Opus nr. 259 - Academia Romana a Milionarilor. Un oftalmolog clujean a nenorocit un pacient si apoi s-a carat la congres. De ce rade lumea de Justitia romana
Lansez ceva inedit
Sunt foarte multi dintre dumneavoastra care ma suna sau contacteaza pentru a “discuta” cu mine. Aparent, as avea, cred ei, multe sfaturi bune de dat in diverse probleme.
Asa ca am decis sa creez un serviciu din aceasta cerere - Sesiune de discutii cu Liviu Alexa (60 de minute) - in care iti stau la dispozitie cu mintea mea si cu ce stiu eu via telefon sau Zoom.
Desigur, asta vine cu un pret - 1500 de lei pe ora costa ca sa iti fiu la dispozitie. Nu e o chestie noua, in SUA jurnalistii/bloggerii practica tipul asta de serviciu cu mare succes.
Deci, daca te intereseaza, acceseaza acest link de plata si apoi ne intelegem cu orarul, ca sa fie bine pentru toti.
Cadou pentru voi
Vreau sa va cadorisesc cu cartile mele. “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook” este o carte de non-fictiune care te va pune pe ganduri, caci analizez niste lucruri incredibile care s-au intamplat in ultima vreme pe glob. “Vulvonerabilitate” este volumul meu de poezii de dragoste, iti garantez ca te voi intriga cu stilul meu aparte.
Daca esti interesat sa le primesti, scrie-mi pe liviu@ncn.ro si ti le voi trimite pe cheltuiala mea prin Cargus impreuna cu inca un cadou special.
Cu placere!
Fratii Tate si-au primit masinile confiscate inapoi. De aia rade lumea de Justitia romana
Instanța a dispus restituirea automobilelor sechestrate de către DIICOT în urma perchezițiilor efectuate în data de 21 august 2024. Valoarea totală a autovehiculelor sechestrate depășește 4 milioane de euro, iar printre acestea sunt două McLaren, patru Ferrari, un Maybach, un Maserati și un Lamborghini Huracan. Potrivit hotărârii, frații Tate vor lua înapoi toate mașinile în următoarele 24 de ore, fără nicio restricție.
E fain in Romania, de aia si stau fratii Tate pe aici. Politia ii mai aresteaza, dar lor le convine, caci isi fac reclama cat sunt ei de baieti de baieti. Procesele merg slow, dar lor le convine, fiindca o sa dureze si 10 ani pana se va da un verdict, si ei o sa atinga prescriptia.
In UK nu le-ar fi mers.
Am o sotie foarte desteapta
Foarte mandru, da’ foarte, de sotia mea, Mihaela, pentru aceasta realizare. Cursul deschis “Introducere in islamologie” nu a fost o joaca. Cateva sute de ore de cursuri de-a lungul unui an, dar cata informatie a bagat in tartacuta despre istoria Islamului!
Un an de munca, un motiv in plus sa te dezvolti intelectual indiferent de varsta si fara sa vizezi un profit imediat. Profitul exista deja, e in minte. Lumea Islamului e speciala. Si va deveni importanta, ca ne place sau nu.
Se intorc doar pentru ca au ajuns la varsta pensionarii
Mai mulți români au ales să se întoarcă definitiv în țară decât cei care au plecat de tot, între 2017 și 2022. Datele arată că în perioada menționată s-au întors definitiv 317.214 de români. Prin comparație, 180.970 au ales să plece permanent.
Dar 317 000 de romani intorsi fata de cei peste 3 milioane plecati e fix pix.
Mai ales daca privim asa cifrele:
Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București, cu expertiză în cercetări privind migrația, a enumerat într-un articol recent factorii cei mai probabili pentru acest trend vizibil. “Foarte probabil, este vorba de un efect (...) al pensionării sau apropierii de pensie a unui număr semnificativ de români aflați în străinătate. (...) Tot mai mulți români din străinătate au acumulat un număr mare de ani acolo și au considerat că este vremea să revină în țară, la familii, prieteni, cunoscuți, să ocupe eventualele locuințe pe care, între timp , le-au construit în țară, cu bani din migrație (remitențe economice). În perioada 2015-2019 se manifesta deja o tendință de sporire a numărului de reveniri în țară.”, cităm din articolul profesorului, publicat în Contributors.ro.
În 2022, România a fost țara cu cel mai mare număr de cetățeni proprii care locuiau în alte state membre ale UE (3,1 milioane de persoane sau 24% din toți cetățenii UE care locuiesc într-o altă țară a UE ca non-naționali), înaintea Poloniei și Italiei (ambele cu 1,5 milioane sau 11%), potrivit Comisiei Europeane. Populația României este estimată de INS (2023) la 19.053.815 de locuitori.
Romania e de toata jena la acest capitol
Mai mult de un sfert din legumele consumate în România şi 40% din fructe vin acum din import. Cantitatea de legume şi fructe adusă din străinătate s-a dublat în ultimul deceniu, iar pentru fiecare categorie merge spre 1 milion de tone anual, în timp ce producţia de legume a scăzut în această perioadă şi cea de fructe a stagnat, arată o analiză pe baza datele de la Institutul Naţional de Statistică.
Problema mare e ca importam deseuri alimentare. Legumele si fructele astea sunt injectate din greu si nu au calitatea sau gustul celor “adevarate”.
Este incredibil cum acceptam ca prostii aceasta stare de fapt, cum alegem sa ne otravim singuri cu buna stiinta.
De citit. Am gasit un substack interesant
Doctorul clujean Holhos, mult marketing desantat si un caz infiorator de nesimtire din partea lui
Cand aud de cazuri cum e cel de mai jos, imi vine sa urlu. Cat de nesimtit sa fii ca medic sa iti bati joc de oameni in halul asta si inca pe mii de euro???
Mi-a scris o cititoare si m-a rugat ca mama sa mediatizez cazul fiului sau operat la ochi de acest medic clujean ce isi face reclama peste tot, dar e subtire cu profesionalismul si cu bunul simt. Dupa ce au cheltuit 16 000 de lei pentru o operatie, copilul doamnei nu vede. E ingrozitor de speriat bietul de el, si e si normal sa fie. In loc sa il linisteasca, Holhos l-a chemat din nou la cabinet sa “verifice” propria sa eroare, insa cand mama si fiul au reusit sa ajunga la Cluj la cabinet, Holhos s-a carat la un congres. Ba, deci nu se poate asa ceva: sa citim confesiunea mamei.
“Bună ziua,
D-le Liviu Alexa, vin cu o mare rugăminte la D-vs, de a face publică situația fiului meu Bejan Viorel Costin în vârstă de 34 de ani din Suceava care a efectuat o operație Femtolasik de modificare dioptrii-hipermetropie, astigmatism la Clinica oftalmologică Dr Holhoș.
Hotararea de a se opera a fost luată după ce am citit toate prezentările Dr Holhos, reclamele clinicii și părerile pacienților. Încep cu sfârșitul. Constatare: pe siturile clinicii se lasă doar părerile pozitive, de reușită, ceea ce ne-a dat și nouă încredere de a efectua operația. Restul se sterg.
Baiatul a prezentat realitatea experienței lui, atât cât a putut scrie, căci nu vede la jumătate de metru în fața. Vederea este burată și în ceață. Cu gândul că alți pacienți să cunoască și riscurile. Stupoare, comentariul lui a deranjat și a fost blocat. Deci este selecție la comentarii.
După o consultație amănunțită și incurajare s-a făcut programarea pentru operație in data de 30 sept 2024. Operația a fost foarte dureroasă (nu ceea ce se spune în toate prezentarile) motiv pentru care am revenit la clinică pentru a prescrie un calmant. A doua zi a fost chemat în vederea unei consultații după operație. Baiatul a stat doua zile in hotel.
La o săptămână ne-am prezentat pentru a-i scoate lentilele. Au fost înștiințați că nu vede făcând comparație cu cele prezentate ( la 72 de ore se poate relua activitatea curentă și am aflat asta din mărturisirea pacienților că au văzut imediat după operație). Ni s-a spus că e normal și să avem răbdare.
Baiatul a fost chemat la facultate la cursurile din 21 septembrie anulandu-se opțiunea de a incepe scoala în ianuarie. Știind că trebuie să plece in Anglia și pentru că nu vedea, am luat hotărârea de a merge la oftalmologi din Suceava și a aduce la cunoștință situația vederii lui la controlul de la o luna din 3 octombrie. Am mers la Novaoptic pentru că acolo făcea consultațiile înainte de operație, dar și datorită unei îngrijorări vizibile in urma unei consultații la Lensa. Am asistat la măsurători și mi-am dat seama cât de prost vede.
Descifra primul rand și al doilea pe ghicite, cu îndoieli foarte mari. Am mers la Novaoptic a doua zi, dar ne-au recomandat sa mergem la Dr Holhos, medicul care l-a operat. Ajunși acasă am sunat la clinica in Cluj și am cerut numarul de telefon al Dr.Holhos pentru a-i spune situația. Am fost refuzați și oarecum subtil certați că am mers in altă parte la consult. Am anunțat că băiatul pleacă în Anglia și că nu vede. Am trimis rezultatul consultului de la Suceava unde apare miopie. Am insistat pentru a-i transmite Dr Holhos că nu vede.Țin să menționez că măsurătorile s-au făcut cu picături, deoarece se susține că nu sunt relevante, că miopia e falsă, ca nu este concludentă, că picaturile influențează măsurătorile.
Am anunțat că băiatul pleacă. In una din zile ne-a sunat de la clinica că vrea să-l vadă domnul doctor. Am explicat că nu poate veni de pe o zi pe alta ,că trebuie să rezolve plecarea în România. Mi s-au spus să încerce băiatul să vină când poate și eu să anunț clinica. Am sunat că vine in data programării la consult inițială- 3 octombrie.
Cand am ajuns azi acolo, stupoare! Dr Holhos era plecat la Congres. Datele Congreselor se știu cu mult timp înainte și Anglia nu este la doi pași pentru a ne juca cu programările și implică costuri mari si timp . Baiatul a făcut 12 ore pe drum.
Azi i-a făcut altcineva la clinică măsurătoarea dioptriei și verificarea corneei. Cand i-au spus baiatului meu ca totul e ok in conditiile in care el NU VEDE, baiatul s-a enervat si a parasit consultul.
Cum e posibil sa fim asa batjocoriti?”
Nu stiu nici eu cum e posibil, dar stiu ca vreau sa afle intreaga Romanie despre asta. Macar atat.
Seful Academiei Romane, clujeanul Ioan Aurel Pop, facut PRAF de marele Eugen Mihaescu
Un text foarte bun publicat in Evenimentul Zilei despre sinecuristul care conduce Academia Romana, un personaj supraevaluat de foarte multi:
De vreo câțiva ani, nu mulți, Academia Română a intrat în era digitală și și-a schimbat site-ul. Și prezentarea: Academia Română a devenit, în primul rând un simbol (semn, imagine care reprezintă indirect, în mod convențional, un obiect, o ființă, o noțiune, o idee) al spiritualității și abia apoi un forum (adunare, colocviu, instanță) al consacrării, spațiu al cercetării fundamentale. Adică a devenit o idee abstractă în locul unei adunări de înțelepți, oameni de știință și artiști recunoscuți, consacrați, care să vegheze și să discute despre prezervarea culturii, educației, științei, despre păstrarea și perpetuarea spiritualității românești.
Multe s-au schimbat în Academia Română de când la conducere ei a fost ales Ioan -Aurel Pop. O alegere controversată, într-un moment în care profesorul și istoricul de la Cluj părea pregătit de forțe care nu aveau nimic a face cu intelectualitatea, cultura, pentru a deveni candidatul ideal și independent la președinția României. Trăncăneala tipic românească a devoalat prematur planul.
De când am descoperit că în cuvinte mă pot exprima la fel de bine ca în desen, mi-am folosit simțul de observație, care m-a ajutat atât de mult în cariera mea de artist, ca să îmi portretizez contemporanii.
Poate pentru a înțelege ce reprezintă Academia Română astăzi, ar trebui să-i fac portretul președintelui Ioan-Aurel Pop. Cu atât mai mult cu cât există o mare discrepanță între imaginea lui publică și cea pe care o proiectează în fața colegilor săi academicieni . “Intelectualul” subțire, istoricul patriot înflăcărat este de fapt un personaj chinuit de complexe, care pare ca îl urmăresc de undeva din trecutul său de student de provincie, și de boala insidioasă care îl macină.
E obsedat de putere și a interzis oricui să se exprime în numele Academiei Române. Pe cât e de slab și fragil pe atât de aprig își ridică glasul pițigăiat ca să se stropșească la bătrânii academicieni din aulă. Cu o totală lipsă de respect îi reduce la tăcere. E obsedat de tinerețe, cu atât mai mult cu cât simte că îi trece timpul. Am aflat acum, după șapte luni de la data când am depus dosarele cu propuneri de noi membri pentru Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual, că nu se mai primesc în Academie candidații care au depășit vârsta de 70 de ani! M-a “informat” despre asta doamna Sabina Ispas, președinta secției, care conduce la 83 de ani și Institutul de Etnografie. Vor rămâne astfel în afara Academiei pictorii Constantin Flondor, Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, sculptorul Mihai Buculei și Vladimir Cosma, marele compozitor de la Paris, în timp ce graficianul Mircia Dumitrescu tocmai a fost confirmat titular. Cine îl cunoaște? Studenții de la Academia de Artă? A alergat ca disperatul să-și facă cinci expoziții într-un an pentru această titulatură. Asta îl face mai valoros decât Corneliu Baba, care a murit membru corespondent sau decât Nicolae Grigorescu, care a fost numai membru de onoare?
Prin toți porii, Ioan-Aurel Pop (foto jos) lasă să se înțeleagă că vine dintr-un oraș cosmopolit, Clujul, unde se face cultură și nu politichie ca la București. A promovat atâția clujeni în Academie, încât ar trebui să mutăm sediul în Ardeal ca să nu-i mai chinuim pe colegii noștri de acolo cu naveta. E obsedat de criteriile de valoare de modă americană. Numărul de citări din publicațiile de specialitate este mai important decât știința sau competența.
După ce l-a propulsat în Academie pe “tânărul” Daniel-Ovidiu David, cel cu cipurile implantate pentru inteligență, la ultima adunare generală Pop a încercat să o strecoare pe scriitoarea Marta Vartic Petreu, tot de la Cluj, care scria că gura lui Dumnezeu pute și românii trebuie să uite de unde își trag rădăcinile și să aspire să se contopească într-o iluzorie massă europeană.
Când a văzut câtă rumoare a stârnit această candidatură, patriotul Pop a recurs la un șiretlic prin care încerca să profite de lașitatea intelectualului român: a supus la vot discutarea propunerii. Numai patru mâini sau ridicat împotrivă, dar, la votul secret Marta Vartic Petreu a fost respinsă. Zadarnic a încercat Ioan-Aurel Pop să închidă gura celor care s-au exprimat împotriva candidaturii strigând ca disperatul: “Vorbiți trei minute! Ați depășit timpul!” Mai ceva ca în Parlamentul European. Ce timpuri trăim! E curios cum se propovăduiește libertatea omului de a fi pe rând bărbat sau femeie, sau găină, sau câine, dar se limitează, pe ceas, libertatea de exprimare!
Academia Romana se dorește a fi “apolitică”. De aceea nu a fost primit Dinu Săraru, considerat a fi “prea ceaușist”, deși a contribuit la “rezistența prin cultură” în cei mai negrii ani ai “Epocii de Aur” prin activitatea lui la Teatrul Mic. Astăzi însă Ioan-Aurel Pop împinge în academie toți “progresiștii” recunoscuți pentru activitatea lor continuă de deznaționalizare a românilor.
Academia Română este o sinecură bănoasă. Ar rămâne românii cu gura căscată să afle câți bani face conducerea Academiei atunci când cumulează funcții și indemnizații. Cheltuielile extravagante au îngropat independența Academiei. Cum poți să ai un punct de vedere, să fii luat în seamă când depinzi de bugetul țării?
Trebuie bani pentru construirea unei noi clădiri (în vechea aulă probabil academicienii de azi se simt cocoșați și sufocați de privirile înaintașilor lor), pentru întreținerea unei organigrame stufoase: sucursale, institute, personal administrativ etc. Academia încearcă să nu supere guvernanții momentului și de aceea punctele sale de vedere sunt comunicate discret. Intelectualii români nu l-au citit pe Mircea Eliade și sunt lași. Parcă se tem să nu fie aruncați în massa amorfă și pauperă a pensionarilor români.
Mircea Eliade scria în “Criterion”, în 1934: “Ați văzut vreodată un intelectual în timpul unei crize politice sau unei prefaceri internaționale? Nu numai că e uluit și neinformat, asta încă nu ar fi o rușine prea mare. Dar e de-a-dreptul înspăimântat, e copleșit de frică, e paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbește, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic- și tremură pentru viața și libertatea lui ca cel de pe urmă sclav…
Dacă orice intelectual și-ar da seama ce reprezintă el în societatea românească, și mai ales pe cine reprezintă el - puțin i-ar păsa atunci de orice revoluție, de orice război, de orice criză politică. Mare sau mică, biruită sau victorioasă, o națiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei - ci numai prin ce se gândește, se descoperă și se creează între hotarele ei… asta reprezintă intelectualii: lupta contra neantului, a morții; permanenta afirmare a geniului, virilității, puterii de creație a unei națiuni.”
Milionarii din Academia Romana
Si daca tot a deschis Eugen Mihaescu subiectul sinecurilor banoase de la Academia Romana, am zis sa va arat eu CAT de banoase sunt. Si sunt, nene! Martalogii care ocupa conducerea institutiei isi trag niste bani colosali de la Academie, in timp ce intelectualii, cercetatorii, artistii adevarati ai Romaniei traiesc din bani putini sau au pensii de mizerie.
Sa spun mai intai ca Academia Romana a fost capturata de ani de zile de Grupul de la Cluj, caci presedintele Academiei, Ioan Aurel Pop, este sageata lui Ioan Rus si Vasile Dancu. L-au pus pe baiatul asta doua mandate rector la UBB, unde a facut umbra universitatii, apoi l-au cocotat la Academie. Si aici e la al doilea mandat.
Ioan Aurel Pop are o avere colosala. Toti din conducere au averi colosale, dar Pop e boss de boss la acest capitol: cand zic ca e milionar in euro, nu glumesc. Are plasamente, hartii de valoare, obligatiuni si cash in valoare de 1,2 milioane de euro.
Si de la Academie ia cash cacalau: 250 000 de lei pe an, cu ce mai ia de la UBB, se face o medie de 33000 de lei pe luna!
Marius Andruh, vicele Academiei, sta si el foarte bine cu cashul de la Academie. Toti academicienii din conducere isi trag si salariu, dar isi dau cu larghete tot lor si indemnizatii de membru si indemnizatii de merit. Te doare bila cati bani sug astia!
Andruh ia 220 000 de la Academie pe an. Ia si pensie de 88 000 de lei pe an.
Haha, e drept, aici e batut de nevasta-sa, care ia 234 000 de lei pe an PENSIE! Va dati seama ce pensionara amarata doamna Cati? 20 000 de lei pensie pe luna!
Academicianul Mircea Dumitru e si el full de bani luati de la Academie: are salariu, are si el indemnizatii, mai suge si de la Universitatea Bucuresti niste marafeti si, impreuna cu nevestica, familionul duce acasa 560 000 de lei pe an.
Nicolae Victor Zamfir e si el vice la Academie, deci se bucura si el de cascaval pe saturate. Dar sa va uitati si ce pensioaca are academicianul! Peste 5500 de euro pe luna!!!!!!
Cumulat, nea Zamfir produce peste 100 000 de euro pe an!
Trai, neneaca, pe banii romanilor! Nesimtitii pamantului!
De asta ii detesta lumea acum pe evrei
Pentru ca isi fac dreptate pe suferinta unor nevinovati.
Ciudatele cărări ale istoriei
de Dan Diaconu
Ceea ce este prezentat drept istorie este fals. O știți deja, a devenit un loc comun. Doar că, în ciuda faptului că putem pica de acord că trăim într-o falsitate profundă, multă lume nu știe unde poate găsi adevărul. Și asta chiar dacă datele le avem sub ochii proprii. Trebuie doar să scuturăm puțin praful și avem posibilitatea să aflăm adevărul. Sau să ne apropiem de el.
Multă lume normală la cap, pur și simplu nu înțelege cum de s-a ridicat Hitler atât de rapid și atât de sus. Să ne gândim puțin: Hitler devine cunoscut în 1924, însă abia după nouă ani va reuși să preia puterea. De când a ajuns la putere și până când s-a sinucis au trecut 12 ani. Germania pe care a preluat-o era o catastrofă economică, fără nicio osatură specifică unei țări cât de cât normale. Cu toate acestea, în doar 12 ani Hitler a reușit să o ridice economic și militar la un nivel în care a fost nevoie de o alianță mondială pentru a o înfrânge. Nu e totuși cam, mult? Ce om ar putea ridica o armată de la zero până la nivelul la care revoluționează războiul? Faptul că polonezii au ieșit cu cavaleria pentru a înfrunta „panzerele” nemțești arată diferența incredibilă dintre nemți și ceilalți vecini ai săi de atunci. Cum a fost posibil să preiei de la zero totul și să ajungi o mare putere peste noapte?
Sunt destul de multe necunoscute în biografia lui Hitler pe marginea cărora s-a speculat intens. De exemplu, există numeroase voci care vorbesc despre transformarea teribilă a sa, undeva înaintea începutului ascensiunii sale fulminante. Nu mă voi referi însă la acele evenimente deoarece, chiar dacă există mărturii și scrieri, vor fi combătute cu „argumente” aparent la fel de grele. Vom rămâne așadar pe teritoriul faptelor certe, care pot fi probate destul de solid, cu documente scoase la iveală abia în ultima perioadă. Și dacă de la Război până acum nu au fost făcute publice, e clar că asta s-a făcut din rațiuni de securitate. Teama de a nu zgândări trecutul și, mai mult, dorința de a masca adevărul despre ascensiunea lui Hitler, au făcut ca trecerea în zona publică a documentelor care ne dezvăluie adevărul să se facă abia acum. Și nici de data aceasta complet!
Să începem așadar cu anul 1932. Ceea ce știm cert - inclusiv din istoria oficială - este că în 1932 Partidul Nazist a câștigat cele mai multe locuri în Reichstag, dar se afla în imposibilitatea formării unei majorități necesare accederii la putere. În iulie 1932, bazându-se pe rezultatul de la alegeri, Hitler solicită direct funcția de Cancelar, dar nu reușește să ajungă la niciun rezultat în negocierile cu președintele Hindenburg. Așa că se declanșează o nouă rundă de alegeri în noiembrie, când Partidul Nazist - atenție! - obține ceva mai puține locuri, scăzând cu 4 procente( de la 37% la 33%). Președintele forțează și-l numește Cancelar pe Kurt von Schleicher, cel care l-a înlocuit în funcție pe conservatorul Franz von Papen. Totul e consemnat ca la carte în istoria oficială. Doar că se trece peste un eveniment epocal care avusese loc la începutul anului 1932.
Ei bine, pe 4 ianuarie 1932, are loc o întâlnire între Montagu Norman, Guvernator al Băncii Angliei cu Adolf Hitler și ... Franz von Papen. Scopul întâlnirii? Finanțarea Partidului Nazist! Pare incredibil, nu-i așa? Dar e absolut adevărat. De asemenea, la întâlnire au participat și influenții frați Dulles(Allen și Foster). Ei sunt mai puțin cunoscuți acum, dar e suficient să înțelegeți influența lor dacă vă spun o chestiune banală: în 1953 Allen Dulles devine al cincilea conducător al CIA, asta după ce în 1951 fusese numit adjunct al șefului CIA. Cățărarea lui Allen Dulles la șefia CIA s-a produs ca efect al unui cutremur politic, declanșat în 1949 prin așa-numitul „Raport Dulles-Jackson” referitor la Coreea, raport care a dărâmat conducerea de atunci a CIA. Am făcut paranteza pentru a înțelege că frații Dulles erau influenceri de primă mână ai politicii americane.
Ciudățenia întâlnirii dintre Muntagu Norman și frații Dulles de o parte și Hitler și von Papen de partea cealaltă este una care trebuie să ne dea serios de gândit. Ce căutau alături un guvernator de Bancă Națională, cu doi politicieni influenți americani care stăteau de vorbă cu un conservator german(von Papen) și cu un reprezentant al unui partid care avea doar 18% din sufragii? Ceea ce știm este că în iunie 1932 von Papen ajunge Cancelar al Germaniei. Hitler avea să aștepte, după întâlnirea cu pricina, un an pentru a ajunge în poziția-cheie urmărită. Mai precis, pe 30 ianuarie 1933 este numit Cancelar, în urma sprijinului acordat de ... Franz von Papen, cel care l-a convins pe Hindenburg să-l numească pe postul de Cancelar. Doar că, înaintea acestui eveniment, mai avem o întâlnire secretă trecută, de asemenea, sub tăcere. Pe 14 ianuarie 1933 are loc o nouă întâlnire la care participă Baronul Kurt von Schroeder, von Papen, Hitler și consilierul său economic, Wilhelm Keppler. În cadrul acestei întâlniri a fost desăvârșit programul economic al lui Hitler, dându-se verde numirii sale pe postul de Cancelar. Pe Baronul Kurt von Schroeder trebuie să-l înțelegeți ca pe un ambasador al anglo-americanilor de la întâlnirea anterioară, rolul său fiind acela de a pune la punct detaliile finale ale fostei înțelegeri. Întreg programul de guvernare al lui Hitler a fost unul „desenat” peste Ocean deoarece cuprindea privatizări masive și alte elemente pe care acum le vedem puse în aplicare de către FMI. De altfel, ceea ce trebuie să înțelegeți e un element care ține de evidență, dar asupra căruia istoria oficială nu insistă: cu toate că URSS și Germania sunt prezentate ca dușmani de moarte, ideologia celor două țări era în mare aceeași. Singura diferență dintre comunismul lui Stalin și fascismul lui Hitler era cel legat de controlul proprietății: în timp ce-n URSS-ul bolșevic întreaga proprietate era a statului, în Germania nazistă întreaga proprietate era concentrată în mâna unor mega-corporații private care lucrau însă la fel de centralizat și planificat precum întreprinderile comuniste ale lui Stalin.
A sosit timpul să cunoaștem un alt personaj interesant: Hjalmar Schacht. Omul fusese șef al Reichsbank(banca centrală a Germaniei) în perioada 1923-1930. El va fi reinvestit pe funcție de Hitler pe data de 17 martie 1933. Începe să devină interesant: cel care condusese din punct de vedere financiar destinul dezastruos al Republicii de la Weimar, este numit de Hitler pe cea mai sensibilă funcție a statului, cu scopul de a ridica țara. Mai trebuie cunoscut un amănunt: Schacht era prieten la cataramă cu Muntagu Norman, iar prietenia venea inclusiv din apartenența celor doi la ceea ce eu numesc „mafia transnațională”. Deocamdată vă spun că, după re-numirea sa la șefia Reichsbank, Schaht a fost invitat oficial în ... SUA, unde s-a întâlnit inclusiv cu președintele Roosevelt, iar din periplul său american nu s-a întors cu mâna goală, ci cu împrumuturi de peste 1 miliard de dolari, care au ajutat teribil la stabilizarea economică a Germaniei! Înțelegeți deci, fără doar și poate, că întreaga ascensiune a lui Hitler a fost o afacere anglo-americană sprijinită de ceea ce eu numesc „mafia transnațională”.
Și uite-așa a sosit momentul să facem un salt în timp în anul 1939. Când naziștii au ocupat Praga, primul lor drum a fost la ... Banca Națională(așa făcuseră și în România în Primul Război Mondial, când au ordonat transferul aurului românesc din Rusia în Germania!). Aici, sub amenințarea armelor, le-au ordonat funcționarilor să efectueze două transferuri. Primul transfer consta în mutarea a 23.1 tone de aur deținute de Banca Cehiei într-un cont al Bank for International Settlements(BIS) în contul BIS al Reichsbank. Conturile BIS erau fizic la Londra, aurul fiind depozitat la Banca Angliei. Celălalt ordin transmis de oficialii cehi aflați sub amenințarea morții consta în mutarea a 27 de tone de aur - de data aceasta dintr-un cont deschis la Banca Angliei - către contul Reichsbank deschis la aceeași instituție. Cu alte cuvinte, ordinele constau în mutarea unor cantități de aur aflate de facto în interiorul Băncii Angliei.
Chestiunea mutării aurului a luat o turnură neplăcută. În ceea ce privește aurul aflat în custodia BIS, acesta a fost mutat fără probleme în contul Reichsbank, adică al Germaniei. Cu aurul aflat în custodia Băncii Angliei însă, treburile au devenit sulfuroase deoarece câțiva politicieni s-au prins de mișcare și au făcut scandal. Inclusiv Churchill a ieșit public întrebându-se cum poate guvernul să ceară înrolarea cetățenilor în condițiile în care Banca Angliei acceptă o asemenea mișcare de finanțare ciudată a naziștilor lui Hitler. Și uite-așa, aurul deținut în conturile BIS a fost mutat, în timp ce aurul deținut la Banca Angliei a fost blocat ca efect al intervenției energice a politicienilor englezi. Aici situația a fost de-a dreptul hilară deoarece Cehoslovacia plasase o parte din aur la BIS întrucât era convinsă că, dat fiind statutul neutru al instituției, aurul plasat acolo va fi în siguranță.
Ceea ce nu știau cehii și ceea ce nu știe lumea nici măcar în ziua de azi este modul în care a apărut BIS. Dacă te iei după istoria lor romanțată, rezultă că BIS a apărut ca o necesitate și alte bla-bla-uri. Greșit, tovarăși! Proiectul unei Bănci a Băncilor Centrale fusese mai vechi, doar că de fiecare dată politicienii se împotriviseră subordonării activității băncilor lor naționale de către o instituție externă. După Primul Război Mondial, pentru a facilita apariția BIS, s-a vorbit de o instituție prin intermediul căreia să se plătească despăgubirile de război. În iulie 1927, a avut loc o întâlnire de grad zero, într-un cerc restrâns, undeva în Long Island, întâlnire la care s-a parafat înființarea BIS. De participat au participat următorii: Montagu Norman, Benjamin Strong(șeful FED), Hjalmar Schacht și Charles Rist(viceguvernator al Băncii Franței). Vă mai dau o informație interesantă: Montagu Norman era nașul de botez al unuia dintre nepoții lui Schacht. Vedeți ce mică e lumea?
De altfel, rolul lui Schacht în arhitectura puterii naziste a fost unul de supervizor al implementării planului. Doar că planurile lui Hitler nu mergeau în aceeași direcție, cam la fel cum planurile lui Stalin n-au mers până la urmă în direcția trasată de mafia transnațională. Schacht nu a fost doar șef al Băncii Centrale a Germaniei(între 1933 și 1939), ci și Ministru al Economiei între 1934 și 1937! Apusul lui Schacht în zona puterii naziste a venit în momentul în care Hitler a luat decizia înarmării Germaniei. Fiind o încălcare a obligațiilor pe care probabil Hitler și le asumase, Hjalmar Schacht a reacționat și de aceea a fost debarcat de la șefia Reichsbank. Chiar și așa, a rămas ca ministru fără portofoliu până în 1943.
Să revenim acum la BIS. Naziștii considerau această structură drept „banca lor”, prin intermediul său făcându-se o groază de operațiuni de-ale statului german aflat sub conducerea lui Hitler. De altfel e de notorietate faptul că, după Război, Hjalmar Schacht a fost inculpat pentru crime de război. În ciuda acuzelor, a afișat o detașare extraordinară. Mai mult, se spune că Schacht le-ar fi spus altor bancheri inculpați: „Stați liniștiți, ăștia nu spânzură bancheri!”. De murit a murit liniștit, în 1970, în patul său, fără ca nimic să se atingă de integritatea sa.
De altfel nici nu avea cum să se teamă în condițiile în care BIS, cu complicitatea lui Schacht, a finanțat inclusiv efortul de război al Angliei. Cum? Reichsbank nu a oprit plățile de dobândă către BIS, astfel încât banii Germaniei mergeau ca dividende pe care le încasau acționarii. Iar acționari erau englezii, francezii și americanii.
Ca să înțelegeți mult mai bine fenomenul Hitler, trebuie să vă mai prezint un personaj, anume Thomas Harrington McKittrick. Individul a fost președinte al BIS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate că era bancher de vârf, în realitate McKittrick era păpușat de Allen Dulles, adevăratul său șef din punct de vedere operativ. Activitatea sa la vârful BIS a fost una ciudată, dacă o privim din exterior. McKittrick era permanent în contact cu marii oameni de afaceri germani, cei care întrețineau mașinăria de război a lui Hitler. Însă, prin intermediul „interfeței McKittrick” - care era de fapt supervizat în activitatea sa de Departamentul de Stat - se puneau bazele aranjamentelor post-război. Oamenilor de afaceri germani le-a fost asigurată o anumită imunitate dacă joacă așa cum li se cântă. De altfel sunt interesante și relațiile dintre McKitrick și Emil Puhl, cel care-a fost condamnat la Nurenberg pentru crime de război, dar a fost eliberat câteva luni mai târziu(în 21 decembrie 1949) pentru ... bună purtare. Ahhhh, ce spunea Hjalmar Schacht despre bancheri?
Studiind cu atenție documentele din zona gri de acțiune, constatăm că întreaga activitate a lui Hitler a fost una atent supervizată de aliați. Există - așa cum am amintit la începutul articolului - numeroase date despre incredibila transformare a lui Hitler, făcută de personaje misterioase într-un context care încă nu este clarificat. Putem ignora acest aspect, dar nu putem ignora elementele care apar precum piesele unui puzzle. Puțini înțeleg acum mizele tratatului semnat de Titulescu cu URSS, la fel cum și mai puțini înțeleg miza alianței franco-sovietice. Cine mai înțelege acum sensul profeției amare a lui Petain „Nous ne tarderons pas à le regretter”, după parafarea Pactului de Asistență Mutuală dintre Franța și Uniunea Sovietică și modul în care acel document, asupra căruia nu se mai insistă în prezent, a dărâmat echilibrul fragil de după Primul Război Mondial?
Nu e ciudat oare că, la atâta amar de vreme de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, încă mai sunt documente clasificate pe care structurile de informații nu le eliberează? Acum știm suficient de bine modul în care Wall Street-ul a finanțat așa-zisa Revoluție Bolșevică(în fapt, o lovitură de stat, finanțată ca la carte). Dovezile care tot apar ne sugerează că și nazismul a fost finanțat în același fel. Așadar, două ideologii contrare - având ca bază de pornire marxismul și ca bază financiară Wall Street-ul - au făcut istoria secolului XX. Iar cel mai ciudat e că, pentru pragmaticii oameni de afaceri americani, a arunca cu mulți bani în „mișcări revoluționare cu final neașteptat” este o nerozia nejustificată de niciun fundament economic. Și, cu toate acestea, dovezile ne arată că acele finanțări au fost făcute. Care-a fost motivul? Iată, acestea sunt căile ciudate ale istoriei.
Poate că aș fi fost tentat să cred și eu - așa cum sugerează istoria oficială - că aceste mișcări trebuie privite într-un anume context și că nu trebuie să le calificăm ca surse primare. Doar că, văzând cerbicia cu care SUA finanțează nazismul ucrainean, văzând modul absolut jegos în care sunt ignorate simbolurile și ideologiile care fundamentează lupta ucrainenilor împotriva rușilor, n-am cum să nu privesc inclusiv prin prisma dovezilor care tot ies la iveală. Chiar dacă a trecut atâta amar de vreme, chiar dacă zona aceea e în continuare încețoșată de elementele lipsă, asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm elementele care abia acum ies la lumină. De fapt, având în vedere timpul extins în care-au fost ținute „în carceră”, e cazul să le dăm atenția cuvenită și să judecăm la rece ceea ce s-a întâmplat.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa