Opus nr. 314 - Vezi tu, Romanie, a trebuit sa plec puțin

Azi e ziua in care m-am decis sa îmi iau in dinți inima, ce mi-a mai rămas din ea, și țara în bagaj.

Nu mai pot să privesc cum ne sinucidem încet, metodic, nu mai pot fi parte dintr-un popor care și-a pierdut busola și speranța.

Aici, unde străzile miros a corupție și spitalele put a moarte, unde școala e o glumă proastă și cultura o cenușăreasă, aici unde hoții strigă "hoții!" și proștii aplaudă.

Am obosit să văd cum ne vindem viitorul copiilor pentru a ne fi noua bine, aplaudând sa luam împrumuturi ca sa avem salarii mari si copiii noștri sa nu mai aibă nimic.

Nu mai am nervi sa vad cum bătrânii noștri mor cu rețeta în mână și cu demnitatea călcată în picioare. Cum medicii fug și profesorii se sting și artiștii se usucă pe dinăuntru.

România mea dragă, te las în urmă ca pe o iubită care s-a prostituat prea mult cu țiganii politici și cu șmecherii de carton.

Te las cu lacrimile tale de crocodil și cu bisericile tale aurite în care se predică ura. Te las cu dealurile tale violate de gunoaie și cu pădurile tale furate de hoți în costume scumpe.

Plec pentru că m-am săturat să fiu profet înjurat în țara orbilor ignoranți.

M-am săturat să strig că vine potopul în timp ce alții își construiesc castele de nisip pe marginea prăpastiei.

M-am săturat să văd cum prostia e aplaudabilă și hoția devine drapel.

Nu mai pot să respir aerul tău otrăvit de minciună. Nu mai pot să beau din fântânile tale infectate de nepăsare. Nu mai pot să-mi cresc copiii într-o țară unde viitorul e mereu "nu se poate" și "asta e, suntem prea mici sa facem ceva".

Îmi iau la revedere de la tine, țara mea cu picioare de lut.

Eu nu mai pot aștepta ziua aia in care "o sa fie bine". Ca am in par ghiocei deja si mi-au apărut pe frunte riduri.

Vreau sa plec cu sufletul greu și cu speranța ușoară.

Vreau sa las în urmă cu inima împăcată un popor care și-a pierdut busola, o țară care refuză să se vindece, o națiune care preferă să râgâie la "Insula iubirii", în timp ce restul lumii merge înainte.

Pa, țara mea frumoasă și tristă.

Poate ne vom revedea când vei învăța să te respecți.

Când vei învăța să nu mai confunzi hoția cu șmecheria și prostia cu tradiția.

Până atunci, rămâi cu bine.

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa