Opus nr. 316 - Prostovanca de Lasconi I-a scris lui Trump, smiorcăindu-se ca o pârâcioasă de gimnaziu. Cine ii cere luni demisia Elenei? Hotii de iluzii democratice. Centura Neagră la "Merge și-așa"

E duminică, știu, dar avem si azi o ediție grea de Strict Secret. Fă-ți o cafea mai lungă si scrollează acest newsletter plin de informații, nuanțe si idei. O să te doară un pic capul, dar, no, aici dezbatem lucruri serioase, nu suntem revista Unica.

---

Centura Neagră la "Merge și-așa"

de Liviu Alexa

Românul nu știe să spună "ajunge!".

E în codul nostru genetic să înghițim rahat până ne iese pe nas, să ne plecăm până ni se rupe șira spinării, să tăcem până când tăcerea devine complicitate.

"Ajunge" e cuvântul pe care nu l-am spus în '47 când ne-au furat regele, tot prin lovitura de stat.

"Ajunge" e cuvântul care ne-a murit pe buze în '89, când am schimbat o dictatură cu o hoție organizată.

Suntem experți în "las' că merge și-așa", doctori în "capul plecat sabia nu-l taie", și maeștri în "tăcerea e de aur".

Ne-am specializat în supraviețuire și am uitat să trăim.

Am ridicat resemnarea la rang de artă națională.

Dar cuvântul "ajunge!" e ca o muschetă încărcată - când îl rostești, trebuie să fii pregătit pentru reculul lui.

E un cuvânt care cere curaj, care implică acțiune.

Nu poți să spui "ajunge" și să continui să stai în genunchi.

Nu poți să strigi "ajunge" și să accepți apoi iar și iar aceleași mizerii.

"Ajunge" e literă cu literă declarația ta de independență. Sau ar trebui sa fie!

E momentul în care alegi să nu mai fii victimă.

E clipa în care hăul prăpastiei devine urcuș și frica se transformă în furie.

E timpul să învățăm să spunem "ajunge". Să-l spunem tare, să-l spunem des, să-l spunem până când devine un ecou național care zguduie palatele hoției și templele prostiei.

Să-l spunem până când "ajunge" nu mai e doar un cuvânt, ci devine un manifest al demnității regăsite.

Bă, române, trebuie să spui "AJUNGE!".

Fiindcă ești deja tu însuți partea din problemă, nu din soluție. Ai ajuns deja complicele propriei tale subjugări.

Cuvântul ăsta e testul suprem al libertății - capacitatea de a spune "ajunge" și de a-ți asuma consecințele.

Pentru că "ajunge" nu e niciodată sfârșitul - e întotdeauna începutul.

---

Frumoasa dictatură de pe social media

Nu mai avem nevoie de tancuri ca să ținem poporul sub control.

Nu mai e nevoie de Securitate și de turnători. Acum avem ceva mai eficient: smartphone-ul din buzunarele noastre.

Dictatura modernă vine îmbrăcată în haine frumoase și postează stories motivaționale.

Te controlează prin algoritmi care știu mai multe despre tine decât știi tu însuți.

Nu-ți mai confiscă proprietățile - te face să-ți dorești să le vinzi singur pentru ultimul model de iPhone.

Noii dictatori nu poartă uniforme militare, ci costume scumpe. Nu dau ordine, ci recomandări de lifestyle. Nu te amenință cu pușcăria, ci cu excluderea socială.

Frica de Securitate a fost înlocuită cu frica de a nu fi relevant, de a nu acumula suficiente like-uri, de a nu fi "în trend".

După care apare frica de a nu fi invalidat daca ai opinii diferite fata de grupul tău.

Daca tu ții cu X politician si prietenii tai îl cred o soluție proasta? Îți vei calibra opinia in funcție de ei, fiindcă, într-o seara, ai fost luat la mișto pe grupul de whatsapp comun.

E o dictatură mai subtilă și mai perversă, pentru că te face complice la propria ta aservire. Îți vinde iluzia libertății în rate lunare ușor de achitat. Te face să crezi că ești liber să alegi, în timp ce-ți restricționează sistematic opțiunile.

Camerele de tortură au fost înlocuite cu feed-urile infinite de social media care îți torturează anxietățile și nesiguranțele.

Propaganda nu mai vine pe căile oficiale - e livrată prin influenceri care îți spun ce să gândești, ce să porți, cum să trăiești. Analfabetii ăștia de influnceri, niște ratați, niște neica nimeni, îți devin modele.

Nu mai trebuie să interzici cărțile - a fost suficient să facă TikTok-ul mai atractiv decât cititul.

Nu mai trebuie să cenzurezi informația - e suficient s-o îngropi sub tone de zgomot informațional și fake news.

Ne-am transformat într-o țară de experți în toate și specialiști în nimic. Cu un telefon în mână și TikTok-ul instalat, orice puști de 15 ani e gata să-ți explice relativitatea lui Einstein și să-ți rezolve conflictul din Orientul Mijlociu.

Cultura a devenit un fast-food intelectual servit în clipuri de 15 secunde. Nu mai avem răbdare să citim o carte - de ce să ne complicăm când putem să vedem "Top 10 idei din Război și Pace explicate simplu"?

Avem sub nas o generație care confundă informația cu înțelepciunea și viralizarea cu valoarea. Credem că dacă am văzut trei videoclipuri despre Van Gogh suntem critici de artă, că dacă urmărim un "life coach" de 20 de ani suntem experți în dezvoltare personală.

Am democratizat prostia și am transformat ignoranța în virtute.

Shakespeare a devenit o colecție de citate motivaționale, Beethoven un sunet de fundal pentru challenge-uri virale, iar Platon un furnizor de “chestii mișto” pentru bio-ul de Instagram.

În goana după likes și vizualizări, am uitat că adevărata cultură cere timp, răbdare și efort.

Dictatura prostiei comune ne-a adus aici, cultura de 15 secunde ne-a adus in criza morala si societala de azi.

E o dictatură care nu-ți impune restricții, ci îți creează dependențe. Care nu te închide într-o celulă, ci într-o bulă algoritmică perfect personalizată.

E dictatură care ne-a convins să ne construim singuri închisoarea, să ne punem singuri cătușele, să ne cenzurăm singuri gândurile.

A fost doar nevoie sa fim convinși că asta înseamnă libertatea.

---

Poate te decizi si pentru un abonament de 49 de lei pe luna, ca sa mă susții in acest proiect editorial ce face bine in masa celor câteva sute de mii de cititori per ediție. Muncesc mult la o ediție din asta, nu numai scrisul îmi ia timp, ci si informarea densă pe care o fac pentru ca tu sa nu pierzi vremea si sa primești pe tava tot ce e esențial de știut si de gândit despre România si despre lume. Sunt enorm de multe informații care îți sunt ascunse de către șmecherii care manipulează. Le ai aici.

---

Oficiali ai statului român pregăteau de aproape 3 luni anularea prezidențialelor dacă nu „convine” rezultatul alegerilor. Vizați: George Simion, Elena Lasconi și Călin Georgescu

Imediat după decizia de la începutul lunii octombrie 2024 de interzicere a candidaturii la Președinție de către CCR a candidatului Diana Șoșoacă, la nivelul cel mai înalt al statului român a fost discutat scenariul potrivit căruia rezultatul alegerilor prezidențiale urmează să fie anulat de către CCR, dacă din turul 2 al alegerilor rezultă un candidat „suveranist”, au relatat surse familiarizate cu discuțiile.

La acel moment – octombrie 2024 – paradigma prezidențialelor se creiona altfel față de configurația de ieri, 6 decembrie.

Octombrie 2024: „Dacă Simion îl bate pe Ciolacu, vor fi anulate alegerile. Simion nu va fi Președinte al României”

Potrivit acelorași surse, la nivelurile de vârf ale clasei politice existau informații că nemulțumirea românilor este în creștere, așa cum arătau sondajele nepublicate în presă, și opțiunile de vot ale românilor – în alegerile prezidențiale și parlamentare – s-ar putea îndrepta spre partide și candidați cu discurs anti-sistem.

Așa se face că în octombrie – după interzicerea abuzivă de către CCR a candidaturii la Președinție a Dianei Șoșoacă – datele ar fi arătat că voturile de nemulțumire ale oamenilor s-ar putea îndrepta spre candidatul George Simion și AUR.

5 judecători ai CCR – aceiași ca în cazul Șoșoacă – ar fi ținut o ședință neoficială în care au discutat scenariul anulării rezultatului alegerilor prezidențiale în cazul în care câștigător final ar fi fost George Simion, dintr-un tur 2 în care l-ar fi învins pe candidatul și președintele PSD, Marcel Ciolacu.

Judecătorii care ar fi discutat această ipoteză sunt: Marian Enache ( președinte CCR, susținut de PSD), Cristian Deliorga (PSD), Attila Varga, Gheorghe Stan (PSD) și Bogdan Licu (PSD). În final, președintele CCR Marian Enache susținut de PSD ar fi acceptat ideea anulării alegerilor în cazul în care George Simion ar fi fost votat într-un tur 2 de scrutin Președinte al României.

Acest scenariu ar fi fost impulsionat, potrivit surselor, de către președintele României, Klaus Iohannis, directorul SPP – Lucian Pahonțu, omul de încredere al lui Iohannis, și președintele PSD, Marcel Ciolacu.

La sfârșitul lunii octombrie, informația că alegerile prezidențiale vor fi anulate de CCR pentru că „George Simion nu poate ajunge președinte al României” – circula deja prin mediile politice de la București.

Așa că – în față cu această îngrijorare – o parte din televiziunile plătite de PSD și PNL – au declanșat atacul pe George Simion.

George Simion, candidat la Președinție și președinte AUR, a fost etichetat „omul Rusiei” în dezbaterile făcute la Parlament de către Antena 3, dezbateri care au fost organizate în principal pentru susținerea mediatică a lui Marcel Ciolacu, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi.

24 noiembrie, primul tur al prezidențialelor: PSD îi dă voturi lui Simion pentru a ajunge în finală, dar românii din țară și de peste hotare aleg pe altcineva: Călin Georgescu și Elena Lasconi

Numai că pe 24 noiembrie a venit votul după primul tur de scrutin. Iar socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg, vorba proverbului.

În ziua alegerilor, PSD a direcționat 4-5% din voturile din țară către George Simion (AUR) pentru ca Marcel Ciolacu să nu ajungă într-o finală prezidențială cu Elena Lasconi iar după amiază, pe turnantă, a apărut Călin Georgescu.

La acel moment, la nivelul clasei politice, se bănuia că Georgescu nu va obține mai mult de 7-8% din sufragii iar o finală la prezidențiale Ciolacu – Simion ar fi avut 2 potențiale rezultate: validare pentru mandatul de președinte al lui Ciolacu, dacă acesta ar fi câștigat turul 2, și invalidare/ anulare a alegerilor – dacă ar fi câștigat Simion.

Numai că, din nou, „calculele” PSD și ale lui Klaus Iohannis au fost încurcate de votul românilor.

Votul din țară în primul tur a avut ca ierarhie Georgescu și Ciolacu, pe primele 2 poziții, însă votul românilor din străinătate – a schimbat această ierarhie de la prezidențiale.

Astfel, Elena Lasconi a ajuns pe locul 2, Georgescu pe primul loc și Ciolacu a fost descalificat la mustață de intrarea în turul 2.

După rezultat, la nivelul statului român – panica a crescut și mai mult. Niciunul – în accepțiunea lui Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și structurilor de securitate – nu putea ajunge președinte al României, indiferent de opțiunile românilor.

Decembrie: „Opțiunea nucleară, anulăm alegerile”. Nu pot ajunge Președinte al României – nici Georgescu și nici Lasconi

Așa că au fost așteptate alegerile parlamentare, pentru a se observa cât de puternic este votul anti-sistem/ suveranist – timp în care a fost pregătită „opțiunea nucleară” – anularea alegerilor prezidențiale. Același scenariu discutat în octombrie dar cu noi candidați vizați: Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Cum USR și Lasconi nu puteau fi profilați în ochii românilor ca „răul suprem”, energia negativă a fost direcționată cu toată puterea către Călin Georgescu. Noul ”om al Rusiei”, după Șoșoacă și Simion.

În paralel, puși în față cu o asemenea opțiune, oficiali ai statului român a început să se bâlbâie și să se gripeze.

Pe 26 noiembrie, la 2 zile după primul tur al prezidențialelor, Klaus Iohannis spune oficial printr-un scurt comunicat al Palatului Cotroceni – că nu a fost informat de serviciile secrete de vreo influență a puterilor străine în alegerile prezidențiale.

Pe 27– Iohannis anunță că face CSAT a doua zi.

Pe 28, în comunicatul CSAT – menționează vag și generalist – Rusia. Ulterior, STS iese oficial și neagă o potențială viciere a rezultatului. Comunicatul CSAT dă și indicații parchetelor. Parchetele nu vor să se bage.

În aceeași zi, pe 28, PSD prin Cristian Terheș – cere CCR anularea alegerilor, primul tur. CCR face primul pas: în unanimitate cere renumărarea tuturor voturilor – 9,4 milioane.

Pe 29 decembrie – CCR amână soluționarea sesizării lui Tehreș. Era de fapt așteptat rezultatul alegerilor parlamentare pentru a se vedea cât de mare este valul voturilor anti-sistem.

Pe 1 decembrie – iese din opțiunile de vot ale românilor – rezultatul parlamentarelor.

Pe 2 decembrie – CCR tot în unanimitate – respinge acțiunea lui Terheș, confirmă și validează rezultatul primului tur al prezidențialelor și dă drumul organizării celui de-al doilea tur. În paralel, de la Palatul Cotroceni se cere să se facă solicitări pentru declasificarea materialelor serviciilor de informații în cazul Georgescu, „omul Rusiei”.

Pe 4 decembrie – Iohannis lansează „opțiunea nucleară”, oferind pretextul anulării alegerilor: declasifică informările MAI, SIE, SRI și STS. Multă marfă și probe clare nu prea există. În plus, informările SRI conțin greșeli flagrante. Printre altele, SRI devine viral pe TikTok pentru prostiile scrise.

În câteva minute, Marcel Ciolacu anunță oficial pe pagina de Facebook că o susține pe Elena Lasconi. Nu este clar, până la această oră, dacă Lasconi sau liderii USR știau de planul Cotroceni – PSD de anulare iminentă a alegerilor prezidențiale.

Directorul SPP, Lucian Pahonțu, începe să sune prin mediul judiciar și cere să i se facă dosar lui Călin Georgescu. Șefii sistemului judiciar – sunt din nou reticenți. Nu vor să intervină direct în procesul electoral prezidențial cu 4 zile înainte de turul 2.

Pe 4 decembrie – Parchetul General anunță oficial doar că face o analiză și că autoritățile române nu au trimis oficial spre Parchet nicio sesizare sau informare.

Pe 5 decembrie – Parchetul General anunță din nou că face o cercetare in rem și aruncă pisica moartă către DIICOT. DIICOT iese și spun că fac și ei analize. Parchetele iar evită să se bage.

În aceeași zi, de 5 decembrie, Remus Pricopie/SNSPA – cel care i-a organizat lui Iohannis pseudo-dezbaterea din 2019 cu Viorica Dăncilă la care au avut acces doar ziariștii „de casă” – cere anularea prezidențialelor. Impulsurile veneau tot dinspre Palatul Cotroceni și PSD. Mai multe organizații, ca la un semn, cer același lucru CCR, la fel și „săgeata PSD” – Cristian Terheș: anularea alegerilor în urma documentelor CSAT.

Tot pe 5 decembrie, CCR era oficial dezinvestită legal pe procedura alegerilor. Validase primul tur, dăduse drumul la cel de-al doilea, nu exista cale de atac împotriva deciziilor pronunțate, dar – în paralel – lucra la anularea alegerilor. Karoly Benke – prim magistratul asistent al Curții – cel care redactează toate hotărârile dubioase – lucra deja la motivarea anulării alegerilor, asumată chiar de președintele CCR numit de PSD, Marian Enache. Tot Karoly Benke a redactat și hotărârea de interzicere a candidaturii Dianei Șoșoacă.

În seara de 5 decembrie, CCR mai emite un comunicat vag prin care spune că sesizările pe anularea alegerilor – impulsionate de Iohannis și Ciolacu – urmau să fie soluționate în cadrul procesului de validare a alegerilor.

Potrivit legii pentru alegerea președintelui, cei care depuseseră sesizările nu aveau calitate procesuală, ieșiseră oricum din termenul legal de depunere a sesizărilor, iar Curtea nu-și putea întoarce decizia definitivă din urmă cu 3 zile.

Însă redactarea lui Karoly Benke apela direct la art. 146 litera f din Constituție, forțând și legea fundamentală a statului român, prin reinterpretare.

Articolul spune în esență că CCR veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. Prima pare a procedurii – CCR o validase, ca și rezultatele primului tur. Însă Karoly Benke a reinterpretat și Constituția României traducând că CCR poate anula tot procesul electoral prezidențial, din trecut. Asta în condițiile în care deciziile CCR sunt valabile doar pentru viitor.

În noaptea de 5 decembrie spre 6 – oficialii statului român erau deja în panică. CCR nu anulase oficial alegerile, procesul electoral începuse deja – cu turul 2 la prezidențiale – la 1 dimineața în secțiile de vot din străinătate, datele strânse arătau o creștere a valului voturilor anti – sistem – voturi care se duceau spre Georgescu și Lasconi, voturile românilor din străinătate aveau să fie din nou decisive în alegerea Președintelui României, numai că Președinte al României „nu poate fi nici Georgescu, nici Lasconi”.

„Altă opțiune pentru distrugerea lui Georgescu nu este, decât Rusia. Dar nu știm dacă povestea cu Rusia mai ține la poporul român. Nu este nicio garanție că Lasconi câștigă și chiar dacă câștigă – USR nu poate avea Președintele României. Sistemul trebuie să conducă poporul, nu poporul Sistemul”.

Cam aceasta era atmosfera din „statul” român.

Încă se mai căutau „actorii” care ar fi stat, de fapt, în spatele lui Georgescu. Era bănuită o implicare a unei părți din Biserica Română dar și a unei părți din Armată. Dar nu era nimic sigur. Liberalii încă nu depășiseră șocul că pe Nicolae Ciucă nu îl votase nici Armata Română.

Pe 6 decembrie – după prânz, CCR se strânge să oficializeze „opțiunea nucleară” gândită de Palatul Cotroceni și PSD. Anulează tot procesul electoral prezidențial din România, voturile a peste 9,4 milioane de români sunt aruncate la gunoi, pretextul sunt hârtiile CSAT. Georgescu și Lasconi sunt scoși cu forța din joc. „Jocul” se reia când decid Iohannis și PSD.

Klaus Iohannis iese pe seară, la 19.00, în declarație oficială, își contrazice anunțul din 26 noiembrie – că nu a fost informat, anunță că forțează alin 2 al art 83 din Constituție. Ceea ce stabilește, și motivarea CCR la punctul 22, scrisă de Benke și publicată ulterior.

Deși are mandat fix, de 5 ani, Klaus Iohannis anunță că va rămâne Președinte al României până când va desemna premierul noului Guvern, făcut sub oblăduirea sa, rezultat din votul alegerilor parlamentare, nou Guvern care va organiza în primăvară noi alegeri prezidențiale în România din care va rezulta un nou președinte al României.

„Establishmentul/ Sistemul” de la București a răsuflat ușurat.

Românilor care erau în prejma secțiilor de votare din străinătate li s-au închis porțile în nas, fără explicații. Nu au mai fost lăsați să își exercite dreptul fundamental de a alege, baza democrației.

---

---

Hoții de iluzii democratice. Copilul aruncat cu apa din copaie

de Alexandru Gussi

Cine e de vină? Forțele străine, sau deciziile Iohannis-CCR-servicii-PSD-PNL?

Întâi strania serie de premiere din istoria de după 1989, toate în anul super-electoral 2024:

comasarea localelor cu europarlamentarele, lista comună PSD-PNL la europarlamentare, două schimbări ale datei alegerilor prezidențiale, PSD fără candidat în finala prezidențială și cu scor istoric prost la parlamentarele (22%), și ele intercalate între cele două tururi, între timp CCR decide renumărarea voturilor de la turul 1, dar și stoparea renumărării cu argumentul ca turul 2 să aibă loc la data stabilită, în final, decizia anulării procesului electoral de către CCR, decizie ce conține o interpretare inedită a posibilității prelungirii mandatului prezidențial.

De altfel, Iohannis, în discursul său anterior publicării deciziei, a ținut să arate că știe de cadoul pe care i-l face de Sf Nicolae CCR: o prelungire seacă, neexplicată și ilegitimă a mandatului prezidențial.

Vedem deci că absolut tot ce a ținut de decizii instituționale a fost în interesul Iohannis-PSD-PNL. S-au ignorat legi, Constituție, precedente, minimul bun simț democratic.

Singurul element cu adevărat nou în această săptâmână este invocarea de către CCR documentelor primite de la serviciile secrete. Din păcate, credibilitatea întregului demers e discutabilă după cavalcada de decizii arbitrare.

Reluăm aici argumentele CCR:

« Față de cele prezentate în cuprinsul „Notelor de informare” (…) Curtea constată că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia. Toate aceste aspecte au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice ».

Totul se bazează pe note informative care nu aveau drept scop informarea CCR, ci a CSAT, procesul e perfect opac, părțile nu sunt chemate să argumenteze, Curtea însăși nu are capacitatea de a interpreta date tehnice, de a face comparații cu situații similare din alte țări.

În plus, argumentele sunt generale, de la ce moment probleme de această natură influențează decisiv rezultatul final, cât de masive trebuie să fie ilegalitățile?

E un precedent care deschide calea ca orice alegeri să fie blocate de un fel de VAR doar aparent decis de CCR, pe fond, iată, integral ghidat de servicii Avem dreptul să privim cu suspiciune inclusiv faptul că s-a așteptat ceasul 25, procesul de vot era demarat.

Președinte, Prim-ministru, clasa politica și presa ce-i susține, plus CCR, își bazează toți demersul pe invocarea serviciilor de informații. Credibilitatea nu vine însă de la ele, ci de la identificarea unui adversar, Rusia. Frica de Rusia, nu încrederea în instituții le permite acestora să credibilizeze un discurs oficial slab în argumente concrete, bazat pe emoție, pe exagerarea unor pericole, pe discurs apocaliptic, pe ceva ce, doar aparent paradoxal, seamănă izbitor de mult cu discursul oficial putinist, care însă are alt adversar.

Dacă iei în serios discursul liderilor statului, e de neînțeles de ce Iohannis și Ciolacu, care au stat la masa CSAT săptămâna trecută, nu au luat decizii după acea ședință. Nu era nevoie de desecretizare, era nevoie de traducerea politică în discurs și decizii a concluziilor CSAT. Dacă România e atacată, există un cadru legal ce putea duce cel puțin la întreruperea procesului electoral. Iată însă că nu au avut curajul acțiunii, asta deși e un război la graniță și suntem lăsați să înțelegem că suntem în pericol.

Cei doi mari looseri ai alegerilor au stat însă cuminți o săptămână, așteptând probabil desecretizarea deja decisă, apoi decizia CCR.

Fie s-au uitat la sondaje, ceea ce e puțin probabil pentru că ele îi induseseră inclusiv pe ei în eroare cu puțin timp în urmă. Fie motivul invocat, securitatea națională, acoperă de fapt o serie de interese politice, dintre care putem identifica cu ușurință două: premierul Ciolacu își asigură nominalizarea în postul de prim-ministru, numai astfel rămâne la conducerea PSD, iar Iohannis își asigură o perioadă de pensie liniștită. Și asta nu numai pentru că-și negociază plecarea, ci și prin faptul că a antrenat întreg statul în actuala aventură, iar complicitățile vor fi pe atât de trainice, pe cât e gravitatea gestului făcut prin intermediul « judecătorilor » CCR.

Așa a fost și după decembrie 1989 și iunie 1990, când statul a fost transformat în instrument de luptă împotriva opoziției. Seria întreagă de complicități a dus la perpetuarea la putere, în servicii, în procuratură, justiție, a celor care participaseră, de aproape sau de departe, la fapte ilegale, chiar crime. Frăția complicităților vinovate blochează și azi finalizarea dosarelor acelor momente.

Crima împotriva democrației nu va lăsa cadavre, dar va marca și istoria noastră instituțională.

Istorică a fost și prima reacție a Elenei Lasconi:

« Astăzi este momentul în care statul roman a călcat în picioare democraţia. Dumnezeu, poporul român, adevărul şi legea vor prevala – şi îi vor găsi pe cei vinovaţi de distrugerea democraţiei noastre.
(…)
Ar fi trebuit să mergem mai departe cu votul. Ar fi trebuit să respectăm dorinţa poporului român. Fie că ne place sau nu, din punct de vedere legal şi legitim, 9 milioane de cetăţeni români, atât din ţară, cât şi din diaspora, şi-au exprimat prin vot preferinţa pentru un anumit candidat. Nu putem ignora voinţa lor! Preşedinţii nu se numesc printr-o simplă semnătură sau prin negocieri de culise într-o democraţie
(…)
Cred că au distrus tot ce am realizat cu greu în ultimii 35 de ani. Astăzi au distrus 35 de ani de muncă grea. Decizia CCR este ilegală, imorală şi zdrobeşte însăşi esenţa democraţiei – votul. O astfel de abatere ne va costa scump în anii care vin. »

Iată o declarație care a deranjat. Se pare că Lasconi nu trebuia să fie în acest film. Lașității conducătorilor citați mai sus, îi răspunde această doamnă aflată în cele mai dure momente ale carierei sale politice. Nu va primi cadouri. Inclusiv din zona ei politică: « Astăzi a fost o zi bună pentru democrație. Cred că decizia CCR cu privire la alegerile prezidențiale este corectă. » spune Nicușor Dan în timp ce unii din partizanii săi deja rostogoleau ideea unui « candidat comun » în persoana primarului Bucureștiului. Dulce ca mierea e glonțul patriei.

Trădare? Iată un cuvânt la modă. Pentru Simion cam toți erau trădători de când a apărut ca lider de partid. Șoșoacă a preluat ideea trădării de neam și țară, o găsim și la Georgescu. Dar acest limbaj securistic e la modă și la case mult mai mari, iată ce citim în comunicatul rectorului SNSPA din 5 decembrie, Remus Pricopie, cel de la care aparent a început demersul desecretizării documentelor de la servicii:

« Federaţia Rusă a pus la cale o lovitură de stat, mascată prin mecanisme aparent democratice, dar manipulând în mod perfid procesul electoral. Din fericire, aceasta a eşuat. Acum, în aceste condiții, responsabilitatea CCR este imensă: trebuie să îl scoată de pe buletinele de vot pe cel care ar fi trebuit să fie beneficiarul acestui complot, iar procuratura trebuie să extindă cercetările, identificând şi trăgând la răspundere pe toţi cei care au contribuit la aceste acțiuni ilegale, de trădare de ţară, fie prin complicitate, fie prin acțiuni directe.
Dacă nu facem asta AZI, mesajul transmis va fi unul devastator: că, deși știm adevărul – că Georgescu este un trădător de țară, antrenat, lansat și susținut în luptă de ruși –, continuăm să perpetuăm scenariul conceput și orchestrat de Kremlin » (text publicat pe site-ul instituției de învățământ!)

Se caută trădători și, văzând acest vocabular, putem spune că miroase mai degrabă a luptă între servicii decât cu un inamic extern. Pricopie e cel care fusese lăsat, de către fostul director SRI George Maior, conducător al selectei și ex-faimoasei Academiei de Științe ale Securității Naţionale, din care făceau Eduard Hellvig, generalul Gabriel Oprea, Sorin Câmpeanu și alte cadre de nădejde.

Victor Ponta, descoperit acum 10 ani ca acoperit SIE de președintele Băsescu, a declarat că va vota Georgescu, ceea ce ne poate da o idee despre apartenențele fiecăruia. Este clar că oricine citește biografia celui care a câștigat primul tur al prezidențialelor anulate, se va lovi mai degrabă de figuri legate de fosta Securitate și actualele servicii, decât de KGB. E un demagog neoceaușist care știe codurile generației Flacăra, de extremă dreaptă pentru export, pe fond cu discurs economic socialist. Mai mult, apropierea lui Georgescu de exponenți ai mișcării neolegionare ne indică faptul că acestuia nu-i e teamă să se amestece cu zone pe care le știe masiv monitorizate și infiltrate de SRI. Ca și părțile naționaliste ale BOR. Dacă cineva vrea să întrebe de ce declarațiile sale în care făcea apologia unor condamnați pentru crime împotriva umanității au fost tolerate, ar trebui să întrebe tot la serviciile noastre interne, nu la FSB.

Documentele serviciilor, ca și declarațiile oamenilor apropiați de această zonă, fac totul ca să îndepărteze personajul de propriile structuri, dar nu sunt convingătoare decât într-un spațiu mediatic în care propria lor interpretare este abordată necritic.

Astfel, discursul ultra-dominant a trecut de la o serie de fapte cunoscute referitoare la discursurile lui Călin Georgescu, anturajul său, necunoscutele finanțării și utilizarea rețelelor sociale, la ideea, devenită prin repetare convingere generală, că eventuala victoria a acestui candidat ar duce la sfârșitul democrației, ieșirea din UE, Nato, pierderea libertății.

Informațiile care existau la servicii și care identificau riscuri la adresa securității naționale fuseseră trimise și la alte instituții, fuseseră analizate. De ce nu s-a făcut nimic? Când vedem această mare complezență, e greu să bănuim că a fost numai din prostie instituțională, e mult mai probabil să fi fost determinant un secret al lui Polichinelle: Călin Georgescu e creat și, iată, protejat, de instituțiile românești. E foarte probabil că acestea știu exact sursele de finanțare, dar nu vom avea acces la acele documente, pentru că se va desecretiza doar ceea merge în direcția discursului și interesului politic al Comandantului Suprem de la Cotroceni.

Și nu a fost protejat numai de instituții. Primul ministru știa cine e Simion, apoi cine e Georgescu, atunci când a sperat să-i aibă ca adversari în turul doi, se pare că PSD le-a transferat succesiv ceva voturi. Faptul că a reușit să se califice Elena Lasconi explică mai bine agitația din sistem, decât prezența lui Călin Georgescu, care e pretextul perfect de a ieși din încurcătură.

De la identificarea de către servicii a unor riscuri manifeste, s-a trecut, prin exploatarea fricilor noastre, la o certitudine colectivă aparent larg împărțită. Dar dacă toată lumea s-a înfricoșat de această perspectivă, dacă o majoritate a partidelor reprezentate în Parlament, plus marea majoritate a mass-media, plus toate instituțiile citate aici, au identificat pericolul, de ce nu poate fi el înfrânt în alegeri?

Sau poate că toată emoția națională produsă de desecretizare a avut drept scop nu o clarificare ce putea deschide ochii românilor la vot, ci legitimarea deciziei fără precedent a anulării votului? Împingerea spre o adevărată psihoză a fost evidentă la canale deja utilizate în trecut, cu animatori formați la școala manipulării masselor. Ne putem îndoi de buna lor credință chiar și când pretind că ne apără de ruși.

O democrație poate să se nască dintr-o perioadă tulbure, după o lovitură de stat, un război, chiar o ocupație, de preferință americană. Dar o democrație nu poate supraviețui negându-se pe sine cu pretextul că este evitat un rău mai mare. Un stat se bazează pe o legitimitate democratică dacă pleacă de la premisa că răul mai mare nu poate veni prin votul semenilor noștri. Dacă pleacă de la premisa că nu e altcineva, undeva sus și foarte înțelept, care să cântărească mai bine cine e acest rău mare și să decidă, în locul poporului, ce are voie acesta să voteze și ce nu.

Acum răul mai mare este chiar decizia de anulare alegerilor prezidențiale. Răul și mai mare este corul de susținere a acestui gest ilegal, neconstituțional și nenecesar.

Riscul ca un rău mai mare să vină e chiar riscul pe care îl presupune democrația. Dacă chiar nu vrem să luăm acest risc, atunci să găsim alt regim politic. CCR deja ne propune o altă suveranitate: e chiar suveranitatea CCR. Vestea proastă este că CCR nu are ca legitimitate decât o Constituție pe care în acest an a tot subminat-o pentru a servi patronilor, adică celor care i-au numit membrii pe criteriul loialității, din care au rezultat și unanimitățile cu repetiție din aceste săptămâni.

Democrația noastră imperfectă oferea alegerile ca supapă. Crima deciziei CCR este că lasă criticii ei, acerbi sau mai timizi, interesați direct sau principiali, fără soluție. Și suspecți.

Nimic nu e mai periculos decât o mulțime umilită și fără alternativă, care ar mai trebui să stea sub Iohannis câteva luni. Dar poate că e aici și o eliberare. De iluzii democratice.

Am scăpat însă de dictatura lui Putin, ce mai vreți? Să sărbătorim, desigur!

---

O stire foarte buna, trecută repede cu vederea

Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat definitiv că retailerii Auchan, Cora Romania și patru dintre furnizorii acestora, amendați de Consiliul Concurenței pentru fixarea prețurilor de raft, au încălcat regulile de concurență.

Furnizorii nu-s nici ei de ici de colea, numai nume mari…

Autoritatea de concurență a sancționat, în anul 2019, retailerii Auchan, Carrefour, Cora Romania (Hypermarche S.A.) și furnizorii Quadrant-Amroq Beverages, Star Foods EM, Strauss România şi Nelson Prod cu amenzi în valoare totală de circa 87,713 milioane lei (18,8 milioane euro), pentru fixarea prețurilor de raft în cadrul promoțiilor desfășurate de retaileri.

Consiliul Concurenţei a constatat că în anumite cazuri preţurile de vânzare la raft nu se stabileau conform regulilor de piaţă prin raportul dintre cerere şi ofertă, ci furnizorul şi retailerul stabileau un preţ fix sau minim pentru revânzarea produselor către consumatorii finali, generând preţuri mai mari pentru aceștia.

Cora și Auchan au contestat decizia de sancționare, dar atât prima instanță, Curtea de Apel, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) au respins acțiunile companiilor ca fiind neîntemeiate, respectiv nefondate. În același timp, Cora a solicitat și suspendarea plății amenzii până la finalizarea procesului pe fond, dar instanța a respins cererea companiei.

Carrefour România, care a preluat Cora în 2023, a recunoscut fapta și, ca urmare, nu a contestat decizia autorității de concurență.

În cazul furnizorilor Star Foods EM și Strauss România, ICCJ a menținut deciziile de sancționare, iar în cazul Quadrant Amroq Beverages SRL, a confirmat încălcarea legii concurenței, dar a redus amenda la 4,2 milioane lei, de la 5,9 milioane lei.

Referitor la Nelson Prod, Curtea de Apel București a menținut decizia autorității de concurență, iar compania nu a făcut recurs.

Companie Amendă inițială Amendă finală

1. Auchan Romania SA 36,5 milioane lei 36,5 milioane lei

2. Carrefour România SA 26,9 milioane lei 26,9 milioane lei

3. Romania Hypermarche (Cora) SA 12,4 milioane lei 12,4 milioane lei

4. Quadrant-Amroq Beverages SRL 5,9 milioane lei 4,2 milioane lei

5. Star Foods EM SRL 3,9 milioane lei 3,9 milioane lei

6. Strauss România SRL 1,7 milioane lei 1,7 milioane lei

7. Nelson Prod SRL 43.113 lei 43.113 lei

Excelentă treaba, Consiliule! Bine i-ai mai ars pe mafioții din retail!

---

Gizas Craist, dar proasta e Lasconi!

Trăiesc o drama sufleteasca interna, mor de iritare pentru gestul jegos al CCR, dar nu pot sa nu mă gândesc ca prostanca asta de Elena Lasconi ar fi putut ieși președinte (de CG ce sa mai zic… faza de aseară ca el nu are curent si internet e de Balaceanca).

Bai, nene, proasta României i-a scris ea lui Trump, nene! Si a pus scrisorica pe X, fostul Twitter, sa vadă mapamondul, nu doar românii, ca e proasta cu spume!

Bai, frate, primul gând mi-a zburat la o vaca din liceu, tocilara si afectată, care mergea tot la 3 zile sa ne pârască la diriginta ca fumam in buda școlii. Cam asta e sentimentul pe care îl am mai întâi de toate văzând scrisoarea Lenuței.

Fetica asta bătrână trăiește cu maxim doi neuroni, acum sunt convins de asta:

Va dați seama cât de disperată sa parvină e fata daca s-a lepădat de sorosism si s-a dus sa se predea lui Trump IN PUBLIC, ea făcând parte dintr-un partid, USR-ul ăla jegos, care îl făcea pe Trump acum doua săptămâni “penal”!!!

A fost week-end si multe ore de soc pentru toată lumea, dar stați liniștiți ca vine ziua de luni si se vor îți din spatele perdelelor USR si niscaiva voci care sa ii ceara demisia.

Lasconi și-a pierdut strălucirea de “musai sa o protejam, daca tot a ajuns in finala”, fiindcă finala nu se mai tine.

Nimeni nu o iubește in USR pentru ca e o pinguina care nu știe sa facă echipa.

Așa ca ar trebui sa discute useristii luni si despre SCORUL INCREDIBIL DE MIC de la parlamentare, căci procentul ăla i se datorează Lascoancei! Unde a fost tracțiunea ei electorală de la finele primului tur si pana la parlamentare? La dracu in păpușoi!

Lasconi e istorie, începând de luni se întoarce la statutul de țărăncuță, va preda rochița de prințesa la garderoba si va pleca repede la gara sa prindă acceleratul de Câmpulung.

Semnele căderii ei au apărut.

In birouri cu ușa închisă, PSD ia in considerare un guvern fara USR.

Apoi, a apărut azi asta: iar Nicușor Dan a dat afirmativ din cap.

PNL se va lipi imediat, Bolojan nu e tâmpit sa spere ca ar putea ieși președintele României, el nu e nici președinte plin la PNL, doar interimar, iar piticul de Edi Hellvig nu are anvergura si notorietatea lui Nicușor.

Cel mai probabil, Dreapta își va reveni “la semne” si, speriată de cacatul de vinerea asta, se va uni in sfârșit.

PSD are de meditat daca îl păstrează pe Ciolacu ca premier sau îl mai arunca încă o data in lupta pentru Cotroceni sau găsește o soluție vandabila. Propun eu una: candidatul la Președinție din partea PSD sa fie Dragoș Damian, clujeanul care e CEO la Terapia. Om de stângă, deștept de pute, CV cât casa, experiența si respect in business…

Hai, ca distracția abia începe… Semne proaste anul are :)))

Deci, cititorule, te-ai decis daca mă ajuți cu o suma modica pe luna?

---

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa