Opus nr. 304 - Cadou de la Liviu Alexa pentru CSAT: material de analiza pentru sedinta de maine: Calin Georgescu intalniri cu finul lui Vizer, amicul lui Putin, Silviu Predoiu si un securist rusofil
E nebunie. Doar in tarile bananiere se mai poate intampla asa ceva. Nu in colonii, ca noi nu ne calificam la acest statut inalt:
Anularea alegerilor de duminică este o variantă extrem de gravă și greu de inghitit.
Dar absolut necesară dacă instituțiile abilitate ar descoperi dovezi certe și importante de natură să arate nu că s-a furat într-o comună sau un sat de la munte ci că, indiferent despre ce partid sau candidat discutăm, actul electoral a fost viciat in totalitate.
Se pare că serviciile secrete și licuricii mari au decis că se rejoacă meciul. Sunt prea mari mizele, așa că vom asista la o altă bombă morală care ne va exploda în față.
Cu toții vom fi de acord să se anuleze un vot democratic, dar alterat în spate de hoția pentru Lasconi și frauda pentru Georgescu.
Cel mai probabil, Călin Georgescu va fi scos din joc, dacă nu cumva chiar arestat (urmeaza niste dezvaluiri incredibile azi sau maine care vor aparea “subit” si ii vor avea ca protagonisti pe oameni considerati vectori ai lui Putin in Romania).
Las cateva fotografii aici spre analiza membrilor CSAT pentru sedinta de maine din care reiesc vcateva lucruri GRAVE despre relationarile domnului Calin Georgescu:
in imaginea de mai jos, Georgescu iese de la o intalnire cu George Teseleanu, omul de incredere al lui Marius Vizer, presedintele Federatiei Internationale de Judo, prietenul lui Vladimir Putin
Se spune ca Teseleanu e finul lui Vizer, dar mai sigur e sa spunem ca Teseleanu e omul-sageata care transmite mesajele si interesele lui Vizer in Romania. Iata-l mai jos primid si un premiu de la romanul care s-a anturat cu Putin:
Potrivit surselor mele, Vizer a avut mai multe intalniri cu Georgescu la Budapesta, ramane ca CSAT sa intrebe SIE cand, fiindca au dosarul complet al lui Teseleanu.
mai jos e Calin Georgescu iesind acum cativa ani de la sediul firmei fostului sef al SIE, Silviu Predoiu, Exintell Consult. I-a fost client fidel anul acesta, oare de ce?
Calin Georgescu s-a intalnit de mai multe ori cu Constantin Bogdan Vacusta, un securist sulfuros care a fost din 1998 pana in 2001 la directia de contrainformatii din MAPN. Omul se antureaza frecvent cu rusi dubiosi, draga CSAT, intrebati-i pe cei de la SIE ce prieteni si-a facut Vacusta in ultimii 4 ani.
PS: Calin Georgescu s-a anturat si cu escroci de calibru, gen Adrian Thiess, un combinator cu staif si aburitor de profesie care s-a laudat peste tot in ultima vreme ca EL l-a facut pe Georgescu ceea ce e si ca va avea acces direct la “Presedintele” Calin Georgescu, fiindca e creatia LUI.
Poate nu ar strica nici ca SIE si SRI sa puna la dispozitie dosarul acestui panglicar, nu musai periculos, dar complice intr-un mod anume la ascensiunea lui Georgescu.
Nu pot evalua, oricât de deștept mă cred sau mă credeți, consecințele unui asemenea gest la nivelul sănătății democrației. Un singur lucru va fi clar: dacă se vor anula acesta alegeri, în România de acum totul e posibil.
(Sustine-ma, te rog, si financiar, ca sa pot face si pe mai departe astfel de dezvaluiri)
Fiti CONSTIENTI de ceva: NICIO DECIZIE DE ACEST GEN NU SE IN IN ROMANIA! ANULAREA PREVIZIBILA DE MAINE A ALEGERILOR ESTE DECIZIA FACTORULUI EXTERN! IOHANNIS A CONVOCAT CSAT LA PRESIUNEA LICURICILOR!
O sa avem razboi civil sau vom accepta fericiti “totul”?
O să sune ciudat din gura mea, dar am suspiciuni rezonabile că atât în spatele lui Călin Georgescu, cât și în spatele Elenei Lasconi există suspiciuni rezonabile de fraudă.
Deci nu numai despre ciordelile lui CG vreau sa discutam.
În spațiul public au apărut tone de întrebări, consider legitime, despre felul cel puțin misterios în care, peste noapte, dar cu pregătiri solide făcute în acest an, niște forțe oculte au folosit mecanismele rețelelor de socializare, în special TikTok, pentru a manipula totalmente mințile a două milioane de români. Desigur, așa cum se face o manipulare profesionistă, s-a speculat cinic și inteligent frustrarea imensă a electoratului față de clasa politică.
Vă spun sincer că sunt șocat de lipsa de reacție și despre declarațiile de absența competenței făcute de instituții ale organelor statului. (later edit: s-a sesizat CSAT, dar, oricum, tarziu).
Cum e posibil bă, să vii tu DNSC și să îmi spui că nu ai atribuții de verificare a fraudei făcute prin TikTok, DACĂ într-adevăr vorbim de o fraudă?!
Cum e posibil la 48 de ore de la închiderea urnelor, având în vedere interesul enorm al publicului pentru subiect să nu avem o rezoluție clară din partea instituțiilor statului dacă CG a fraudat sau nu alegerile și dacă/sau a fost ajutat în acest demers de statul rus?
Păi, asta înseamnă că nu numai granițele fizice ale României prin care trec lună de lună droguri și produse contrafăcute sunt svaiter, ci și granițele digitale sunt muci, mai ușor de violat decât o babă beată în căminul cultural.
Mă deranjează de asemenea că nimeni nu vorbește despre suspiciunile rezonabile de furt electoral SI din spatele ascensiunii la două noaptea a Elenei Lasconi.
Eu le-am simtit duminica la doua noaptea:
Ce s-a întâmplat de la două noaptea încolo este strigător la cer și trebuie investigat.
Am înțeles că sunt milioane de români ignoranți care trec ușor cu vederea peste incidentul „sufrageria lui Oprea” din 2009, peste ciordeala strigătoare la cer a alegerii ca primar al Sectorului 1 a lui Clotilde Armand în 2020, dar eu am văzut duminică noaptea și am dovada, caci am zbierat tare pe Fecebook, unui „fenomen” ce pute a fraudă ca o latrină de țară.
