Opus nr. 293 - Dinescu are cancer la suflet cand afiseaza antitiganism impotriva lui George Simion. Beti si mancati bine, petrecerea se termina in ianuarie 2025. 5 motive care distrug copiii moderni
“Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi.
Nimeni nu va sti, nimeni nu va sti oare cand va fi” (Bittman)
Cantecul de azi
De obicei e rubrica de final, dar azi incep cu ea. Ii dedic acest cantec prietenului meu Silviu Prigoana, plecat azi dintre cei vii.
Doamne, ciudata-i viata asta imputita, mai mult rea decat fericita. Mi-a dat nevasta mea mesaj, ca eram intr-o emisiune: “A murit Silviu Prigoana”.
Mi s-a si taiat softul.
Duminica seara tocmai imi scrisese cat s-a mai distrat ascultand podcastul meu. I-am zis ca il pupam si il iubim.
Sambata seara vorbeam cu el despre ultima melodie a lui Dan Bittman. Si ne-a zis ca ne pupa si ne iubeste pe toti, dar mai ales pe Stefan, baietelul meu, si pe sotia mea, Mihaela.
O sa fie multi zilele astea, asa cum sunt eu, care o sa zica ceva de genul am fost foarte bun prieten cu Prigoana. Si sa stiti ca niciunul nu minte.
Silviu a fost un special, un boier, un barbat ADEVARAT, un tata MINUNAT, un prieten REAL. A fost un titirez al vietii, handicapul sau fizic, celebrul sau picior, il facea un Usain Bolt al timpului trait.
In ultimii 15 ani nu a existat saptamana in care sa nu vorbesc cu el la telefon sau pe whatsapp. Bancuri, analize politice, amintiri, toate condimentate cu ras, zici ca era pe drogul veseliei de dimineata pana seara.
In acest week end, dupa emisiunea de la Anca Alexandrescu, i-am smuls promisiunea ca ma va lasa sa ii scriu povestea vietii intr-o carte, aia cu bune si nebune, un manual de trait la maxim VIATA.
Silviule, m-ai lasat cu curu’n soare…
Nu voi uita niciodata serile petrecute cu tine si minunata ta sotie, spriturile cu Bittman, cum ma asteptai cu masa pusa cand veneam de la Cluj lasandu-ma apoi sa mai cotrobai prin frigider, chiar daca aveam burga plina, fiindca mereu aveai delicatese, mereu aveai ceva de care imi era pofta!
Doamne, ce amintiri am cu acest om!
Doamne, ce dor o sa imi fie de tine, Silviule!
Dinescursura
Mircea Dinescu e ca Vasile Dancu. A imbatranit urat. Ce cool era Mircea in tinerete, Herder, alea alea, Plai cu Boi, vocea speciala din media… Ce cool era Vasile in tinerete, vesta de piele, geanta de profesor boem la spate, la o bere cu studentii pe floasterul saracilor.
Dar s-au institutionalizat amandoi. Altfel se privesc in oglinda fiecare pe sine, cred ca si dupa cacare, cand se spala pe maini, se saluta in oglinda: “Va salut, domnule Dinescu!”, “Buna ziua, domnule europarlamentar Dancu!”. Altfel, iti mirosi propriul cacat dupa ce te saluti pe tine cu atata deferenta.
Dar Dancu inca mai are simtul pericolului in vorbe, simtul ridicolului in atitudine.
Dinescu e un soi de Mitica Dragomir al culturii, cu diferenta ca nea Mitica reuseste la varsta senectutii sa se faca mai placut decat cel ce era in tinerete, pe cand Mircea Dinescu iti provoaca gretica televizorala la mai toate aparitiile.
De o vreme, Mircea, poetul si superbul strambacios care se afla pe lista premiantilor Herder, alaturi de Kadare, Nicodim, Nichita sau Kundera, s-a imbolnavit de cancer de suflet, o boala si mai rara decat orgasmul la femeile acre, si a dat in metastaza anti-tiganismului.
Cacatul de text de mai sus in care Dinescu baga de zori ca George Simion e tigan ursar, ca ticu e tigan ursar, ca de ce se ascunde ca e “matasos”, nu e jurnalism, nici opinie, e un rahat puturos.
Dinescu o face in Catavencii, fiindca nu prea mai are pe unde scrie, si o face pentru ca e un jeg care, sustinandu-l pe Ciuca, incearca sa ii fie de folos prin textulete penibile de genul celui de mai jos, care or fi avut succes pe la unii din redactia veche de la Catavencu, dar mi-e greu sa cred ca ar fi trecut de ochelarii atenti ai lui Biju T. Morar.
Si Dinescu insista ca Simion e tigan si ca se rusineaza ca e tigan.
Pai, va zic eu ca nu s-a rusinat, si, daca tineti minte, am scris primul pe Strict Secret cand a lasat sa ii scape chestia asta pe gura acum cateva luni, la ceva emisiune. In mai 2024, da?
Intelegeti de ce textul de mai jos al lui Dinescu e o mizerie?
“Românul verde George Simion se trage dintr-o onorabilă familie de țigani ursari, adică îmblînzitori de urși, o meserie care din păcate nu se mai practică acum, cînd, sub guvernarea dresorului-șef Marcel Ciolacu, s-a deschis sezonul împușcării pe nepusă masă a bieților urși carpatini.
La curțile boierești, ursarii erau renumiți pentru știința dresării puilor de urs, învățați să danseze pe jăratic în aplauzele mulțimii, dar și să calce cu sfială pe spinarea bolnavilor de „surpătură“, îndreptîndu-le oasele și scăpîndu-i astfel de junghiuri și oftături.
În loc să-și arate la televizor adevăratul tată, George Simion a profitat de confuzia unora și a ieșit la înaintare cu un arab tuciuriu și simpatic, afirmînd că nu arabul este tatăl său.
George, scoate-ți tatăl din bîrlog și nu te mai rușina de originea ta mătăsoasă, căci zadarnic te joci de-a Căpitanul cu legiunea ta de naționaliști păcăliți fiindcă, între noi fie vorba, nici Zelinski Codreanu nu era pui de dac”.
Fiindca Dinescu a devenit o mizerie media. Si chiar si o mizerie intelectuala in momentul in care a ales sa tina in mana maculatura lui Ciuca si sa o legitimeze.
N-aveam apasari daca Dinescu l-ar fi facut pe Simion șepcar, sfertodoct, fiindca nu ar fi gresit cu nimic: lui Simion nu-i place cartea, a citit ultima carte in clasa a opta.
Dar am ce am cu faza asta, cu meltenismul de a-l ataca pe aceasta tema. Prost e Simion ca accepta asa ceva: in locul lui, l-as fi cautat deja sa ii umflu o stachie in ochelari. Ca de la tigan la white supremacist.
Prostanacul mai danseaza doar o saptamana jumate, hai, doua
Mirel Palada, cel mai sociolog roman, ne arata cum a picat in bot prostanacul din aprilie si pana azi.
Nu, n-a picat musai pentru faza cu amanta, a picat din momentul in care, expus fiind mass media, oamenii au inceput sa vada din nou prostul din el.
Bancul sfarsitului de an l-am zis eu la podcastu’ lu’ Bendea. Are deja 200 000 de vizualizari
Cica un cocalar cu Ferrari cobora cu 200 la ora muntele Baisorii cand ii apare in fata un cioban…
Petrecerea e gata, urmeaza statia Mumu cu peronul pe partea Austeritatii
Guvernul estimează o creștere a cheltuielilor de personal cu 24%, respectiv cu 32 miliarde de lei, în acest an, potrivit analizei Profit.ro. Creșterea de 24% este cea mai ridicată începând cel puțin din 2008. Pentru 2025, însă, cheltuielile cu salariile bugetarilor sunt programate să crească cu numai 3%, cu 5 miliarde de lei.
Ajustarea cheltuielilor de personal este o componentă majoră în planul fiscal pe șapte ani, necesară pentru reducerea deficitului.
Asa ca, bugetarilor, v-ati bucurat in 2024, dar nu veti mai vedea mariri de leafa in urmatorii… multi ani.
Presa de biznis e un biznis de dat limbi in fund si nu asa ar trebui sa fie
Revista Biz e un trist exemplu, dar graitor pentru sustinerea mea din titlu. O tipa pe nume Marta Usurelu a reusit sa faca din pupatul in cur pe factura o arta, dar mai sunt si alte publicatii care practica sportul asta media, de exemplu Ziarul Financiar. Dar revista Biz a facut din nisa pupatului economic in cur un biznis mainstream.
Matusica asta pufoasa Marta Usurelu e un fenomen de ipocrizie.
Azi se da mare cu implinirea a 25 de ani a revistei fara audienta pe care o conduce si unde pretinde ca face presa economica. Dar asta nu e presa economica.
Presa economica e asta:
Presa economica nu e nici asta de mai jos:
Ci asta: ca Bucuresti Mall pute a spalare de bani si ca este imposibil sa aiba profituri asa mici sau chiar pierderi imense.
Dar, vedeti, la revista Biz, totul este butaforie si poleiala: ui’ cum arata cifra de afaceri a firmei editoare a revistei care, la 25 de ani de activitate, cum se lauda, ar trebui sa sparga normele pe cifra de afaceri si profit.
Cand colo, pe 2023 totul e la jumate ca venituri, iar profitul e… pierdere, ba chiar ma mir cum poate scoate revista cu doar 3 angajati, asta daca nu face fo’ ciordeala tipica ei…
Ma enerveaza ipocrizia de mor:
… fiindca realitatea este alta: Martutza era in buda cu banii cand l-a chemat pe Dragos Balan sa o salveze din rahat. Si ala a salvat-o. Cand s-a vazut cu caruta pusa inapoi pe drum, i-a dat un sut in cur descotorosindu-se de el.
Dragos Balan, daca vrei sa vorbim despre asta, sa imi zici. Nu mai am numarul tau, mai am doar dragos@graficasitipar.ro, iti pot trimite aici niste intrebari pentru un interviu?
Narcisisti media - azi, seful Kaufland
Si ramanand la susaneaua media Biz, sunt socat sa vad cum oameni de business cu bugete mari sub cur adora sa le fie lins pentru zero relevanta, ca Biz are vanzari sub nivelul marii.
Patratelul de mai jos e CEO Kaufland, mare clubber si amator de pasaret cu pretenul Codin Maticiuc, il cheama Marco Hosl si conduce unul dintre cei mai puternici retaileri romanesti cu buget enorm de reclama.
Cand esti atat de tare, de ce ai vrea sa expui in acest fel penibil?
Pentru ca esti un narcisist media frustratel.
5 motive pentru care copiii moderni nu pot învăța, nu au răbdare și cu greu suportă plictiseala
de Victoria Prooday
“Sunt terapeut și lucrez de mulți ani cu copiii, părinții și profesorii. Consider că generația copiilor moderni degradează în multe privințe. După cum știm, creierul nostru este adaptabil. Datorită mediului înconjurător, îl putem face „mai puternic” sau „mai slab”. Cred că, în ciuda intențiilor bune, din păcate, dezvoltăm creierul copiilor noștri într-o direcție greșită. Iată de ce:
1. Copiii primesc tot ce doresc și când doresc - „Mi-e foame!” – „într-o secundă îți cumpăr ceva de mâncare”. „Mi-e sete”. – “Imediat.” „Sunt plictisit!” – „Ia telefonul meu”.⠀
Capacitatea de a amâna satisfacția nevoilor – este unul dintre factorii cheie pentru viitorul succes. Vrem să-i facem copiii fericiți, dar, din păcate, îi facem fericiți doar în acest moment și nefericiți pe termen lung. Abilitatea de a amâna satisfacția nevoilor – înseamnă capacitatea de a funcționa în stare de stres. Iar copiii noștri sunt tot mai puțin pregătiți să facă față situațiilor stresante, chiar și unele minore. Adesea vedem incapacitatea copiilor de a-și amâna dorințele în clasă, mall-uri, restaurante și magazinele de jucării, atunci când copilul aude „Nu”, deoarece părinții i-au învățat creierul să primească imediat tot ce dorește.
2. Interacțiunea socială limitată - Avem multe de făcut, de aceea le oferim copiilor gadget-uri care să-i țină ocupați. Din păcate, gadget-urile au înlocuit plimbările în aer liber. În plus, tehnologia a făcut părinții mai puțin accesibili pentru interacțiunea cu copiii. Telefonul care „stă” cu cel mic în locul nostru, nu îl va învăța să comunice. Creierul se aseamănă cu mușchii, care trebuie antrenați. Dacă vrei ca micuțul să meargă cu bicicleta, îl înveți. Dacă vrei să fie răbdător, trebuie să-l înveți să fie răbdător. Dacă vrei să comunice, trebuie să-l ajuți să socializeze. Același lucru se aplică tuturor abilităților. Nu există nicio diferență!
3. Distracție nelimitată - Am creat o lume artificială pentru copiii noștri. În ea nu există plictiseală. Imediat ce copilul tace, alergăm să-l distrăm din nou, pentru că ni se pare că nu ne îndeplinim datoria de părinți. Trăim în două lumi diferite: ei în „lumea distracției”, noi în „lumea muncii”. De ce nu ne ajută copiii în bucătărie? De ce nu-și strâng jucăriile? Aceasta este o muncă monotonă care antrenează creierul să funcționeze în timpul îndeplinirii îndatoririlor plictisitoare. Este același „mușchi” de care avem nevoie pentru a învăța la școală.
4. Tehnologiile - Gadget-urile au devenit bone gratuite pentru copiii noștri, însă pentru acest ajutor trebuie să plătim. Plătim cu sistemul nervos al copiilor noștri, cu atenția și capacitatea lor de a amâna satisfacția dorințelor. Viața de zi cu zi în comparație cu realitatea virtuală este plictisitoare. După mai multe ore de realitate virtuală, copiilor le este tot mai dificil să proceseze informațiile în clasă, pentru că sunt obișnuiți cu nivelul ridicat de stimulare pe care îl oferă jocurile video. Copiii nu sunt capabili să proceseze informațiile cu un nivel mai mic de stimulare, iar acest lucru le afectează negativ capacitatea de a rezolva problemele academice. Tehnologia ne distanțează emoțional de copii și de familiile noastre. Accesibilitatea emoțională a părinților este principalul nutrient pentru creierul copiilor. Din păcate, ne privăm treptat copiii de acest lucru.
5. Copiii conduc lumea - Cum ne ajutăm copiii dacă le oferim ceea ce vor, nu ceea ce este bine pentru ei? Fără alimentație adecvată și somn bun, copiii vin la școală iritați, anxioși și neatenți. În plus, părinții le transmit un mesaj greșit. Ei învață că pot face tot ceea ce doresc. Din păcate, pentru a ne atinge obiectivele în viață, de multe ori trebuie să facem ceea ce este necesar, nu ceea ce dorim. Dacă un copil vrea să devină student, el trebuie să studieze. Dacă vrea să fie jucător de fotbal, trebuie să se antreneze în fiecare zi. Copiii noștri știu ce vor, dar le este dificil să facă ceea ce este necesar pentru a-și atinge obiectivul. Iar asta duce la obiective nerealizate și îi lasă dezamăgiți”.
Emil Boc, incompetentul, mai da o “lovitura”
https://www.cancan.ro/a-dus-o-la-micul-dejun-cu-elicopterul-divortul-e-istorie-printisorul-asfaltului-si-a-facut-fenta-cu-noua-iubita-21091902?utm_source=video_homepage&utm_medium=clicks_video&utm_campaign=video
Din fotoliul televizoristului - Trage-o de cap in jos, cu Durex
https://www.stiripesurse.ro/un-cunoscut-jurnalist-sub-control-judiciar-in-dosarul-fostului-primar-al-ploiestiului_3473931.html
Dicționarul urban de expresii și cuvinte marca Liviu Alexa - Cicilicii
M-am gândit, desigur neinteresându-mă părerile voastre pe această temă, să deschid o rubrică permanentă în care să vă prezint constant câte una din expresiile sau cuvintele consacrate sau promovate de mine, chiar inventate de mine. Voi evita să vă deranjez cu un limbaj urban sau suburban care a devenit deja clișeu. Voi pune la bătaie doar „vocabularul Liviu Alexa”.
Cicilicii sunt o formatiune textila supranumita si “stalactitele picioarelor” si care se dezvolta intre degetele de la picioare prin adunarea de fire textile ce “pica” de la sosetele de proasta calitate, desi exista specialisti care sustin ca si de la sosete Balmain poti produce cicilici, daca ii porti prea mult.
Cicilicii se recolteaza cu mare atentie frecand zona dintre degetele de la picioare cu degetele de la maini frecand foarte fin firele textile intr-un rulou fin de scame.
Datorita schimbarilor climatice, a fost semnalata prezenta cicilicilor la subrat si a cicilicilor de pasarica, va prindeti voi in ce zone apar, ca sunteti mari.
Ca si categorie de inutilitati produse de om, cicilicii se inscriu in agelasi regn cu fliushtiulucii.
Dar asta e un alt cuvant pe care vi-l voi preda data viitoare.
Lumea relațiilor internaționale de mâine
de Dan Diaconu
Am rămas surprins să constat că lumea a considerat articolul meu de ieri ca fiind unul optimist. Motivul fiind dat de previziunea referitoare la fracturarea actualei coterii care rulează lumea. Probabil este justificată dorința de răzbunare a celor care până acum au fost călcați în picioare, dar ceea ce trebuie să înțeleagă este că o schimbare de asemenea anvergură nu vine la pachet doar cu elemente pozitive. Ba, din contră.
Înainte de a începe articolul de azi, vă propun să facem o radiografie a „creierului politic și geopolitic” al lui Trump. Nu vă așteptați la surprize: omul ne-a demonstrat de mai multe ori că are un mod de gândire simplist. Dar să lăsăm considerațiile pe mai târziu. Cum vede Trump lumea? Din punctul său de vedere, stoparea conflictului din Ucraina - chiar în termeni negativi pentru Moscova - îl va face pe Putin să devină aliatul său împotriva Chinei. De asemenea, pentru a opri ascensiunea Chinei, Trump îi va impune taxe vamale de 60%, în timp ce Europei îi va impune taxe de 20%. De asemenea, Europei i se va interzice să colaboreze cu China. Astfel, SUA câștigă geopolitic prin confruntarea dintre Rusia și China, economic prin impunerea de taxe usturătoare tuturor și, de asemenea, ca efect al taxelor își re-industrializează țara. Ceea ce v-am înșirat până acum puteți înțelege din interviurile pe care le-a dat Trump, dar și din acțiunile petrecute în fostul său mandat. Conform credinței sale, SUA poate face orice, fără a avea nicio consecință. Doar că situația actuală s-ar putea dovedi mult mai complexă decât o percepe mintea sa.
Să vă dau câteva exemple. China are cel mai mare excedent comercial din istorie, depășind 1 tln. $! Este o sumă imensă rezultată din capacitatea industrială a țării. De asemenea, producția de cereale a Chinei a înregistrat un nou record anul acesta, aducând țara aproape la un echilibru alimentar. Mai sunt câteva elemente minore de implementat, după care China va deveni auto-suficientă din punct de vedere alimentar. La capitolul energie, China deja este departe! Investiția sa în regenerabile s-a făcut fără a afecta producția tradițională de energie, cu toate că s-au făcut eforturi imense de a reduce poluarea. La ora actuală, China produce mai multă energie verde decât întregul OECD, dar investește puternic în toate domeniile producției de energie: atât clasic(gaze și petrol), cât și nuclear sau solar. Totul este așezat într-o matrice foarte bine gândită, astfel încât un tip de energie n-o afectează negativ pe cealaltă. Fără doar și poate, cu mișcările pe care le face, China urmează să fie un model pentru toată lumea în ceea ce privește politica energetică.
Taiwanul a surprins observatorii prin adoptarea în regim de urgență a legislației care interzice TSMC să exporte tehnologia sa de ultimă oră, punând între ghilimele investiția companiei în SUA. Chiar dacă oficialii TSMC anunțaseră inițial că fabrica din SUA va produce tehnologie de penultimă oră, presiunile făcute de SUA i-au făcut pe taiwanezi să se răzgândească. Doar că acum a intervenit politicul din insulă care a interzis orice transfer în afara țării a tehnologiei de ultimă oră. Ceea ce aduce o nouă realitate în relațiile dintre SUA și Taiwan.
Așa cum se poate înțelege deja din cele arătate, lumea e total diferită de ceea ce a lăsat Trump. Dacă ne uităm doar la Europa - de unde roșcovanul speră să tragă alți bani serioși pentru Bugetul său peticit - aici treburile stau atât de prost încât te întrebi dacă localnicii vor mai avea perspective de supraviețuire. Aflată într-o profundă criză energetică, văzând în față cum cresc dezindustrializarea și șomajul, Europa e săracă lipită pământului, iar speranțele lui Trump de a mai trage ceva de-aici sunt efectiv deșarte. Sunt demult apuse vremurile Europei, iar capacitatea sa de a se adapta noilor realități geopolitice pare a fi secat de tot.
Iată un flash al lumii schimbate în care Trump preia frâiele puterii hegemonului. Toată lumea se așteaptă la fapte mărețe din partea sa, dar cu o lume diferită și măsurile vor avea efecte perverse. Pentru că am început cu războiul din Ucraina, probabil vă veți întreba care-i treaba cu rușii. Am înțeles, „Trump are un plan”, dar pe ruși nu i-a întrebat nimeni nimic? Oare ei vor să oprească focul acolo? Când Washington Post a produs fake-ul cu convorbirea dintre Trump și Putin - infirmat de purtătorul de cuvânt de la Kremlin - nu a făcut-o gratuit. Prin acel material, statul subteran american i-a transmis lui Trump care ar fi limitele de negociere acceptabile. Însă cei din statul subteran sunt atât de proști încât nu înțeleg pe ce lume se află. SUA deja și-a epuizat arsenalul capabil să lovească Rusia de aproape. Are probleme masive de a sprijini Israelul. Ce anume poate face în Ucraina? Doar să-i suplimenteze dozele de heroină ale papagalului de la Kiev, astfel încât halucinațiile sale să fie mai bombastice. Trebuie să fii chior ca să nu înțelegi că Rusia încă nu și-a atins țintele din Ucraina. Fără doar și poate Rusia are în plan întreg Estul - cu mici excepții - dar și Odessa. Nu cred că rușii vor face pace până atunci.
Mai mult, există o mișcare interesantă de putere la Kremlin, anume ascensiunea lui Denis Manturov. De-a lungul carierei sale discrete, Manturov a ocupat mai multe posturi cheie, activând atât în complexul militaro-industrial, cât și la frâiele politicii economice a Rusiei. Acum ocupă postul de vicepremier, devenind destul de clar traseul său probabil. Dovadă e faptul că lui Manturov i s-a alocat „dosarul indian”. Apropierea dintre Rusia și India deja nu mai are secrete. Cele două țări se compensează extrem de bine una pe cealaltă. De altfel, începând de ieri, Manturov se află într-o misiune diplomatică la Mumbai, având ca scop accelerarea proiectelor bilaterale. Axa Rusia-India - o ecuație despre care Trump nici măcar nu are habar - arată limpede că pax americana deja ține de istorie.
De asemenea, relațiile dintre Putin și Xi sunt atât de puternice încât nu mai există nicio umbră de îndoială în ceea ce privește angajamentele reciproce. Rusia joacă un rol important în BRICS, unde China este vioara întâi. A fost extrem de interesant modul în care s-a tranșat criza sino-indiană la Forumul BRICS de la Kazan: o întâlnire bilaterală mediată de Rusia, în urma căreia s-a pus capăt rapid absurdului conflict mocnit dintre India și China.
Date fiind aceste elemente, a crede că poți merge să bați cu pumnu-n masă și să dictezi Rusiei să înceapă agresiunile la adresa Chinei reprezintă simple vise umede ale unui om care gândește mult prea sumar pentru lumea în care trăiește.
Există însă și un avantaj al lui Trump, pe care nimeni nu l-a luat în seamă și care va face ca jocul viitor al roșcovanului să fie surprinzător pentru mulți. Trump nu vrea să conducă lumea. Mintea sa e una simplistă, reproducând continuu scenarii din experiența câștigată în urma luptelor duse în haosul imobiliar din care și-a ridicat averea. Doar că golanii mai mici sau mai mari din imobiliarele americane nu sunt indivizii complecși cu care are de negociat acum Trump. Dacă în ceea ce privește Europa beneficiază de primatul dat de statutul SUA de ocupant, în raport cu celelalte țări, Trump va avea probleme majore. Doar că Trump nu negociază întrucât mintea sa de golan cu experiență îl va face să aibă o strategie orientată către câștigarea meciului cu ceilalți, nu de lider. Trump e acum asemeni împăratului care coboară în arenă pentru a se lupta cu gladiatorii. De ce-o face? Pentru că simte că e singura forță care i-a mai rămas.
Din acest punct de vedere, putem spune că Trump se mulează perfect pe dorințele multipolare ale celorlalți competitori. Fiecare joacă un rol pe scena politică a lumii, iar intrarea în scenă a SUA semnalizează că țara își acceptă demisia de la vârful puterii mondiale. Ceea ce, de altfel, așteaptă toată lumea.
Și ar mai fi un amănunt interesant. Pentru a câștiga meciul - în accepțiunea sa - Trump are nevoie de China. Și nu numai el, inclusiv omul esențial al campaniei sale, Elon Musk. Jumătate dintre mașinile produse de Tesla se vând în China. Un război comercial dintre SUA și China ar avea printre victime inclusiv pe Tesla. Și nimeni nu e nebun să-și taie creanga de sub picior.
Chiar dacă în contextul actual pare exagerat, vă voi spune că politica lui Trump față de China vă va lua prin surprindere. La fel cum, de altfel, politica lui Biden față de China a fost surprinzătoare: nimeni nu se aștepta la acea explozie a sancțiunilor în condițiile în care erau cunoscute relațiile dintre Biden și Xi. La fel și acum, când toată lumea se așteaptă ca Trump să înăsprească politica față de China, s-ar putea să vedeți contrariul. Și asta pentru că lupta pe care Trump vrea să o câștige nu este cea cu China, ci cea cu propria sa economie. Iar pentru a câștiga acolo, fără ajutorul Chinei n-ai nicio șansă.
Este așadar foarte posibil ca, dând față cu situația reală în care se află, Trump să-și schimbe opiniile la 180 de grade. Ceea ce alți președinți americani ar fi perceput ca pe o pierdere de putere a SUA, pentru Trump va fi o politică firească. Iar, din acest punct de vedere, SUA s-ar putea așeza la masa de negociere, adică va intra în arenă ca simplu participant, așa cum, de altfel, i se cere imperativ de mai mult timp.
Chiar dacă pentru unii va fi considerat un element dătător de speranțe, în realitate vom asista la o luptă extrem de încinsă, cu grupări și regrupări, din care vor pierde întotdeauna cei mai slabi. Iar pentru noi, lumea care vine ne pune într-un setup dezastruos.
Poemul de azi
Imi apartine.
alcoolul e singurul poet
de Liviu Alexa
or mai fi si amfetaminele
si iubirile arse devreme
si unghia de la piciorul drept
plina de puroi
dar alcoolul e adevaratul Poe sau Eminescu
el ne stie
el ne aduce lacrimi izbavitorirelevante
lasati alcoolul sa conduca lumea
nu va mai feriti de el
din zori pana in noapte traim in pericol
si vedeti bine ca si Nichita a fost genial poet si alcoolist
doar ca si alcoolul imbatraneste
il face fentanilul sa para caduc
si de aia e nevoie de noi
iubitorii suveranisti ai alcoolului
de aia e necesar sa mai bem
sa avem aceasta traditie a gurguielii
fiindca doar el, alcoolul, ne face oameni reali
doar cu el spunem adevarul
si el e cel ce ne face sa cantam
si sa dansam
dar poate mai e ceva
ce face votca sau spritul sau romul
ne face sa uitam ca maine e exact ziua in care am afla ca suntem rai
ca suntem etichete
nimic altceva decat tastaturile Domnului
tastati-va mereu
si imi veti da dreptate
suntem doar niste litere
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa
Bravo, un poem care m-a "mișcat"!