Opus nr. 3

Când va demisiona Iohannis, dacă îi iese faza cu șefia NATO

Chiar dacă suntem obișnuiți ca presa națională să mestece subiecte irelevante sau manipulatoare, e clar că trebuie să ne întrebăm de ce, de câteva luni încoace, este scos la înaintare subiectul demisiei lui Iohannis din funcția de președinte și înaintarea lui “în grad” ca secretar general al NATO.

E mișto de discutat, mai ales că NATO pare să fi devenit o afacere românească, de vreme ce astăzi Mircea Geoană este adjunctul șefului NATO, adică nr.2, cu perspective reale de a face o rocadă importantă cu Iohannis - unul să ia Cotroceniul, adică Geoană, iar Iohannis să primească ceva superior: șefia NATO.

Prea tare se străduie canalele media al Sistemului să învârtă în oală această poveste, și prea șocante și intempestive sunt unele “întâmplări”.

De exemplu, nu cred că s-ar fi așteptat prea mulți ca Laura Codruța Koveși să renunțe ferm și public la orice pretenție de a candida la Cotroceni, ea fiind cotată anterior măcar în imaginarul public, dacă nu chiar și în sondajele lui Mirel Palada de la Sociopol, drept o candidată cu reale șanse, ce ar fi putut fi deveni prima femeie președinte din istoria României.

Câteva lucruri sunt sigure în septembrie 2023. Actualul șef al NATO, norvegianul Jens Stoltenberg trebuie să predea bastonul de mareșal al organizației nord atlantice la 30 septembrie 2023, pentru că și așa a stat mai mult decât trebuia, prelungindu-i-se mandatul cu un an din cauza conflictului din Ucraina.

Sigur este că și alții își doresc această funcție care, în contextul războiului, capătă o greutate aparte nu numai din punctul de vedere al imaginii unui politician, dar are și o însemnătate strategică, fiindcă cine va conduce NATO va fi implicat în toate deciziile care privesc planeta de acum și încă mulți ani buni înainte.

Se anunță un contracandidat de calibru pentru Klaus Iohannis, este vorba de fostul premier al Marii Britanii, Boris Johnson.

Eu încă cred că e o dumă de presă, Johnson este un politician mult prea ars ca să mai poate beneficia de sprijinul propriului său partid sau chiar al țării sale pentru un lobby în vederea obținerii funcției.

Mai e și o chestiune strategică, un acord fin: alianța NATO este în general condusă și influențată de americani care nu-și doresc la șefia NATO un om cu prea multe inițiative sau un om precum Boris Johnson, care a dovedit în trecutul său ca e un rebel politic. De aceea cred că Plăvanul este o opțiune infinit mai comestibilă pentru americani, dar și pentru membrii europeni ai NATO care pot pedepsi astfel Marea Britanie pentru Brexit și în acest fel.

Dacă acest scenariu s-ar dovedi valid, cum ar trebui să desfășoare lucrurile?

Văd că presa ventilează tot felul de aberații și tot felul de mutări.

Haideți să vă zic părerea mea. Care e “calendarul” pentru 2023?