Opus nr. 20 - Cum șpăguiește Boc televiziunile de știri din banul public. Amanta lui Zelenski, interviu ciudat in revista People. Adevăratele costuri ale mașinilor electrice
Ediția de azi are o grămadă de chestii interesante în ea. Desigur, doar pentru cei care și-au luat abonamentul de 10 dolari pe lună.
Dacă vrei și tu să citeșți lucruri smart, fă-ți un cont.
Am rugat un abonat să îmi scrie de ce mă citește și de ce i se pare important să fie abonat la newsletterul meu plătit.
Iată ce a ieșit.
Strict Secret: consumul fracționat de jurnalism face bine la inteligența de consum de conținut.
Noua metodă de a citi presă bună.
Probabil că ar fi trebuit să încep mai întâi cu cel mai important lucru: calitatea conținutului newsletterelor lui Liviu Alexa, jurnalistul de la Cluj. Vreau însă să mă concentrez, în câteva rânduri, asupra metodei de livrare, care pentru mine înseamnă o inovație pragmatică de a citi presa, de a rămâne informat fără să sufăr de FOMO (fear of missing out), fără să procastinez „dându-mă” pe ziare de 3 ori pe zi să văd ce s-a mai întâmplat în țară sau în lume.
Ce este „Strict Secret”?
—-----------------------------------------------
Sunt 3 emailuri săptămânale cu plată (newslettere în adevăratul sens al cuvântului) cu informații curente explicate. Am crescut cu emisiunea Magazin Duminical prin anii ‘90. Adoram emisiunea aceea. Strict Secret este ceva de genul: un meniu informațional “full course” condesat, combinat, diversificat.
În fiecare Marți, Joi și Sâmbătă primești:
Un subiect mare împănat cu explicații de context - După 24 de ani de jurnalism, Liviu Alexa știe să contextualizeze și să explice întâmplările, că sunt ele naționale sau internaționale. Ador părțile inerente de subiectivism pentru că vreau să văd opinii, nu doar să citesc noutăți. Liviu are păreri, poziții, argumente. Plătesc cei 10 dolari pe lună pentru că el e la volanul newsletterului, pentru introspecțiile lui, iar asta e important de avut în vedere când compari „ceva gratuit” cu „ceva plătit”.
Apoi vin aperitivele de avut în vedere - subiecte mai mici dar importante, opinii ale comunității Strict Secret.
Mereu am fost fanul ideii de „Caleidoscop” de informații diverse: ce semnificație are data respectivă în istorie, ce artist interesant a mai găsit Liviu, ce muzică mai ascultă, o poezie, o bucată de „pâine” pentru suflet.
Apoi vine Whiskey-ul - sunt băutor, dar până acum la mine în bar exista doar Jamenson, ceea ce e echivalentul cartofilor prăjiți (buni, dar nimic evoluat și totuși mai bun decât „Jack”) - ei bine Liviu scrie poezie despre băuturile pe care le experimentează
Apoi vine parfumul de lux - încă nu mă îndur să dau 500 sau 1.000 de lei pe așa ceva, dar sunt sigur că Liviu ar zice că sunt „neinteligent”. Nu pun chiar atât de multă valoare să „miros” bine, dar repet, e o chestie a mea.
Secțiunea mea favorită: comori ascunse prin rafturi - tot felul de descoperiri pe care Liviu le face prin magazinele normale (Mega Image, băcănii, etc). Datorită lui am acum în frigider cea mai bună maioneză din lume, japoneză.
Cam asta conține fiecare email pe care îl vei primi. Bine, recunosc, e o structură aproximativă. Fiecare newsletter e diferit, dar cel mai important este că e consistent, valoros și eficient cu timpul meu.
Am recâștigat 5 ore pe săptămâna din viața mea
—-------------------------------------------------
Mult? Puțin? Pentru mine, contează. În munca mea, e important să fiu la curent cu ce se întâmplă în țară și în lume, dar e și mai important să înțeleg contexte. Munca mea de prognoză are nevoie de interpretare subiectivă. Ok, nu e nevoie să știu la secundă lucruri, dar e obligatoriu să nu rămân de căruță. Ce făceam înainte să îmi cumpăr abonamentul la Strict Secret? Procrastinam cu motiv de informare. Mă pierdeam pe ziare, căutam opinii, analizam și „săpam” după interpretări. Nu zic că nu mai caut. Nu zic că Strict Secret e singura mea sursă de informare, ar fi un handicap digital intelectual. Nu, dar nu mă mai stresez atât de tare să prioritizez asta în timpul săptămânii.
În fiecare zi pierdeam câte 20 - 25 de minute în 3 serii (dimineața, prânz și seara) pe sursele mele diversificate coloristic - de la Antena 3 online până la Hotnews, de la Zoso până la Cișmaru. Foarte OK. Ziare, bloggeri dragi, oameni deștepți doar că foarte multă pierdere de timp. O oră pe zi e 10% din timpul meu activ. Dacă o pui în bani, e foarte scump, dat fiindcă munca mea are părți monetizabile pe oră. Sincer? Pierdeam bani „rămânând” informat. Mult mai mult decât cei 10$ pe lună pe care îi plătesc jurnalistului Liviu Alexa.
Ador jurnalismul curățat de politic
—-------------------------------------------------
Îți voi vorbi și despre Liviu Alexa un pic mai încolo și mai ales de partea că „nu e ușă de biserică” care îl face nu doar un antreprenor bun, ci mai ales transparent. E foarte greu, azi, să nu accepți bani de la Diavol. De la politic. E atât de rară chestia asta că pentru mine a fost argumentul primar când am decis, contrar mentalității colective că presa e gratuită - dă-i în PLM pe jurnaliști, să plătesc în fiecare lună pentru conținut de calitate.
Urăsc politicienii! Urăsc faptul că partidele primesc bani de la „stat”, de la mine, pe care îi folosesc să își cumpere „screen time” (timp de ecran), microfoane prietenoase și nuanțări forțate pozitive. Paștele lor de politicieni! Iartă-mă, am zis că îi urăsc? Da, am zis.
Liviu e un social - democrat, fiind urât de partidul din care face parte pentru că servește alți Dumnezei decât cei „ciopliți” prin favoritisme.
Ce mă interesează este că nu e vreun sclav politic. Deși e PSDist Liviu dă în PSD ca nimeni altul. De fapt, dă în oricine care e anti-oameni. Dar, hei, ești om mare fă-ți propria analiză!
Noua generație de jurnalism… a murit înainte de creare
—-------------------------------------------------
Sunt un consumator avid și de presă internațională. Totul se mută înspre jurnalismul individual. Fără redacții. Mult „opinionism”. Foarte multă conversație. Consum (și ador) de la Tim Ferris la Sam Harris, și nu îmi permit să ignor un Alex Johnes (deși îmi e antipatic) sau Ben Shapiro.
VREAU SĂ FIU DEȘTEPT! De aceea nu ignor nimic pentru a îmi face propria-mi părere pe care nici măcar nu vreau să ți-o împărtășesc. Nu despre asta îți scriu acum!
E important însă să înțelegi că jurnalismul individualizat, aproape filosofic, este singura sursă „low-biased” (intesitate scăzută de preconcepție toxică) care ne este disponibilă.
Nu văd generația următoare de opinionism ancorat intelectual. Cine? Andrew Tate? Serios?
Mai ales pe România? Cine?
Îmi place Tucă, dar el e intervievator.
Îmi place Gușă, dar doar pentru că e o alternativă mai evoluată a lui Dan Diaconescu de acum 20 de ani.
Îmi place de oricine care mă ajută să miros opinii, chiar dacă contrare cu instinctul meu de decizie.
În epoca microconținutului diluat de lipsa de atenție a „publicului” prefer să consum conținut de format lung. Iar despre Liviu Alexa poți spune multe, dar nu poți spune că nu e jurnalist. Nu e primar (a candidat la Cluj), nu e politician (a fost seful filialei Cluj), nu e sportiv de performanță (e chiar supraponderal și are o echipă de fotbal) și nici nu e frumos (are nasul un pic cam mare), dar e jurnalist adevărat. Nu singurul, dar cu siguranță unul cu un „gust” foarte interesant.
Ingredientul principal: Liviu Alexa, jurnalistul „dulău”
—-------------------------------------------------
No, (e clujean) hai să vorbim de elefantul (la figurat) din cameră. Primul lucru care îmi vine în minte este că nu vreau să îmi fie dușman.
Sincer, sper că nu ești prost și ai înțeles că, deși e „material publicitar” (vezi Doamne), cel care scrie acest rânduri (deși anonime) sunt de mega bun… simț, cel puțin.
Nu vrei să îți fie dușman pentru că, în momentul în care Liviu Alexa simte miros de subiect, poți să îi fii rudă, prieten sau sponsor și nu va lăsa subiectul din „tastatură” până nu arde întreaga investigație. La sursele pe care a dovedit că le are, la resursele pe care știe să le investească pentru a afla detalii, informații sau aspecte… e un bloodhound de clasă superioară. Îți „miroase” și amantele din anul 3 de facultate pe care le-ai avut, dacă le-ai avut și e relevant pentru investigație. Da, e înclinat spre scandal, dar, să nu ne mințim, publicul cere și cumpără cartofi prăjiți și shaorma. Să nu fim ipocriți.
Combinația asta de penel „otrăvitor”, inteligență accentuată și claritate în poziționare „cel puțin” îl face pe jurnalistul Liviu Alexa un viitor subiect (dacă nu este și acum) de manual de jurnalism de investigații. Om cu foarte multe „defecte”, departe de a fi perfect, scrie poezie când „dă în gură” cu dovezile în mână. Nu sunt fanul anchetelor lui de succes, de genul Preotul Pomohaci, sau can-can-uri despre Anamaria Prodan - nu sunt în „targetul” acelor subiecte. Pentru mine contează anchetele mamut în care în ultimii 15 ani a dat „ca la coasă” în Boc, primarul dubios al Clujului. Am savurat toate materialele cu Untold (ăla da subiect de presă) și țepele pe care „ownerul” conceptului le-a dat unui întreg oraș masiv.
Recunosc sunt bătrân, dar eu am citit rubrica lui din tinerețe și atunci m-a „cucerit”. Liviu Alexa, înainte de digital, scria o rubrică în Mesagerul, prin anii ‘90, care se numea (cred) Televizoristul. Poezie de editorialism. Și, dacă vă enervați foarte tare să aflați cu adevărat cine e jurnalistul Liviu Alexa trebuie să căutați un reportaj de Pulițer (în română) cu Groparii Clujului - cel mai bun material jurnalistic pe care l-am citit vreodată.
Atunci, și doar atunci, poate că veți înțelege de ce dau 10$ pe lună să citesc Newsletterul „lu’ Alexa”!
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Strict Secret to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.