Opus nr. 289 - Cod Rosu de pasarica la PSD. Sefa biroului de presa Angelica Pagu este supi. Grindeanu s-a incurcat in propriul carbaxan
Io ca mare admirator al genului jurnalistic de tip “paparazzi”, protestez oficial fata de lipsa de profesionalism a celor care l-au gabjit pe Mirciulica Geoana sorbind căcăuța acasa la deputata Ana Maria Catauta, amanta lui. Di ce zic asta? Fiindca oamenii aia au depus un efort sa stea zile in sir sa il fileze pe strada aia, Campul Pipera, la Integral Business Center sa il prinda pe Mirciulica. Adica el e filat din iulie 2023, dar l-au repozat acuma ca sa fie proaspata treaba.
De ce protestez? Fiindca Ana Maria Catauta sta pe ACEEASI, dar ACEEASI SCARA fofolonceasca cu sugubeata Roxana Ilie, o tipa la care mergea si merge constant si Soso Grindeanu sa o sous-videze la pasarica. No, si acuma intrebarea mea ii, ma, daca tot l-ai pozat pe Prostanac, di ce nu l-ai pozat si pe Soso Phutadoredellapatria, ti se termina filmu’?
Buuun, deci ca sa stie si domnul Geoana, Roxana Ilie, cotoarba premium care si-o trage numa’ cu cardane premium (multi si fraieri, precum mezinul milionarului Timis, salamistul), este cea de la care a pornit informatia ca Geoana doarme pe la Catauta, fiindca si ea sta pe scara cu deputata!
Roxana Ilie asta e o bomba cu ceas, care ticaie in preajma celor mai importante nume din Romania. Are aceasta vulnerabilitate si anume ca se cocaleste maxim si des, la care adauga si alcoolul, motiv pentru care devine incontrolabila si vorbeste tot ce stie si pe unde merge: vorbeste cum s-a intalnit de fapt prietena ei cu actualul, cu care are copil - Adina Buzatu ii facea la ala costumele, prietena Roxanei era maxim de fomista si disperata, asa ca i-a zis Adinei ca ii va livra costumele chiar ea, si le-a livrat in costumul Evei; tot Roxana cand se altereaza de la praf vorbeste ce revelion frumos a facut in Zambaccian cu prietena si prietenul prietenei si tot Roxana e acum suparata pe Soso Grindeanu, pe care il acuza de… infidelitate.
Ea, care e o suscracinscaia, ea e suparata pe Soso! Vaaaaai, ce amuzant e cand borfetele au orgoliu de neveste!
Dar de ce e suparata Roxanica?
Roxanica se simte tradata pentru ca Soso isi incarca stickul in USB-ul Angelicai Pagu, o amazoana nascuta in Visina olteneasca a lui nea Paul Stanescu si care a ajuns cu functie mare la PSD, este sefa biroului de Presa a partidului. De exemplu, Pagu este omul de legatura dintre PSD si Antena 3, acolo unde discuta direct cu Adi Ursu.
Pagu e o coropisnita de partid 100 la suta. A frecat-o un pic pe la RTV, dar mai dulce e viata de capusa a PSD. Ia bani de la partid, dar mai suge si de la parlament. Roxana Ilie zice ca e angajata si la un minister, dar ca ia banii si nu merge pe acolo, sta toata ziua la sediul din Kisselef.
Asta nu e frumos pentru Angelica, fiindca e penal. Nu e frumos nici ca nu apare in declaratia de avere. Tztztz.
Dar ce sa mai zicem acuma, ca in declaratia de avere nu apare nici indemnizatia de membru in CA-ul CNCIR, ahahahaha, Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune.
Asa cum vedeti, Angelica si-a bagat si brelocul la PSD, adica sotul. Nu va speriati, nu e ceva expert la INA si nici consilier politic la PSD, e simplu sofer, hahaha!
Oricum, Angelica e o oala sub presiune. De nervi. Atata ii de nervoasa de numa’, ca l-o lasat pe Soso Grindeanu sa ii controleze cazanul, ba chiar s-o suit si pe instalatia de ridicat, si nesimtitu’ o tradat-o.
Atata dorea si ea, un post de deputat, cum a avut Vicol aia, sa scape si ea de foame, si a fost refuzataaaaa!
Sigur, partidul a ajutat-o mai mereu, si sora lucreaza la spitalul din Slatina tot pe recomandare politica, dar parca un post de deputat era ce trebuia!
Mai ales ca Angelica a investit in ea: ni ce eforturi o facut sa ajunga dintr-o fata de provincie la o ciupacabra de top, ca mai sus!
Plus ca merge la sala la Cortina zi de zi sa isi lucreze fesierii ca sa scoata mai bine presiunea din stick. Ai uitat, ma, Grindene, ma, ucigasule de inimi, cum urca Angelica dupa sala, ca avea si cheie de la tine, si vinea transpirata la piulita si se insuruba la cheia ta franceza?
No, dragilor, dar acuma s-o trezit si Angelica, o intrat in Clubul Fofoloancelor Tradate de Grindeanu (CFTG) si o jurat razbunare! Acuma zbiara peste tot in cladirea de pe Kiseleff ca e pericol cu partidul, ca vine Grindeanu presedinte si ii arunca pe toti pe drumuri!
Sorina Matei, care e o desteapta, zice bine
“Știu ca mulți n-ați urmărit mitingurile lui Trump. Pentru ca mulți aveti idei preconcepute.
Din 2016 urmăresc discursurile lui Trump. Practic de dinainte. De când s-a certat cu Obama la celebra recepție. Pentru ca Obama l-a enervat atât de mult și l-a făcut să candideze.
Whatever.
O să spuneți: un nebun, care vorbește numai prostii, ore întregi.
Greșit.
Discursurile lui pe cele 3 campanii au fost diferite. În 2016 a fost baza, ideile mari. În 2020, a fost un alt context: pandemia. În 2024, discursurile lui - aproape toate - au avut poveste, emoție, personaj. Oameni simpli. Ca și Convenția Repulicana.
A existat un concept mai larg. O gândire. În care cetățeanul, omul simplu, a fost pe scenă.
Acum, discursurile lui au durat și 2 ore. Dar în campanie emoția contează. Ultimele în Nevada parcă - cu militarul american care și-a pierdut copilul împușcat in spate în Mexic, și pe care a evitat să-l prezinte ca știre - toată presa americană - din cauza campaniei Kamalei Harris- a emoționat audiența. Povestea - pe cât de suprarealistă a părut, pe atât de adevărată a fost.
Apoi a urmat fata cu drogurile.
Apoi sora împușcată în apartament noaptea.
Și tot așa.
Voi n-ați văzut astea în presă. Dar așa au fost mitingurile lui Trump.
Am urmărit în paralel și mitingurile Kamalei. Problema aici este ca ea este un prost comunicator, discursurile nu aveau idei și reprezentau efectiv o salată de cuvinte.
Toate sunau și arătau la fel. Cu fix aceleași cuvinte.
Târziu Kamala a băgat Hollywoodul la înaintare și pe Obama ( care e foarte bun), dar degeaba. Campania democraților nu s-a bazat pe nimic. Decât pe înfierarea la adresa lui Trump. Care se întâmplă de 9 ani și nu mai ține la nimeni.
Ca o concluzie, ca asta voiam să zic de fapt, după ce am urmărit ore peste ore de discursuri, am ajuns la concluzia că tanti Hillary Clinton este și era, și ca nivel de discurs și substanță, cu multe zeci de etaje peste nivelul Kamalei Harris.
Problema fundamentală a omului politic Kamala Harris este IQ-ul.
Aviz pentru actorii de același gen de pe scena politică românească care se visează președinți ai României” (Sorina Matei)
Si inca un exemplu despre Trump, dat tot de Sorina Matei
“Povestea militarului cu copilul împușcat în Mexic este următoarea. A fost la mitingul din Nevada.
După vreo 30 de minute de discurs, seara, pe scenă, Trump se oprește când ajunge la subiectul imigrație. Spune publicului: vreau să vă fac cunoștință cu cineva.
Pe scenă urcă o familie. Un domn, blonduț, slăbuț, în uniformă militară, soția și fiica. Domnul începe să vorbească. Avea emoții. Nu avea ceva neapărat pregătit. Se vedea, se simțea. Și începe să spună: mă numesc X, am servit peste 20 de ani în Armata americană. Soția mea e tot în armată, am fost în războaie, cumnatul tot în Armată. Toată familia lui era în Armata americană.
Avea 2 copii. Și zice: săptămâna trecută, fiul meu a fost împușcat în spate în Mexic. Plecase ca turist. Era la o oră de graniță. 2 bande mexicane (le-a spus și numele) l-au împușcat și l-au omorât. L-am găsit mort pe stradă.
Am încercat să-l repatriez, să aduc cadavrul acasă. Nu am putut inițial. Am încercat să aflu cine sunt asasinii. Am aflat. Mexicul știe. Trebuie extrădați. Disperat, am apelat la autoritățile locale. Mi-au zis că e pe imigrație și e un subiect complicat. Și este campanie. N-am legătură cu politicul. N-am avut în viața mea. Disperat, am apelat la presă. Mi s-a spus că nu se poate. Că nu se poate nici măcar să se dea o știe. Că suntem în campanie și tema imigrației nu este o temă democrată ci republicană.
Am încercat să iau legătura cu cineva din stafful democrat. Pentru că pe acest blocaj eram disperat să-mi aduc fiul să-l îmnormântez și să fie pedepsiți criminalii. Stafful democrat a refuzat să mă primească la mitingul care a avut loc aici în Nevada.
De la un prieten, am făcut rost de numărul lui JD Vance. I-am zis domnule politician, ați fost militar. Am nevoie de 90 de secunde din viața dumneavoastră. JD Vance era în zonă. Mi-a zis: îți dau 15 minute. M-am întâlnit cu el și i-am povestit prin ce trec.
JD Vance a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Trump. Ieri m-am întâlnit cu Donald Trump. I-am zis la fel: vă răpesc doar 90 de secunde, știu ce înseamnă timpul, că-s militar. Mi-a zis: Îți dau tot 15 minute. I-am zis situația. Mi-a promis că rezolvă. Fiul îl adusesem între timp, dar vreau să plătească criminalii. Să fie judecați în America, pe legile americane.
Când m-am despărțit de Trump, atât mi-a zis: am o rugăminte. Vino mâine la miting. Și spune pe scenă tot ce mi-ai spus mie.
Așa am ajuns aici. Sunteți vecini, colegi de-ai mei, oameni care mă cunoașteți sau care nu mă știți, dar am vrut să vă spun ce trăiesc.
După 20 de ani de servit țara, nu cred că familia noastră merită asta.
Vă mulțumesc. Apoi a rostit o frază soția. Ulterior s-au îmbrățișat, Trump în toată această perioadă a ținut în fața publicului tabloul copilului lui. Și ulterior au coborât de pe scenă.
I-a îmbrățișat publicul.
Era multă durere acolo.
Aceasta este doar una dintre multele povești mărturisite.
Nu le-ați văzut nicăieri.
Așa a câștigat Trump alegerile.
Cu oameni. Cu situații adevărate.“ (Sorina Matei)
Trump
de Dan Diaconu
Mă tot trage lumea de mânecă să vorbesc despre alegerile din SUA. OK, dacă voi vreți să vorbim, o facem! Să începem însă cu o chestiune aparent paradoxală: pe la noi, sunt unii care se bucură pentru că a venit Trump la putere, în timp ce alții sunt în culmea tristeții. De ce? În mod normal, fiind niște alegeri la „capătul lumii”, ar fi trebuit să ne preocupe ceva mai puțin. Doar că mai e un amănunt de care trebuie să ținem cont: suntem sub ocupație americană, astfel încât, ca orice slugi, ne uităm la ce e pe masa stăpânului.
Dar de ce sunt supărați cei supărați? M-am uitat la CTP-ul și m-am crucit. Bine, omul nu are de mult timp toți boii acasă (nici măcar pe sine), iar îndârjirea sa e deja de Bălăceanca. Ascultându-l, puteai avea impresia că mai e puțin și CTP-ul, cu structura sa scheletică-în-trening, va merge să bată cu pumnu-n masă, să-i tragă o zmetie lui Trump, s-o împingă pe Kamala pe fotoliul de la Casa alba, după care să spună cu năduf: „Să dea dreacu să vă mai dați voi în stambă că v-am spart!”.
Radu Tudor s-a întunericit de tot, privindu-l pe Pândaru aveai impresia că are ștreangul de gât, în timp ce în cazul lui Prelipceanu ai impresia că, dacă pune mâna pe vreo armă, cu siguranță va trage încercând să-și sinucidăneuronul singuratic din cutia craniană. Stați liniștiți, va scăpa: statistic e aproape imposibil să ochești un neuron care zboară precum o muscă în jurul moțului de la rahat. Despre cine să vă mai spun? Mândruță? Nu știu ce-i cu el. L-am mai văzut pe Pârvulescu, e de „Doamne ferește!”. Mă rog, așa a fost mereu. Și știți pe cine am mai văzut? N-o să ghiciți! Pe nulitatea aia de Pricopie. Frățioare, ce șarlatan! Ce-o făcea el pe echidistantul, fix ca atunci când au apărut dezvăluirile despre cum sociologii săi de top veolau (sic!) la studente. De ce sunt atât de triști, e limpede: nu prea vor mai veni bani pentru mâncat rahat, astfel încât muștele ăstea râioase nu prea vor mai avea prin ce bălegar să foreze. Și, deh, foamea e mare! Asta e limpede.
În ceea ce-i privește pe cei care se bucură, îi înțeleg și pe ei. Sunt oameni care trăiesc pe propriile picioare, antreprenori sau specialiști de bază în zonele în care lucrează, care s-au săturat să fie „răpuși” de ideologie. Ceea ce trebuie să se înțeleagă bine este că cei care se bucură că a câștigat Trump sunt oameni care trăiesc bine indiferent de regim întrucât trăiesc pe picioarele lor. Însă demența propagandei i-a făcut să reacționeze deoarece tuturor li s-a luat de ESG, egalitate de gen, LGBT, încălzire globală sau de celelalte rahaturi mincinoase clamate ca „adevăruri obligatorii”. Omul practic gândește sănătos și nu vrea decât să fie lăsat în pace, iar alegerea lui Trump îi dă această speranță. Speranță pe care eu nu o am, dar să lăsăm opiniile mele de-o parte. Cert este că, în timp ce ăia care suferă o fac pentru că intuiesc probleme grave în viața lor de trântori, cei care se bucură o fac pentru că speră să nu mai fie stresați și agresați cu propaganda și anormalul. Iată adevăratul raport de forțe: trântori vs albine lucrătoare.
Exact la fel ca la noi se întâmplă și în SUA. Votanții lui Trump sunt de două categorii: baza reală a societății, adică adevărata clasă muncitoare americană, completată cu cei din vârful societății. Aici e ghidușia care a fost trecută sub tăcere: nu doar proștii sunt cei care-l sprijină pe Trump, ci aproape tot ceea ce se găsește de la jumătatea superioară a clasei medii în sus. Cele două falange i-au strivit pe democrați deoarece, în realitate, segmentul de trântori este unul redus. Și asta cu toate eforturile făcute de democrați, prin impulsionarea imigrației ilegale. Și mai e ceva: segmentul de susținători al Partidului Democrat a îmbătrânit. Tinerii sunt reacționari la corectitudinea politică, ceea ce înseamnă că de-aici înainte politica actuală a democraților va avea o bază din ce în ce mai problematică deoarece e reprezentată de săraci îmbătrâniți și pasivi. Acea zonă frustrată a societății care conta pe vremea când avea tinerețea de partea sa s-a cam dus. Democrații seamănă din ce în ce mai mult cu ramolitul Biden.
Să vă mai spun un paradox. În 2016, Trump a fost acuzat că a avut o campanie înșelătoare prin intermediul celor de la Oxford Analitica. De data aceasta Trump nu a mai avut Oxford Analitica în spate, ci întreg Twitter-ul, redenumit X de către Musk. Iar acum nu mai zice nimeni nimic că ar fi fost ceva imoral. Asta e ceea ce se numește „opinia publică”.
Ar trebui să privim cu atenție la jocurile făcute de marile companii tehnologice. Meta a făcut un pas lateral deoarece amenințarea lui Trump adresată lui Zuckerberg a fost cât se poate de clară și pe care deviantul de la frâiele companiei a înțeles-o, lăsând mai moale agresarea susținătorilor lui Trump. Microsoft a fost „all in” în zona democraților. Google a jucat tot lateral, dar mai mult cu democrații. Singurii care au jucat pe față cu Trump au fost cei de la X. Victoria lui Trump arată că gradul de influență al Twitter/X este copleșitor față de concurența sa. Ceea ce se vede limpede este o pierdere de viteză a Facebook/Instagram și, mai ales, a Google. În ceea ce privește Microsoft, cu toate că au jucat cu democrații, jocul lor n-a contat, compania având capacități foarte slabe la capitolul „influență publică”.
Însă, ceea ce ar trebui să înțelegem este că inclusiv la nivelul sponsorilor treburile au stat cât se poate de clar: Trump a avut în sparte companiile dinamice și marii miliardari, în timp ce Kamala Harris a fost susținută mai degrabă de bogătașii ieșiți din zona dinamică a business-ului, gen Bill Gates sau George Soros.
Să trecem acum rapid la proiecția a ceea ce urmează. Față de primul său mandat, Trump este în mod clar mult mai pregătit, cu o echipă mai puțin eterogenă și o capacitate sporită de a prelua frâiele statului. Mă aștept ca de data aceasta să vedem o putere mult mai mare concentrată în mâna lui Trump, gestionată cu o eficiență sporită. Sper din tot sufletul ca J.D. Vance să-și acopere marile hibe pe care le-a arătat în campanie și să compenseze eficient golurile lui Trump, pe care acesta nu și le mai poate acoperi. Așadar, mă aștept ca, de data aceasta, să vedem o conducere mult mai pragmatică. Doar că...
Trump moștenește o Americă secătuită, incapabilă să facă față lumii în care se află. V-am dat suficiente informații economice pentru a înțelege că America este într-un real dezastru: supraîndatorată, cu o economie la pământ și incapabilă să se redreseze, țara este asemenea leului ajuns la bătrânețe și mușcat de hiene. Nu cred că retorica lui Trump va funcționa în ceea ce privește actualele conflicte. Trump gândește simplist. El crede că dacă-i dă Ucraina înapoi lui Putin, Rusia se va îndrepta împotriva Chinei, ceea ce e fals din două considerente: în primul rând Putin nu vrea Ucraina, ci vrea doar să le taie picioarele ucrainenilor pentru a nu mai reprezenta o amenințare la adresa Rusiei. Nu are chef să-și bată capul luând o țară aflată într-un dezastru absolut. Ucrainenii abia de-acum înainte vor înțelege în ce rahat i-a băgat Zelenskyi! De asemenea, Putin nu are de ce să se îndrepte împotriva Chinei deoarece BRICS-ul reprezintă viitorul, în timp ce unipolarismul american e trecutul. Cel mult, Putin poate să-l invite pe Trump să adere la BRICS, mai precis la principiile lumii multipolare.
În ceea ce privește conflictul cu China, nu cred că vom vedea o confruntare militară. Și, de asemenea, sunt ferm convins că inclusiv liderii chinezi și-l doreau pe Trump la putere în locul unei conserve goale precum Kamala. Mao spunea că, din punct de vedere practic, „China preferă să negocieze cu zona de dreapta a politicii occidentale și nu cu stânga deoarece dreapta este pragmatică, în timp ce stânga e ipocrită”. De asemenea, prin intermediul BRICS China și-a format deja o structură de parteneriate care-i permite să evadeze din siajul Vestului. De altfel, o mare parte a produselor sale merg acum pe alte piețe, iar dependența de SUA și Europa, cu toate că e mare, nu mai este una existențială. De fapt există o dependență inversă. Mi-au picat ochii pe o statistică extrem de relevantă în ceea ce privește dependența SUA de China: peste 70% din mărfurile vândute pe Amazon sunt fabricate în China și doar 30% în SUA. Asta spune multe. Poți inventa oricâte taxe vamale, atunci când ai o asemenea dependență trebuie să fii conștient că fiecare taxă se va revărsa asupra oamenilor tăi.
Personal consider că Trump este Gorbaciovul SUA, acel Gorbaciov revenit la putere după tentativa de lovitură de stat în care fusese arestat undeva în Crimeea. Ceea ce are de făcut acum Trump este o misiune istorică, iar de reușita acesteia depinde viitorul SUA. Trump trebuie să fie mai deștept decât Gorbaciov și să implementeze o perestroika reală în SUA. Statul american trebuie tăiat masiv, pentru a ajunge la mai puțin de o treime față de cât e acum, datoria trebuie restructurată, iar deficitul bugetar trebuie strâmtat semnificativ. În același timp, trebuie să impulsionezi economia pentru a se auto-restructura. Pare o misiune imposibilă și-o să înțelegeți mai bine de ce.
Statul American a crescut nu în zona federală, care a rămas oarecum la dimensiunile sale tradiționale. De crescut a crescut în zona agențiilor guvernamentale, dar mai ales, în zona aparatului statelor componente ale statului american. Și-aici e greutatea. Practic Trump va trebui să-i convingă pe progresiștii din California sau New York să se auto-despăducheze și să-și restructureze aparatul mult prea umflat. E infernal de greu. Cum poți să tratezi cu cretini absoluți precum Gavin Newsom, Kathy Hochul sau Tim Walz, care vor invoca „dreptul lor” de satrapi locali? Aici e problema.
În ceea ce privește economia, SUA trebuie să încerce să ajungă din urmă China în pragul unui nou ciclu Kondratiev lung, ciclu în care pasul decisiv va fi făcut de China. Cu alte cuvinte, trebuie să încerce să acopere diferențele ciclului anterior în timp ce China și aliații săi pășesc în ciclul următor. E imposibil. De asemenea, nu se poate păși în ciclul următor fără o producție internalizată. Aici e provocarea care va face ca SUA să fie nevoită să se reîntoarcă în propria-i carapace pentru a se reface.
Subiectele prezentate aici le vom dezvolta în articole viitoare astfel încât prefer să n-o mai întind azi. Voi mai spune doar că, în ciuda faptului că nu mă aștept ca ceea ce va face Trump să fie ceva extraordinar, sunt ferm convins că alegerea sa este „separarea apelor” care marchează intrarea într-o nouă eră. De-acum înainte schimbarea lumii se va accelera. Suntem într-una dintre cele mai mari confluențe ale ciclurilor din istorie. Nimic nu va mai semăna cu ceea ce-a fost!
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa