Opus nr. 273 - Alina Ceusan, proasta Romaniei. Becali il ingroapa pe Simion. Terhes, escrocul politic care il scuipa pe seful AUR, dupa ce acesta l-a facut milionar. Vrei reclama in Strict Secret?
Daca vrei ca 2,3 milioane de cititori unici pe luna sa afle despre brandul tau sau daca vrei sa lansezi un produs, da-mi un mesaj pentru a discuta pretul si conditiile unei reclame pe liviu@imagistica.com
Un “model” al generatiei actuale. Un model de prostie
Alina Ceusan, asta de mai jos care are sub tzatze tatuaj cu dantela cum numai meltencele de la pufuri mai au, este influensarita, adica o frecatoare de menta pe Instagram si Tik Tok, care face sute de mii de euro de pe prosti, lucru care le-ar putea da ghes unora sa o considere desteapta.
Dar Ceusanca nu e desteapta. Este, incepand de azi, proasta Romaniei cum laude.
Azi, Alina Ceușan a postat mai multe imagini pe Instagram, iar printre acestea o fotografie în care avea picioarele așezate pe balustrada unui balcon de la celebrul Teatru Odeon.
Ca o taranca neepilata la buha bunului simt. Ca o trelingara lipsita de educatie. ca o proasta.
Cu adevarat celebra Oana Pellea i-a ars una imbecilei, si pe buna dreptate:
Ceusanco, ti-a ramas glod de Mures sub unghii…
Later edit: Prea tarziu, calul plecase…
Sustine-ma cu un abonament platit, te rog.
Tre’ sa imi schimb calculatorul, dar…
Imi crapa Mac-ul meu drag si mare, care m-a slujit aproape 8 ani. Scriu pe Mac-uri de aproape 20 de ani si mor de nervi ca magaoaiele astea de 27 inchi au fost terminate de Apple.
Mi-am zis ca e timpul sa trec la un MacBook Pro, no, unul mai rasarit ca putere, pentru nevoile mele. Am intepenit cand am vazut cat costa: 4400 de euro!
Frate, mi se pare enorm. Cum naiba au ajuns sa coste atat de mult chestiile astea?
Asa ca m-am decis sa nu mai schimb nimic, il voi servisa si curata mumos si mai merge 3-4 ani. Mi se pare ca lucrurile au luat-o razna cu acest brand, pe care il iubesc si respect, e ok, dar care deja e foarte exagerat de scump.
Un becali arunca piatra și zece întelpți se chinuie să o scoată
Este foarte trist ca am ajuns sa comentam noi, cei din presa, declaratiile unui agramat sfertodoct caruia ii pica scuipatul din gura, ma refer la Gigi Becali.
Dar, no, asta e! Astea is timpurile.
Televiziunile zbiara de cateva ore pe tema declaratiilor facute de el la Realitatea Plus pe tema implicarii PSD in aburcarea lui Simion in turul 2. Scenariu despre care va povestesc de cateva luni.
Pentru Ciolacu, asa cum am spus in editia trecuta, varianta Simion este cea mai lejera si singura modalitate de a scapa de blestemul turul 2 cand, de obicei, se porneste furtuna de ura numita #muieciumarosie.
Vorbind despre Hrebenciuc si Sebastian Ghita, patronul RTV, Becali nu face un rau musai PSD-ului, ci chiar lui Simion, fiindca il expune pe presedintele AUR ca blatist, ca partener al lui Ciolacu.
Cand te inahitezi cu de-alde Becali, asa patesti, Simioane. Si asta e doar inceputul pentru tine. Becali o sa iti produca nasoale cum nu iti vei imagina.
Becali și Simion au avut săptămâna trecută o emisiune înregistrată la Romania TV.
Becali a zis si acolo de Sebi Ghiță, patronul RTV, și de Hrebe, doar că ăia de la Romania TV, normal, au tăiat la montaj.
Eh, și văzând Becali că a fost cenzurat, aseară a intrat live la Realitatea și a zis ce avea de zis.
Sunt cateva aspecte de comentat aici, si am facut comentariile astea azi la Realitatea TV in emisiunea jurnalistei Nicoleta Cone:
este fascinant sa vezi un taranoi cu moralitatea unui gunoier precum Becali care si-o bate de atatea vedete din politica. Am innebunit cand am vazut ca, dupa comentariile sale obraznice la adresa lui Ciolacu, premierul l-a sunat pe Becali sa vorbeasca “omeneste”. Ba, ce rusine, domnule Ciolacu!
este absolut amuzant sa vezi cum oameni deja aproape de 70 de ani, asa cum sunt Becali si Hrebenciuc, inca se mai ocupa de rahaturi, inca mai au mancarimi in fund sa se implice in zoaia cotidiana. Ciobanul si guzganul rozaliu nu au inteles nimic din sutele de zile petrecute la inchisoare, efectiv nu s-a prins nicio lectie de viata de capul lor; in loc sa stea sa isi savureze batranetile, banii si libertatea, ii mananca in acceleratie. Am un vag feeling ca Becali nu o sa termine liber mandatul de parlamentar.
De la Becali nu am pretentii, fiindca nu are toate tiglele pe casa. Dar la Viorel Hrebenciuc e… adica, vere, din cauza ta si copilul tau a avut catuse la maini, si tu tot nu te potolesti? Incredibil!
incercarile PSD de a se dezice de Hrebenciuc sunt amuzante. Ciolacu zice ca nu s-a vazut cu Hrebe de peste doi ani. Il cred. Nici nu trebuia sa se vada el cu guzganul, fiindca de asta s-a ocupat consilierul cel mai cel al lui Ciolacu, Bogdan Popescu, copilul de suflet al lui Hrebenciuc. Cat despre “relevanta” consultantei lui Hrebenciuc, a zis bine Sorina Matei chiar in iulie:
Tupeu de tupeu la ostasul Ciuca
Televiziunile latra, caravana lui Simion trece cu aprobare de la Ciolacu. Macar astia au o strategie. PNL si USR nu au niciuna. In seara asta a fost lansarea candidaturii lui Ciuca. Popotarul a schimonosit niste fraze sleite. Mi-a atras atentia asta:
“Ordinea mondială este în pericol. În România, această ameninţare are un nume: coaliţia toxică dintre PSD şi AUR, un PSD aurit de fapt, care deschide uşa influenţelor străine şi aduce declin economic ţării noastre”.
Va dati seama ca baiatului asta nu ii e rusine deloc cand citeste de pe prompter? El vorbeste de coalitia toxica PSD-AUR, IN TIMP CE LIBERALII SUNT LA GUVERNARE CU PSD.
Nu, bre, ca ma ia cu capul…
Terhes il face pe Simion “tradatorul cauzei suveraniste”, dupa ce seful AUR l-a facut om pe inca 5 ani
Simion MinteMica si Terhes Escrocul Conspirationist se meritau unul pe altul. Si isi merita si azi fiecare in parte soarta. Simion a fost pacalit de Terhes cu un mandat lucrativ de europarlamentar, al doilea, care l-a scos din foame pe pastor, caci altfel ramanea in curul gol, langa ghena istoriei.
Dar cum prosti in politica sunt multi si Simion e unul celebru, presedintele AUR s-a intepat singur, ramanand cu buza umflata.
Cel mai tare este sa vezi azi tupeul lui Cristian Terhes, escrocul politic care a prostit pana acum doua partide ca sa se vada cu sacii in caruta. Intr-un mail primit de mine dimineata, Terhes il face pe Simion tradator, dupa initierea scandalului de catre Becali.
Cat tupeu are Terhes asta, nene, sa vorbeasca despre tradare cand el a tradat increderea votantilor AUR fara nicio jena!
Democratiile personalizate - un concept pervers al vremilor de acum
Truism: ne plac doar ăia care gândesc ca noi. Dar, odată cu nașterea Facebook‑ului, acum e mai ușor să tăbărâm pe ăia care nu cred ca noi.
Democrația nu a fost întotdeauna corect folosită în istoria lumii. Până și naivii de români, care au stat sub diverse juguri, conchideau expert după Revoluția din 1989 că „prea multă democrație strică”.
Cel mai recent și șocant exemplu e Elveția. Țara aia minunată, rai al banking‑ului, plină de miliardari deschiși la minte, cu tehnologie de ultimă oră și cu vaci care vorbesc chineză, ei bine, și acum nu glumesc, Elveția a introdus votul pentru femei abia în 1971. În ilustrație, aveți chiar și un afiș „electoral” în care se spune: „Nu votului pentru femei!”. Vă vine să credeți asta despre Elveția? Elvețienii votaseră cu câțiva ani înainte de 1971, într‑un alt referendum covârșitor, împotriva dreptului de vot pentru femei! Cu 3 ani înainte, Geneva a avut prima femeie primar din istoria orașului! Ea a fost aleasă, dar nu a putut vota!
Democrația nu mai există, din punctul meu de vedere. Sau nu mai e „ce trebe”. BREXIT este o bună temă de discuție. Acolo, mass‑media isterice au alterat democrația, au umplut‑o de prejudecăți otrăvitoare. Avem încă un paradox: Ungaria și Turcia, conduse de doi „dictatori”. Atâta doar că dictatorii ăștia au fost aleși democratic și nu o dată, ci de mai multe ori.
Percepția noastră despre ei este că sunt dictatori, fiindcă suntem influențați de mass‑media și social media. Dar ungurii nu par să aibă o problemă cu acțiunile lui Viktor Orbán. Aaa, că există câte o demonstrație, OK, dar Orbán a fost ales mereu cu procente super mari în ultimii 10 ani!
A gândi pe cont propriu este foarte important, ni se spune. Dar oare chiar gândim pe cont propriu? Nu cumva convingerile noastre sunt împrumutate de la alții?
În fapt, eu cred că nu putem gândi independent, ci suntem super dependenți de mințile și creațiile și gândurile altor semeni. Avem un filtru pentru ele și alegem din convingerile și din concluziile altora ce se potrivește personalității noastre.
Dacă am gândi cu adevărat singuri, cel mai probabil ar trebui să renunțăm la toate convingerile și regulile deja acceptate. Ne‑am izola. Sau ne‑am expune. Gândind singuri, am putea lua decizia de a merge pe contrasens, fiindcă e mai liber.
Convingerile se schimbau mai greu în trecut, se formau mai greu, se transmiteau mai greu. Astăzi, poți convinge foarte repede un număr mare de cetățeni că Germania ne datorează aurul furat în război și că ar trebui să ne dea 1.000 de miliarde de euro compensații. Fiindcă social media și tehnologia facilitează cu viteza laserului propagarea de bullshit.
Deși nu ne cunoaștem, pe Facebook ne grupăm mai repede, ne raliem mai repede, constituim democrații personalizate, ne ajustăm convingerile ad‑hoc, ca și cum am face o ciorbă, mai punem puțină sare. Când nu ne convine ceva, nu mai suntem singuri în convingerea noastră. Se raliază toți cei care gândesc ca noi, toți cei care iubesc aceleași idei ca noi și, astfel, tăbărâm împreună pe cel care nu are convingerea noastră. Îl ucidem democratic cu hate, emoticoane, înjurături, îl izolăm, îl marcăm cu vopseaua neapartenenței la grup. Și o facem în cel mai democratic mod, fiindcă el e singur și noi suntem mai mulți, împlinind astfel standardele de existență ale conceptului de democrație.
Mai mult, fiind mai mulți în grupul în care împărtășim aceleași convingeri, începem să clădim alt sentiment puternic: încrederea. Avem încredere în cineva care ne zice că nu trebuie să vaccinăm copiii. Omul pare serios după poză, pare să aibă argumente solide și, mai ales, având încredere în el, fiindcă de aia face parte din grupul nostru, ne stimulează și sentimentul fricii. Aproape că suntem privilegiați să aflăm de la el, și DOAR NOI, cei din grup, că vaccinurile sunt menite să ne ucidă și că 5G ne va provoca leziuni pe creier.
În general, faptul că în trecut ne bazam pe cunoștințele altora, pe gândurile lor, scrise în cărți sau tratate, ne scutea de mult timp pierdut, ca să nu mai verificăm, de exemplu, dacă e reală sau nu teorema lui Pitagora sau faptul că ciupercile Basidiomycota sunt otrăvitoare.
Ducând în online dependența noastră de informațiile cercetate de alții și punând peste această prăjitură mult sos de încredere, gândind la fel, având aceleași convingeri, devenim homofili. Nu te stresa, nu ești gay subconștient, ești homofil, homofilia fiind acel concept sociologic care se traduce prin tendința oamenilor de a se asocia cu cei similari lor, cu cei care împărtășesc aceleași credințe și convingeri sau valori, lucru care ușurează comunicarea și relaționarea.
Homofilia digitală este o sintagmă inventată de mine, așa cum e și prejudemocrația. În „slang” și în traducere, homofilia e tendința naturală a oamenilor de a se asocia cu cei cu care împărtășesc aceleași opinii, idei, convingeri.
În digital, în social media, e mai ușor să te supui unor convingeri, iar grupurile formate sunt mai mari. Adeziunea ta la grupul care are convingerea că ar trebui să despărțim Transilvania de restul României, sau Catalonia de Spania, sau Marea Britanie de Uniunea Europeană îți asigură un status și premisele unui viitor aparte pentru tine și cei din grup, dacă într‑o zi asta s‑ar întâmpla. Democrația din interiorul grupului este presărată cu prejudecăți: moldovenii‑s săraci și nespălați, sudiștii sunt hoți, bănățenii‑s proști, ardelenii sunt curați, cinstiți și bogați. Italienii sunt curvari și păcălitori, francezii sunt figuranți suprasocialiști, nemții sunt muncitori și plictisitori, rușii sunt bețivi și violenți.
Așa se naște prejudemocrația. Și ea produce plăcere interioară, căci aduce cu sine confortul că ești în siguranță alături de cei care cred ca tine și te înțeleg.
Homofilia digitală e un fenomen ce merită studiat. Îl consider extrem de periculos pentru potențialul său de activare. Am văzut ce a însemnat fenomenul #rezist, unde cred că avem de a face cu ridicarea bias‑ului la rang de adevăr. Vedem acum cât de razna o ia mișcarea Black Lives Matter. Dacă am ajuns să interzicem Pisicile aristocrate și să îl considerăm ofensator pe Shakespeare că a imaginat un personaj de culoare în persoana lui Othello, atunci poate ar trebui să ne gândim că am luat‑o razna puțin. Puțin mai mult.
Surplusul de acord naște monștri și exagerări
Social media, prin vedetele sale Facebook și Reddit, organizează „democrațiile personalizate” în grupuri de oameni care „știu ei ce e mai bine” pentru societate. Sau pentru Wall Street, dacă e să ne uităm la scandalul GameStop.
Grupurile de Facebook nasc adeseori monștri ideologici.
Grupurile de Facebook sunt un bun exemplu de studiu. Iar Facebook‑ului îi „datorăm” una dintre cele mai rapide scindări ideologice din istoria lumii. În numele grupului de Facebook din care faci parte, în interiorul grupului ai voie să emiți adevăruri știrbe și vei primi like. Ba chiar confirmări ale justeței argumentelor tale false. Ăsta e un și mai mare pericol, căci, înainte vreme, când social media nu exista, tu nu puteai să te conectezi moral și mental în mod direct cu Bill din Arizona sau cu Ling din Hong Kong pe tema interzicerii avortului.
În numele grupului, și alte lucruri „bune” se întâmplă: prostia capătă sens argumentativ și barierele privatului sau ale hate‑ului sunt anulate. O fată de 20 de ani a fost violată și bătută cu bestialitate de un individ de 45 de ani. Da, dom’le, a violat‑o, dar ați văzut în pozele de pe Facebook cum se îmbracă?, întreabă unul pe grup. Ca o curvă!, răspunde altul.
Prostia are marea calitate pentru cei inteligenți de a fi observabilă în special datorită limbajului. Facem prostii mulți dintre noi, unele din neștiință, altele din lipsă de experiență, altele din rațiuni care țin de tulburări mintale. Însă prostia plenară, reală, solidă, e prostia care se evidențiază trecând prin poarta magică a limbajului, scris sau rostit. Când gândurile, dorințele și sentimentele noastre capătă viață prin exprimare, atunci putem identifica prostia.
Câtă vreme îi bârfeam pe proști la cafea, era una. Când proștii capătă însă legitimitate, cum e în cazul Facebook, atunci lucrurile se schimbă. COVID‑19 este cel mai proaspăt exemplu, în care prostul corect definit din toată lumea a promovat, fără studii medicale sau diplome, inexistența virusului, devenind ideologul mișcării care susține că mereu suntem proștii cuiva. Vă dați seama? Când proștii cred că inteligenții și raționalii sunt mereu proștii cuiva, practic nu mai există puncte cardinale pentru haos.
Și de aia zic că trebuie să ne temem: prostia e contagioasă.
Mizilicuri secrete - Bombite calorice
Am gasit la Cluj un magazin care aduce produse extraordinare din zona Sibiului. Printre altele, aceste crantanele din soric.
Mai, oameni buni, is devastator de bune.
Un punct interesant de vedere despre moldoveni
Frauda cu populația
de Dan Diaconu
Populația României este estimată la 19 618 000 locuitori. Registrul Electoral ne spune că sunt 18 987 000 alegători înscriși. Cu alte cuvinte, aproape toată populația României e matură. OK, o putem înghiți și pe-asta, dar ce ne facem când Institutul de Statistică ne spune că sunt cam 1 milion de tineri sub 18 ani! Asta înseamnă că populația s-a dat peste cap cu peste 300 000 de oameni. Stați că n-am terminat! Conform acelorași statistici sunt cam 1.5 milioane de români plecați în afara Uniunii Europene și 6 milioane de români emigrați în interiorul Uniunii Europene. Dacă scădem din cei 23 milioane raportați de Ceaușescu, ne rezultă că în România ar mai fi 15.5 milioane de români. Asta dacă n-ar fi murit nimeni de-atunci(că nașterile oricum au fost anemice și n-au acoperit nici pe departe morții)! În ciuda a ceea ce ați putea crede, ceea ce urmează nu este despre alegeri! Dar e mult mai interesant de-atât.
Văzând asemenea discrepanțe, te întrebi de ce nu se fac corecții. Spre exemplu, în cazul României, o asemenea corecție ar însemna reducerea numărului de reprezentanți la nivelul Parlamentului European, reducerea fondurilor europene alocate s.a.m.d. O Comisie Europeană aflată în rahat - așa cum e cea actuală - ar avea tot interesul să se apuce să taie. Doar că nu se face asta.
Dacă stai să te uiți, o situație similară vezi la nivelul tuturor țărilor lumii. Se raportează populație la greu, dar când e vorba să iei datele la puricat îți apar discrepanțe majore. De ce? Culmea, când te apuci să pui întrebări ți se răspunde în doi peri. În țările vestice ți se spune că nu există o statistică foarte clară din cauza numărului de imigranți, iar în România cauza ar fi statutul incert al celor care au imigrat. Frumos, ce să zic! În lumea în care statele au în bazele de date chiar și muștele care bâzâie pe la tomberoane, a clama că nu știi exact ce populație ai mi se pare o minciună mult prea greu de digerat.
Doar că, întreaga socoteală pute de la o poștă. Ea însă este întreținută de niște organisme obscure care acționează în numele ONU. Vă puteți explica modul în care s-a ajuns de la o populație estimată la 8 miliarde de locuitori? Ni se explică doct, cu grafice, cum am crescut de la 2.5 miliarde în 1950 și până în prezent și, la fel de doct, se trag concluziile conform cărora flatulențele noastre influențează clima. Numai și numai prostii!
Să vă dau un exemplu: India. Când e vorba despre populația în creștere, de fiecare dată India este servită ca model. „Într-adevăr - spun „experții” - poate că în Europa se remarcă un declin demografic, dar uită-te spre India!”. Nu e ciudat că exact aceeași frază era servită în anii 90, dar în loc de India ni se spunea China? Acum nu se mai spune China deoarece politica unicului copil își face mult prea simțite efectele. Dar oare cifrele înaintate pentru India și China sunt reale? Să revenim la India. Făcând o adunare a populației declarate a primelor zece mari aglomerări urbane îmi rezultă un total de 100 milioane oameni(puțin peste). Ca să fim mai stricți, vă voi spune că în India sunt 3 mega-orașe, având o populație de peste 10 milioane de locuitori, 4 orașe cu peste 3 milioane de locuitori(altele decât cele 3 mega-orașe), 46 de orașe cu peste 1 milion de locuitori și 39 de orașe având până într-un milion de locuitori. În afara acestora, rămân zonele rurale. Doar cine n-a fost în India nu știe cum arată zonele lor rurale. În general, de aici se formează o migrație constantă către marile aglomerări urbane. Sunt unele sate în care sunt o mână de oameni. Există, într-adevăr, și sate cu mulți locuitori, doar că nu poți spune că din acele fragmente se strânge grosul celor 1,4 milioane de indieni estimați de ONU.
În Europa, unde populația e în declin, avem o imigrație masivă din Africa. Propaganda spune că Africa e un continent mega-populat, ceea ce e fals. Din nou, în afara unor aglomerări urbane, situația din Africa e cea pe care-o știm dintotdeauna.
Egiptul, care e dat cu o populație de 116 milioane de oameni, are doar 3 orașe cu peste 3 milioane de locuitori(Cairo - 20 milioane, Alexandria - 4,5 milioane, Giza 3.6 milioane) și încă 7 orașe care totalizează 4 milioane. Unde-s restul, tovarăși? În deșert?
De fapt ce avem aici? O fraudă în toată regula, în care ni se vinde același subiect fals, anume că suntem prea mulți pentru o planetă prea mică. E o retorică pentru proști. Marile facilități industriale își optimizează producția de mâncare, introducând tot felul de prostii ieftine pentru că, vezi Doamne!, suntem prea mulți pe planetă. În Uniunea Europeană, pe de o parte producția agricolă este plafonată, justificată de pericolul unor dezechilibre care ar putea apărea. De partea cealaltă, mâncarea e din ce în ce mai proastă și din ce în ce mai scumpă „pentru că suntem prea mulți”. Ce rezultă de aici? Toată imaginea distorsionată pe care o vedem.
De fapt, așa-zisa suprapopulare vine la pachet cu o altă năstrușnicie „calculată de oamenii de știință”(probabil de ăia britanici!), conform căreia Terra ar avea o capacitate maximă de a ținte între 9 și 10 miliarde de oameni. Înțelegeți nemernicia? Cu alte cuvinte, suntem extrem de aproape de a sucomba și, odată cu noi, de a scufunda planeta. Pe măsură ce înaintăm cu raționamentul, ajungem să vedem limpede cum se construiesc teorii - cea a suprapopulării, a modificării climatice s.a.m.d. - din minciuni și pentru a fundamenta o minciună gogonată.
Însă aceasta este o mică parte a unei minciuni mai mari care, la rândul ei, este parte a altei minciuni și mai mari s.a.m.d. Și uite-așa, lumea trăiește într-un labirint de minciuni, iar când atragi atenția asupra vreunei fraude îți și iei replica din partea „deștepților”: „Te-ai trezit tu acum să ne spui «că ceea ce știe toată lumea» și «ceea ce s-a demonstrat științific» e fals?”. Exact așa prostovanii care înghit gogoșile propagandei ajung să-i tragă și pe ceilalți în groapă.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa