Opus nr. 193 - Cu cine voi vota in iunie. Realitatea Plus poate pune viitorul primar de Bucuresti. 4 motive pentru care CSAT ar trebui sa blocheze tranzactia Telekom-Adi Tomsa-Teszari
Ieri seara, de 1 aprilie, cand lumea a uitat oarecum de pacaleli, am lasat o mica duma pe Ziar de Cluj. Cei mai multi dintre prieteni si cunoscuti au crezut-o. Din pacate, a fost doar 1 aprilie. Totusi, asa cum v-am obisnuit la fiecare ciclu electoral, va voi spune transparent si cu multe luni inainte cu cine am decis sa votez la localele si europarlamentarele din iunie 2024.
Mi-am pus pe foaie cateva lucruri care m-au adus la o singura concluzie:
1. Vreau sa votez, nu am stat niciodata acasa
2. Nu vreau sa imi anulez votul, e dreptul meu.
3. Nu pot vota coalitia PSD-PNL unde sunt promovati mincinosi galagiosi si incompetenti precum Rares Bogdan sau oportunisti securisti precum Dancu.
4. Nu pot vota cu coalitia USR-PMP-FD: pentru ca useristii isterici au demonstrat pana acum ce pot, pentru ca nu votez partidul lui Basescu, cel care a distrus Romania, pentru ca nu votez un panglicar precum chitaristul Ludovic Orban.
5. Nu votez isterici si farisei precum Sosoaca si compania.
6. Nu votez UDMR.
7. Voi vota AUR - votul util si logic.
PS: In 2014, total asumat, fata de colegii din presa de dreapta, am spus again cu cine voi vota. Am schimbat intre timp interfata siteului si s-au pierdut datele de trafic, dar va spun ca textul a fost citit de vreo 500 000 de romani la acea vreme, unii injurandu-ma (iohanistii), altii aplaudandu-mi curajul.
Timpul mi-a dat dreptate, Iohannis a fost un jeg de presedinte.
Ce spuneam, printre altele, in 2014:
Il votez pe Victor Ponta pentru ca stiu ca Klaus Iohannis este doar o imagine, un soi de Emil Boc cu reputatie mai buna, care poate manageria patru cartiere din Sibiu, dar care nu va sti cum sa conduca o tara. Eu nu am nevoie de un Emil Boc la Cotroceni. Am nevoie de un presedinte cu piper, care sa poata sa imi apere tara sau sa se bata pentru ea, nu sa o depuna tribut la portile Occidentului.
(editorial Liviu Alexa, 2014)
Televiziunea Realitatea PLUS poate pune viitorul primar al Capitalei
Televiziunea Realitatea a fost mereu, da’ mereu, in ultimii 15 de ani, in postura de game changer in ceea ce priveste destinul unor obiective importante: Presedintia Romaniei si Capitala.
Avand aderenta puternica la publicul de dreapta, care este si antipesedist. Realitatea, poate nu cu cea mai tare audienta, a reusit sa aiba cea mai mare influenta in dinamitarea unor personalitati precum Dragnea, in promovarea lui Iohannis si in aburcarea PNL la putere, cand liberalii erau morti impachetati.
Asta poate face Maricel Pacuraru, actualul patron al Realitatii, cu Cozmin Gusa, creatorul Realitatii, asa cum e ea azi. Poate sa il faca pe Gusa primar general al Capitalei.
Mi-este clar azi, tot mai mult, ca tovarasul bogotan Cirstoiu va ramane pe “onorabilul” loc 3, chit ca nea Tudose Strategul zice ca mai sunt zile de campanie si ca va mai urca. Cirstoiu mai tre’ sa dea niste flegme poporului de la inaltimea celor doua limuzine X6, mai tre’ sa jigneasca vreo trei jurnalisti hotnewsisti si a cacat macazul in fata opiniei publice.
In aceste momente stupide pentru tara, candidatura lui Nicusor Dan este de domeniul absurdului: mor de stupoare cand vad scorul enorm si nemeritat pe care il are acest bambalau ce a tinut Bucurestii in frig in ultimele patru ierni. Parerea mea este ca partidul comasat PSD-PNL nu are niciun fel de interes sa comunice agresiv despre nerealizarile lui Nicusor.
Iar Cristian Piedone este vulnerabil: la morala, la politica, la trecut, la atitudine.
Sigur ca sunt importante facturile de publicitate politica in campanie, dar daca Maricel Pacuraru ar gandi doua secunde invers, daca Realitatea Plus s-ar concentra sa devoaleze slabiciunile si porcariile lui Nicusor Dan si ale lui Piedone, promovandu-l pe Gusa, cu AUR in spate, si programul sau pentru Capitala, ei bine, Pacuraru ar fi cel care ar avea cea mai deschisa usa la viitorul primar general al Bucurestiului.
Haosul din zilele astea imi da impresia ca, mult prea preocupati sa se cafteasca in gramada generala, principalii combatanti au uitat de minge, si ca Gusa poate sa o “fure” si sa inscrie.
Poate ca George Simion si-a mai pierdut, spun unii, din vibratie. Eu zic ca a procedat corect concentrandu-se pe teritoriu si lasand Bucurestiul pe final. Acum, AUR are in mana un tromf, cum se zice prin Ardeal, cand se joaca filcai.
La jocoul de filcai, cand nimeni nu are nimic in mana, tromful ia totul.
Bucurestenii s-au decis mai mereu spre finele campaniei electorale. Poate fi si de aceasta data la fel.
De ce zice (si) Cristoiu ca Gușă răstoarnă calculele la Primăria Capitalei
Gazetarul Ion Cristoiu susține că în lupta pentru Primăria Capitalei am putea avea parte de o resetare a jocului printr-o candidatură a lui Cozmin Gușă, din partea AUR. Cristoiu arată că o intrare a lui Cozmin Gușă ar dinamiza campania, iar pentru AUR ar fi un boost extraordinar în toată țara, asta având în vedere că toată mass-media se concentrează pe alegerile la București.
„Să vedem situația de la București. La București îl avem pe Nicușor Dan, care pleacă din poziția de favorit și nici nu contează cine îl sprijină. Îl avem pe Cristian Popescu Piedone, care e și el pe cont propriu, e aproape independent, deși în spate e partidul lui Dan Voiculescu. Și coaliția PSD-PNL îl are pe domnul Cătălin Cîrstoiu. Alianța Dreapta Unită îl sprijină pe Nicușor Dan.
Lipsește din descrierea de până acum un mare partid, care este AUR-ul. AUR a desemnat pe cineva drept candidat. Deocamdată, trebuie să vă spun că acești candidați sunt stabiliți în precampanie, ei nu s-au înscris, trebuie să strângă semnături, dar oricare dintre ei, inclusiv Cătălin Cîrstoiu, poate fi retras. Dar oricum AUR are o problemă. La București este limpede că fie ai mașinărie de partid, cum e cazul domnului Cîrstoiu, adică candidatul n-are personalitate, dar are mașinărie în spate, fie candidatul are personalitate, cum e cazul lui Nicușor Dan și al lui Cristian Popescu Piedone, și nu contează cine îl sprijină. A fost vorba la un moment dat că AUR-ul ar negocia cu Cristian Popescu Piedone să fie candidat. Repet, nimic din ce e acum nu e fix. Cristian Popescu Piedone poate să devină candidatul AUR. Putem vorbi de candidați în momentul în care ei se înscriu la APEC. Până atunci, orice mișcare e posibilă. E limpede că AUR are nevoie de un candidat bun.
Am urmărit telenovela Cozmin Gușă, spun telenovelă pentru că George Simion a zis într-o emisiune la Realitatea că îl ia pe Cozmin Gușă, Cozmin Gușă de atunci publică editoriale sau comentarii în care spune că trebuie întâi să se facă sondaje, să vadă dacă ar fi un candidat bun. Nu știu dacă Cozmin Gușă va câștiga alegerile, dar pentru AUR ar fi un imbold uriaș. AUR-ului îi lipsește la ora actuală candidatul la București, pentru că e clar că toată lumea va fi atentă la București, toate mașinăriile de presă sunt concentrate pe București, televiziunile PSD-PNL vor fi obligate să dea nu numai despre Cîrstoiu, dar și despre ceilalți, și, dacă ar intra Cozmin Gușă sau cineva asemănător lui, atunci ar atrage presa și s-ar discuta foarte mult despre AUR. Repet, dacă AUR nu-și pune un candidat de talia lui Cozmin Gușă, ca vedetă, pierde mult nu numai la locale, ci și la europarlamentare. Acum este limpede că o vedetă ar trage AUR în sus.
Știu că Cozmin Gușă are foarte mulți adversari. Este, din punctul de vedere, al politicii, ca analist politic, o vedetă, este patron de presă, are o mare experiență, cunoaște multă lume, știe gazetărie, cred că s-ar descurca la confruntări televizate, ar putea să facă chiar mai mult decât Cîrstoiu când vine vorba de evenimente de presă. Deci, repet, nu garantez că Cozmin Gușă ar câștiga alegerile, dar pe de o parte AUR și-ar rezolva prin el prezența în campania electorală (să nu uităm că deja până pe 9 iunie se va discuta aproape numai despre București la televiziune, și despre candidați).
Partidul care n-are candidat puternic, mă refer la PSD, se aliază cu PNL și ridică partidul, dar și acolo e o mare problemă, pentru că și pesediștii și peneliștii nu sunt încă convinși de doctor. Dar dacă ar fi Cozmin Gușă pentru AUR, pe de o parte ar îndeplini 3 condiții importante: s-ar plia pe AUR (Cozmin Gușă candidat din partea PSD-PNL nu ar merge, pentru că l-ar sugruma partidul. El fiind vedetă, poate să tragă AUR în sus), este un om cu mare experiență și politică, și gazetărească și el are ca doctrină ca jurnalist, ca publicist până acum doctrina suveranistă, deci el chiar că ar coincide cu AUR. Deci s-ar face o simbioză. Repet, nu garantez, nu știu dacă Cozmin Gușă va fi candidatul AUR, nu știu dacă va câștiga alegerile pe București, dar va reuși două lucruri fundamentale: să obțină un scor bun pentru AUR, dar mai ales să păstreze AUR-ul în această campanie electorală, pentru că, oricât am presupune noi că s-au manipulat sondajele, AUR-ul totuși începe să scadă. Se vede că AUR ar mai avea nevoie în această perioadă de oameni puternici, ori el se limitează numai la Simion și numai cu Simion nu merge.”, scrie Ion Cristoiu, pe blogul personal.
4 motive pentru care CSAT ar trebui sa blocheze tranzactia Telekom-Adi Tomsa-Teszari
CSAT este ultima bariera ce mai poate opri cuplul de hulpavi Teszari -Adrian Tomsa de a aconta ultima halca din fostul colos Romtelecom. De la finele anului 2023, de cand am lansat ancheta, sedinta CSAT in care sa se dezbata destinul ultimei parti din actualul Telekom se lasa asteptata. Am insa semne ca sunt presiuni pe membri CSAT sa dea o rezolutie.
Asa ca revin cu acest text in care voi explora patru motive pentru care Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) ar trebui să blocheze o astfel de tranzacție:
Securitatea Națională: O tranzacție de acest gen ar putea avea repercusiuni asupra securității naționale. Achiziționarea infrastructurii de telecomunicații de către o entitate străină, în special cu posibile legături cu lideri politici externi, ar putea afecta securitatea comunicațiilor și ar putea pune în pericol interesele de securitate ale țării.
Dependența de Surse Externe: Vânzarea unei părți importante din infrastructura de telecomunicații către o entitate străină ar putea crea o dependență excesivă de surse externe pentru serviciile critice de comunicații ale țării. Acest lucru ar putea afecta suveranitatea și capacitatea de a lua decizii independente în domeniul comunicațiilor.
Influența Politică Externă: Implicarea liderilor politici externi, cum ar fi Viktor Orban sau Vladimir Putin, într-o tranzacție de acest gen ar putea ridica îngrijorări cu privire la posibila influență politică externă asupra sistemului de comunicații din țară. Acest lucru ar putea submina independența politică și ar putea afecta stabilitatea și securitatea națională.
Protecția Datelor și Confidențialitatea: Transferul de proprietate a infrastructurii de telecomunicații către o entitate străină ar putea ridica probleme de protecție a datelor și confidențialitate. Datele sensibile și informațiile critice ale utilizatorilor ar putea fi expuse unor riscuri mai mari în cazul unei schimbări majore în proprietatea și gestionarea infrastructurii de comunicații.
În concluzie, CSAT ar trebui să analizeze cu atenție toate implicațiile unei astfel de tranzacții și să decidă în mod corespunzător dacă aceasta ar reprezenta sau nu un pericol pentru securitatea națională și interesele strategice ale țării. Eu zic ca raspunsul e evident.
Drumul terorii
de Dan Diaconu
Mă uit la alegerile din Turcia și înțeleg ceea ce e de înțeles. Adică elementul despre care v-am mai povestit în treacăt și asupra căruia vreau să ne concentrăm astăzi. Ce s-a întâmplat în Turcia? Mai nimic. Erdogan a pierdut marile orașe. Iar pierderea marilor orașe înseamnă pierderea țării. Cu alte cuvinte, „narativul a luat fața realității”.
Ne putem întreba logic ce anume au făcut pentru turci șoarecii care-și clamează victoria? Nimic. Absolut nimic. De fapt, ceva ceva au făcut: în trecut au fost artizanii îngenuncherii Turciei. Dacă Turcia a fost o colonie cu care s-au jucat cum au vrut americanii, aceasta s-a întâmplat deoarece înaintașii actualilor victorioși i-au vândut pe turci ca la târg. Iar turcii au stat în sărăcie lucie până când Erdogan a tăiat prima dată tentaculele hidrei, iar apoi chiar a decapitat-o. Însă nu a fost suficient. Degeaba o faci pe eroul dacă prostimea din spate nu are conștiința luptei pe care trebuie s-o ducă. Iar prostimea nu are absolut niciodată conștiință. Își dorește un eliberator, dar fără să facă prea mare efort pentru a-și îndeplini dorința. Și dacă, până la urmă, eliberatorul acela apare, după ce și-a revărsat binele asupra prostimii, aceeași prostime se plictisește și-și caută „altă aventură”. Știți, e ca în bancul cu femeia care-și dorește un soț bogat, elegant, politicos, romantic, atent la toate dorințele ei, foarte bine situat în societate, apreciat de ceilalți s.a.m.d., iar atunci când și-a bifat toate dorințele fuge cu un artist nespălat din dorința de aventură și neprevăzut. V-am rezumat esențialul din cursul referitor la psihologia prostimii.
Iată de ce prostimea trebuie tratată fix ca ceea ce e, adică prostime. Iată de ce a aștepta recunoașterea din partea prostimii e o prostie incomensurabilă. Și iată de ce, a face bine prostimii trebuie să țină mai mult de milă. În niciun caz nu trebuie să ai prostimea ca aliat deoarece un asemenea aliat e echivalentul șarpelui pe care-l ții la sân. Știu că sună extrem de dur, dar realitatea trebuie privită în față. Trecem mai departe.
Mă uit peste Ocean. Trump pare în cărți, dar are o grămadă de probleme inventate. În timpul primului mandat a avut problema amestecului în Rusiei și a unei inventate conspirații de-a sa cu rușii. O chestie pe cât de tembelă pe atât de eficientă din punctul de vedere al reactivității statului subteran american. Când s-a dovedit că totul a fost o înscenare deja era prea târziu. Arhitecții haosului îi pregătiseră scenariul COVID care l-a îngropat definitiv. Acum e diferit. Trump nu mai are o problemă, ci mai multe. Judecătorii și procurorii lui Soros îi inventează probleme pe bandă rulantă. Probleme care, deși sunt false, îl afectează. Mai mult, sunt gândite ca, în caz de eșec, să continue și după ce își ia în primire mandatul pentru a i-l face imposibil. Adică aceeași chestie multiplicată.
De ce vă aduc în lumină acest element? Pentru a vă reaminti faptul că absolut toate aceste strategii au fost probate aici, la noi. DNA-ul lui Koveși a fost terenul de antrenament pentru ceea ce se numește în limbajul statului subteran „strategia juridică”. Aici și-au reglat armele, transformându-ne pe noi în cobai cu concursul trădătorului băsescu și al statului său subteran(care, spre finalul mandatului, s-a despărțit iremediabil de marinar predându-se cu acte în regulă stăpânilor externi). Ceea ce se vede cu ochiul liber este congruența dintre „cruciada juridică” pe care tiriplicii justițiari ai regimului o porniseră împotriva oricui ridica vocea. „Cine țipă, țipă mort!”, parcă ăsta era sloganul de la Chilia din port, nu-i așa?
Observ cu surprindere cum acea sămânță canceroasă se multiplică acum necontrolat. În SUA au pornit „războiul sfânt” împotriva lui Trump. În caricaturala Republică Moldova, tiriplicul șef al mafiei juridice, ciudatul Cristi Dănileț, face saltul de la statutul de gâde juridic la cel de lichidator financiar. Nu știu cum o vedeți, dar pentru mine arată fix ca o metastază. Celulele toxice ajung să se multiplice în toate organele paralizând întregul organism.
Poate vă veți gândi să cele prezentate sunt elemente mult prea disipate pentru a putea sta în același loc. Aiurea! Sunt pese de puzzle ale aceleiași imagini. Puse în ordine, ne prezintă fața reală a lumii, dincolo de narative și propagande ieftine. Despre ce e vorba?
Societatea occidentală e un cancer al lumii. Un cancer care, odată ce reușește să atingă un alt organism îl îmbolnăvește iremediabil. Vă vine sau nu să credeți, Turcia va intra în sistem începând cu noile alegeri. Partida lui Erdogan își pierde forța și e posibil chiar să nu mai încheie mandatul. De ce? Pentru că, în ciuda tratamentului aplicat de Erdogan după lovitura de stat, tumoarea din interiorul statului turc a reușit să se refacă. Iar acum, cel slăbit e Erdogan, care-a fost incapabil să-și asigure succesiunea.
Partea proastă e că boala de care vă vorbesc a atins întreaga lume, fără diferențe prea mari. Chiar dacă la suprafață vedem bătălii ideologice între părți, de fapt viermele toxic e multiplicat peste tot. Asta e vestea tristă pe care trebuie să o digerați. Personal, la cum arată lucrurile, nu văd nicio speranță de salvare a normalității. Poate că vă gândiți la Rusia, cea care a făcut pași concreți în direcția protecției de viermele anormalității. Sau la China care, discret, a stopat propaganda anormalului. Așa e, sunt elemente cât se poate de clare, dar fiecare țară în parte are vulnerabilitățile proprii și fiecare s-a atins cumva de viermele occidental. Iar asta e rețeta dezastrului deoarece, odată atins focarul, e aproape imposibil să nu se dezvolte tumoarea în interiorul organismului care s-a atins.
Am văzut asta la COVID, iar COVID, în ciuda a ceea ce cred unii, nu e un subiect închis. Și, în ciuda faptului că unii au scăpat, asta nu înseamnă o victorie, ci o retragere temporară a narativului respectiv. Rețineți: o retragere temporară! În spate, statele continuă politica impusă, iar acesta e un alt semn de tumoare!
Concluzia e cumva logică: societățile noastre tind nebunește spre anormal, iar drumul pare unul imposibil de ocolit. Luați-vă gândul că de la nivel statal se mai poate face ceva. Nu, nu va exista niciun Făt Frumos care să vină să vă elibereze! Și asta pentru simplul fapt că acel Făt Frumos va fi devorat de prostime. De aceea singura modalitate de protecție este cea discretă, pornită de jos în sus. Adică de la individ și familia sa, la comunitatea din jurul său. E singurul mijloc eficient. Și, probabil, de aceea se investește atât de mult în atomizare. Oile trebuie să rămână oi.
Nu uitati sa va abonati la newsletterul meu, costa 45 lei pe luna.
Visez sa pot sa ma concentrez financiar doar pe dezvoltarea acestui proiect de analize si investigatii si sa am in continuarea (si) libertatea financiara de a ramane departe de facturile partidelor.
Doar voi ma puteti ajuta, caci nimeni din politica nu accepta jurnalistii incomozi.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa.