Opus nr. 313 - Mersul după fenta, sport național la romani. Furia mea nu e a mea.

Un cititor Strict Secret mi-a lăsat de dimineața un mesaj foarte interesant: si are dreptate. In timp ce noi ne măcelărim, se întâmplă lucruri teribile care ne afectează profund. Asta mi-a inspirat newsletterul de azi in care am decis sa va prezint câteva dintre lucrurile care nu apar in aceste zile la teveu si sa va arat de ce suntem “experți” in mersul după fenta. Expresia a căpătat notorietate acum câțiva ani când a fost lansată de Liviu Dragnea care le-a indicat românilor sa nu mai meargă după fenta in cazul sau. “A merge după fenta” e un defect enorm al romanilor si principala ținta a securiștilor când vor sa ne manipuleze. Nu exagerez. Voi explica mai jos de ce.

Mersul după fenta, “sportul” național al românilor

Mi-a plăcut mereu fotbalul, dar îl urăsc pe Hagi. Nu, stai, nu e ce crezi.

Îl urăsc pentru că în '94, când ne-a fentat pe toți cu șutul ăla cu stângul împotriva Columbiei, mi-a arătat cât de ușor poți să păcălești o lume întreagă.

Toți se uitau la piciorul lui drept. Toți. Și el a tras cu stângul.

România anului 2024 e ca un portar care se aruncă în stânga când mingea merge-n dreapta.

Doar că miza nu mai e un gol. E viața noastră.

Nu e o metaforă. E realitatea unui popor care a transformat mersul după fentă într-un sport național.

Ne-au spus să ne uităm la aurul din munți și ne-au furat pădurile de pe ei.

Ne-au zis să urmărim "invazia ungurilor" și ne-au vândut fabricile la fier vechi.

Ne-au distras cu "apărarea valorilor tradiționale" în timp ce ne-au golit conturile de pensii si ne-au furat banii din asigurări.

Când au vrut să taie spitalele, ne-au aruncat în ochi praf de "sexomarxiști". Când au vrut să privatizeze apa, ne-au ținut ocupați cu "pericolul 5G". Când ne-au măcelărit educația, ne-au dat să mestecăm guma de mestecat a "României suverane".

Pe vremuri, când un hoț voia să fure o găină, arunca cu pietre-n cealaltă parte a curții. Acum se aruncă cu scandaluri în media.

Am ajuns atât de experți în a privi în direcția greșită încât putem să ratăm și un elefant care dansează vals în sufrageria lui Oprea, dacă cineva ne arată pe TikTok un clip cu pisici.

Ne-am transformat într-un popor care știe pe dinafară topul maneliștilor, dar nu poate să numească trei miniștri din guvern.

Care se ceartă pe rețete de cozonac în timp ce copiii lor trag pe nas droguri de doi lei.

Care dă share la "teoria conspirației" în timp ce adevărata conspirație se votează la lumina zilei în Parlament.

Toată viața noastră a devenit un meci în care mingea nu e niciodată unde ne uităm noi.

În '90 ne uitam la telenovele sud-americane în timp ce ne vindeau uzinele.

În 2000 ne uitam la Big Brother în timp ce ne băgau pe gât credite toxice.

În 2010 ne uitam la "Românii au talent" în timp ce ne furau și ultimele resurse.

Acum ne uităm la influenceri care-și numără like-urile în timp ce noi ne numărăm zilele până la pensie.

Nu mai suntem o țară.

Suntem o masă de manevră care poate fi păcălită cu orice tacâm strălucitor, în timp ce cuțitul adevărat ne taie încet, metodic, viitorul.

Am devenit atât de previzibili în prostia noastră încât până și hoții de politicieni au obosit să mai fie creativi.

Ne aruncă același os de ros de 35 de ani, iar noi îl luăm de fiecare dată ca și cum ar fi prima oară.

Ne-au programat să fim superficiali.

Ne-au dresat să preferăm scandalul în locul substanței.

Ne-au învățat să confundăm zgomotul cu informația.

Și am învățat lecția atât de bine încât acum o predăm și copiilor noștri.

Asta e tragedia cea mai mare: nu mai știm să recunoaștem ce e important. Am pierdut busola care ne arăta direcția corectă. Ne-am pierdut instinctul de supraviețuire în favoarea instinctului de entertainment.

Nu mai suntem cetățeni. Suntem spectatori la propria noastră dispariție.

În fiecare dimineață, când deschid televizorul sau social media, văd aceeași schemă: cineva aruncă o petardă într-o parte ca să poată fura liniștit în cealaltă. Și funcționează. Funcționează de 35 de ani încoace.

Am devenit o țară de oameni care preferă să se uite la alții cum gătesc în loc să învețe să gătească.

Care preferă să citească despre viață în loc să o trăiască.

Care preferă să dea share în loc să ia atitudine.

În fotbal, când mergi după fentă, pierzi doar un gol.

În viață, când mergi după fentă, pierzi tot: demnitate, viitor, speranță.

Dar măcar avem rate bune de engagement pe social media.

Și în timp ce tu citeai acest text, pregătindu-te să dai share și să treci mai departe la următorul divertisment, ei tocmai au mai votat o lege care îți fură viitorul.

Nu-i nimic. Sigur apare diseară ceva mai interesant la TV.

P.S. Poate că Hagi nu i-a fentat doar pe columbieni în '94. Poate că ne-a arătat cum va arăta România următorilor 30 de ani: o țară care se uită în stânga când șutul mortal vine din dreapta.

Diferența e că acum nu mai e Hagi care șutează.

Sunt alții.

Și nu mai dau în minge.

Dau în noi.

---

---

Chestii naspa care se întâmplă in timp ce noi ne măcelărim

1. România nu va mai primi în acest an niciun ban din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), au declarat mai multe surse de înalt nivel pentru Economedia. Motivul este indexarea recentă a pensiilor militare, care majorează cheltuielile statului cu aproape 7 miliarde de lei anual. Mai amintim că Comisia a suspendat deja 1,1 miliarde de euro din a treia cerere de plată.

2. Necesarul de împrumut al Guvernului pentru acest an crește la 246 miliarde lei, sumă care acoperă plata datoriilor vechi ce ajung la scadență și deficitul bugetar. potrivit calculelor Profit.ro pe baza noii ținte de deficit bugetar în termeni cash (standardul național) pentru acest an a Ministerului Finanțelor, de 8,58% din PIB, 152 miliarde lei.
   

   

   O nevoie mai mare de împrumut pune presiune pe costurile de finanțare, dobânzile cerute de bănci și investitori pentru a credita statul și vine într-un context în care poziția Ministerului Finanțelor pe piața financiară este deja afectată de rezultatele electorale.
   

3. Aparatul bugetar a crescut puternic și a depășit, la final de octombrie, borna de 1,3 milioane de posturi ocupate, pentru prima dată începând din anul 2009, potrivit datelor de care dispune Profit.ro. Creșterea constantă a numărului de bugetari începând din 2014, când a fost atins un minim de 1,18 milioane, este îngrijorătoare, având în vedere situația fragilă a finanțelor statului, cu deficitul bugetar prognozat la 8,58% din PIB în termeni cash (standardul intern) și 7,9% în termeni ESA (standardul UE).

   

   
   PS: Faza de mai jos nu e musai îngrijorătoare, e STRIGATOARE la cer, si s-a “rezolvat” printr-o “românească” tipica guvernanților romani, care fac mai întâi casatul, si abia apoi îl acoperă.

Mai multi prieteni care au afaceri cu magazine online îmi spuseseră acum câteva zile îngrijorați de faza asta: Guvernul decisese acum câteva luni ca, începând cu 1 ianuarie 2025, facturile destinate persoanelor fizice vor putea fi încărcate în e-Factura DOAR CU CNP-ul respectivului client. O tâmpenie cât casa, fiindcă românii sunt ultra arici când e vorba sa ofere aceasta data valoroasa unor terți.

Practic, ieri, s-a “rezolvat” prin ordonanța de urgenta si s-a reparat cacatul. Rezolvarea este de rasul curcilor: draga omule de afaceri, ne zice Guvernul, daca clientul nu îți da CNP-ul, pune, frate, treișpe zerouri in loc de CNP, si bine a fi!

Facturile destinate persoanelor fizice vor putea fi încărcate în e-Factura și dacă nu este oferit CNP-ul utilizându-se, în schimb, 13 zerouri, conform unei OUG adoptată miercuri de Guvern.

Asta e statul roman, ăștia îs politicienii! Si apoi tot ei, politicienii, se mira de ce ii detestam si le dorim multă mooooie.

---

Furia mea nu e a mea

de Liviu Alexa

În dimineața asta am simțit pentru prima dată gustul metalic al urii. Nu e ca în filme, nu e roșu aprins și fierbinte. E un gri rece ca țeava unui pistol uitat în zăpadă.

Ura e un sentiment ciudat. Te face să te simți mai înalt cu un cap, mai puternic ca o armată. Îți umflă pieptul cu un aer toxic care miroase a dreptate absolută. Te face să crezi că tu ești de partea binelui și că "ceilalți" sunt întunericul ce trebuie stârpit.

Mă uitam la televizor în timp ce-mi beam cafeaua. Candidatul "lor" vorbea despre viitor și speranță. Candidatul "celorlalți" vorbea despre Tara și neingenunchere.

Pe Facebook, războiul civil a început de o săptămâna. Oamenii dau like-uri și share-uri mecanic, cu satisfacția bolnavă a celui care aruncă cu pietre în geamuri. În comentarii, oameni pe care îi știam ca fiind blânzi și educați scriu lucruri care ar face și un terorist să roșească.

Pe stradă, orașul e împărțit în două: "ai noștri" și "ai lor". Tara e o tigaie încinsă și plină de ulei in care noi suntem picături de apa așteptate sa cada.

E ca și cum un virus necunoscut a infectat doar jumătate din populație, transformându-i în "ceilalți".

Primul pietroi va zbura peste capetele noastre ca o pasăre de pradă. Nu se va ști cine l-a aruncat. Poate "unii", poate "ailanti". Nu va mai conta. Va fi semnalul pe care îl vor aștepta cu toții fără să știe. În secunda următoare, totul ne va surzi, ca explozia unei bombe ce a "puscat" prea departe ca sa ne ucidă, dar îndestul de aproape ca sa ne surzească.

Timpul s-a dilatat ca într-un film cu Matrix făcut de indieni.

Nu mai sunt două tabere distincte - e doar o mare de oameni care se bat și sângerează vorbe, înjurături și, la un moment dat, vor scurge din nări și dinți și epiderme litri de sânge real, metalic, intepator.

Am vrut sa plec in oraș, dar m-am răzgândit. Am stat pe banda și am pășit mecanic kilometri in șir in ritm alert fără sa simt când au trecut 12 kilometri, am pășit mecanic, mi-am blocat mecanic neuronii și am intrat sub duș. Am stat acolo până când apa rece mi-a amorțit pielea și gândurile.

După ce va curge prima picătură de sânge din rădăcinile urii, va veți aminti de toate momentele din ultimele luni când ați permis urii să crească în voi. Cum ați construit un zid între "noi" și "ailanti" din cărămizi de prejudecăți și mortar de frică.

Ura e ca un drog. Te face să te simți puternic și drept și invincibil. Dar e un drog care îți mănâncă sufletul pe dinăuntru, care îți transformă vecinii în monștri și prietenii în dușmani. Și când efectul trece, te trezești singur într-o lume la a carei distrugere tu ai ajutat.

Nu știu cine va câștiga alegerile. Știu doar că am fost la un pas să pierd ceva mult mai important decât orice victorie politică: umanitatea. Și poate că ăsta e adevăratul test al democrației - nu să câștigi cu orice preț, ci să poți să pierzi fără să-ți pierzi sufletul.

De aia, paradoxal pentru un pasional ca Alexa, de aceasta data, m-am îndepărtat de ura și am privit-o din perspectiva bird view.

Am preferat sa scriu. Sa îndemn la cumpătare, deși, când otrava urii e in sânge, cumpătarea pare umbrela lașilor.

Eu nu sunt laș, nu am fost niciodată.

Scrisul meu din ultimele zile e protestul meu.

Un protest împotriva urii care ne transformă în cele mai rele versiuni ale noastre. Pentru că, în final, nicio victorie politică nu valorează prețul de a deveni ceea ce pretindem că urâm.

Nu vreau sa fiu soldat în acest război civil rece.

Și poate că asta e cea mai radicală formă de protest: să refuzi să urăști când toată lumea îți spune că e datoria ta patriotică să o faci.

---

Doua puncte de vedere: moooie Lasconi vs moooie Georgescu

Eu vi le pun pe masa pe amândouă. Ca sa înțelegeți mai bine cât de polarizate sunt taberele.

Mesajul anti-Lasconi

de Simona Mihaela Oprea:

"Ne-ați făcut ciume, ultimii oameni, paria, dracu pe pământ, ați ridicat mwia la rang de salut, ne-ați insultat continuu ani și ani.

Nu v-a plăcut că am câștigat alegerile și ați continuat să ne spuneți că suntem proști și că “nu știm să votăm”.

Ne-ați insultat bunicii și Biserica. Ați strigat non stop anti familie și anti biserică, alege-s-ar prafu’ de voi!

V-am acceptat premier pe unul dintre luzării voștri desi NOI am câștigat alegerile! Vi l-am înghițit pe cretinul patentat pe care ni l-ați pus în fruntea țării, căci și voi ați votat, nu-i așa?!

Am respectat decizia voastră, votul vostru la prezidențiale pentru că, la noi, democrația nu-i vreo glumă deși sinistrul vostru A VIOLAT Constituția României și bunul simț. A vrut și ați vrut guvernul vostru! L-ați avut. Neconstituțional.

După, v-ați urcat pe calul pandemic și ne-ați călărit și pe noi, odată cu el, cu măști și alte bazaconii pe care le-ați cumpărat cu n combinații luate câte X, cu ministrul vostru (al sănătății bahahahahaa) și cu gașca voastră de neterminați!

Bah, frumoșilor și liberilor, fiți atenți aici: dacă o maimuță pun ăia pe lista turului 2 la prezidențiale, o votăm!

Aveți tupeul să ne spuneți NOUĂ cum să votăm, mă?!

Cu ură, vă spun eu de-acum, că acolo ne-ați adus, am învățat! Cu ură o să punem ștampila aia pe prima maimuță pe care om găsi-o pe listă și pe care, în cartea de identitate nu o cheamă Lasconi și nu provine din bazinul vostru de lepre!

Nu v-a plăcut tonul? Ghinion! Nici noua cu mwia aia pe care vă așteptăm, să veniți să V-O LUAȚI!

Atat am avut de spus. Alte postări despre alegeri și “recomandări” nu am."

---

Mesajul anti-Georgescu

de Adrian Papahagi

Ah, Lasconi nu e creștină. Ba e. Poartă cruce, nu arborează triskelion păgân, ca Georgescu, merge la slujbe, se închină. A votat la referendumul pentru familie și a fost persecutată de propriul ei partid, USR, și atacată de propria fiică pentru asta.

Georgescu crede într-o spiritualitate new age, o shaorma cu de toate: Valhalla, Vede, energii, izvoare sacre, coloane de lumină cosmică, UFO, Osho, canabis, în care Iisus Hristos e doar un mare inițiat.

Poți spune că e treaba fiecăruia în ce crede.

Ce e treaba noastră e asta: Lasconi e normală la cap, Georgescu e un dement delirant. Lasconi e susținută la vedere de partide despre care știm totul, Georgescu e susținut subteran de o conspirație securistă pe care abia începem s-o întrezărim. Lasconi vine din media și de la o primărie, Georgescu stă ascuns la Viena sau în vile conspirative, nu-i clar cine îi finanțează campania media extrem de eficientă, și apare rarisim, singur. Lasconi are în jur oameni vii, reali, Georgescu numai figuri misterioase, tot soiul de legionari și putiniști obscuri, pe care publicul abia acum îi descoperă.

Lasconi e pluralistă, Georgescu vrea să dispară partidele politice.

Lasconi e democrată. Georgescu îi imită pe Antonescu și Zelea Codreanu.

Lasconi e patrioată, căci muncește pentru o comunitate locală din România. Georgescu locuiește de decenii în regiunea Vienei, unde și-a petrecut și prima parte a campaniei, și nu l-a văzut nimeni să ajute sau măcar să frecventeze comunitatea românească din Austria.

Lasconi nu are viziuni halucinante – cu ea, România va rămâne o țară normală. Dacă promovează legebetisme, ne opunem și nu trec. În schimb tot ce spune Georgescu e halucinant.

Nu jucați la ruleta rusească soarta țării! Nu dați țara pe mâna unui nebun calificat, în spatele căruia nu știți ce se ascunde, și despre ale cărui declarații și conexiuni sinistre abia acum începeți să auziți.

Nu mă omor după Lasconi, am fost mereu critic față de USR – dar o voi vota fiindcă nu îmi produce nicio emoție. Georgescu, în schimb, e înfiorător.

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa