Opus nr. 226 - România, ca improvizație. Cum știm ca Ciuca, Ciolacu și Iohannis sunt sclavii Deep State-ului american. 6 evenimente misterioase la care am asistat tacuti in ultimii ani
Priviți musai acest video despre care vă spun că nu poate fi considerat doar o excepție. Felul în care gândește acest copil este emblematic pentru întreaga generație. Fata din video reprezintă „rezultatul final” al eșecului unui sistem educațional distrus și a lipsei de implicare a unor părinți imbecili, ignoranți, neatenți.
35 de ani de miserupism politicianist au adăugat bomboana de pe colivă. In mod normal, un sistem educațional ca cel al României, otrăvit din temelii, nu poate fi reformat. El ar trebui lăsat deoparte și decidenții de la vârful statului ar trebui să implementeze un nou proiect gândit nu pentru timpul prezent, ci pentru viitor.
A existat un moment straniu în istoria noastră recentă când am fi avut o pătură temporală pe care să o folosim pentru a dat drumul acestui viitor, dar noi nu am folosit deloc pauza din criza COVID și am adăugat atunci peste rahatul general o improvizație ridicolă, distrugând dimensiunea umană a acumulării de cunoștințe, digitalizând pe alocuri și fără cap.
Ce digitalizare să fi făcut noi în sistemul educațional, câtă vreme sute de mii de copii nu au acces la tehnologia de predare, când avem zeci de mii de profesori care nu știu folosi calculatorul, cand cancelariile scolilor inca lucreaza cu faxul?
De la ce politicieni să așteptăm noi maturitate, conștiință și proiecte fezabile de educație, câtă vreme ei nu pot citi literalmente programa școlară, cei mai mulți dintre ei nu pot scrie corect după dictare și nu au nicio capacitate culturală de a vedea cum ar putea arăta piața muncii și economia viitorului.
Ne avertizează toți specialiștii că urmează o criză generațională. României nu îi pasă nici de copiii tembelizați, nici de miile de copii excepționali care se chinuie să rămână departe de mizeria sistemică din școli.
Avem și acest paradox incredibil și anume că, totuși, foarte mulți dintre elevii și studenții României au acces la telefonul mobil, la calculator. Mintea copiilor s-a schimbat totalmente în ultimii 20 de ani, dar noi nu îi ajutăm, nu încercăm să-i înțelegem și le inoculăm fie presiunea de a lua notele cele mai mari, fie îi învăluim cu ignoranța noastră de părinți obosiți, reproșându-le că nu sunt buni de nimic și că… „să facă ce vor”.
O mare parte dintre părinții României presează clișeistic pe copiii lor să meargă la facultăți impotente doar pentru a bifa un standard social, fără să recunoască că pruncii lor nu sunt atât de performanți așa cum cred ei, fără să accepte că nu s-au ocupat de ei de-a lungul școlii, că nu i-au supravegheat și că i-au abandonat.
Lăsați la voia întâmplării parentale, copiii își aleg modele de pe social media și învață cele mai rapide lecții, dar și cele mai periculoase, pe care o minte încă necoaptă le poate asimila. Prima lecție este că ei nu mai trebuie să muncească pentru școală, că nu mai trebuie să muncească în general, fiindcă totul e inutil, câtă vreme există maimuțe pe TikTok sau Instagram care au 1 milion de followersi și care câștigă hlizându-se 30.000 de euro lunar.
În loc să-i învețe școala să gândească, pe copiii României îi învață TikTok să gândească, acolo unde „profesori” precum Andreea Bostănică sau Dorian Popa devin mentorii lor, devin mamă și tată, impregnându-le definitiv idei ce nu mai pot fi scoase niciodată din mentalul lor.
S-a renunțat la teze, examenele, puține câte mai sunt, de „evaluare” sau Bacalaureat sunt din punct de vedere tehnic mai slabe ca și consistență decât ce învăța un copil în clasa a treia în vremea comunismului. Se spune că profesorii nu s-au schimbat. Si așa și e, fiindcă și ei sunt produsele unui sistem îmbătrânit, căci asta e marea șmecherie: școala a rămas aceeași, cu aceleași materii, cu inechități educaționale.
Criza generațională se simte mai repede decât am fi crezut noi și se traduce rapid prin niște realități crunte. Un popor manipulabil, sute de mii de tineri trecuți de 25 de ani care locuiesc încă cu mami și tati, sute de mii de locuri de muncă rămase neocupate fiindcă tinerii României care au primit de ziua lor de la mami și tati un Iphone de 1500 de euro nu au chef să înceapă să muncească la startul vieții lor pentru 700 de euro pe lună.
România a pierdut încetul cu încetul avantajul forței de muncă bine pregătite și este invadată subtil de resursă umană din Asia, un fenomen care se va consolida și despre consecințele căreia nu este nimeni pregătit să vorbească. Va urma si pentru noi ura de rasa si ura indreptata spre emigrantii, dar numai atunci cand se va fi implinit saturatia de care au avut parte Franta sau Germania, numai atunci cand va fi prea tarziu, si “strainii” ne vor fi acaparat cartierele, bucati din viata economica si ne vor impune prin prezenta numerica la vot si dorintele lor electorale. Mai avem pana atunci, dar nu mult.
Ca niște căpușe societale, serviciile secrete românești au simțit oportunist această vulnerabilitate a țării și au acaparat tot managementul ei. Credința că profesioniștii Securității știau tot și rezolvau tot, un mit adânc întipărit în creierele românilor, a dus la un rezultat nedorit. Politicienii și instituțiile publice s-au predat, voit sau prin șantaj, în întregime serviciilor secrete, aruncând în aer democrația.
De aia alegerile din România s-au dovedit și se dovedesc inutile, de aia am ajuns să dăm dreptul SRI să decidă într-o campanie electorală cine comunică corect și cine dezinformează, așa cum ne statua generalul Anton Rog, imbecilul de la SRI care ne spunea acum câțiva ani că Serviciul Secret poate să intervină în campania electorală și să anihileze orice campanie online care influențează voința electoratului. Nu contează că Rog se referea la radicalii din AUR, contează că SRI ne-a exprimat prin reprezentantul său că poate oricând să urineze pe ordinea constituțională.
În ultimii 10 ani, comisiile parlamentare, care ar trebui să supravegheze serviciile secrete, au tăcut total. Nu exista nici măcar o obiecție la adresa scandalurilor ce au mai răbufnit prin intermediul presei nesupuse, ba s-a ajuns la nivelul la care niciun raport de la SRI sau SIE nu a mai fost făcut public.
Poporul român este ținut în întuneric despre eficiența profesională a acestor servicii secrete. Ii este ascuns în mod deliberat raportul de eficienta dintre banii publici investiți și rezultatele obținute. Până și Curtea de Conturi mimează un soi de audit pe care le-a face la serviciile de Intelligence, dar noi nu știm niciodată dacă banii de acolo sunt cheltuiți cum trebuie.
Când SRI și SIE, cu sprijinul altor Servicii secrete sau alte puteri, desenează cum vor democrația României, avem niște „stări de fapt” foarte periculoase, dar care au devenit niște lucruri „obișnuite”.
De câteva luni, asistăm impasibili la monstruozitatea politică care se numește PSD&PNL care se comportă ca un soi de partid unic, transformând instituțiile democratice în niște sticle de bere golite și aruncate în debara ca să se aștearnă praful pe ele.
Improvizația este noua politică a politicienilor români, incapabili să apuce capătul corect al problemei.
Avem două exemple recente extrem de relevante.
Premierul Marcel Ciolacu rezolvă pac-pac dintr-o declarație în fața presei problema testelor antidrog, zicând că ăia nu-s bani mulți pentru Guvernul României, referindu-se la cele 2 milioane și jumătate cât ar costa acoperirea necesarului de aparate pentru Poliția Română. Dar adevărată problemă constă în pasul doi, când respectivele teste sunt trimise spre analiză și confirmare la IML-urile județene. Institutele medico-legale din județele patriei sunt dotate la nivel medieval, cele mai multe dintre ele au personal puțin și adeseori incompetent, astfel încât corectitudinea unei rezoluții vizavi de un șofer, cetățean român, este serios pusă la îndoială.
A murit o domnișoară în munții României, alunecând într-o râpă speriată de un urs. Gata! Premierul Marcel Ciolacu convoacă sesiunea extraordinară in Parlament ca să rezolve problema. Problemă care este de fapt o problemă cât casa fiindcă excedentul de urși este de cel puțin 6000 de exemplare, iar uciderea lor rapidă ar fi un proces cretin, violent și care nu ar ține cont de niște realități obiective. De exemplu, una fiind, că Moși Martinii au depășit de mult „granițele” pădurilor, că s-au obișnuit foarte repede cu accesul la resurse pe care îl oferă mediul urban și că o reintegrare a lor la locul de „baștină” este imposibilă, căci deprinderile lor sunt deja sedimentate și vor căuta să revină în apropierea oamenilor.
Totul e o improvizație în țara asta.
Se improvizează pe inflație, se evită cu orice preț reformele indispensabile, se promit investiții care nu se mai fac, se trece de la o minciună națională la alta. Fiindcă, de exemplu, în aceste momente pe agenda națională nu mai e deloc important să știm ce se mai întâmplă cu banii din PNRR, câți am pierdut și cum i-am folosit pe cei încasați.
Societatea politică românească nu și-a propus niciodată în ultimele patru decenii să limpezească relațiile Societății cu Statul, să consolideze conștiința civică, folosindu-se insa de toate armele posibile și imposibile pentru a fractura corpul social. Minciuni politicianiste, însăilări doctrinare, utilizarea social media pentru a scala prostia omenească existentă în orice societate, toate au fost folosite cu scopul ca cetățenii să coboare sub nivelul submediocrității.
Prostirea programată a poporului român, „educat” să nu mai pună marile întrebări. Despre asta e vorba! Ei bine eu consider acest act o problemă de siguranță națională.
Aceeași crimă au făcut-o și comuniștii, promovând la nivelurile superioare țărani analfabeți, orășeni săraci și frustrați, atâta doar că ei au fost înlocuiți astăzi cu judecători de Facebook, cu un alcoolism social colectiv din care lipsește orice simț critic.
Securistii noi au impărțit societatea în turme profilate „corect”, așa cum ne-a mărturisit același general SRI Anton Rog, care ne-a mărturisit cum ne văd băieții cu ochi albaștri: armată de manevră în vremuri de pace și turmă de oi sacrificabile în vreme de război.
Îmi cer scuze că v-am deranjat cu pesimismul meu enervant, continuați-vă liniștiți vacanțele, vine Olimpiada, oricum e prea cald afară pentru analize la rece.
Trump, viitorul presedinte al SUA, ignorat de “lidarshipu” romanesc
Primii 3 cei mai puternici oameni din fruntea Romaniei nu i-au adresat niciun mesaj de sustinere lui Donald Trump, cel mai probabil viitorul presedinte al SUA, cu ocazia nefericita a atentatului din care a scapat cu viata, din fericire.
De ce nu au facut-o? Hahahaha, pentru ca sunt sclavetii Deep State-ului american, pentru ca nu misca in frontul comunicarii ca sa nu isi supere stapanii.
Desi stapanii de azi se vor schimba cu stapanul din decembrie 2024, Donald Trump.
Cum a reactionat Viktor Orban, premierul Ungariei? Asa! Ah, sa subliniez ca a reactionat LA CATEVA MINUTE dupa atentat!
Am pentru voi o ghicitoare cu nivel retardat de inteligenta pentru a da raspunsul. Cine credeti ca va avea acces direct din decembrie 2024 la cel mai puternic om din lume, Donald Trump? Ungurul Orban sau oricare dintre romanii Ciuca sau Ciolacu?
Nu, cel mai probabil, Cozmin Gusa, singurul candidat la Cotroceni care si-a asumat un mesaj public de sustinere:
6 mistere traite de tot Globul in ultimii ani si peste care s-a asternut tacerea
De departe, COVID si pandemia. Nimanui nu ii mai pasa cine a fost vinovat, de ce s-a oprit o planeta intreaga, nimeni nu mai vrea responsabili pentru milioanele de sicrie.
Conductele Nord Stream 1 și Nord Stream 2, erau “gaurite” pe 26 septembrie 2022, in urma unui sabotaj de proportii. Investitia in constructia lor a costat 19 miliarde de dolari. Sabotajul a anihilat complet utilizarea lor.
Nord Stream 1 și 2 erau conducte gemene ce aduceau până la 110 miliarde de metri cubi de gaz anual din Rusia către Germania.
Reactia puternicei Germania, ditamai stalpul Europei? Mucles.
Reactia altor state cu interese in Nord Stream? Shhht.Desi s-a demonstrat in presa americana de top ca ucrainienii sunt autorii sabotajului, ancheta s-a inchis. Gata, mergeti mai departe!
Invazia Moscovei de catre Prigojin. In iunie 2023, Prigojin si armata sa din grupul Wagner mai aveau cativa kilometri si spargeau usa Kremlinului. Este unul dintre cele mai misterioase (pentru mine) episoade din ultimul secol de istorie a lumii. Cum a putut prinde Prigojin atat de nepregatita capitala Rusiei? De ce SUA si Europa nu au profitat de moment pentru a-l anihila pe Putin sprijinindu-l pe tembelul de Prigojin chiar si temporar? De ce a pus botul Prigojin la cantecul de negociere al lui Putin? Nota: moartea sefului Wagner nu ma intereseaza catusi de putin, dar toate intrebarile mele de mai sus raman cu adevarat grele.
Invazia Hamas asupra Israelului
Acum 9 luni, zeci de teroristi Hamas au invadat Israelul folosindu-se de mijloace supriinzator de rudimentare de transport: parapante si barci de lemn, ucigand o gramada de nevinovati, cetateni ai tarii considerate ca are cele mai talentate si moderne si informate servicii de securitate din lume.
Cum a fost posibil acest lucru, ca niste paparici sa invadeze Israel ca in Mad Max, sa rusineze ditamai sistemul puternic de intelligence al acestei tari? Nimeni nu are chef sa raspunda la aceste intrebari.
Atentatul impotriva lui Fico
La 15 mai 2024, premierul Slovac Robert Fico supravietuia unui atac armat generat de un batranel de 59 de ani. Cum a fost posibila neglijenta serviciului de securitate a ditamai premierului unei tari UE? Hehe, pai daca trebuia omorat… Peste adevarata miza a uciderii lui Ficom, daca ar fi reusit, s-a asternut tacerea.
Asasinarea ratata a lui Trump.
Desigur, incercarea ratata de ucidere a lui Trump. In SUA, toate mass-media aservite Statului Paralel tac pe urmatoarele subiecte:
faptul ca un mucos de 20 de ani a beneficiat cel mai probabil de pregatire paramilitara pentru a putea trage cu atata precizie la cap. Tehnic, ar fi trebuit sa reuseasca, a fost doar un noroc ca Trump si-a intors privirea. Cine l-a pregatit pe imbecilul ala sa traga atat de precis? Profilul sau psihologic e de baiatel scapat din liceu care se masturbeaza sub patura, exista deja marturii ca a fost subiect de bullying in scoala, cine l-a antrenat sa traga atat de bine si sa se descurce cu povara emotionala a momentului, fiindca nu in fiecare zi un papagal de 20 de ani isi propune sa ucida cu lejeritate un presedinte?
cine a avut interesul sa ii ofere lui Trump un efectiv diminuat de securitate personala, sa il vulnerabilizeze subtil prin faptul ca nu a primit suport tehnic si uman indestulator in calitate de fost presedinte si actual candidat cu sanse la Casa Alba?
ce garantii are Trump de acum inainte ca Secret Service se va comporta cu el profesionist in urmatoarele patru luni de campanie?
“Tara ne vrea prosti” e o zicala invechita. EI considera ca intreaga planeta e proasta si ca pot face ce vor. Si, in mare, asa si e.
Adevăratele concluzii ale summitului NATO
de Daria Gușă
A mai trecut o săptămână plină de evenimente internaționale importante, inclusiv întâlnirea parlamentară BRICS, întâlnirea Modi – Putin și finalul turului de pace al lui Orban, dar cel mai important a fost cu siguranță summitul NATO. Mult mai decisiv decât toate celelalte summituri NATO din ultimul deceniu, am observat că mulți au evitat să-l analizeze în detaliu, concentrându-se însă pe gafele insipide ale lui Biden. S-au luat de fapt foarte multe decizii importante, toate consemnate în declarația finală care a fost semnată de toți cei 32 membrii NATO. Însă înainte să discutăm în detaliu rezultatele summitului, trebuie să analizăm contextul acestuia.
Acest summit a venit la un moment foarte dificil pentru alianță, aceasta confruntându-se cu un număr mare de probleme interne. În primul rând, NATO se află într-o criză de conducere: este evident că președintele SUA, care ar trebui să fie liderul de facto al alianței, este incapabil să își îndeplinească funcțiile și se confruntă cu o lipsă de susținere nu doar în țara lui, dar și în propriul partid. Franța se află într-o criză politică în urma alegerilor anticipate ale lui Macron care au divizat atât țara cât și parlamentul, iar Marea Britanie și-a trimis noul premier, Keir Starmer, care a fost numit în funcție cu doar câteva zile înainte și a cărui campanie a fost bazată pe cheltuieli mai mici de apărare, deci exact opusul a ceea ce își dorește conducerea NATO. Să nu mai vorbim de Germania, care se confruntă cu un guvern de coaliție instabil după înfrângerea de la europarlamentare și a cărui cancelar se află într-o poziție foarte dificilă. Astfel, majoritatea liderilor de frunte din NATO nu se pot impune cu adevărat în alianță din moment ce au prea multe probleme interne de luat în calcul, fapt ce duce indubitabil la impunerea dorințelor celor din umbră care îi mențin la putere.
În al doilea rând, NATO se chinuie să crească angajamentele de cheltuieli pentru apărare ale țărilor membre la cel puțin 2% din PIB de 10 ani, dar peste un sfert din membrii blocului continuă să rămână în urmă, subminând astfel încercările alianței de a stârni isterie în jurul așa-numitei „amenințări rusești”. Canada, Spania, Germania și Belgia sunt printre cele mai întârziate, și deși sunt printre cele mai vocale când vine vorba de sprijinirea Ucrainei, au promis doar că vor ajunge până la 2% în 2035, mult mai târziu decât și-ar dori NATO. Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, a declarat luna trecută că se așteaptă ca cheltuielile militare totale în cadrul alianței să crească cu 18% în 2024 (cea mai mare creștere a cheltuielilor din ultimele decenii), această creștere se datorează majoritar SUA, a cărui complex militar-industrial se bucură de majoritatea profiturilor din moment ce peste două treimi din fondurile alocate sunt direcționate către comenzi pentru companiile de apărare din SUA. Probabil așa se explică faptul că ceilalți membrii NATO nu prea își doresc să crească cheltuielile de apărare – acești bani vor contribui majoritar la PIB-ul SUA. Chiar și așa, țările NATO au încercat să dea impresia unui front comun și au făcut tot felul de promisiuni, iar declarația finală a fost concentrată majoritar pe războiul din Ucraina și pe rivalitatea americanilor cu China.
Războiul din Ucraina
Declarația finală NATO consemnează că: „Invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina a distrus pacea și stabilitatea în zona euro-atlantică și a subminat grav securitatea globală. Rusia rămâne cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților.” Dacă credem informațiile americane care sugerează că Rusia își dorește să atace și restul Europei, atunci această declarație are logică cu privire la securitatea membrilor europeni ai NATO, dar nu cu privire la siguranța americanilor, care sunt mult mai îngrijorați de China. Această declarație alături de restul discursurilor alarmiste menite să crească susținerea financiară și militară pentru Ucraina pun oricum NATO într-o poziție vulnerabilă, insinuând că o victorie a Rusiei ar însemna o înfrângere definitivă a NATO și a sistemului de securitate construit de alianță în ultimii 75 de ani.
Pentru a se asigura de victoria Ucrainei, țările NATO au promis asistență și instruire de securitate de 40 de miliarde de euro pe an Ucrainei, cu precizarea că NATO nu se consideră parte a conflictului și această susținere nu o implică de jure în război. Liderii NATO vor reevalua aceste contribuții la fiecare summit, ceea ce înseamnă că acești 40 de miliarde nu sunt bătute în cuie și pot dispărea de la un an la altul. Aliații au spus că vor încerca să îndeplinească acest angajament prin contribuții proporționale ținând cont de ponderea PIB-ului alianței, iar din moment ce SUA reprezintă 55% din PIB-ul NATO, majoritatea banilor trimiși în Ucraina fiind cei ai americanilor. Parte din deciziile luate cu privire la Ucraina și a susținerii trimise acolo sunt menite să facă sprijinul continuu „rezistent la Trump”, fapt consemnat de articole în majoritatea publicațiilor occidentale, inclusiv Washington Post, BBC și Deutsche Welle. Trump, aproape cu siguranță viitorul președinte SUA după atentatul care i-a sporit numărul de votanți, a spus că dacă va fi ales va ajunge la un acord de pace cu Putin în maxim o zi și a amenințat de mai multe ori în timpul mandatului lui că SUA se va retrage din NATO. Mult mai probabil este ca angajamentul SUA față de principiul central al alianței de securitate colectivă – „toți pentru unul și unul pentru toți” – să scadă cu venirea lui Trump la putere și cu cât rivalitatea cu China devine mai pronunțată. Astfel, SUA nu va mai investi în bazele militare NATO din Europa, lăsând economiile slăbite ale europenilor răspunzătoare de ce se întâmplă cu Ucraina. Incertitudinea europenilor privind viitorul politicii externe a SUA pe de o parte și dependența noastră continuă de aceeași politică pentru securitate pe de altă parte ne pune astfel într-un risc mare de conflict cu foștii noștrii parteneri ruși și chinezi, un conflict căruia cu siguranță nu i-am putea face față având în vedere capacitățile noastre militare extrem de scăzute în cazul retragerii SUA.
Se mai menționează că deși NATO „susține pe deplin dreptul Ucrainei de a-și alege propriile aranjamente de securitate și de a-și decide propriul viitor, liberă de interferențe externe”, „viitorul Ucrainei este în NATO” și Ucraina este „pe drumul său ireversibil către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”. Astfel, deși Zelenski spera că Ucraina va deveni membră NATO cât mai curând, Kievul va primi o invitație oficială atunci când toți membrii NATO vor fi de acord. Slovacia și Ungaria au declarat public că nu vor accepta niciodată intrarea Ucrainei în NATO, invocând îngrijorări că acest lucru ar duce la Al Treilea Război Mondial, iar Macron a declarat înaintea summitului că opozanții principali la aderarea Ucrainei sunt de fapt Germania și SUA. Deci NATO încearcă încă să se distanțeze de Ucraina și nu își dorește o confruntare directă cu Rusia, ceea ce este un lucru bun, dar rușii au reacționat ferm la această promisiune deșartă că Ucraina va deveni într-o zi membră NATO. Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin a declarat că infrastructura militară a NATO se deplasează constant către granițele Rusiei, iar NATO are acum ca funcție continuarea războiului, nu pacea, drept dovadă este și pe deplin implicată în conflictul din jurul Ucrainei. Peskov a reiterat faptul că extinderea NATO și aderarea Ucrainei sunt o amenințare inacceptabilă pentru Rusia, iar acțiunile NATO la summit vor necesita ca Rusia să ia măsuri pentru a contracara acțiunile NATO. Fostul președinte Medvedev a fost mai dur, spunând că această ‘cale ireversibilă a Ucrainei‘ către NATO se poate încheia în două moduri: „fie Ucraina dispare, fie NATO dispare. Și mai bine, ambele.” Medvedev îndeplinește această funcție de a amenința Occidentul în locul Kremlinului de câțiva ani, și deși declarațiile lui sunt tot timpul trase de păr, nu trebuie ignorate, căci semnalează ce acțiuni ar putea să ia Rusia îndată ce se satură de amenințările SUA.
Alte declarații notabile au fost cele referitoare la înființarea NSATU (Asistența de Securitate și Instruire NATO pentru Ucraina – va coordona furnizarea de echipamente militare și instruire pentru Ucraina) și a JATEC (Centrul Comun NATO-Ucraina de Analiză, Instruire și Educație). Cel din urmă este mult mai important, căci scopul lui este să identifice și să aplice lecțiile din războiul din Ucraina, promițând astfel noi confruntări NATO în viitorul apropiat, cel mai probabil cu China.
China
„Ambițiile declarate și politicile coercitive ale Republicii Populare Chineze (RPC) continuă să pună la încercare interesele, securitatea și valorile noastre. Parteneriatul strategic tot mai profund dintre Rusia și RPC și încercările lor reciproc întărite de a submina și remodela ordinea internațională bazată pe reguli sunt o cauză de profundă îngrijorare. […] RPC a devenit un facilitator decisiv al războiului Rusiei împotriva Ucrainei prin parteneriatul său așa-numit „fără limite” și sprijinul său pe scară largă pentru baza industrială de apărare a Rusiei. Acest lucru sporește amenințarea pe care Rusia o reprezintă pentru vecinii săi și pentru securitatea euro-atlantică. Solicităm RPC, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu o responsabilitate particulară de a susține scopurile și principiile Cartei ONU, să înceteze orice sprijin material și politic pentru efortul de război al Rusiei. Aceasta include transferul de materiale cu utilizare dublă, cum ar fi componente de arme, echipamente și materii prime care servesc drept intrări pentru sectorul de apărare al Rusiei. […] RPC continuă să prezinte provocări sistemice pentru securitatea euro-atlantică. Am asistat la activități cibernetice și hibride malițioase susținute, inclusiv dezinformare, provenite din RPC. Suntem îngrijorați de dezvoltările în capacitățile și activitățile spațiale ale RPC. RPC continuă să-și extindă și să-și diversifice rapid arsenalul nuclear cu mai multe focoase și un număr mai mare de sisteme de livrare sofisticate. […] Ne întărim reziliența și pregătirea și ne protejăm împotriva tacticilor coercitive ale RPC și eforturilor de a diviza Alianța.”
Am încercat să condensez cât mai mult declarațiile referitoare la China, care au fost multe, aproximativ o treime din declarația finală a summitului. Este prima oară când o țară care nu se află într-un conflict propriu-zis, atât de depărtată de Atlanticul de Nord sau de vreo țară membră NATO, primește atâta atenție în declarația finală. Ce ar trebui să înțelegem din aceste declarații este că dacă nu ar fi comerțul lui Xi Jinping cu Rusia, nu ar exista războiul din Ucraina și Rusia ar fi fost înfrântă de mult. De fapt, SUA își dorește din nou ca membrii NATO să îi poarte propriul război: SUA este cea care se află în conflict cu China, ceilalți membrii NATO având doar de câștigat din comerțul cu cea mai mare economie din lume. SUA încearcă să folosească războiul din Ucraina ca o scuză convenabilă pentru reorientarea politicii externe spre China, acțiune declarată de americani acum mai bine de un deceniu, dovada fiind că a invitat și Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă și Australia să participe la reuniunea NATO. Pare evident din declarațiile mai vagi referitoare la extinderea organizației că SUA își dorește să extindă alianța și în Asia-Pacific, incluzând aliații SUA din aceste zone și pregătindu-se astfel de o viitoare confruntare cu China în Taiwan. Pe lângă faptul că această acțiune demonstrează că liderii NATO sunt ignoranți cu privire la ce s-a întâmplat la recenta întâlnire a Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), unde s-a pus baza unui nou aranjament de securitate colectivă la nivel eurasiatic (și la care s-a validat alăturarea Belarusului cu doar o săptămână înaintea summitului NATO, țară unde China desfășoară deja exerciții militare – mai multe despre SCO aici), aceste declarații îi fac de rușine pe toți liderii europeni din NATO. Pivotul NATO către Asia la care europenii sunt dispuși să se alăture a demonstrat că toți europenii sunt doar vasali a SUA, incapabili de câțiva ani să echilibreze interesele SUA în cadrul NATO cu propriile lor interese.
În plus, SUA dă dovadă de o mare ipocrizie prin aceste acuzații la adresa Chinei, schimbând din nou normele „ordinii internaționale bazate pe reguli” după bunul plac. Există un concept în dreptul internațional numit contrabandă de război, conform căruia statele neutre nu ar trebui să ofere contrabandă de război statelor beligerante, sau dacă o fac, acea contrabandă poate fi confiscată de cealaltă parte într-o blocadă maritimă. SUA a extins definiția a ceea ce înseamnă contrabandă exact pentru că China nu este vinovată de trimiterea de arme în Rusia, de aceea nu au declarat că China încalcă dreptul internațional, pentru că nu o face, ci doar ordinea internațională bazată pe reguli, care după cum am văzut poate fi modificată oricând de SUA. China este o țară care nu a trimis arme nici Ucrainei, nici Rusiei, nu există nicio dovadă că componentele trimise de China au ajuns în vreo armă, și care a oferit singura propunere de pace care nu a fost respinsă categoric de Rusia sau Ucraina, Vladimir Zelenski menționând-o recent ca fiind una dintre potențialii mediatori ai conflictului. În același timp, NATO însăși trimite o cantitate enormă de arme în Ucraina, dar spune că nu poate să fie considerată parte a războiului.
Drept răspuns la aceste acuzații, China a numit NATO o „relicvă a Războiului Rece” și i-a cerut alianței să nu se amestece în afacerile asiatice: „Fără nicio dovadă, NATO continuă să răspândească minciuni fabricate de SUA, defăimând deschis China, semănând discordie între China și Europa și subminând cooperarea sino-europeană. NATO continuă să sublinieze interconexiunea dintre securitatea europeană și securitatea în regiunea Asia-Pacific. Îndemnăm Alianța să rămână în rolul său de organizație defensivă regională în Atlanticul de Nord. NATO nu ar trebui să devină un perturbator al păcii și stabilității în regiunea Asia-Pacific sau un instrument folosit de unele mari puteri pentru a menține hegemonia”.
Astfel, declarația finală a summitului a fost mai degrabă o declarație de război împotriva Eurasiei decât o adunare de state care își doresc rezolvarea războiului din Ucraina. Și mai grav, NATO a demonstrat că nu este o alianță, ci o organizație cu o ierarhie clară, în care nimeni în afară de SUA nu se mai poate impune. Acest fapt a fost demonstrat și înaintea summitului de faptul că SUA și-a izolat fără milă aliații europeni de Rusia și China, în cazul Germaniei literalmente bombardând legăturile dintre acestea prin distrugerea Nordstream, dar acum a fost consemnat oficial. Europenii nu mai sunt doar vasali, ci sunt cu adevărat într-o poziție periculoasă de dependență totală de un fost hegemon care își dorește cu ardoare războaie pe continentul eurasiatic în ciuda poziției militare slăbite a NATO la toate granițele care contează. Din păcate pentru noi, aceste declarații belicoase ale NATO au dus doar la o integrare economică și militară aprofundată într-o Eurasia acum total îndepărtată de Europa de Vest și de SUA.
Alte anunțuri importante de la summit:
Ca răspuns la „acțiunile destabilizatoare ale Iranului care afectează securitatea euro-atlantică prin furnizarea de sprijin militar direct Rusiei”, în declarația finală s-a anunțat și crearea unei noi baze militare mari NATO dar și a primului birou de legătură NATO din Orientul Mijlociu în Iordania. Acest fapt a trecut total neobservat de media din Occident, deși este un anunț istoric ce demonstrează riscul real de escaladare a conflictului din Gaza cu scopul de a slăbi Iranul și implicarea NATO, nu doar a SUA, în cazul unei escaladări.
Secretarul adjunct NATO Mircea Geoană a declarat că strategia alianței pentru Marea Neagră a fost în centrul atenției la summit. Deși nu au apărut declarații publice referitoare la ce s-a discutat în afară de cele obișnuite („Rămânem ferm angajați față de securitatea și stabilitatea lor. Vom continua să întărim dialogul politic și cooperarea practică cu Balcanii de Vest pentru a sprijini reformele, pacea și securitatea regională”), cel mai probabil s-a discutat cum să pună presiune pe Turcia ca aceasta să susțină Washingtonul în Marea Neagră și cum să forțeze Rusia să părăsească Crimeea și Marea Azov. Această zonă face parte de mult timp din strategia NATO de a impune o înfrângere strategică împotriva Rusiei, dar reunificarea Crimeei cu Rusia a deturnat planurile NATO de a construi baze militare acolo și a dus la necesitatea NATO de a se baza pe baza militară Mihail Kogălniceanu, destul de apropiată de Crimeea și Marea Azov ăn cazul unui atac, într-o viitoare confruntare cu Rusia.
NATO și Japonia au convenit să stabilească o linie de „informații de securitate extrem de confidențiale”, disponibilă non-stop, spunând că Japonia are un „rol pivotal” în extinderea NATO în Asia.
Polonia a creat o legiune ucraineană pentru a susține eforturile de război din Ucraina, la care au spus că s-au înscris deja câteva mii care „își doresc cu adevărat să servească și să își înlocuiască compatrioții”, fapt ce pare improbabil având în vedere că această legiune a fost anunțată cu doar două zile înaintea acestor declarații. De asemenea, nu este clar de ce acești refugiați ucraineni nu s-ar fi înrolat de la început în Forțele Armate ale Ucrainei.
Înaltul Reprezentant al UE, Josep Borrell, a recunoscut la Forumul Public NATO că populația din Africa sprijină Rusia, crede că Putin a salvat Donbasul și că speră să îi ajute și pe ei. După această declarație, a întrebat retoric „ce fel de proces intelectual pot să aibă acești africani dacă ei cred că Putin este un salvator?”, insultând africanii prin insinuarea că sunt mai limitați din punct de vedere intelectual și fiind acuzat de rasism pe rețelele de socializare.
În concluzie, acest summit a demonstrat în principal că Europa nu mai are putere de decizie deloc în NATO, dar și faptul că SUA se pregătește să se retragă din Europa și să se concentreze pe China, extinzând NATO în Asia-Pacific și lăsându-ne pe noi europenii „în curul gol”, fără aliați importanți dar cu un risc mult mai pronunțat de război. Reconcentrarea politicii externe americane deja s-a efectuat, atenția și resursele acordate Ucrainei și restului Europei din partea SUA urmând să scadă treptat în următorul an pe măsură ce provocările în Asia vor crește. Rusia și China se pregătesc deja de mult de acest pivot, dovada fiind activitatea sporită a BRICS și SCO din ultimii ani, organizații care și-au cimentat alianțele și a căror lideri și-au consolidat pozițiile interne, gata de reorganizarea lumii chit că va fi nevoie de un război cu SUA și aliații ei dezorientați și slăbiți sau nu.
Poveste de lux
de Dan Diaconu
Nu știu dacă ați aflat care e scandalul momentului. Nu, nu are legătură cu Ucraina, cu economia americană sau cu altceva cu adevărat flagrant ci cu ... gențile de lux. Cu toate că nu abordez astfel de subiecte, ceea ce se întâmplă zilele acestea mi se pare cât se poate de relevant pentru gradul de putreziciune în care ne aflăm.
A făcut valuri în presă o așa-numită investigație a unui procuror italian din Milano - unde altundeva să găsești cretini mai autentici? - care spune că a pătruns într-o rețea dubioasă. Ce face rețeaua? Fabrică genți de lux! De-aici începe nebunia deoarece procurorașii cei viteji au dat și titluri pompoase în presă, numai bune de înghițit de către prostimea mainstream: „Dior vinde cu 2600$ o geantă care a costat 53$!”. Vă dați seama, s-au turmentat tutele când au aflat. E jale, nu-și vor mai cumpăra genți Dior, ci Armani deoarece ăștia dau 93$ pe o geantă pe care o vând cu 1800$. Smart, nu-i așa?
Trebuie să fii tare tembel dacă nu ți-ai dat seama până acum că întreaga industrie a luxului e un fake oribil. În mai multe rânduri am expus modul în care funcționează. De exemplu, despre Luxottica am scris încă de prin 2010, asta în timp ce unii, chiar și acum, aleargă după nu știu ce firmă de ochelari convinși că sunt mai buni decât unii no name produși pe aceeași bandă, din exact aceleași materiale. Am scris, de asemenea, despre ceasurile de lux și despre cum produse absolut comune, ajung să coste sute de mii de euro în condițiile în care sunt produse pe o banală bandă de producție.
Să revenim acum la subiectul măreței anchete. Ceea ce spun cu emfază porcurorații italieni este că gențile de lux erau produse într-o rețea care angaja imigranți. Au, asta chiar că doare! În mod evident, nu ai voie în mult prea comunista Europă să spui ceva negativ despre imigranți, dar porcurorașii cei tembeli au băgat-o pervers: arunci în comunicate faptul că gențile sunt produse cu mână de lucru de imigrant pentru a sugera că nu sunt chiar atât de italiene pe cât s-ar aștepta tutele. Și, ca să-ți aperi fundul că ai zis ceva negativ despre imigranți, o dai cu „munca la negru” și ca să fie treaba și mai în temă cu politica diktată Europei, mai amintești că firmele respective erau ... chinezești. Păi dacă ai spus China, deja toate standardele corectitudinii politice nu se mai aplică! Fac însă precizarea că dezvăluirea prețurilor de achiziție(care, după cum veți vedea nu-s prețurile de achiziție!) este o golănie în adevăratul sens al cuvântului, menită a gonfla subiectul.
Ce-ați zice dacă v-aș spune că cel mai scump procesor din lume, Intel Xeon MAX 9480 - care se vinde la peste 13 000 $ bucata - are un preț de producție de câțiva cenți? Hai s-o luăm logic: din ce anume e făcut procesorul ăla? Din câteva grame de nisip. Păi cât să te coste, frate, câteva grame de nisip de-l vinzi cu 13 000? E o mostră de gândire comunistă, perfect compatibilă cu cea a procurorilor prostovani de la Milano.
Bomba abia acum vine: cu toate că au pronunțat mărcile Armani și Dior, respectivele nu sunt părți ale investigației. De ce? Pentru că porcurorii de acolo investighează niște firme către care a fost externalizată producția de genți. Recunoașteți aici lucrătura specifică DNA-ului koveșist? Se vede de la o poștă, doar i-au avut ca traineri pe aceiași retardați din FBI care i-au învățat să facă anchete solide precum aia cu amestecul rușilor în alegerile americane. Te doare capul!
Și uite-așa, o anchetă răsunătoare se dovedește a fi o bășină, o banală anchetare a unor firme care lucrează în sistem lohn și care, pentru a-și optimiza costurile, au apelat la oarece imigranți angajați la negru. Un dosar cât se poate de banal. Ceea ce e fabulos este că boii de la Procuratura din Milano nici măcar nu au habar cum funcționează sistemul lohn întrucât banii pe care-i avansează ei ca fiind costul genții reprezintă de fapt ceea ce s-a plătit pentru manoperă. Culmea, prețul este unul chiar bun! Dacă în loc să le producă în Italia ar fi ales China sau Bangladesh, pentru o calitate absolut identică, ar fi plătit maxim 20$. Și nici nu s-ar mai fi găsit porcurorași lini pe creier care să investigheze nimic.
Dacă e să ne gândim logic, putem pune în discuție noțiunea de lux. Ce anume mai poate fi considerat lux la o geantă făcută din imitație de piele? Un plastic ceva mai moale și puțin mai flexibil nu are cum să fie produs de lux, oricât de mult te-ai chinui să-i atribui proprietăți excepționale. La fel, actualele mașini, pline de plastice ordinare, sunt departe de luxul anilor de aur ai automobilismului. Totul s-a deplasat înspre derizoriu și flagrant.
Că luxul actual e o fraudă ține de așezarea societății. Mai nimeni nu mai înțelege ce e cu adevărat un produs de calitate, astfel încât segmente masive de public devin idioții preferați ai marketingului agresiv. Nu mi se pare absolut nimic imoral în chestia asta. Dacă e ceva imoral este societatea, în ansamblul său, nicidecum speculantul care, prin tehnici de alba-neagra, reușește să-i păcălească pe proști. Doar că, atunci când în proces intervin așa-zișii justițiari sub forma procurorilor italieni - deja legendari în prostia lor - totul capătă aspecte tragicomice.
de final…
Nu uitati sa va abonati la newsletterul meu, costa 45 lei pe luna.
Visez sa pot sa ma concentrez financiar doar pe dezvoltarea acestui proiect de analize si investigatii si sa am in continuarea (si) libertatea financiara de a ramane departe de facturile partidelor.
Doar voi ma puteti ajuta, caci nimeni din politica nu accepta jurnalistii incomozi.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa