Opus nr. 27 - Ce să speri dacă vine războiul. Ipocrizia USR. Care-i faza cu Iranul? Un cognac superb. Beemve cu beemve fac mai multe miliuane

Cum să te pregătești de război - singura ta rugăciune

de Liviu Alexa

Noi asta am fost învățați din manualele de istorie: că luptele politice sunt tranșate prin bătălie. Veneau ăia cu crucile versus aia cu turbanele, își dădeau la gioale, se termina cu învingători și învinși și lumea se adapta la noul curs al istoriei, cu o ierarhie a puterilor deja confirmată.

Apoi a apărut în strategia de război surpriza. Cine deschide primul și cum sau cine, în mijlocul unui război tern și copleșitor, face o mișcare șocantă cu care “închide masa”.

Operațiunea Barbarossa sau Pearl Harbour au fost surprize incredibile. Șocurile au fost atât de puternice pemntru cei ce le-au încasat încât acele întâmplări au avut valoare de simbol asupra viitorului războaielor, deși nu putem discuta de victorii. Doar de surprize.

Au devenit exemple de risc la care se expun cei lipsiți de vigilență.

Hiroshima a fost însă exemplul că șansele de succes cresc atunci când folosești o tehnologie nouă. Doar că nicio națiune nu a putut mai apoi monopoliza evoluția tehnică din domeniul militar sau, când a fost oarecum cazul, s-au găsit alte națiuni care să limiteze anvergura monopolului. 

Așa s-au născut “mărunțișurile”, “colateralele”. Așa au început marii stragtegi să ia în calcul potențarea evenimentelor aleatorii, a revoltelor interne, a ranforsării economiei slabe a unui aliat minor și a subminarii economiilor dușmanilor puternici. 

Apoi masa de poker s-a extins, de fapt, s-a dublat. Țări occidentale care au semnat diverse alianțe economice sau militare s-au trezit implicate în conflicte îndepărtate. Din cauza cui? A unui singur stat, mă rog, formațiune de state: SUA.