Opus nr. 185 - Georgia NOT on my mind. Tbilisi, o capitala cat o favela. Jurnal de calatorie (1)

Inca de la inceputul lui ianuarie, de cand am parasit Astana, mi-a intrat in cap gandul ca o sa revin in Caucaz. Kazahstanul nu trebuia sa ramana in capul meu doar atat, o amintire bitter-sweet, nu se poate ca zona asta sa fie atat de bruta. Auzisem si citisem despre Georgia multe lucruri bune, ca Tbilisi e un loc superb si eclectic, o masa intinsa pe care stau asezate gastronomie, arta si istorie, un popor rafinat si o anumita savoare a strazilor mustind de boemie.

Asa ca am plecat la inceput de martie, de mana cu prietenii mei: Mihaela si Stefan, adica sotia si fiul meu.

Acum sunt pe drum spre tara si mintea mea e plina de ganduri: n-a meritat, dar, din nou, nu regret. Urmeaza un nou jurnal de calatorie despre o tara ciudata in care putini romani ajung. O tara ce ar fi putut fi, dar nu va fi niciodata.

O sa vedeti ce experiente interesante am avut, sunt curios de profesie, dar daca e sa ma intrebati, a doua oara nu m-as mai duce.

---

Nu m-a facut mama frumos ca Di Caprio, asta e clar, dar Georgia e prima tara in care aspectul si fizicul meu mi-au creat probleme.

Mi s-a parut ciudat inca de la primul pas in aeroport numarul enorm de steaguri ucrainiene. Le-am pus pe seama admiratiei georgienilor pentru sacrificiul ucrainian. Dar era vorba de mult mai mult.

Sunt inaltoc, masiv, tuns la zero, am un barboi de motociclist, plin de tatuaje si cand vorbesc se aude “da” din cand in cand, Mihaela e blonda si sexoasa, pentru 99 la suta dintre straini e “clar” ca suntem rusi. Pana acum cativa ani nu era o problema. A devenit una.

Si in Georgia e o problema mare.

Am trait pe propria piele rasismul resentimentar al georgienilor contra rusilor ei crezand ca suntem turisti rusi. E o problema mare aici, ura fata de rusi are argumente, e clar ca georgienii nu pot uita nicio secunda muile luate de la sovietici sau chiar de la rusi, nu mai departe de 2008 cand a avut loc Razboiul de 16 zile din august, cand Moscova a trimis trupe si a rupt definitiv Osetia de Sud de Georgia.

Georgia e inversul Serbiei, acolo unde Putin e iubit si americanii sunt detestati, dar radacina urii e aceeasi, e ura impotriva celor care au facut rau acestor popoare.

Dar oricata intelegere as fi avut ca jurnalist trecut prin multe si cu mii de experiente si tone de tari vizitate, tot iti vine sa ii futi una in mecla oricui indrazneste sa te agreseze verbal sau fizic fara motiv sau temei, asa cum mi s-a intamplat de doua ori in aceasta excursie.

E si cumva fascinanta aceasta agresivitate a lor, fiindca ei sunt cei care provoaca si cauta cearta, georgienii fiind cunoscuti pentru faptul ca sunt batausi si certareti (ei spun “mandri”).

Acum 6 zile, un wizz a aterizat de urgenta la Cluj fiindca doi georgieni beti s-au certat cu un belarus beat. Scuze, s-au batut.

Stateam linistit in sauna hotelului Pullman, superb si recent inaugurat, cand unui martalog slabanog i s-a pus pata pe mine ca de ce am facut asa cald in sauna. Impinse si injuraturi, pana a venit securitatea, deja lucrurile erau mai fierbinti ca in sauna. Sefa hotelului s-a uitat pe camere si a vazut ca nu sunt de vina. Dar…

Georgienii sunt, fata de kazaci, despre care v-am spus ca is cam prostovani, si prostovani, dar si bruti/agresivi. Nu ii ajuta fizicul, dar se angajeaza in conflicte stupide in trafic, la mall, oriunde.

In primele zile, remarcam cu tristete numarul enorm de masini de politie aflate zilnic pe strazi. Se estimeaza ca numai in Tbilisi, o capitala mica dupa standardele lumii, patruleaza sau stationeaza in toate cartierele ora de ora peste 800 de masini de politie

Au si de ce. Traficul e varza, se conduce ultrahaotic, nimeni nu respecta nicio regula, adeseori sunt alcoolizati la volan.

V-am zis. Georgia este tara paradoxurilor totale.

O tara aparte.

Una dintre putinele tari din Caucaz si Balcani care poate demonstra pe bune ca doua mii de ani de crestinism.

Una dintre putinele tari din Caucaz si Balcani care, ca tara ortodoxa, a legalizat consumul si detinerea de marijuana si unde exista o industrie a mamelor purtatoare, ca sa nu mai zic de o viata de noapte cel putin vibranta, cu curve de top si locante luxoase, sau cu stirbe vai mama lor ce se ard pe o votca.

Inghesuita intre Turcia si Rusia, Georgia a fost mai mereu tinta predilecta pentru ocupatie a marilor imperii: persanii, turcii si rusii si-au disputat Georgia pentru marea sa calitate: accesul mic, dar important, la Marea Neagra.

Chiar daca m-am enervat nasol de doua ori in Tbilisi, ii inteleg bine pe georgieni ca ii urasc pe rusi, doar ca au o problema enorma: nu prea au optiuni.

E visul lor fierbinte sa acceada in UE si NATO, dar asta nu se va intampla prea curand, caci Rusia nu va accepta niciodata asa ceva.

Ca si in Moldova cu Transnistria, si in Georgia rusii au creat doua “transnistrii” - Abhazia de Nord si Osetia de Sud - cu care tin in sah tara. Cireasa de pe tort in zona este conflictul Turciei cu Armenia si aveti deja in fata peisajulcomplet al unei bombe geografice ce poate exploda intr-o clipita.

Ii cred pe georgieni si ii inteleg. Rusii le-au pus capastru timp de 69 de ani. I-au cocosit de i-au rupt, le-au aneantizat traditiile. Georgia mai traieste si cu rusinea de a fi dat lumii doi criminali de top - Stalin si aghiotantul sau, Lavrenty Beria, ambii  nascuti in Georgia.

Apoi, cand scapasera la libertate, au fost la fel de prosti ca romanii, si si-au pus in fruntea tarii timp de peste un deceniu un dobitoc comunist - Eduard Shevarnadze - un soi de Ion Iliescu, infect si comunistofil.

O sa va zic despre presa si politica si alta dezamagire a georgienilor (Saakashvili) in episoadele urmatoare.

V-am zis, dupa 1990, rusii au controlat multe din jocurile politice georgiene.

Georgia nu are nicio sansa de integrare in UE in aceste momente, desi pasi s-au facut si a fost nominalizata pe post de candidat. Deoarece conflictul din Ucraina, conflictul din Gaza cu o Turcie foarte puternica in aceste vremuri, coroborate cu o Europa dezbinata si cu o America in vrie, fac neviabil acest deziderat.

Rusia a revenit in forta la Tbilisi si si-a numit un premier “din casa”. Georgia nu are resursele si zacamintele Kazahstanului ca sa poata deveni prioritate pentru SUA.

Scorojeala

In fapt, asta a fost surpriza. Georgia este o tara socant de scorojita. Asta e termenul.

Cuba e invechita fiindca nu are resurse de la embargoul indelungat, dar staiful Cubei vine din felul in care cubanezii stiu sa resapeze ideea de vintage si din demnitatea cu care traiesc, demnitate pe care o regasim si mai puternica in Serbia, alta tara ce nu e modernizata cum trebuie, dar care are de partea sa argumente solide: inversunarea sarbilor de a rezista in afara UE si ura lor pentru bombardamentele americanilor fac din Serbia totusi o tara superba, caci sarbii chiar au mandrie si coaie.

Tbilisi e un oras ponosit.

Incredibil de ponosit. A si suferit, atentie!, e pe bune, nu mai putin de 21 de distrugeri aproape totale in istoria sa de oras asediat sau cucerit, pus la pamant si reconstruit.

Dar arata incredibil de urat. Treceti peste toate filmuletele hipsterilor de pe Tik Tok, o sa va arat si eu crochiuri superbe din Tbilisi, dar realitatea e alta: e un oras ca o favela larga.

Mii de blocuri nerenovate de zeci de ani, intr-o stare de degradare incredibila, dormiteaza pe coamele dealurilor ce inconjoara Tbilisi. Ai crede ca sunt cladiri parasite, dar nu, acolo traiesc oameni, beau oameni, se iubesc oameni. Oamenii pun milioane de rufe la uscat pe sarmele din fata geamurilor.

Dar nu e farmecul de la Napoli al rufelor mirosinde a balsam de levantica, e tristetea unei capitale poluate de cele peste un milion de masini si a prafului transcaucazian care, din cand in cand, vine sa le reaminteasca oamenilor ca pustietatea inca are resurse sa le invadeze viata.

Dar daca ar fi in stare proasta doar miile de blocuri cu apartamente, ar mai fi cum ar mai fi. Dar minunatele biserici ortodoxe, monumentele si obiectivele turistice sunt intr-o stare deplorabila. Pica efectiv!

“Cronicile Georgiei” e un ansamblu statuar superb ce te duce cu gandul la Game of Thrones, o creatie stranie, dar interesanta a Brancusiului lor national, Zhurab Tsereteli, un omagiu adus traditiei crestine si eroilor care au facut Georgia ce este azi. Ai un sentiment extraterestru cand esti inauntrul coloanelor, e ceva de neexplicat.

Dar si aici te frapeaza indolenta autoritatilor. Monumentul nu e terminat, a ramas la stadiul din 1985, nu s-au mai gasit bani pentru finalizarea sa, desi sculptorul traieste. Unele parti ale coloanelor stau sa cada, nu sunt nicaieri explicatii despre ce reprezinta fiecare coloana, e jenant totul.

Inainte de a pleca, ne sare in cale o bisericuta ortodoxa superba. Nu scrie nimic despre ea. Pare ca si Dumnezeu a plecat dinlauntrul ei.

Peretii interiori sunt placati cu “fresce” pictate maiestrit pe faianta, nu am mai vazut asa ceva, e atat de trista atmosfera cu sfinti ce par plictisiti si cu un Iisus infrigurat de atata ignoranta.

Parcurgem sute de metri inapoi pana la “civilizatie” insotiti de trei caini maidanezi gigantici care asteapta la distanta respectabila sa vada daca Fane va hali toata cutia de Pringles sau o va imparti si cu ei.

Dar “Cronicile Georgiei” nu e singurul monument iconic aflat in paragina.

Mother of Georgia e un alt exemplu.

Situata pe un alt deal, Mama Georgiei priveste impasibila peste capitala Tbilisi, cu strazi bombardate si ferrariuri ce contrasteaza agresiv cu hainele cenusii ale georgienilor.

Stupid amplasata, Mother of Georgia nu poate fi admirata de aproape sau din fata, doar din lateralul ei si nici acolo cu lejeritate, fiindca e plin de tarabe cu negustori de suc de rodii si castane prajite ori brizbrizuri fara valoare.

E foame mare in Georgia, sunt foarte multi oameni care o duc rau si care depind de munca la tarabe. Vand fructe sau sucuri, incarcatoare sau tigari la fir, fac si ei ce pot.

Tbilisi e o revenire la Romania anilor 1992, un soi de Rahova bucuresteana a acelor ani.

Doua tarfe strident rujate au agatat un martalog si se cotofenesc pe langa el. O baba vinde narcise si ne injura cand vrem sa o fotografiem, sigur suntem rusi, asa ca sa ne ducem in mortii nostri!

O proasta cu toace se chinuie sa pargurga o carare pietruita si soarele incepe sa ne arate curul.

Seara a venit si Tbilisi isi aprinde luminile, de la departare, pare un Santorini combinat cu Monaco, dar noi stim ca Tbilisi are chilotii gauriti.

Capitala e PLINA de caini maidanezi, cipati si crotaliati, cam cum e Istanbulul cu pisicile. Venind din “civilizatie” si umflat de prejudecatile cu “sa nu tinem maidanezii pe strazi”, esti cumva speriat de prezenta lor. Sunt peste tot: in interiorul aeroportului dorm linistiti, patruleaza pe strazi fara greata, stau la cersit pe langa terase. Mari, foarte mari, am vazut foarte putine exemplare pirpirii!

Dar te obisnuiesti repede. Maidanezii tbilisieni sunt foarte turistofili si foarte rar agresivi. Cu siguranta, mai putin agresivi ca georgienii cu maini si picioare care se strecoara printre ei.

Nu e vorba despre credinta si respect cum au turcii cu pisicile, ci despre o oarecare nepasare. Totusi, primaria ii culege ii sterilizeaza, ii cipeaza si le reda drumul in strada. Cumva, dau farmec Tbilisiului fiindca sunt foarte cuminiti si urbanizati.

Limba georgiana e unica in lume. Nu apartine de niciun grup lingvistic, scrisul e ingrozitor de neinteligibil pentru noi si specialistii considera ca invatatul limbii georgiene e mai dificil ca araba.

Un lucru e clar: e mai bine ca in Kazahstan, caci georgienii sunt mai aplecati spre invatarea limbii engleze, dar tot e dificil in zonele “locale” sa te descurci. Insa e incomparabila Georgia fata de Kazahstan, din acest punct de vedere!

Discrepantele ne insotesc la tot pasul. Mergem pe strazi parnaie si nu ne vine sa credem: langa un zgarie nori dublu, dar fix langa, zace un sir de cocioabe care au tarnat in fata si unde oamenii stau ca la tara si privesc tumultul orasului fumand fara de grija, in compania rufelor la uscat.

E incredibil.

Te cufunzi in prafalaul si aglomeratia urbana imbecila Tbilisiului si dai de o oaza de boemie binevenita cu galerii de arta, magazine mici si cochete si restaurante designish.

Suntem intr-o cafenea ferchezuita si calma. Am comandat un ceai negru georgian si o suta de chacha, un rachiu-votca traditional. E destul pentru azi.

Sunteti pregatiti?

(Va urma)

Citeste si ce e mai jos.

Nu uitati sa va abonati la newsletterul meu, costa 10 dolari pe luna. Visez sa pot sa ma concentrez financiar doar pe dezvoltarea acestui proiect de analize si investigatii si sa am in continuarea (si) libertatea financiara de a ramane departe de facturile partidelor.

Doar voi ma puteti ajuta, caci nimeni din politica nu accepta jurnalistii incomozi.

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa.