Opus nr. 198 - Coldea a infectat demult AUR prin controlul sau asupra lui Lulea. Non-combatul suspect al lui Simion
Marius Lulea a stat pitit ani de zile dupa scafarlia lui Simion, dar a iesit in evidenta in mod total nespecific lui, in cazul candidaturii lui Cozmin Gusa pentru Primaria Capitalei, cand, intr-o postare ironica, a atacat furios posibilitatea intrarii in competitie a lui Cozmin, desi Enache ala, candidatul de facto, nu face nici 4 la suta.
Am stat si m-am intrebat de ce a existat acea reactie abrupta si nesofisticata a lui Lulea, ce o fi generat-o??!!
Si am aflat, acum e explicabil. Lulea este legatura informativa directa a lui Coldea in AUR. Este inca unul dintre pionii generalului Coldea plantat in diverse structuri (politice, economice, jurnalistice).
Am primit o inregistrare audio pe care nu o pot publica (cel putin acum, fiindca ii fac rau sursei mele), in care unul dintre cei mai sulfurosi milionari ai Capitalei, machidonul Sorin Astratini, caporal in ciordeli cu drepturi litigioase al lui Dragos Dobrescu (despre care golanii din cafenele spun ca se afla la o mare cumpana cu Justitia in aceste zile), se lauda, fiind in stare de ebrietate ca va vorbi cu nasul Lulea (nu am confirmarea ca Astratini e finul lui Lulea, asa se aude pe inregistrare) sa il schimbe pe Marius Ichim, la momentul inregistrarii, coordonatorul AUR pe Bucuresti.
Astratini se lauda ca, daca il va ruga pe Nasul Lulea, acesta va vorbi cu Florian Coldea si Ichim va fi schimbat, asta pentru ca el, Astratini, are dovezi ca Ichim se ocupa cu colectare masiva de bani de la colegi, adica vinde locuri pe liste.
Extraordinara aceasta revelatie, acum imi explic totul mult mai bine.
Coldea a actionat mega eficient si Ichim a fost schimbat din puternica pozitie, asta fiindca nu stia “tabla impartirii” catre Lulea.
Pentru a reusi, Coldea l-a informat pe Pahontu despre “situatia Ichim”, caci Ichim ii fusese impus “inocentului” Simion de seful SPP, fiindca e fiul fostului sef al SIPI Buzau, adica copil de securist.
Buzaul ala fetid e un bordel politic ceva de speriat.
Am stabilit deja ca fostul boss al AUR Bucuresti, Ichim jr., e copil de sef de Doi S-un Sfert.
Partuza politica insa nu s-a terminat.
Mama lui, Adriana Carmen Ichim, a fost numită în trecut de PSD prefect de Buzău. Hahaha, iat-o aici impreuna cu Ciolacu, dusmanul din vorbe al ipocritului George Simion.
Dar unde a fost parcat bietul Goe Ichim, dupa ce a fost despermat de la AUR Bucuresti? I-a gasit Pahontu loc:
Vezi, Fratello, ti-am spus EU!
Deci, afacerile înfloritoare ale lui Lulea, alea din constructii si renovari sunt usile deschise de Coldea.
George, nu degeaba zice Dana Budeanu ca esti un papagal. Sa tii minte ca io nu-s tisss.
Apropo de George Simion…
Saptamana trecuta, pe inserat, George Simion și un alai destul de modest de colegi din AUR au depus listele de candidați pentru europarlamentare. Simion a avut un discurs anost, de sef de CAP, aș putea să spun chiar miserupist, deși era momentul să transmită ceva inportant cu această semnificativă ocazie.
A venit cu ideea că toți candidații de pe acolo sunt cu dotorate și mari cunoscători de limbi străine. Și de această dată George Simion a mințit pentru că Claudiu Târziu nu parlește nicio limbă de largă circulație internațională nici măcar la nivel primar si, daca i-as lua pe primii 7 la un test de engleza (vocabular, gramatica si free style) ar pica toti.
Am remarcat retragerea oportunistei Ramona Ioana Bruysneels care nu s-a mai „calificat”. I-a zis sotul martalog, vezi ca poate are Alexa ceva dovezi cum am dat noi bani sa te puna Simion eligibila, nenea Bruysneels e totusi elegant si filthy rich, a retras-o pe cotoarba, ca are simtul pericolului. Ramonica o sa faca la candidatura de la S1 un mare cacat, prevad un 2 la suta cinstit, o sa o puna vanzatorul de locuri Simion ceva senatoare in septembrie si aia a fost cu ea.
Am râs de m-am stricat când am văzut locul neeligibil primit de Mihail Neamțu, locul 10. Eu așa zic că este neeligibil, așa că ipocritul pupincurist Neamțu a lins unde a scuipat degeaba.
Dacă nu ați remarcat în presă după ce a răbufnit pe tik tol momentul video în care Mihail Neamțu l-a făcut o nulitate pe Simion, Neamțu, ca un culduș de joasă speță, a prezentat drept scuze faptul că se afla sub influența vaccinurilor nenorocite și a virusului covidat când a emis acele afirmații despre Simion. Facandu-l cu ura prostoi, necitit. Ahahaha, ce momente publice de inghiti sperma orgoliilor!
Băi, cât de penibil să fii, să vii cu asemenea dume după ce l-ai făcut pe unul tâmpit și sfertodoct??
În fine, am remarcat-o pe listă și pe Laura Gherasim, o moldoveancă din Vaslui, fostă miss, foarte generoasă cu tot ce are și care a fost pentru o vreme și ziaristă penibilă la TVR, dând chiar și o declarație publică la un moment dat că nu respinge ideea de a poza goală. Simioane, dacă cu oameni de genul ăsta te duci în Parlamentul european înseamnă că tot ce ți-ai propus este să îi aburești pe români, fiindcă vom vedea cât mai stă Terheș prin partid și câți pureci o să facă Piperea pe acolo, nu mai zic de Tarziu, care nu va putea sta mult la Bruxelles, ca tre’ sa se intoarca sa iti ia locul, sau cel putin asta zice Pahontu.
Lucrurile nu se complică deloc pentru George Simion la Capitală, ba chiar se simplifică, fiindcă Mihai Enache rămâne la fel de nevotabil și asta pentru că AUR este fix pix în București.
În fapt, AUR nu există în urbanul mare și veți vedea asta în toate marile orașe ale țării. De exemplu, la Cluj, George Simion a pus candidat la Primărie pe unul Cozma care se autointitulează șeful unei asociații de patronate din HORECA, ceea ce ar trebui să ne dea convingerea că este și un simbol al eficienței în management în această industrie.
Dar băiatul Cozma nu a fost decât un patronaș de cârciumă cu terasă într-un cartier muncitoresc al Clujului de unde a plecat cu facturile între picioare fiindcă nu și-a achitat chiria și nici ratele la scule.
Prima declarație în calitate de candidat la Cluj-Napoca a lui Cozma a fost una absolut imbecilă și anume că, dacă va ieși primar, va face din nou strada Universității accesibilă mașinilor, o măsură care ar ucide afacerile a zeci de restaurante și cafenele din zonă.
De departe însă cea mai importantă declarație a lui George Simion de la Târgoviște, a cărui importanță a fost sesizată doar de jurnalista Nicoleta Cone de la Realitatea, este aia în care Simion spune că nu își anunță încă cndidatura la președinție fiindcă asta ar însemna că după europarlamentare va fi dat jos de la șefia partidului.
De cine se teme George Simion nu-mi dau seama, dar este clar că se teme nu numai de cineva, dar și de ceva. Poate ar trebui să reveniți la ceea ce v-am spus recent când am afirmat că pe George îl paște un transfer, poate chiar și cu executare, dacă nu predă partidul.
Pentru 2025, Partidul Comasat Român, așa cum spune George Simion, condus de Ciucă și de Ciolacu, are nevoie de un partid al cărui lider să nu fie considerat nici extremist, nici rusofil, deci acela nu va fi George Simion, după cum în culisele statului paralel, vorba Anca Alexandrescu, se vorbește de o schimbare a denumirii AUR și aglutinarea siglei Partidului Republican.
Programul AUR pentru Bruxelles nu există, există numai blablauri emanate de Simion cu Partidul comasat, dar care sunt țintele trimișilor AUR în Parlamentul European nu știm.
Cel mai probabil discursuri îndreptate împotriva „gulerelor albe” europene și circăleli ieftine așa cum a făcut-o acum cateva zile Simion cu Virgil Popescu.
Virgil nu e bataus, pe asta se bazeaza George, caci inca nu a intalnit batausi. Cu Cozmin, George insa isi va gasi luleaua.
De ce este România altfel?
de
Dan Diaconu
Titlul articolului este, așa cum ați intuit, cel al unei cărți tâmpite, scrise de un pseudo istoric împins în sus de sistem pentru capacitățile sale de a manipula, de a maltratata adevărul și a-l prezenta distorsionat, astfel încât prostimea chiar să pună botul la narativ. În ceea ce privește cartea cu pricina, marea vină a românilor este identificată în faptul că nu se potrivesc(și nu s-au potrivit de-a lungul timpului) patului lui Procust, aceeași chestie care ne face să ne simțim acum vinovați că „nu avem o țară ca afară”.
De altfel, dacă veți sta să analizați, veți constata lesne că de-aici pornesc principalele noastre probleme: de-a lungul istoriei cineva a tot căutat să ne facă „să fim ca ceilalți”. Ba ca romanii, ba ca turcii, ba ca ungurii, ba ca austriecii, ba ca rușii, ba ca americanii s.a.m.d. Și niciodată nu s-a potrivit. De ce? Pentru că noi nu suntem ăia! Mecanismul l-am demontat de mai multe ori în trecut, astfel încât nu mai pierd acum timpul. Ceea ce trebuie să înțelegem însă este DE CE s-a întâmplat mereu așa? Și, mai ales, de ce întotdeauna s-au găsit goarne locale care să trâmbițeze narativul ocupantului?
E simplu să dăm vina pe istorie, pe geografie sau pe ceilalți care au venit peste noi. Picăm însă testul comparației. Există nenumărate țări care stau mai prost geografic sau care au o istorie mai încurcată decât a noastră, dar care au reușit mult mai bine. De ce s-a întâmplat așa? Ideologii de care am avut parte de-a lungul timpului au venit mereu cu explicația tâmpită că toate ni se întâmplă pentru că „românul e prost”. Desigur, e o enormitate. Românul, pe medie, nu e nici mai prost și nici mai deștept decât bulgarul, neamțul, japonezul, americanul, francezul s.a.m.d. Atunci?
Explicația e mult mai simplă și pornește de la felul nostru de a fi. În mod normal, românul are un singur ideal: acela de a fi lăsat în pace. Indiferent de vreme, românul a fost dispus să facă orice compromis pentru a fi lăsat în pace, adică pentru a putea să-și trăiască viața așa cum vrea. Și, dacă stăm să ne gândim corect, românul nu vrea mare lucru, doar să se trezească dimineața, să muncească și să trăiască în legea sa, pentru ca apoi, seara, să meargă la culcare. Pentru acest ideal românul a fost capabil să sacrifice orice. „Îți dau ce vrei, dar lasă-mă în pace!”. Cam așa se rezumă idealul românului.
Marea noastră problemă însă nu e dată de tipul idealului. N-ai cum să spui despre un ideal că e bun sau prost, mai ales în condițiile în care vine natural. Așadar, problema noastră nu e aceea că nu ne dorim să stăpânim lumea și că ne mulțumim cu palma noastră de pământ. Mai sunt și alte popoare cu idealuri similare și cărora le merge mult mai bine. Atunci, unde-i problema?
Ei bine, a avea un ideal este doar jumătate din problemă. Pentru a putea spera că tinzi spre țintă trebuie însă să știi cum să faci asta, să-ți faci un plan, un drum de parcurs. Noi ne naștem cu dorința de a fi lăsați în pace, dar nu știm cum să ajungem acolo. Doar vrem fără să ne hotărâm să facem ceva concret în direcția asta. Dacă e pace și belșug e bine, dacă însă e tiranie, sacrificăm ceea ce ni se cere pentru luxul de a fi lăsați în pace. Și, culmea, chiar dacă ne merge rău, noi ne simțim bine. De ce? Pentru că, uite, mai putem din când în când să fim lăsați în pace. Doar că nu e normal. Mai mult, e o iluzie deoarece în acest fel ajungi în cea mai crâncenă teroare și te mulțumești că ești lăsat să respiri. Așadar, dușmanul, cunoscându-te, poate să-ți distorsioneze idealul strict în favoarea sa. De fapt fix asta se întâmplă acum și de aceea sunt mulți idioți care-ar fi capabili să te omoare doar pentru că vrei să izgonești jigodiile ocupante din țară!
Așadar, punctul nostru esențial de pornire este creionarea drumului, a principiilor necesare îndeplinirii idealului pe care-l avem. Vrem să fim lăsați în pace, dar cum? Cât anume trebuie să aibă dreptul statul de a ne invada? Cât anume trebuie să aibă dreptul statul de a se împrumuta, știind că acel împrumut va fi plătit tot de noi, contribuind așadar la înrobirea noastră? Cât de multă libertate de mișcare trebuie să aibă un politician? Ce mandatare maximală poate avea un președinte? Câtă putere poate avea un șef al armatei?
Sunt doar câteva întrebări dintr-o infinitate. Ar fi o prostie să stăm să inventăm întrebări pentru a le da răspunsul, sperând că astfel vom acoperi tot spectrul. Oricând vor apărea situații istorice care vor complica problemele. De aceea este important să avem niște principii clare, prin intermediul cărora să se poată răspunde oricărei întrebări.
Desigur, avem o constituție care teoretic ar trebui să facă față unor rigori, dar acea constituție a fost dictată de idealurile altora. Nu noi suntem acolo, ci arhitecții statului așa-zis democratic. Constituția noastră este, în realitate, legea ocupantului. Ne-a fost impusă pentru a i se putea garanta acestuia dreptul la jaf. În aparență este vorba despre noi. În realitate este vorba despre ei. Iar faptul că legea fundamentală a țării conține prevederi care fac posibilă o teroare similară(și, dacă se vrea chiar mai mare!) celei din pandemie, este cât se poate de clar despre ce e vorba acolo. Când se prevede alegerea în funcție a unui politician fără mandat imperativ(adică, după ce a fost ales poate face ce vrea) e clar că nu despre noi e vorba acolo! Dacă referendumul - adică, până la urmă, voința poporului - are rol doar consultativ, din nou e clar despre ce e vorba și pe cine avantajează.
De ce România e altfel? Pentru că e o distanță ca de la cer la pământ între ce vor oamenii și ce vrea statul. În fapt statul, în loc să fie o parte componentă a acestei țări, este un organism extern, o tumoare care caută să-și infecteze cetățenii. România e altfel deoarece trăiește într-o perpetuă disonanță, care-i face pe oameni să nu-și pot îndeplini acel ideal, la urma urmei banal. De aceea România eșuează!
N-ar trebui să dați crezare istoriei mincinoase care ne este băgată pe gât. Realitatea este că de multă vreme nu se trăiește bine pe aceste meleaguri. Nu s-a trăit bine nici sub turci, nu s-a trăit bine nici sub jugul occidental, nu s-a trăit bine nici sub ruși și nu se trăiește bine nici acum, când ne-am reîntors sub jugul occidental. Din păcate, noi ca oameni suntem vinovați în cea mai mare măsură. Motivul? Suntem prea dispuși să-l credem pe orice neica nimeni că dacă vom face ca el, idealul nostru minor - acela de a fi lăsați în pace - se va îndeplini. De fapt niciodată nu se va îndeplini deoarece nu e un ideal minor și e imposibil de îndeplinit atunci când te afli sub ocupație.
Dacă vrem să facem ceva, trebuie să o facem de la zero, asumându-ne calea cea lungă și spinoasă care, dacă e străbătută, se va finaliza cu victoria. De-aici trebuie început dacă vrem să sperăm o viață mai bună pe meleagurile noastre!
Victorie mare, chiar daca de etapa, impotriva mogulului Teszari
Cu toate forțele miliardelor de euro de care dispun, companiile DIGI Communication NV și RCS&RDS s-au năpustit la inceputul anului asupra jurnalistului de investigații Liviu Alexa de la publicatia Strict Secret si Ziar de Cluj, solicitând instanței interzicerea prin ordonanță președințială a publicării oricăror anchete precum și eliminarea celor deja scrise.
O premieră pentru România a fost faptul că însuși mogulul Zoltan Teszari s-a aliat acestui demers, semn că tare l-au mai deranjat dezvăluirile ziaristului. În acest scop, a fost arvunit ditamai eminența Valeriu Stoica care, cu un sobor de avocați, s-a năpustit arogant să-și susțină clienții, deși erau cu totii de un penibil atroce.
Cererea de chemare în judecată a însumat peste 450 de foi!!!, ceea ce denotă din partea lui Valeriu Stoica nu numai prostie, nu numai aroganță, dar și lipsă de respect față de instanțele pe care odinioară se mândrea că le controlează.
În cele din urmă, Ordonanța președințială solicitată de Teszari și firmele sale a fost respinsă.
Jurnalistul a tinut sa puncteze:
„Normal că mă bucur, nici nu cred că ar fi fost posibil alt deznodământ căci mi-am făcut datoria cum scrie la carte, am avut o bază factuală largă și nu existau motive pentru ca jurnalismul meu să fie interzis de bogătanul de Teszari. Având în vedere cele întâmplate, îi transmit public mulțumiri avocatului Veronel Rădulescu care a fost modest și abil, dar mai ales eficient în gestionarea acestui caz, precum și colegilor din Clubul Român de Presă care m-au susținut fără echivoc. Având în vedere că Teszari a avut tupeul să dea în judecată și Realitatea Plus și faptul ca si colegii de la Realitatea au câștigat în fața lui Teszari, consider victoria de ieri o victorie a jurnalismul românesc”, a declarat Liviu Alexa.
Sunt intr-un loc unde calci pe arta
Am revenit intr-un loc senzational unde e Arta peste tot. Am ajuns aici cu avionul, dar calatoresc mai apoi, ca studentii, cu trenul, asta e, nu-s bogat, dar is curios. Si ma duc sa o vad pe cea mai mare soprana rusoaica a lumii care canta pe unde mai poate, caci a fost pusa la zid pentru faptul ca e rusoaica.
Pana atunci, va dau un flavour al starilor cu care m-am intalnit pana acum in mica mea calatorie:
E foarte fain cu trenul:
Poezia de azi
Imi apartine.