Același „fenomen” a avut loc în 2020 în Statele Unite când Trump a pierdut mandatul.
Timp de câteva ore, numărătorile au curs perfect și, când lucrurile amenințau să o vireze spre realegerea lui Trump, dintr-o dată, în patru state importante, număratul voturilor a început în mod bizar să întârzie tare, ca și cum în cea mai puternică țară din lumea transmiterea voturilor ar fi fost făcută cu ajutorul melcilor.
Duminică, după închiderea urnelor, lucrurile au mers perfect in Romania și procesele verbale s-au închis într-un ritm accelerat… până la un moment dat când, fără explicații logice, lucrurile au deraiat complet în toate sectoarele din Capitală și, după tipicul american din 2020, voturile au început să fie transmise către BEC cu țârâita, într-un ritm amețitor de lent (sic!).
Și, „coincidență”, ca într-o butaforie ieftină, menită să arunce praf în ochii fraierilor, direcția voturilor a fost deraiată complet spre Elena Lasconi care a început să câștige miliprocent cu miliprocent „încet și sigur ca un Cadillac”, vorba cântecului băieților de la BUG Mafia.
Sunt niște semne mari de întrebare peste care eu, ca cetățean al acestei țări și jurnalist cu experiență, nu pot trece.
Din punctul meu de vedere, statul de drept a fost serios avariat, dar nu numai din perspectiva finanțării oculte a campaniilor lui Călin Georgescu ci și din perspectiva ascensiunii șocante a Elenei Lasconi pe premisele pe care le-am descris.
Jurnalistul Bogdan Comaroni a simtit primul bomba cu rază lungă de acțiune de azi:
O să spuneți că e o speculație, o predicție consipraționistă, dar uite ca CSAT a fost convocat, dar cine ar fi crezut acum câteva săptămâni că va fi interzisă candidatura Dianei Șoșoacă?
Partea proastă a părții bune a blamului. De ce diaspora NU trebuie injurata
Trăim vremuri paradoxale: lucrurile rele întâmplate duminică sunt, de fapt, bune, fiindcă, PNL, PSD și AUR au primit un vot de blam incredibil din partea poporului.
Dar intrăm abrupt în mitul UROBORUS, al șarpelui care își înghite coada, fiindcă lucrurile bune care rezidă din votul violent de duminică, mă refer la amendarea clasei politice, resetarea ei și responsabilizarea partidelor, bașca împrospătarea cu oameni noi și mult mai decenți nu vor avea loc în această duminică când mergem să votăm pentru parlamentare.
Din păcate, e de datoria mea să vă fac să vă concentrați pe această veste proastă: duminică veți vota pentru Parlament liste PNL, PSD, AUR sau USR ce conțin aceiași cioflingari sau nenorociți, aceiași corupți sau analfabeți pe care am vrut să-i aruncăm la coșul istoriei prin votul de duminica trecuta.
Fiindcă, temporal, dosarele de candidaturi au fost depuse și aprobate de BEC anterior votului de blam, este evident ca listele cu senatori și deputați nu pot fi schimbate peste noapte și vom regăsi în viitorul Parlament nesimțite precum Clotilde Armand, ciobani precum Gigi Becali, traseiști fără scrupule și cioflingari politici precum Lucian Bode sau Paul Stănescu.
Lumea îi înjură pe cei 2,2 milioane de români care l-au votat pe Georgescu dar, în fapt, diaspora „a rezolvat” totul.
Călin Georgescu a obținut majoritatea de voturi în țări precum Franța, Germania, Marea Britanie, Spania și Italia.
Ok, e normal să vă zborșiți la milioanele de români ce locuiesc ÎN România și care l-au ales pe Călin Georgescu ca opțiune sau pe cei aproape 2 milioane de români care au ales-o pe țața de Elena Lasconi pentru turul doi, unii ignorând că CG e putinist și extremist, alții prefăcându-se că nu văd puținătatea minții Elenei.
Dar, pentru haosul creat duminică “vinovati” sunt diasporenii: nu mai fiți imbecili funcționali și priviți cifrele de la secțiile de votare din afara țării.
Diaspora a votat enorm pentru Călin Georgescu și tot diaspora a adus îndestule voturi Elenei Lasconi cât să o urce în turul doi și să desăvârșească căcătul final.
Totusi, votul diasporei a fost BENEFIC
Noi, românii „din interior”, avem sentimente complicate față de cei din afara țării. I-am acuzat în trecutul recent că „și-au permis” fără drept și de prea multe ori să influențeze votul NOSTRU, susținând că nu au niciun drept să facă asta, pentru că ei nu mai locuiesc aici, nu plătesc taxe “ca noi”.
Este profund greșit acest fel de a gândi. Nu există un vot mai meritat și altul mai nemeritat. Nu există un drept mai puțin drept decât alt drept. Abia asta înseamnă că te comporți ca un dictator, ca un hitlerist, ca un xenofob electoral.
În unele episoade și eu am înjurat votul diasporei și nu am făcut bine, m-am pripit.
Fiindcă nu am privit, așa cum va rog acum pe voi sa o faceti, chiar daca la spartul târgului, cum se vede România dinspre diaspora după 35 de ani.
Românii plecați dincolo au observat extrem de atenti că noi, cei „din interior”, ne-am trădat singuri mereu, realegând MEREU hoții din PSD și PNL. Am devenit dependenți de abuzul acestora, acceptând anesteziați ca ei să ne vândă bogățiile, să ne omoare în spitalele nemodernizate, să ignore dorința noastră de mobilitate prin absența autostrăzilor, să ne bage pe gât gogoși despre „consens național” prin alianțe de tip PNL-PSD care nu erau altceva decât aceeași Mărie a corupției, dar cu altă pălărie.
Văzând că nu suntem în stare timp de 35 de ani să renunțăm la „drogurile” PNL și PSD, ba observând chiar că și ceea ce părea noua clasă politică, mă refer aici la panglicarul George Simion și la partidul de interlopi și traseiști AUR, diasporenii au decis să ne decupleze total de ei, băgându-ne forțat într-o clinică morală de dezintoxicare.
Și consider că diaspora a făcut duminica asta pentru Romania cel mai mare bine din câte au existat în ultimii 35 de ani.
Cel mai citit blogger al României, Zoso, închide textul de mai jos, tăindu-ne cu cuțitul amintirii toate lucrurile rele pe care le-am acceptat în trei decenii și jumătate.
Nu înjurați diaspora, înjurați-vă pe voi, dragi români, și explicați-vă vouă înșivă, privind în oglindă:
de ce l-ați ales pe Iliescu a doua oară?
De ce ați aplaudat venirea minerilor la București?
De ce n-ați mai fost pe la mormintele eroilor Revoluției?
De ce ați votat Rareș Bogdani, de ce l-ați urcat pe Dragnea în 2016 deasupra României?
De ce l-ați salvat de la suspendare pe toxicul Băsescu?
De ce ați acceptat reinstalarea în funcție a nesimțitului de Iohannis?
Știu, așa e specia umană. Nu e confortabil să recunoaștem că am greșit. Dar, la un moment dat, când se adună prea mult rahat sub preș, dă pe lângă și nu mai poți intra în casă fără să te murdărești.
Sunt Liviu Alexa si nu imi place sa mananc cacat, ci sa vorbesc raspicat, chiar daca unii dintre voi va veti simti suparati. Nu ma cred deasupra, nu ma cred curva virgina si nu arunc cu piatra. Doar va reamintesc.
De unde a știut Ciolacu ce n-au știut casele de sondare?
În ultimele luni, Ciolacu a scos pe gură câteva chestii nostradamice care s-au dovedit adevărate în proporție de 100%, lucru care, în teoria probabilităților, este aproape imposibil.
Dar devine posibil dacă ai acces dinainte „la zaruri”, dacă ești „infuzat” de informații privilegiate.
Cea mai gravă dintre aceste “preziceri”, mult peste aia cu trolii, sau cu Simion spion, este declarația de la mijlocul săptămânii când, pe nepusă masă, Ciolacu declară în presă că e absolut sigur de faptul că în turul doi nu vor intra Ciucă și George Simion.
Predicția s-a adeverit întru totul, iar presa a trecut repede cu vederea și atunci, și acum, peste această afirmație dubioasă.
Având în vedere rezultatul palpabil al predicției sale de la mijlocul săptămânii trecute, este legitim să ne întrebăm de unde pizda mă-sii știa Ciolacu aceste lucruri.
Să presupunem că decăderea lui Ciucă era foarte estimabilă, dar certitudinea lui Ciolacu că Simion nu va atinge turul doi, deși toate sondajele dădeau acest lucru, mie îmi dă fiori. Sigur, Ciolacu n-a prevăzut că o să și-o ia chiar el în freză.
A fost „servit” Ciolacu cu informații privilegiate de tabăra securiștilor care îl susțineaa?
Dacă a ghicit atât de „perfect”, știa Ciolacu nu numai de decăderea lui Simion și Ciucă, ci SI DE ascensiunea neverosimilă a lui Călin Georgescu, alegând să nu o facă publică?
Vreau răspunsuri repede și sper că le vreți și voi. Refuz să fiu parte dintr-un scenariu de tip House of Cards, refuz să fiu un figurant dintr-un thriller politic de pe Netflix, vreau o țară cu trasabilitate, nu o țară al cărei scenariu să fie croit de scenariști care să se joace cu neplauzibilul și neverosimilul.
Geoană, o târfă morală
Cumva este evident că n-ar mai trebui să discutăm despre un ratat politic ca Geoană, dar mie îmi place să scobălesc într-o rană supurândă.
Ieri ați avut de-a face cu ultimul episod de ipocrizie al acestui personaj sinistru în momentul în care și-a îndemnat puținii și naivii alegători să-i ofere sprijinul Elenei Lasconi penru că, vezi Doamne, peste noapte, deși spusese anterior despre ea că nu se ridică la înălțimea funcției prezidențiale, Elena s-a transformat în ochii lui Geoană într-un personaj meritoriu.
Băi, Geoană, încă mai aștept să publici așa cum ai promis sponsorii și sumele pe care le-ai primit pentru a rata atât de epocal.
Despre ura
Exact ce vedeti pe afara si pe Facebook, URA asta stupida, asta va fi atmosfera, doar ca nu temporara, ci de-a lungul a patru ani, daca votati USR la parlamentare si le dati guvernarea pe mana!
Competitia politica dintre CG si EC ar trebui sa se rezume la carentele candidatulor si opinia fiecaruia sa fie respectata. Circarii USR insa nu vor asta, vor razboi civil moral. Mai sunt 11 zile, timp destul sa se lase si cu victime umane. Ura e cel mai bun firestarter, orbeste sentimente si ratiune, inclesteaza pumnii.
Eu am decis sa nu mai intru in joaca anilor 2017-2018. Mi-au ramas prea multe cicatrici pe suflet.
Omorati-va intre voi, daca vreti. Si vreti.
Dar veti regreta cand ceata mintii se va risipi. Fiindca nu vom mai fi aceiasi.
Dan Negru a avut si el un mesaj similar.
Si Sorina Matei avertizeaza asupra URII
Decaparea “temerilor” despre prerogativele prezidentiale DACA Georgescu ajunge la Cotroceni
de Antonio Andrusceac
Nota mea, Liviu Alexa: Se pare ca nu mai ajunge, ca securistii vor sa anuleze alegerile, dar tot e bun textul, fiindca demonteaza dumele
Cand mai vine un retard de ala care nu stie ce sex are, sau daca l-a facut ma-sa cu ta-su,sau l-a adus barza, sa tipe ca vrea Georgescu Călin sa iesim din NATO, UE, sau ce le mai nazare debusolatilor astora, le spuneti urmatoarele :
1. În calitate de Președinte al României, C. Georgescu nu are cum să scoată România din U.E. și nici din N.A.T.O.; pentru asta ar fi nevoie de votul a 2/3 din numărul total de deputați și de senatori;
2. În calitate de Președinte al României, C. Georgescu nu guvernează; o face Guvernul, prin primul său ministru; Președintele nu adoptă hotărâri și nici ordonanțe; acestea se adoptă doar de Guvern, prin consens, iar dacă acest consens nu se realizează, decide primul ministru, nu Preeșdintele C. Georgescu;
3. Covârșitoarea majoritate a decretelor Președintelui României, pentru a intra în vigoare, trebuie semnate de primul ministru;
4. Guvernul se instalează de majorotatea parlamentară, nu de Președintele României;
5. În caz de derapaj instituțional/constituțional, Președintele C. Georgescu poate fi suspendat de Parlament, cu votul a jumătate plus unul din numărul total de deputați și senatori;
6. Președintele României nu poate implica armata română în nicio acțiune fără acordul Parlamentului, care, în caz de război, nu poate fi dizolvat;
7. Președintele României nu poate dizolva Parlamentul decât în condiții extrem de restrictive; practic, după 1989, Parlamentul României nu a fost niciodată dizolvat;
8. Președintele României poate fi pus sub acuzare de către Parlament pentru fapte de înaltă trădare, ceea ce atrage suspendarea acestuia din funcție, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de achitare; în primul caz, Președintele României este demis de drept, în cel de al doilea, își reia atribuțiile;
9. Numirea judecătorilor și a procurorilor se face de Președintele României, însă numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;
10. Numirea diplomaților români se face de Președintele României, la propunerea Guvernului, iar tratatele internaționale semnate de Președintele României, în numele statului român, nu pot intra în vigoare decât după ratificarea lor de către Parlament.
Prin urmare, „mussolinianul” C. Georgescu nu poate face chiar ce dorește. Cei înspăimântați de dl. C. Georgescu ar trebui să citească, să gândească și, mai apoi, să se isterizeze. În altă ordine de idei, un Președinte E. Lasconi nu ar face altceva decât să anuleze descalificarea PNL și PSD de la primul tur al alegerilor. Userista E. Lasconi nu poate guverna decât cot la cot cu PNL-ul și cu UDMR-ul, iar, la nevoie, chiar și cu PSD-ul.
Practic, nimic nu se va schimba, USR, PSD,PNL, aceiasi mizerie ..
În rest, sănătate tuturor!
Varanul + Basescu = Love
Rareș Bogdan, vectorul promovării lui Călin Georgescu, într-un ziar care îi aparținea
Cine a lansat zvonistica despre numirile lui Georgescu ca viitor ministru
Ziarul care a lansat primul zvon despre numirea lui Georgescu într-o poziție de ministru a fost publicația locală „Ziua de Cluj”, fondată și deținută de Rareș Bogdan.
„Ziua de Cluj” a fost principalul vehicul de imagine de care actualul europarlamentar și prim-vicepreședinte PNL Rareș Bogdan s-a folosit pentru a câștiga diverse contracte publice și a se menține în cercul unor oameni influenți, după cum a arătat o investigație Pressone.
În 28 aprilie 2010, citând „surse apropiate Palatului Cotroceni”, „Ziua de Cluj” a publicat o știre despre faptul că forurile europene l-ar fi somat pe președintele Băsescu să opereze schimbări la nivel de Guvern, pentru ca România să nu ajungă în situația Greciei și Islandei, iar „tehnocratul” Călin Georgescu ar fi urmat să fie numit ministru al finanțelor, în locul lui Sebastian Vlădescu.
Cum trebuie jucat la parlamentare?
de Dan Diaconu
Este cât se poate de clar că s-a activat „Protocolul COVID”, de data aceasta locul „virusului ucigaș” fiind luat de inamicul public Călin Georgescu. Absolut tot ceea ce se întâmplă este lipsit de logică. Totul e sărit de pe fix. Din nou s-au promis saci cu bani televiziunilor, iar acestea, de dimineață până seara, toacă la Georgescu. Ar fi trebuit să înțelegeți că, în momentul în care e o asemenea unanimitate în media, ceva pute urât. Este preambulul unei crâncene perioade pentru noi.
Să vă dau un exemplu. În noaptea alegerilor, Cătălina Porumbel - o jurnalistă cu fața de chiuretă și creierul mai mic decât cel sugerat de numele său - aproape că-l anihilase pe reprezentantul USR din studio. Acolo, viermele Mihaiu susținea că „doamna Lasconi e de bună credință”, moment în care Porumbel s-a aruncat ca un vultur asupra interlocutorului său userist, trăgând la automat cu toate prostiile spuse de Lasconi. Aceeași Porumbel ieri lansa tiruri de mitralieră asupra reprezentantului PSD din studio deoarece partidul nu declară mai repede că o susține pe Lasconi.
Asta-i atmosfera: fătucilor line pe creier „le-a fost rescris softul”, iar acum se aruncă aberant asupra lui Călin Georgescu. Trebuie totuși să înțelegem că staff-ul de campanie al lui Călin Georgescu e compus din soția sa, iar campania electorală pe care și-a făcut-o a fost una cu buget zero. Succesul său a fost dat de faptul că a fost singurul candidat care a vorbit altceva, singurul care a pus pe masă necesitatea de a ne recâștiga suveranitatea! De-aia acum e calificat putinist, legionar, fascist, satanist s.a.m.d. Nu vi se pare penibil? Partidele care au cheltuit zeci de milioane de euro pe coteriile media, care pălăvrăgesc verzi și uscate pe spațiul cumpărat cu bani publici la televiziunile inutile(care, practic, au ajuns de stat!), acuză de manipulare un cetățean care a reușit să-și facă mesajul auzit prin mijloace cât se poate de oneste. Știu, disperarea e mare, dar și oamenii onești care acum sunt ținta atacului mediatic trebuie să realizeze și să se trezească din hipnoza care le este indusă!
Nu e oare ciudat? Comuniștii sataniști din USR și-au scos târlele leghebetiste pe străzi pentru a urla „satanistul!” la adresa lui Călin Georgescu. Ei, ăia fără niciun Dumnezeu, i-au atârnat la gât bețivei Lasconi cruci cât talanga! Nu observați penibilul? Nu vedeți cât de dezarticulați sunt ăia scoși în piață pentru a protesta împotriva alegerilor? Ce democrație e asta, tovartăși? Nu mai vorbesc despre bărbatul biologic de la manifestație care cerea „libertate pentru uterul său”. Chiar nu vedeți penibilul?
Cea ce trebuie să înțelegem acum este aritmetica electorală a alegerilor pentru Parlament. Practic toate partidele, cu excepția celor suveraniste, au anunțat că o susțin pe Lasconi în Turul 2. PSD-ul face un balet politic, anunțând că se concentrează pe alegerile din această duminică, după care va face anunțul. Este o mostră de ticăloșie PSD-istă: liderii săi vor să tragă cât mai multe voturi suveraniste, pentru ca ulterior să o susțină pe Lasconi. Eventual după așa-zise „negocieri”. Cunosc jocul acesta ticălos, motiv pentru care afirm apăsat: dacă aveți de gând să votați cu Călin Georgescu, atunci nu aveți de ce să votați un partid care-o susține pe Lasconi! Deci NU VOTAȚI PSD dacă PSD nu se situează public împotriva lui Lasconi! Votați un partid suveranist întrucât voturile voastre valorează imens zilele acestea!
Să vă arăt acum ecuația electorală, pentru a înțelege ce anume se joacă. Tot electoratul progresist din România are un scor de până în 30%. Toate partidele care au declarat că o susțin pe Lasconi se bat pe alegătorii din această marjă. E cât se poate de clar că grosul va fi luat de USR, urmat de PNL. Ca idee, dacă USR va lua 20%, PNL va rămâne la 10%. E simplu!
Votul suveranist este pe la un procent de 40-45%, votul nucleului dur al PSD este pe la 15%, iar ceea ce rămâne sunt nehotărâții care, de obicei, stau acasă. PSD vrea să se înfrupte din votul suveranist întrucât e foarte clar că acum votanții suveraniști nu vor mai vota cu PNL, întrucât e clară direcția pe care Bolojan a înscris partidul. PSD vrea să muște din votul suveranist fără însă să fie apoi mâncat de „mașina de anihilare” a desantului media. Planul ticălos al lui Ciolacu e același pe care PSD-ul îl tot face de-atâta amar de vremea: trădarea propriului electorat. Din momentul imediat următor în care se va vedea cu „sacii în căruță”, PSD va face blatul cu Lasconi. De aceea vă spun cât se poate de serios: NU VOTAȚI PSD! Nu votați USR, PNL și restul partidelor care s-au aliniat deja în spatele deviantei Lasconi! Votând PSD, votați USR!
Dacă ai de gând să votezi suveranist în Turul 2 al Prezidențialelor, nu-ți da votul partidelor care fac sluj în fața străinilor, a acelor partide care de 35 de ani nu fac altceva decât să ne vândă! Votați masiv suveraniști! PSD nu mai este de votat întrucât se transformă într-o structură toxică! Pentru a putea fi votat trebuie să dovedească faptul că se află în tabăra bună. Iar ei acum sunt în tabăra antinațională!
Pun punct aici articolului de azi cu un îndemn simplu: REZISTAȚI, poate că mai avem o șansă!
Un text excelent scris de Mirel Palada
Pe vremuri, relația cu Dumnezeu era mediată prin instituție. Prin Biserică.
Pe urmă a venit Reforma. A înfipt Luther cuțitul în ușă. Lumea și-a dorit relație directă cu Dumnezeu. Biserica e coruptă. Preoții sînt inutili și penali. Ei nu transmit vocea poporului mai departe. Vrem să avem linie directă cu El.
Zilele astea, înlocuiți Biserica cu Partidele și Dumnezeu cu Puterea și o să vedeți Reforma. Fenomenul Georgescu.
Partidele sînt inutile. Politicienii sînt corupți. Un Președinte pus de partide nu reprezintă vocea Poporului. Poporul cu P mare. Puterea trebuie să fie la Popor. Puterea cu P mare.
Și vine mesianicul. Georgescu. Și folosește un discurs voit religios, mesianic. Și le pune tarabele în cap, invocîndu-l pe Iisus și pe Dumnezeu. Și invocînd Poporul și Pacea. Toate cu litere mari.
Nu. Georgescu nu e nebun. Poporul asta vrea să audă. Să afirmi că Georgescu e nebun e ca și cum l-ai bănui pe Preot în Biserică de nebunie, atunci cînd predică în limbi mesianice. Poporul îl ascultă pe Preot. Îi ascultă ditiramba mesianică. Și aia vrea să audă.
Georgescu e rațional. Și viclean, evident. Folosește vocea Preotului pentru a convinge Poporul.
Ce avem noi aici? Simplu. Reformă. Luther era la fel de mesianic, atunci cînd a înfipt cuțitul în ușă. Și la fel de rațional. Deși și el spunea că vorbește în numele lui Dumnezeu. Și nimeni nu l-a considerat nebun.
Mai e ceva. Poporul își oferă Votul doar atîta timp cît Speranța e neîntrupată. Rămîne la nivel de potențialitate, de fantasmă.
Aduceți-vă aminte cum l-a votat Poporul pe Iohannis, Mesia anterior.
Iohannis a strălucit prin absență. Era o potențialitate. Un mister. O fantasmă. Călărea mitul Neamțului Perfect, al Salvatorului Teuton. Eficient și corect și dîrz și Vodă. Și salvator.
La fel și acum, Georgescu. Și el călărește Mitul. Nevoia de Salvator. De Speranță Neîntrupată. Nu are lume în jurul lui. Nu interacționează cu alții. Nu vorbește cu presa. Nu se coboară în noroi, să se tăvălească cu porcii. Vorbește rar, solemn, singur. De la înălțimea Amvonului. Pentru Popor. Întruchipează Speranța. Dar e încă neîntrupat. Evită greșelile înainte de alegeri.
În momentul de față, Georgescu are prima șansă. Pentru că întruchipează Speranța și Reforma și Furia și Nevoia. Poporul e plin de Speranță și de Furie și de Nevoie și vrea Reformă.
O să fie. O să fie...
PS: Scuze că scriu cu atîtea Majuscule. Însă în momentul de față toată Lumea Vorbește doar în Majuscule. Națiunea. Poporul. Istoria. E ca în Terry Pratchett, cînd pur și simplu personajele îi auzeau pe ceilalți vorbind Solemn, Predicator, cu multe Consoane și Vocale Inițiale. De unde și scrierea mea de azi, inevitabil enervantă. Dar Necesară.
Talentatul Narcis Drejan va lamureste cu apetenta lui CG pentru legionarism
“Căutați pe dex legionar ca proștii! Cine au fost Garda, Căpitanul și Arhangelul din Cer. Aici e scurt, dar mai multe, diseară la radio, de la ora 18:00
De la teoria lui Weber și până la Codreanu
Legiunea Arhanghelului Mihail a fost, în general, considerată o „varietate de fascism” neobișnuită, mai ales datorită misticismului și ritualismului său religios. Bazându-se pe teoria legitimității carismatice a lui Max Weber și pe numeroasele sale reformulări de când a fost prezentată pentru prima dată de către principalul fondator german al sociologiei moderne, Legiunea a fost o mișcare regională reactivă de schimbare bazată pe contracultură violentă a unei segment radical al „noii generații”.
S-a legitimizat în istorie pe cultul milenarist al Arhanghelului Mihail și conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu; misiunea mesianică a „noii generații” postbelice; și naționalism integral, inclusiv apeluri pentru „purificare culturală” și „regenerare națională” după modelul francez de dinainte de 1914 al lui Charles Maurras, cuplat cu antisemitism virulent.
Carismatic doar pentru țărani
Cu siguranță, deși pare să existe un consens implicit în rândul studenților fascismului românesc că Zelea Codreanu a fost un lider carismatic, nicio lucrare savantă nu a încercat încă să lege studiul conducerii sale de teoria lui Weber despre autoritatea carismatică sau să extindă conceptul.
Originile cultului carismatic al lui Codreanu se regăsesc în mișcările studențești naționaliste care au măturat universitățile românești în perioada 1919–23. Desigur, rebeliunea studențească nu a fost o particularitate românească în Europa post-1918. Cu toate acestea, dincolo de unele trăsături generale europene, rebeliunea studențească din România a prezentat anumite particularități datorate în principal clivajelor sociale și etnopolitice locale. România a ieşit învingătoare din Marele Război. Încorporarea provinciilor istorice Transilvania, Banatul și Bucovina din mâna Austro-Ungaria și Basarabiei din Rusia a dublat dimensiunea și populația Vechiului Regat și i-a întărit considerabil potențialul economic. În plus, reforme cuprinzătoare, cum ar fi votul universal masculin (1919), redistribuirea masivă a pământului (1921) și o nouă constituție liberală (1923) au remodelat statul într-o democrație parlamentară și au acordat drepturi de cetățenie depline evreilor și altor minorități etno-religioase. În plus, Zelea Codreanu avea vrăjeală pentru țăranii needucați, când vorbea ca deputat, omul era dezastru, dacă știa de tunelul dacic sau de apa transformată în Coca-Cola, cu siguranță era considerat un sifilitic și un bolnav mintal.
Să începem să omorâm oameni politici
Din păcate, mișcarea legionară, privită cu simpatie de mulți oameni politici, inclusiv Alexandru Vaida Voievod, nașul Gărzii de Fier, cu aliați în lupta politică, chiar și regele Carol al II-lea, a devenit rapid foarte sângeroasă și într-o perioadă scurtă a devenit un pericol pentru siguranța națională. De când a fost ales deputat în parlament, din partea jud. Neamț, Căpitanul a avut luări de poziție super agresive, considerând că politica și partidele sunt principalele vinovate de tot ce se întâmplă României.
Legionarii i-au asasinat pe rând pe:
Ion Gheorghe Duca, prim ministru - 29 decembrie 1933
Mihai Stelescu, legionar, opozant al lui Zelea Codreanu - 16 iulie 1936
Armand Călinescu, prim ministru - 21 septembrie 1939
Nicolae Iorga, istoric, fost prim ministru - 27 noiembrie 1940
Virgil Madgearu, economist și politician de stânga - 27 noiembrie 1940
gen. Gh. Argeșanu, militari, fost prim ministru - 27 noiembrie 1940
Mihail Moruzov, șeful serviciilor secrete - 27 noiembrie 1940.
Răzbunare pentru Căpitan
Arestat și împușcat în pădurea Tâncăbești, pe lângă Snagov, Codreanu avea să devină un idol al tinerilor legionari, dar și motiv ca gașca lui Horia SIma să se răzbune împotriva conducătorului Ion Antonescu. Au început să jefuiască proprietățile evreilor, iar la 27 noiembrie 1940, Poliția Legionară avea să ucidă la Jilava 65 de demnitari politici din timpul lui Carol al II-lea, ca răzbunare pentru asasinarea Căpitanului. Două zile mai târziu aveau să-l asasineze și pe Nicolae Iorga. Pe Nicolae Iorga l-au împușcat de 9 ori, i-au ciopârțit corpul, apoi i-au împreunat degetele în semnul crucii. Oamenii erau niște dezaxați, niște cretini, care chiar au pus în pericol țara.
Georgescu, prostul care e și cu legionarii, și cu Hitler și cu comuniștii
Sfârșitul legionarilor a fost dictat chiar de Adolf Hitler. În ianuarie 1941, la o întâlnire Antonescu - Hitler, pentru a se asigura de sprijinul Berlinului, austriacul cu mustață de poponaut industrial i-a spus că trebuie să-i elimine pe fanaticii care-i destabilizează statul. În 4 zile, Antonescu a desființat comisarii de românizare, iar legionarii au zis că este un atac asupra lor și i-au cerut demisia lui Antonescu. Antonescu îi dă afară pe Alexandru Ghica, șeful poliției, pe generalul Petrovicescu, omul de încredere al Legiunii, dar și pe Maimuca, directorul Ministerului de Interne. Legionarii se baricadează, ocupă posturi cheie în localul Siguranței, însă armata română îi distruge instant, în 2 ore, legionarii fiind uciși, iar cei care au scăpat cu viață au fugit din țară.
Idiotul vorbește ca un comunist
După al doilea Război Mondial, ultimii legionari au dus o luptă, tot națională, tot apărând religia și însemnele naționale, ucigând lideri comuniști. Susținuți de biserică, de monarhiști, de țărăniști, dar mai ales de ce mai rămăsese din legionari, luptătorii anti-comuniști au ucis undeva la 15-16 securiști și cam atât. În schimb, Securitatea, sprijinită de PCR și de Uniunea Sovietică a omorât peste 2.000 de oameni, preoți, legionari, monarhiști și țărani, pe aproape toți cei care îi ajutau și-i sprijineau pe oamenii rezistenței. Dobitocul de Georgescu îi iubește pe toți, dar dacă îl bagi în istorie, omul e de o rușine absolută. Am scris câteva idei, contextul este uriaș, dar peste 2 săptămâni, votați fraților ce trebuie, lăsați boții, că Astrobot e jocul anului 2024, nu instrument de alegeri.
„Cea mai mare surpriză electorală din istoria României”
de Mihnea Maruta
Jurnalistul clujean și profesorul de jurnalism Mihnea Măruță a scris o analiza lucidă despre rezultatele turului 1 al alegerilor prezidențiale și influenta rețelelor sociale în aceasta campanie, care a dus la victoria independentului Catalin Georgescu.
***
Ce ne arată victoria lui Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale? O tentativă de explicație trebuie să vizeze atât forma, cât și conținutul acestei victorii: atât mecanismele, cât și mesajele, atât ambalajul omului, cât și ideile lui.
Circa 9 milioane de cetățeni români folosesc TikTok, iar numărul lor este în creștere. Dintre aceștia, câteva milioane de oameni de toate vârstele (nu știm câte) petrec zilnic ore întregi făcând scrolling pasiv. În cazul copiilor și al tinerilor, acest interval este comparabil cu orele de somn.
Pentru ei, TikTok-ul este nu doar prima sursă de informare, ci devine chiar principalul mod de a-și trăi ceea ce numim „viață personală”. Îi știm, îi vedem, suntem noi și ai noștri.
Dependența instalată e globală și e manifestă: de fiecare dată când avem câteva secunde, nu mai știm ce să facem altceva decât să deschidem telefonul, în prostrație.
E uimitor cum dăruim rețelei timpul unicei noastre vieți, cum am ajuns să înlocuim realitatea cu virtualul, cum ne-am preschimbat în consumatori abulici sau, în cazul „fericit”, în imitatori disciplinați ai unor prostii.
E o formă de sclavie pe care nu o prea discutăm, pentru că ar însemna să acceptăm cât suntem de slabi și de alienați.
În acest context, o entitate care stăpânește mecanismele de targetare și retargetare ale rețelei poate face ravagii.
Nu e vorba doar despre numărul de urmăritori ai cuiva: e vorba despre a pricepe cum se produce, pe de o parte, profilarea consumatorilor și, pe de altă parte, viralizarea mesajelor.
Rețeaua știe despre fiecare utilizator milioane de lucruri importante. Nu mii, nu zeci de mii. Milioane.
Dacă am putea lista la imprimantă profilul oricărui utilizator, am fi înspăimântați. Gândiți-vă doar că fiecare like și fiecare share constituie o informație prin care algoritmii îmbunătățesc profilul fiecărui om.
Nu doar că rețeaua știe care-ți sunt preocupările și cât timp aloci fiecăreia, dar știe și cum ți se modifică mușchii faciali la câteva secunde ale unui video, dacă ești entuziasmat, revoltat sau întristat.
Nu doar că rețeaua știe care-ți sunt cercurile sociale concentrice (prieteni buni, amici, cunoștințe etc), dar știe când, cât și despre ce ai comunicat cu fiecare.
Este nevoie doar de un centru de comandă care să folosească mecanismele de profiling și de viralizare pentru ca mesajul unei entități să ajungă exact acolo unde se dorește a ajunge.
O asemenea victorie-șoc, neprevăzută de nimeni, nu e aleatorie. Nu e noroc și nu e întâmplare. Este rezultatul unei operațiuni în care o entitate a știut să folosească rețeaua pentru a „însămânța” numele unui candidat în milioane de minți din țară și din străinătate.
Începând cu aceste alegeri, virtualul prevalează în fața realului.
Virtualul a devenit mai influent pentru că omenirea se mută în rețele digitale și trăiește tot mai puțin în corpurile fizice.
*
Să trecem și la conținutul acestei operațiuni. Fiindcă nu e suficient să cunoști mecanismele de digital marketing (targetare, retargetare, viralizare) dacă nu există și un „teren fertil” pentru semințele pe care vrei să le sădești.
Probabil acesta este un „elefant” și mai mare din „încăperea” numită România. Ar fi simplu să spunem că 40% din populația țării sunt niște naivi, manipulabili și neinformați.
În fapt, suntem tot noi: e fratele tău, bunica ta, cumnatul, vărul primar, prietenul plecat la muncă, vecinul, fostul coleg de liceu și așa mai departe. Suntem tot noi, doar că mai puțin dispuși să așteptăm viitorul.
Ceea ce se recreează pe rețele este o nouă religie politică, un nou tip de mesianism construit pe nostalgie.
Milioane de oameni nu fac față, la propriu, vitezei cu care se petrec schimbările de la nivel mondial.
Milioane de oameni nu înțeleg ce-i cu inteligența artificială.
Milioane de oameni nu înțeleg de ce Rusia a atacat Ucraina și cine mai poate separa binele de rău în conflictul dintre israelieni și palestinieni.
S-au prăbușit toate reperele. Oamenii nu mai știu încotro să se uite și în cine să aibă încredere.
Nu numai că vechiul mod de viață este asediat de virtualitate, dar concepte fundamentale, precum femeia și bărbatul, sunt răsturnate și chestionate. Iar cine modifică limbajul modifică realitatea.
În acest context, ceea ce se caută în mod primordial, ținta după care tânjim cu toții, este o identitate limpede. Cine sunt eu? Cine mai suntem noi?
Istoria este reinterpretată, tradițiile sunt transformate în marfă, marile puteri spun cu totul altceva decât știam despre ele.
Timp de ani de zile, pe rețele ne-a fost inculcată o mentalitate de victime. „România e o colonie, nu mai avem industrie, ne-au cumpărat pământul străinii, profitul se duce în altă parte”.
Ceea ce nu spun partidele și televiziunile românești este că o parte din acest discurs este adevărată. De aceea semințele aruncate pe rețele încolțesc.
Oamenii văd că de 35 de ani ne străduim să ajungem Vestul din urmă și că, în acest proces, renunțăm treptat la atribute care ne definesc, începând de la limba română până la recunoștința pentru puținele noastre figuri istorice.
Demitizarea a fost dusă la extrem: or, nu există națiune și nici viitor în lipsa unor identificatori și a unei mitologii.
Toate țările își mitizează trecutul prin cultură: oamenii au nevoie de această mitizare și s-au săturat să le fie dărâmate statuile. Nu mai contează că aceia care le vând o întoarcere la tradiții sunt patetici, agresivi sau incompetenți.
Există o sete imensă de a nu ne mai fi rușine cu cine suntem. Această sete a fost întreținută și stimulată prin mii și mii de grupuri și grupulețe de pe rețele, care au insistat zi de zi pe mesajul că România își pierde sufletul și atributele identitare.
E o sete reală și justificată.
România s-a rupt între părinții plecați la muncă și bunicii rămași să crească nepoți. Iar aici, acasă, am acceptat ca în centrul comunicării publice să se așeze televiziuni care glorificau lumea interlopă și descurcăreala.
Poate că cei care au votat cu Călin Georgescu sunt naivi. Poate că nu s-au informat suficient. Dar sigur n-au votat cu el pentru că vor să ne aliem cu Rusia sau să ieșim din NATO.
Au votat cu el pentru că le-a spus că România poate să hrănească de 4-5 ori mai mulți oameni. Au votat cu el pentru că le-a spus să nu le fie rușine cine sunt. Au votat cu el pentru că teoria conspirației e mai ușor de acceptat atunci când nu vezi soluții pentru a te întoarce acasă.
Au votat cu el pentru că niciun partid și niciun politician cunoscut nu are vreo viziune cu privire la recăpătarea demnității.
Au votat cu el pentru că vor să vorbească românește, nu romgleză, pentru că vor să negociem mai curajos în interiorul UE, pentru că vor să și visăm, nu doar să dormim.
Asta cred. Cred că e momentul să vorbim despre ceea ce ne înspăimântă și că toți liderii actuali trebuie să fie dați la o parte.
Există sute de mii de oameni în țara asta care sunt buni la ceea ce fac și care se pricep la ceea ce spun. Ei trebuie să conducă și ei trebuie să se simtă reprezentați.
Călin Georgescu e doar simptomul că milioane de români mai cred în România și că încă își văd viitorul aici. Rămânând sau întorcându-se. Î
SNR în rețelele sociale: Cum zgomotul informațional a influențat alegerile prezidențiale Cazul Georgescu
de Radu Oprisan
SNR (Signal-to-Noise Ratio) măsoară raportul dintre semnalul util și zgomotul de fundal într-un sistem de comunicație. În rețelele sociale, acest concept capătă o dimensiune strategică, în care zgomotul informațional – conținut irelevant, dezinformare sau postări senzaționale – poate fi transformat într-un instrument puternic pentru influențarea opiniei publice.
Un exemplu marcant al acestei realități a fost utilizarea tacticilor de manipulare informațională în timpul ultimelor alegeri prezidențiale, de altfel deja controversate, unde rezultatul a fost considerat surprinzător și fără precedent.
Definiția și exemplele clasice
SNR reprezintă capacitatea unui sistem de a separa informația valoroasă (semnalul) de interferențe (zgomot). Într-un exemplu clasic, radioul din mașină ilustrează perfect conceptul: în zone cu semnal puternic, mesajul este clar, dar în zone cu interferențe, zgomotul copleșește semnalul, făcând muzica sau știrile greu de înțeles.
În rețelele sociale, acest echilibru este influențat de volumele masive de conținut generate constant, care creează un fundal de zgomot permanent. Exploatarea acestui zgomot nu mai este doar o provocare pentru vizibilitate, ci o oportunitate strategică pentru manipulare.
Alegerile prezidențiale și zgomotul orchestrat
În timpul alegerilor prezidențiale recente, tactici sofisticate bazate pe SNR au fost implementate pentru a influența votanții, exploatând haosul informațional din social media.
Campania respectivă a fost construită pe mai multe niveluri:
Crearea de zgomot pentru a domina conversațiile
Echipa din spatele campaniei a inițiat fluxuri masive de postări aparent inofensive, dar cu mesaje subtile care susțineau candidatul favorit. Meme-uri, videoclipuri amuzante și știri cu jumătăți de adevăr au fost distribuite în mod viral, mascând mesajele principale sub aparența conținutului obișnuit.
Microtargetarea segmentelor cheie de votanți
Prin analiza comportamentului utilizatorilor și a preferințelor online, publicul țintă a fost identificat cu precizie: alegătorii indeciși din zonele geografice critice. Mesajele au fost adaptate pentru fiecare grup, creând narative personalizate care să le capteze atenția și să le influențeze opinia.
Evitarea contracarării directe
Mesajele au fost livrate strategic, evitând să atragă atenția oponenților. Formulate ambiguu și camuflate în discuții deja existente, ele au trecut nedetectate de către cei care ar fi putut să le contracareze public.
Exploatarea algoritmilor platformelor sociale
Algoritmii au amplificat mesajele, favorizând conținutul cu interacțiuni ridicate. Postările controversate, dar nu explicit partizane, au fost distribuite masiv, devenind parte a fluxului organic de conținut. Astfel, semnalul real a fost încorporat într-un val de zgomot informațional, reducând șansele de a fi contestat.
Rezultatul: o răsturnare neașteptată
Strategia de manipulare a zgomotului informațional, implementată prin platformele YouTube, TikTok și Facebook, a produs o răsturnare spectaculoasă în alegeri. Candidatul favorit, considerat aproape sigur pentru a intra în turul doi, a căzut de pe primul loc pe locul trei, fiind eliminat complet din competiție. În schimb, un candidat aproape necunoscut în discursul mainstream, dar susținut printr-o campanie bine orchestrată, a intrat detașat în turul doi.
Această performanță a fost obținută prin combinarea mai multor tactici: distribuirea de videoclipuri virale pe YouTube și TikTok, care aparent păreau neutre sau distractive, dar care conțineau mesaje subtile în favoarea candidatului; crearea de postări și articole pe Facebook care alimentau narațiuni convenabile; și o strategie bine țintită de comentarii, atât directe, cât și subtile, menite să influențeze discuțiile din secțiunile de comentarii și să orienteze percepția utilizatorilor.
Comentariile, aparent organice, au avut un rol esențial în modelarea discuțiilor online, fie prin susținerea ideilor pro-candidat, fie prin deturnarea atenției de la potențiale critici. În acest mod, rețelele sociale au devenit nu doar un câmp de luptă informațional, ci și un canal puternic pentru modificarea percepției publicului și generarea unui rezultat neașteptat.
Lecții pentru viitor
Acest caz scoate în evidență puterea exploatării SNR în rețelele sociale. Prin folosirea zgomotului ca vehicul de diseminare a mesajelor, campaniile pot influența opinia publică într-un mod subtil, dar profund, desi acest tip de strategie ridică întrebări importante despre etică și transparență. Într-o lume digitală, în care zgomotul devine din ce în ce mai intens, abilitatea de a recunoaște și de a contracara astfel de tactici va deveni o competență esențială, atât pentru utilizatori, cât și pentru platformele care le găzduiesc.
Rezultatul acestor alegeri ne arată nu doar impactul zgomotului informațional, ci și cât de important este să ne educăm în privința mecanismelor subtile de influență care operează în spatele ecranelor noastre. În jocul dintre semnal și zgomot, câștigătorul este cel care știe să le manipuleze pe ambele.
Poemul de azi
Mi-am cumparat integrala lui Paunescu. Am ales pentru voi ceva in ton cu timpurile.
d
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa