”Mary Shelley: A scris romanul "Frankenstein" la doar 18 ani, publicat când avea 20 de ani, devenind o operă fundamentală a literaturii gotice.
Jane Austen: A început să scrie romane precum "Elinor and Marianne" (care ulterior a devenit "Sense and Sensibility") în adolescență, publicându-și primele lucrări în jurul vârstei de 20 de ani.”
Scriu rândurile de mai sus, din memoria ChatGPT, cu surse verificate, de trei ori m-am uitat peste ele, să nu-mi dea cafeaua în clocot ...
Dar treimea fiind sfântă, plusez cu :
”Françoise Sagan: A scris romanul "Bonjour Tristesse" la 18 ani, publicat când avea 19 ani, devenind un succes internațional.”
Asta ca un răspuns la, citez :
”Acuma, apare alta susanea. Ilinca, abia trecuta de 25 de ani, cu zero experienta de viata si fara realizari profesionale, scoate o carte, nenicaaa!
Cat tupeu sa ai, bre, sa te crezi Michelle Obama?”
Presupun că este o referință la cartea publicată, la Penguin Books, în 2018, cu titlul : ”Becoming”.
Numa' despre titlu și se poate scrie savuros pentru laba gii ofensați pensați, n-am găsit altă rimă.
Deci, numa' spun, că de citit, te las Liviule pe tine s-o faci, pe care crezi că poți tu, dar să nu aruncăm noi primii cu piatra, știi ce zic, aia zic ...
Apoteoticul final :
”Este fascinant cum atât Mary Shelley, cât și Jane Austen au început să scrie la vârste atât de fragede! Este o dovadă a talentului lor incredibil și a imaginației bogate.”, din Gemini.
Nu compar mere (verbul ”a mere”, așa mai ca la țară, prea bun, prea de la țară, a nu se confunda cu AMR), cu fructe, gen măr (la plural), că iese compot. Nu sunt critic literar, ci un inginer mândru în țoalele lui, dar vârsta n-are nici o legătură cu capacitatea. Intelectuală. Mai sus citată.
Pesimistul zice :
- Paharul e pe jumătate gol !
Optimistul spune :
- Paharul e pe jumătate plin !
Inginerul afirmă :
- Paharul are capacitatea dublă nevoilor exprimate mai sus !
La vârstă și la genul feminin, că io ți-am zis, sunt inginer, altfel mă apucam și io de analize literare, că alea matematice îs mai grele un pic, deși ...
Liviule, șezi blând că n-am sărit nici la gâtul tău, că mie-mi place cum scrii, serios, și nici nu-s avocatul decât al diavolului unde se merită. Adicătelea, atacă și tu conținutul cărții, fă-o praf, mă doare la bașcheți (citat din eroi contemporani) dar lasă vrăjeala cu anii, știi cum zic, aia zic :)))
Mi-ar place un comentariu pe tema bărbaților maturi autori de cărți, mă rog, mă rog, scrise în regim de detenție, ce calități i-au recomandat și împins la scris, experiența de viață ? Doar întreb, că n-am auzit de nici unul să fi devenit un fel de Jean Valjean de România. Ce zici, ar merita un articol pe tema asta ?
”Mary Shelley: A scris romanul "Frankenstein" la doar 18 ani, publicat când avea 20 de ani, devenind o operă fundamentală a literaturii gotice.
Jane Austen: A început să scrie romane precum "Elinor and Marianne" (care ulterior a devenit "Sense and Sensibility") în adolescență, publicându-și primele lucrări în jurul vârstei de 20 de ani.”
Scriu rândurile de mai sus, din memoria ChatGPT, cu surse verificate, de trei ori m-am uitat peste ele, să nu-mi dea cafeaua în clocot ...
Dar treimea fiind sfântă, plusez cu :
”Françoise Sagan: A scris romanul "Bonjour Tristesse" la 18 ani, publicat când avea 19 ani, devenind un succes internațional.”
Asta ca un răspuns la, citez :
”Acuma, apare alta susanea. Ilinca, abia trecuta de 25 de ani, cu zero experienta de viata si fara realizari profesionale, scoate o carte, nenicaaa!
Cat tupeu sa ai, bre, sa te crezi Michelle Obama?”
Presupun că este o referință la cartea publicată, la Penguin Books, în 2018, cu titlul : ”Becoming”.
Numa' despre titlu și se poate scrie savuros pentru laba gii ofensați pensați, n-am găsit altă rimă.
Deci, numa' spun, că de citit, te las Liviule pe tine s-o faci, pe care crezi că poți tu, dar să nu aruncăm noi primii cu piatra, știi ce zic, aia zic ...
Apoteoticul final :
”Este fascinant cum atât Mary Shelley, cât și Jane Austen au început să scrie la vârste atât de fragede! Este o dovadă a talentului lor incredibil și a imaginației bogate.”, din Gemini.
Nu compar mere (verbul ”a mere”, așa mai ca la țară, prea bun, prea de la țară, a nu se confunda cu AMR), cu fructe, gen măr (la plural), că iese compot. Nu sunt critic literar, ci un inginer mândru în țoalele lui, dar vârsta n-are nici o legătură cu capacitatea. Intelectuală. Mai sus citată.
Pesimistul zice :
- Paharul e pe jumătate gol !
Optimistul spune :
- Paharul e pe jumătate plin !
Inginerul afirmă :
- Paharul are capacitatea dublă nevoilor exprimate mai sus !
Așa-i cu capacitatea.
Ovidiu, serios. Sa o compari pe Ilinca cu Sagan. Hai, lasa-ma
La vârstă și la genul feminin, că io ți-am zis, sunt inginer, altfel mă apucam și io de analize literare, că alea matematice îs mai grele un pic, deși ...
Liviule, șezi blând că n-am sărit nici la gâtul tău, că mie-mi place cum scrii, serios, și nici nu-s avocatul decât al diavolului unde se merită. Adicătelea, atacă și tu conținutul cărții, fă-o praf, mă doare la bașcheți (citat din eroi contemporani) dar lasă vrăjeala cu anii, știi cum zic, aia zic :)))
Mi-ar place un comentariu pe tema bărbaților maturi autori de cărți, mă rog, mă rog, scrise în regim de detenție, ce calități i-au recomandat și împins la scris, experiența de viață ? Doar întreb, că n-am auzit de nici unul să fi devenit un fel de Jean Valjean de România. Ce zici, ar merita un articol pe tema asta ?