa parasesc acest partid, dar nu am de ales: compromisul jegos nu a fost niciodata o optiune pentru mine.
Caracter zero: prof al facultatii de Drept a UBB, umflatul (de presa) avocat clujean Radu Chirita a coborat la nivelul unui tractorist
Chiar vorbeam ieri in emisiunea saptamanala la care sunt invitat de Cozmin Gusa despre oamenii care sunt cool si memorabili la inceputul carierei lor si apoi se “bashesc” transformandu-se singuri in institutii, autosanctificandu-se.
Vorbeam ieri despre Vasile Dancu, cel care in anii 2000, imbracat in tricou negru si o geaca de blugi fara maneci, o geanta boema de piele in spate, era idolul studentilor si jurnalistilor, plimbandu-se relaxat din librarii in berarii, ca o vedeta adevarata a inimilor. Azi, Dancu se imbraca ca un papitoi, s-a transformat singur intr-o statuie, a imbatranit urat.
Asa si cu avocatul Radu Chirita, conful simpatic de ieri, azi, decanul Facultatii de Drept de la UBB Cluj.
Avocat tanar si sarac, era omul pe care jurnalistii il sunau in diverse spete, pe care jurnalistii il promovau gratis cu ideile sale de pe blog.
Chirita PAREA ca e altfel decat prototipul avocatului facturist, ahtiat dupa bancnote si tot mai superficial pe masura ce are tot mai multe.
Parea.
Chirita mi-a dovedit cel putin mie ca e o “p…da”, asa cum ii catalogheaza coruptii pe care Chirita ii apara cand vor sa catalogheze un barbat fara caracter. Un tarf.
In ultimii ani, Radu Chirita, veselul rubicond doxa de carte si fin manuitor al biciului ironiei in spetele delicate ale Justitiei romanesti a devenit un trist obez al bancnotelor.
Initial, am vrut sa nu vad aceste transformari. Am vazut cum a acceptat de la CSM rahatul ala de 5000 de euro ca sa reprezinte speta Sectiei Speciale nu stiu unde. Am auzit de clienti nemultumiti care i-au platit zeci de mii de euro si carora le-a dat flit, trimitand argati la reprezentare.
In fine, a fost faza ca a acceptat, chiar si indirect, ca un avocat al casei sale sa se bage la bancnotele pradatorului sexual Bogdan Buta.
Chestia aia m-a scarbit, caci stiu sigur ca si-a dat girul, fiindca poftea la banii lui Buta, dar, ca un las ce este, a evitat sa isi asume direct faza.
Ce ii trebuia lui cascavalul lui Buta, el, Chirita, ditamai prof la Dreptul UBB-ului, avocat bogotan cu tone de bani in cont? Chiar cred ca sunt momente de-a lungul profesiilor vocationale in care poti alege sa nu te prostituezi sau manjesti cu bancnote, alegand calea demnitatii!
Nu e cazul la Chirita. Raducu a luat-o pe uleiul cash-ului, e gata, nu mai poate da inapoi.
Acum trei saptamani, l-am “ars” in doua articole folosind diverse ironii, dar NU l-am nominalizat, cumva tot din respectul si admiratia pe care i-o purtasem in trecut.
Pare-se ca insulina orgoliului i-a jucat feste lui Chirita si s-a dedat la cel mai de cacat gest dand like de pe contul sau personal de Facebook la comentariul plin de ura al unui cretin. Ba, inteleg ca ala, un prostoi, ma injura, o fac multi carora nu le convine ce scriu sau ce gandesc, dar aia is termite de Facebook, dar TU, ditamai proful univ, avocat de top, om cu pozitie in societate, ce motiv ai sa legitimezi un mesaj ca cel de mai jos dand like?
Foarte jos, ba, Radu, foarte jos!
Iti spun sincer, ba, profule, ba, avocat de top, nu credeam vreodata ca il poate depasi cineva pe Iordachescu la leprosenie profesionala, el fiind emblema ahtierii dupa bani a Baroului Cluj.
Tu insa l-ai depasit nu numai la capitolul lacomiei, ci si la numarul de gauri din caracter.
Fugiti de Chirita cat puteti! Asa cum se comporta mai jos, asa se comporta si cu clientii: fara caracter.
Exista in acest oras sulfuros si avocati cu caracter intact, care nu mananca la micul dejun, pranz si cina doar bancnote! Cautati-i!
Nota: De suparare, l-am facut decan pe Chirita. Nu e. Mai bine ca nu e. In cele din urma, avocatul Chirita a recunoscut:
Cum se schimbă fundamentele lumii
de Dan Diaconu
O să vă povestesc ceva mai multe despre lipsa de fundamente a strategiei occidentale. Pentru americani, strategia dezbinării e una cât se poate de clasică. De altfel, „strategia evitării” a fost o constantă a politicii lor externe. Motivul e cât se poate de simplu, anume menținerea statutului hegemonic. Până acum absolut totul a funcționat perfect, motiv pentru care cei mai mulți observatori se întreabă - poate pe bună dreptate - de ce nu ar funcționa și de-acum înainte?
Există un motiv evident, anume pierderea fundamentului economic. În vremurile în care SUA dansau peste cadavrele victimelor liber alese, țara era un colos economic, fiind responsabilă pentru cea mai mare parte a PIB-ului mondial. Acum treburile s-au schimbat radical: SUA nu mai e campioană. Economia numărul unu a lumii este China, iar modul în care este condusă o propulsează într-un scenariu atât de dinamic încât SUA nici măcar n-o mai poate imita. Pentru a înțelege „succesul” american nu trebuie să ne uităm decât la un singur indicator cât se poate de relevant: fiecare dolar de creștere economică a SUA vine la pachet cu împrumuturi cel puțin duble. Așadar, pentru a face un dolar, SUA are cheltuieli de cel puțin doi dolari, bani pe care-i ia cu împrumut. E limpede chiar și pentru un analfabet că un asemenea scenariu nu are să conducă spre un deznodământ tragic. Da, ei fac banii, da ei au tiparnița, dar la un moment dat mai trebuie să ai și legătură cu logica și bunul simț, altfel te internează la nebuni.
Este însă și mai interesantă panoramarea situației statelor aflate sub ocupația SUA. Recent Macron spunea că „războiul din Ucraina este unul existențial pentru Europa”. De fapt declarația sa e una incompletă întrucât papagalul francez nu se referă la Europa pe care o știm, ci la Europa aflată sub ocupație americană. Pentru această Europă și paiațele puse la butoane zilele sunt numărate.
Contextul e unul extrem de complicat, noi fiind acum într-un adevărat „super-moment Minsky”. Citeam undeva „descifrarea” miracolului economic german: 200 de miliarde de EUR - reprezentând prețul gazului rusesc - se transformau în peste 2 trilioane, un leverage de peste 100, mai mare chiar decât cel al Lehman Brothers. Un alt exemplu: chip-urile taiwaneze. În sine, industria chip-urilor are un leverage enorm, doar că dacă mergem pe linia de distribuție constatăm un fenomen interesant: chip-urile respective sunt exportate în SUA, unde sunt împachetate în rachete și alte arme cu o valoare adăugată de 100 de ori mai mare. Ne rezultă pe întreg lanțul un leverge de peste 10 000, ceea ce e imens.
Privind valorile de neimaginat pentru un om simplu, înțelegeți limpede de ce milioanele au crescut în miliarde, miliardele în trilioane, șirul părând a nu mai fi limitat de absolut nimic. Nici măcar de bunul simț! Orice om normal se întreabă cât mai poate dura nebunia. Nu trebuie însă să te întrebi, ci să constați. Economia germană a fost distrusă programatic printr-o agresiune fizică, la fel cum Japonia fost distrusă printr-o agresiune monetară. Acordul Plaza inițiat de James Baker a depreciat dolarul, ducând economia japoneză într-o spirală nefastă din care nu a ieșit nici în prezent. Distrugerea conductelor rusești de gaz are un efect chiar mai devastator asupra economiei germane. Mișcarea de rupere a Germaniei(și a Europei în general) de Rusia are nu atât o miză militară cât, mai ales, una economică. Dincolo de evitarea „scenariului groazei” - pe care vi-l voi prezenta puțin mai târziu - mult prea hămesita SUA a urmărit inclusiv mutarea unor componente economice europene pe teritoriul său pentru creșterea în competitivitate a propriei economii. Privit din punct de vedere al Occidentului în întregul său, acțiunea echivalează cu ceas a unui om care începe prin a-și tăia un picior pe care și-l gătește pentru că-i e foame. Din punctul de vedere al SUA, mișcarea este însă privită ca o jefuire a unei colonii, operațiune justificată din punct de vedere moral de o întreagă istorie de piraterie.
Rezultatul, privind strict din punct de vedere economic, nu a fost cel scontat în SUA. Însă efectul din Europa e de-a dreptul devastator. Creșterea economică a SUA e una anemică, forțată, în timp ce nivelul de trai și coeziunea socială s-au prăbușit la cote greu de imaginat. „Dacă nu-ți convine în Occident, mută-te în Rusia sau în China!” - urlă propagandiștii de fiecare dată când le arăt realitatea. Tembelismul zicerii lor constă într-un complex istoric deoarece lumea încă are impresia că acolo se trăiește cum se trăia pe vremuri. Dacă însă dai o tură prin Rusia constați cu stupoare că nivelul de trai al lor e net superior celui al nostru, iar viața e mult mai vibrantă. China e un șoc pentru orice occidental care, asemeni olteanului din banc, spune la fața locului că „așa ceva nu se esixtă”.
SUA, în continuare, e cea mai mare putere militară a lumii. Însă statutul i-a scăzut deoarece nu mai e susținută de economie. Așa au pățit toate imperiile. Și-au păstrat armata până când aceasta a făcut implozie. La fel e și cu americanii. De aceea, după disperarea canibalizării teritoriilor aflate sub ocupație și-ar dori să revină la Cortina de Fier. Lumea însă, repet, nu mai e la fel. Deja Viktor Orban a refuzat public și apăsat, iar în spatele său se adună inclusiv „corecții politic” din Polonia sau Cehia. Asta în timp ce, la nivelul publicului larg, narativul american e definitiv picat.
De fapt toată scamatoria războiului din Ucraina a avut o miză unică: aceea de a rupe Europa de Rusia și, indirect, de China. O cooperare economică strânsă Euro-Ruso-Chineză ar fi condus la un PIB mai mult decât dublu față de SUA, aruncând și mai mult în derizoriu fantasma yankeilor și accelerându-le definitiv dezastrul. Pentru a frâna tendința naturală, americanii au abuzat de cei doi vectori pe care-i controlează: cel monetar și cel militar. Este suficient? Desigur, nu!
De altfel, într-un scenariu de coșmar pentru ei, abuzul de vectorii enumerați a condus la o slăbire și mai mare a puterilor proprii. Din punct de vedere militar se vede limpede cum Rusia singură a reușit să combată absolut toate provocările tembele ale SUA. Armele despre care americanii spuneau că vor fi „terminatoare pentru Rusia” s-au dovedit a fi bluf-uri teribile. Stațiile Patriot s-au făcut de râs în încercarea penibilă de de a dărâma drone iraniene de o mie de ori mai ieftine decât proiectilul cu care se trăgea în ele. Toate armele „de ultimă generație” au fost anihilate, iar tancurile Abrams s-au dovedit chiar mai penibile decât Leopard-urile nemțești, ceea ce e aproape de neimaginat!
Însă, de-a dreptul interesant este ceea ce se petrece la nivel monetar. Aici e o adevărată revoluție, remarcată încă dinainte de conflictul din Ucraina de macroeconomistul Zoltan Pozsar: se trece iremediabil de la un schimb dolaro-centric la unul multi-monetar. Toată lumea e cu ochii pe structura rezervelor și caută să vadă când va deveni dolarul irelevant din punct de vedere al deținerilor. Problema e că acest mod de a privi lucrurile e înșelător deoarece piața schimburilor internaționale se modifică structural!
Prin arhitectura liniilor de swap, chinezii au produs, fără să vrea, o adevărată revoluție în comerțul internațional. Motivul e banal: în acest fel yuanul a devenit monedă de schimb fără a fi obligatoriu nevoie să fie utilizată ca monedă de rezervă. Așadar, te trezești că folosești yuanul ca mediu de schimb fără ca, în realitate, să fii conștient de asta. Turcul care cumpără de pe piața chineză, cumpără în lire turcești, la fel ca rusul care cumpără plătind în ruble. Toate acestea însă sunt guvernate de liniile de swap aprobate între statele respective. Ceea ce au făcut chinezii, au preluat și rușii, stabilind propriile relații bilaterale și linii de swap în care rubla devine mediul de schimb. Și uite-așa se trece de la o lume unipolară din punct de vedere monetar la una absolut multipolară. Iar când mediul este dublat de tehnologii instant de decontare, practic business-ul se accelerează.
Mulți cred că instrumentele prezentate sunt apanajul țărilor „revoltate”. E fals! Un exemplu, pe care l-am mai dat de atâtea ori, este înțelegerea dintre statele Asiei de Sud-Est prin care își decontează instant tranzacțiile în monedele proprii, ocolind astfel total dolarul. În această situație ocolirea monedei americane se face nu pentru că acele țări ar avea probleme politice cu SUA ci din cauza faptului că proxy-ul reprezentat de dolar a devenit o frână în derularea tranzacțiilor. SWIFT-ul a fost o revoluție atunci când a apărut, dar să nu uităm că a fost o revoluție a secolului trecut. Acum altfel circulă banii și mărfurile, iar structura centralizată a SWIFT îl face să pară azi un mediu anchilozat, scump și imposibil de adaptat prezentului.
Concluzionând, putem spune că ceea ce vedem e travaliul deconstrucției puterii militare americane. După ce au pierdut primatul economic, americanii caută să-și mențină supremația prin intermediul armatei. Toate imperiile au făcut la fel. Și asta până când nota de plată pentru serviciile militare și corupția din spate generată de păduchii sistemului a devenit atât de mare încât toată taraba s-a prăbușit.
Mi-a(u) placut
Nu uitati sa va abonati la newsletterul meu, costa 10 dolari pe luna. Visez sa pot sa ma concentrez financiar doar pe dezvoltarea acestui proiect de analize si investigatii si sa am in continuarea (si) libertatea financiara de a ramane departe de facturile partidelor.
Doar voi ma puteti ajuta, caci nimeni din politica nu accepta jurnalistii incomozi.
Subscribed
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa.