Opus nr. 288 - Motivele succesului lui Donald Trump, analiza pe care n-o vei mai citi altundeva
Liderii lumii l-au felicitat deja pe Donald Trump pentru marea victorie, fiindcă este mare și istorică această revenire pe cel mai important tron al planetei.
Hipsterii globaliști, progresiștii, plâng cu lacrimi amare și prevăd un viiitor catastrofal pentru omenire.
Dar lacrimile lor se evaporă rapid, fiindcă focul acetei victorii este puternic. Donald Trump le-a dat-o sus tuturor adversarilor și încă în stil mare.
E de datoria mea, așa simt eu, să explic pentru cititorii mei de ce acest succes nu este întâmplător și să vă ofer lupa ochilor mei cu care să privim împreună, mai amănunțit, cum s-a închegat această victorie fără precedent în istoria Statelor Unite.
Puteți sau nu fi de acord cu argumentele mele, v-am zis mereu, e important să avem cât mai multe perspective.
1. Carne bună. La 78 de ani, Donald Trump a dovedit o vivacitate incredibilă pentru un om de vârsta lui. E totuși o vârstă apreciabilă, însă Trump are, cum se zice pe la noi, „carne bună”, adică ține la tăvăleală.
Și trebuie să înțelegeți că cel de-al 47-lea președinte al Americii, Donald Trump, s-a întrebuințat serios din punct de vedere psihic și fizic în ultimii patru ani.
Artiști experimentați intră în turnee doar câte trei luni și totuși mai pun între concerte pauze de câte o săptămână.
Presiunea expunerii, stresul de a fi impecabil de fiecare dată, mii de ședinte de briefing si securitate, transportul de colo, colo, orele puține de somn de-a lungul a peste 1400 de zile, ei bine, toate își pun amprenta, din granit să fii, și tot îți vine să mai pui pușca jos.
Ambiția de revenire a lui Trump însă, a fost atât de puternică încât acesta a rezistat fenomenal acestui ultramaraton electoral.
Că are carne bună e una, dar Trump a dovedit că și cu capul e bine, fiindcă creierul este de obicei cel care te trădează primul.
Și aici este clar că trebuie să-l comparăm cu Biden, cu doar trei ani mai în vârstă, dar care e praf la toate capitolele: fizic e decrepit încă de la intrarea în mandat, psihic nu mai vorbesc fiindcă, timp de patru ani Biden a comis atâtea gafe încât a ajuns de râsul curcilor de pe TikTok și Facebook.
2. Legat de punctul întâi, dar foarte puțin legat, vine al doilea argument solid al succesului lui Trump - munca asiduă pe care a depus-o căpălind timp de patru ani fiecare colț din cele 50 de state ale Americii.
Băiatul ăsta a pierdut în 2020, când a fost furat la drumul mare, dar nu s-a dezamăgit, nu a picat, și încă de a doua zi s-a pus pe muncă. În timp ce gulerele albe democrate își făceau mendrele la Casa Albă, păpușărindu-l pe senilul de Biden, Donald Trump a participat la mii de “raliuri” electorale, a susținut candidați republicani de la primari la congresmani, a luat contact cu problemele celor mulți, dar mai important decât toate, oamenii simpli l-au văzut că e prezent fizic, că îi pasă de problemele lor, că nu sunt lăsați de izbeliște.
Chiar dacă nu mai era președinte, Trump a fost acolo când au fost inundații, când au fost greve sau proteste, când au avut nevoie de cineva căruia oamenii să îi se plangă.
Să faci „teren” timp de patru ani, zi de zi, la 78 de ani, ei bine, era singura soluție pentru Donald Trump de a cuceri oamenii și de a fi diferit de politicienii care cred că poți câștiga o țară povestind doar la televizor.
3. Analiza drastică a greșelilor personale făcute în timpul primului său mandat și a motivelor externe prestației lui pentru care a pierdut alegerile din 2020.
După ratarea dezamăgitoare, Trump și-a schimbat complet consilierii, strategia, abordarea și discursul.
Trump a înțeles, de exemplu că s-a izolat în primul mandat de adversarii răi, că i-a lăsat prea liberi, că le-a permis să se organizeze, în loc să se ocupe de ei și să-i îngroape în cimitirul istoriei.
Atunci când ești la butoane, e vital să nu uiți că politica are și o componentă de răzbunare în care trebuie să te ocupi de potențialii adversari, că sunt din interiorul partidului tău sau din alte partide, și să nu uiți niciodată că obiectivul tău nu este timpul prezent, ci supraviețuirea la timpul viitor.
Facebook era nociv și influența deja alegerile și în 2016. Trump nu trebuia să îl lase pe Mark Zuckerberg să supraviețuiască unor reglementări drastice care să pună dop capacității acelui jegos, care este patronul Facebook, de a otrăvi democrația. Nu a făcut-o, și a plătit prețul.
Într-un gest fără precedent, Trump a fost interzis total de Facebook prin suspendarea contului, fiind incapacitat în dreptul său de a comunica cu electoratul. Mai rău, dacă se putea și mai rău, și s-a putut, împuțitul ala de Zuckerberg a ordonat interzicerea diseminării informațiilor dovedite de trafic de influență, corupție, consum de droguri sau port ilegal de armă ale lui Hunter, fiul lui Joe Biden, lucru prin care Zuckerberg a împiedicat opinia publică americană să fie corect informată asupra vulnerabilităților candidatului Joe Biden.
Doar în țările conduse de dictatori mai poți să vezi ce s-a întâmplat în 2020 când cuvinte cheie precum Hunter Biden, Hunter droguri, erau pur și simplu interzise de Facebook.
O altă greșeală fatală pentru Trump a fost că l-a lăsat liber pe câmpii pe bătrânul cretin George Soros, toxina manipulatoare care a distrus suveranitatea atâtor țări din lume. Trump nu ar fi trebuit niciodată să-i mai permită lui George Soros să ridice capul. Dar pentru că a fost mult prea ocupat cu Casa Albă, n-a observat că George Soros strânge în jurul său complotiști, perfizi cu care să finanțeze împreună demolarea sa de la Casa Albă.
Nimeni nu poate să mă convingă că alegerile de acum patru ani au fost corecte și că Donald Trump a pierdut pe merit cel de-al doilea mandat.
Speranța mea este că în noul mandat Trump va pune bocancul pe gâtul rețelelor sociale care își bat joc de democrație și care interferează cu mințile oamenilor, manipulându-i.
4. Achiziția Twitter de către Elon Musk este și ea un moment esențial pentru revenirea pe tron a lui Donald Trump. Acum, în lumina celor întâmplate, simt că achiziția Twitter a fost chiar cel mai important pilon în strategia de recucerire a președinției de catre Donald.
Nu îmi dau seama dacă a fost gândită de Trump și Elon Musk împreună, sau doar de Elon Musk și abia apoi propusă lui Trump ca sprijin. Dar faptul că democrații, cu toți oamenii lor de afaceri care îi susțin și care ar fi avut și ei banii să cumpere Twitter, au lăsat această „jucărie” incredibil de importantă pe mâna lui Elon Musk, a fost o greșeala capitală.
Prea înfumurați și preocupați cu ciordelile, democrații au ignorat importanța achiziției. Cum râdeau toți de Musk că a dat prea mulți bani pe Twitter, că a dat cât nu se face, etc.
În fapt, Musk a acționat genial. Sunt atât de rare momentele în care asemenea tunuri de manipulare, arme de propagandă, arme de comunicare în masă sunt disponibile la achiziție, încât banii nu contează sub nicio formă, fiindcă valoarea activului Twitter era mai presus decât banii: sutele de milioane de utilizatori, din care doar în Statele Unite 106 milioane, plus brandingul Twitter de a fi canalul natural de influențare și dezbatere în campaniile electorale.
Să cumperi toate televiziunile din America e un proiect imposibil, și oricum audiența lor zilnică era și la momentul achiziției la 10% din Twitter.
Să ai însă șansa de a cumpăra pe persoană fizică o bazuka comunicațională prin care să ai acces nealterat la 106 milioane de alegători, ei bine, asta a fost manevră de geniu. Din momentul respectiv, Trump nu a mai avut nevoie de televiziuni, care erau oricum infectate de cașcavalul democraților.
5. Transformarea Twitter într-o supramedia pentru tabăra Trump.
Aparte de achiziția Twitter, felul pervers și inteligent în care Musk a folosit forța acestei rețele a fost și el incredibil de important și pentru mine este încă o dovadă că, cu ce s-a întâmplat pe acest subiect, dezvoltările ulterioare au avut la bază o strategie secretă și letală a cărei anvergură s-a developat doar în timp.
Primul pas făcut de Musk a fost reactivarea tuturor conturilor suspendate pentru diverse „infracțiuni”: propagarea de informații false, conspiraționiști, etc.
Nu degeaba Elon Musk are IQ-ul cât China. A estimat perfect psihologia comportamentală a „deținuților” care sunt „eliberați condiționat” fără să fi sperat vreodată la asta, de către noul rege al Twitter: toți acești „infractori”, banați înainte de fostul patron, s-au aliat din frondă cu ideile și tezele lui Elon Musk și au devenit „soldați și de a’ dracului” ai cauzelor acestuia.
Al doilea pas a fost. pe lângă „eliberarea din închisoare” a contului lui Trump, racolarea pe sistem de exclusivitate a celui mai influent jurnalist de televiziune din America Tucker Carlson pe care Musk l-a furat de la Fox News.
Carlson făcea singur pe Fox News audiențe cât făceau restul televiziunilor împreună, dezbaterile sale generau interes și atenție, viralitate și noi dezbateri. Furându-l pe Carlson Tucker din sistemul televiziunilor mainstream, Elon Musk a lăsat în curul gol întregul audiovizual american și a mutat focusul interesului pe ceea ce înainte era Twitter, o platformă prăfuită, rigidă, redenumind-o X și imprimându-i un nou “CAEN”: acela de televiziune social media, concept unic chiar și în acest moment.
Când zic televiziune social media exact la premiera pe care Musk a făcut-o cu Carlson mă refer, acesta demonstrând lumii că e posibil să hrănești interesul audienței și în acest fel.
Poate nu vă aduceți aminte că Tucker Carlson a făcut cu intervievații săi audiențe și de 200 de milioane de view-uri pe ediție, audiențe pe care televiziunile americane le fac cumulând impreuna audiențele adunate în circa zece zile de prezență editorială.
Scalarea mesajelor de pe „limba” lui Trump, în tonalitatea utilizatorilor X a fost decisivă și a reeducat chiar și cele mai adverse audiențe ale lui Trump: oamenii au început să compare prestația lui Biden cu prestația lui Trump, au început să analizeze perioada economică 2016-2020 cu cea a lui Biden, oamenii au primit o „traducere” a realității total diferită de retorica mass-media controlată de democrați și aici mă refer la CNN, CNBC, MSNBC sau New York Times, Washington Post și World Street Journal.
6. Puterea de a duce două campanii electorale simultan. Fiindcă nu a fost doar campania de recucerire a Americii, Donald Trump a fost nevoit să mai ducă un război la fel de puternic cu propriul său partid care imediat după eșecul din 2020 l-a părăsit, s-a lepădat de el, l-a făcut singurul responsabil pentru eșec, a încercat eliminarea lui.
Eu îmi aduc bine aminte de momentele din 2020 când senatori sau lideri puternici din Partidul Republican îl scuipau în aplauzele presei democrate. Toată lumea spunea că Trump e terminat și că, și așa, avusese noroc în 2016 să fure ilegal admirația si suportul Partidului Republican, dar că acum ușile îi vor fi închise definitiv.
Trump nu s-a dezamăgit, ci a început o tactică de gherilă internă, participând fizic în diverse teatre de război electorale, unde candidați mai puțin importanți ai republicanilor luptau ba pentru Primărie, ba pentru reconfirmarea unui post politic, venind în sprijinul lor și ajutându-i să câștige.
Au fost momente triste în care lideri mari republicani i-au refuzat prezența sau ajutorul, ca și cum le-ar fi fost rușine cu un looser. Dar au fost și destui din cei care l-au chemat în ajutor, au și câștigat cu el, dar l-au si ajutat simultan pe Trump să revină pe șine.
Ca și în 2015, și în 2023, Trump a intrat pe ușa Partidului Republican tot cu forța, dar de pe alte premise.
Sondajele interne dovedeau că talpa republicană doar pe el îl dorește și că restul candidaților fresh nu atinge nici genunchiul popularității sale.
A avut loc apoi competiția internă de care ne aducem aminte și care a arătat nu numai că Partidul Republican n-a fost în stare să creeze alternative solide la Trump, ci a arătat că Partidul Republican e chiar norocos să-l mai aibă pe Trump alături, fiindcă democrații nici măcar bafta asta n-o aveau, având drept opțiuni să continue cu bătrânul senil Biden sau cu isterica fadă Kamala Harris.
Războiul cu propriul partid și victoria din interior a lui Trump înseamnă la fel de mult ca și victoria de azi noapte, fiindcă Trump și partidul s-au salvat unul pe altul, fiind obligati sa continue impreuna.
7. Un alt motiv pentru succesul lui Trump și care derivă din punctul șase este incredibila șansă a lui Donald de a avea ca adversar un Partid Democrat în degringoladă, autosuficient.
Realitatea nedezbătută în ziarele și televiziunile democrate este că Biden a fost expresia fizică și incapacitată prin care perfidul Barack Obama și-a făcut rost de cel de-al treilea mandat.
V-am zis, bunul simț nu are ce căuta în politică, deci priviți-l pe Obama ca pe un jegos profitor, pentru că în 2020 i-a ieșit cioaca cu Biden, nimic de zis, adică să pună la Casa Albă un handicapat fizic și mental și ca anexa - un vicepreședinte șters în persoana Kamalei, dar exact alegerea care a contribuit la succesul “proiectului” a fost și cuiul care a spart balonul acesta de săpun.
Obama a condus prin consilieri și interpuși cabinetul și Casa Alba, dar nu a putut controla efectiv TOT jocul, astfel încât și alte grupări de interese s-au înfipt la ciolan, iar asta s-a văzut în social, în economic, în politica externă, America devenind o forță pâlpâindă, un idol cu pantalonii rupți în cur de care începuseră să râdă până și fraierii de pakistanezi.
Dovada că Obama a pierdut hățurile a fost momentul în care imbecilul senil de Biden a insistat să mai condideze a doua oară, pierzându-i Partidului Democrat câteva luni de campanie electorală care puteau fi esențiale.
În fine, lipsa unei pepiniere de nume noi în politica democrată l-a constrâns pe Obama să apeleze pe repede înainte la soluția aparent cea mai puțin proastă și anume Kamala Harris, în speranța că biasul presei și ventilatoarele cu căcat utilizate în campaniile trecute vor mai funcționa și îl vor doborî pe Trump.
Vedeți, însă, dragii mei, ulciorul sorosist și progresist nu merge de multe ori la apă, așa că oamenii și-au cam băgat cabanosul în dumele lui Barack și Michelle Obama, în dumele CNN și Washington Post.
Numai și din punctul de vedere al prezenței pe rețelele social media și lucrurile erau deja previzibile.
Reintrat pe Facebook, Trump a supt în trei luni 35 de milioane de followeri, pe când smiorcăita de Harris nu a strâns mai mult de 5.6 milioane, adică cam cât are un cântăreț regional de muzică country în Alabama.
Am vaga impresie că în următorii doi ani vom auzi niște chestii interesante despre Barack Obama care ating penalul și strălucirea sa mesianică se va stinge ca lumina de la o scară de bloc din Crângași.
8. Temperarea asperităților de comunicare și împrietenirea cu mediul de ură agregat de adversari. Diferențele de discurs ale lui Trump din 2016 și Trump din 2024 sunt vizibile.
Mare parte din campania de comunicare a lui Trump în ultimii ani s-a bazat și pe umanizarea acestuia în relația cu electoratul și eliminarea prejudecăților pe care acesta și le-a făcut despre el pe bună dreptate sau prin manipulare.
În ultimul an, Trump a fost mai vesel sau mai empatic, în orice caz mult mai emoțional în adresările sale către public…
… si a reușit iarăși ceva important pe acest palier: să obțină suportul necondiționat al familiei.
Să începem cu refacerea relației, cel puțin din prisma prezenței publice, a lui Donald cu Melania.
Aduceți-vă aminte de clipurile din 2017 și 2018 cu ea refuzându-l să l țină de mână în vizitele oficiale de stat, ce diferență față de Melania din 2023 și 2024 când s-a implicat activ, fiindu-i alături lui Donald în raliurile electorale, la interviuri, la fotoshooting-uri.
Chiar și pe scenă, în comitate mai puțin strălucitoare ale Americii, s-a văzut cât de mult s-a schimbat energia dintre ei, s-a văzut că este o energie bună, că cei doi acționează ca un tot.
Donald Trump Jr a fost din postura de prim copil al lui Donald făcut cu Ivana și primul infanterist media al tatălui său.
S-a bătut din orice poziție încontinuu pentru tatăl său, ba chiar aș putea să spun că a devenit chiar o mică vedetă media, aparte de statutul său de copil de politician și copil de miliardar.
9. Victimizarea și eroizarea lui Trump prin atacuri politice ale cozilor de topor democrate din justiția americană. Dosare penale, arestări, reșapări de povești de acum 30 de ani, calomnii juridice, toate au fost pe capul lui Trump în ultimii patru ani.
Dacă la început aceste atacuri juridice păreau normale, pe logica „ba pe a mă-tii, ia să fii și tu anchetat acum că nu mai esti președinte”, tirul de atentate juridice la adresa lui Trump a devenit așa de fals și de vădit răzbunător, încât roscovanul a fost reconsiderat de opinia publică americană, ba chiar și de cei care nu îl votaseră înainte și care și-au dat seama că justiția este folosită de democrați ca topor politic, mai ales când au vrut să-i interzică lui Trump să candideze.
Și aici sunt de remarcat câteva lucruri. Stăpânirea de sine de care Trump a dat dovadă în fața acestor hărțuiri și strategia perfectă și eficientă din punct de vedere juridic cu care a anihilat pas cu cpas capcanele. Cheltuind sute de milioane de dolari pe avocati, dar asta e o alta poveste.
10. Canonizarea norocoasă a lui Donald Trump. Atentatul teribil din care Donald a scăpat, precum și celelalte două încercări de asasinat, au contribuit în mod straniu la ocultarea instantanee a imaginii lui Trump care din superstar, vedetă de televiziune sau vedetă politică a devenit alesul lui Dumnezeu.
Norocul de a fi scăpat cu viață a dus la implementarea mistică în subconștientul colectiv că el este “The Chosen One”.
11. Fronda electoratului tăcut, protestul celor simpli împotriva rechinilor media.
În ultimele trei luni cu o cadență allegro, și în ultima săptămână cu un ritm obsedant de asurzitor și invaziv, toate canalele de comunicare ale democraților TV, ziare, social media au împins pe conducte iluzia stridentă că totul „se joacă”, că totul e „bara bara”, totul e „pe muchie de cuțit”.
În fapt, nimic nu era pe muchie de cuțit, toate sondajele erau false, toate comuncările mass-media erau otrăvite într-o încercare disperata de a mai viola inca o dată percepțiile alegătorilor cu cocaina manipulării.
Trump a câștigat azi noapte și votul electoral și votul popular, ba încă republicanii au ras și majoritatea la Senat și mai au nevoie de 22 de locuri pentru a lua și majoritatea de la Camera Reprezentanților, dar nu au fost vorba nici pe departe de scoruri strânse, iar asta ne arată că democrații i-au crezut pe americani niște vite de pripas, niște pinguini fără conștiință, iar poporul a răspuns pe măsură, băgând în gura democraților un vibrator pornit cu care le-a spart dinții.
Cel puțin doi ani de acum înainte, Trump și republicanii, atunci când nimeni nu mai spera la asta, au comanda totală a Americii prin controlul Casei Albe si a Senatului.
12. În fine, ultimul (meu) motiv, sigur or mai fi și altele, este că în dreptul lui Trump a stat ceea ce se numește „predictibilitatea trecutului” pe care americanii au comparat-o cu inacțiunea și incapacitatea lui Biden și a democraților.
În patru ani de Biden, migrația a cunoscut cote alarmante sub mandatul senilului și Harris și vine vaca de Kamala la dezbatere electorală că e nevoie să se facă schimbări: păi, de ce nu le-ai făcut, proasto, fiindcă ai fost în funcție?!
Pe același palier al comparației, economia Americii a devenit un zombi sub mâna tremurândă a bătrânului Biden, pe când americanii și-au adus aminte că pe vremea lui Trump aveau mai mulți bani în buzunare. În fine, un alt „issue” important a fost lipsa de erecție politică a impotentului Biden vizavi de Rusia și ingerințele sale în Ucraina.
Biden a fost un președinte extrem de slab și Putin a făcut pe el de râs profitând de asta, dar din păcate a făcut și pe noi, restul lumii, umplând pământul Ucrainei cu sute de mii de morți și făcând întreaga lume să sufere.
În loc să intervină decisiv, Biden a promovat continuarea conflictului, sponsorizând cu sute de miliarde din banii americanilor nevoile Ucrainei. A contat mult și asta, că Trump ce a promis va face, fiindcă a mai făcut în trecut: îi va da o lopată în cap și lui Putin, și lui Zelensky și nu va tranzacționa în niciun fel prestigiul Statelor Unite.
Liviu Alexa
Sustine-ma si cu cash ca sa am timp si confort financiar sa mai scriu asemenea analize.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa