Opus nr. 317 - Ciolacu - greșeala strategică ce ne-a băgat în haos - analiza underground-urilor. Iohannis, primul președinte NEINVINS de servicii! Vlase, șeful SIE, pe bani publici cu jetu' privat!
Iar ai in fata un Newsletter care te va pune pe gânduri.
Strict Secret, produsul media pe care îl citești, se distinge mereu prin profunzimea informațiilor si neutralitatea cu care sunt prezentate toate perspectivele. Si alea care nu IMI convin, si alea care nu ITI convin, cititorule.
Pana atunci…
Rugăminte pentru tine, cititorule
Trimite linkul asta la doi-trei prieteni ca sa mă ajuți sa îmi măresc baza de cititori. In definitiv, nu le recomanzi o prostie, ci ii ajuți cu un pont pentru a-și deschide mintea. Mulțumesc.
copiaza asta:
www.strictsecret.com/subscribe
si da linkul unui prieten.
Merci.
Greșeala fatală a lui Ciolacu ne-a îngropat pe toți
Față de multe alte popoare din estul Europei, cel român are o calitate-defect care pe mine mă scoate din sărite, o calitate-defect, am zis bine!, care este și motivul pentru care am supraviețuit atâta timp de-a lungul istoriei, dar și fierăstrăul cu care ne-am tăiat constant craca de sub picioare.
Pe asta s-a bazat și Ion Iliescu când a decis să candideze din nou în 2000. Pe asta se bazează și nenorocitul toxic de Traian Băsescu, care a stat la cutie câțiva ani după ce a nenorocit țara, și acum dă sfaturi politice cu nerușinare. Pe asta s-a bazat și Klaus Iohannis când a demarat acum câteva luni proiectul pervers de lovitură soft de stat pe care l-a pus în aplicare vinerea asta.
Sorina Matei, jurnalistă experimentată în investigații și analize, a „desenat” recent tabloul general al acestei lovituri de stat, acuzându-i fățiș pe Iohannis, Pahonțu, Ciolacu de implicare în această perversă mișcare de violare a democrației.
Sorina Matei susține că cei trei menționați pregăteau de circa trei luni anularea prezidențialelor dacă rezultatul alegerilor ar fi fost „neconvenabil”.
Fără să am chef de polemici stupide cu o jurnalistă pe care o respect enorm, vreau astăzi să-mi aduc obolul în nunțarea și mai puternică a poveștii acestei lovituri de stat, aducând propria mea versiune de analiză, una surprinzătoare poate ca abordare, dar pe care eu o consider justificată, chiar dacă argumentele mele se referă mai mult la analiza și impactul psihologic al unor decizii politice, și mai puțin la surse din Servicii secrete.
Principalul vinovat, dacă Iohannis, Pahonțu (șeful SPP) și Ciolacu ar trebui diferențiați pe criteriul vinovăției, așadar principalul vinovat pentru tot căcătul care (ni) s-a întâmplat, este Marcel Ciolacu.
O eroare de gândire politică si de înțelegere a firii omenești
Pentru început o să izolez în analiza mea care a fost eroarea de gândire politică a lui Ciolacu ce a dus la dezastrul de vineri și apoi o să încrustez pe răbojul istoriei recente greșelile pe care Ciolacu le-a făcut în ultimii ani în partid și care au dus la situația de față, cea mai rușinoasă din istoria PSD, când un președinte social-democrat nu se califică în finala prezidențială.
Ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat, este necesar să ne putem în pantalonii lui Iohannis, era să zic in avionul privat, cel care, în septembrie 2024, după ce de-a lungul anului pierduse mai toate obiectvele internaționale de continuare a carierei, se afla cu spatele la zid, fără opțiuni prea multe, în afară de continuarea mai rușinoasă, dar mai sănătoasă, a carierei politice în plan intern.
La toate acestea, vă rog să adaugați stresul solid al amenințării cu arestarea a nevestei sale și chiar a lui pentru afacerile cu case pe care le știți, unde s-au folosit documente false.
În cercul său extrem de mic de la Cotroceni, Iohannis, pe analizele de risc pe care i le-au făcut strategii în care avea încredere, a luat decizia să forțeze pe tabla de șah ceea ce în acest sport al minții se numește pat.
Diferit de mat, pat e o alternativă decentă pentru jucătorul care este în inferioritate de a remiza jocul în loc să piardă.
Patul este o situație care se potrivește perfect pentru a înțelege momentul despre care vă vorbesc căci Iohannis era în august la mutare, dar nu mai putea face nicio mișcare legală și, tot ca la pat, nu era nici în șah, deci mai avea câteva luni bune în care să acționeze și să-și folosească prerogrativele prezidențiale, mașinăria de intelligence și procurorii la capacitate maximă.
Este momentul în care a decis să activeze planul și i-a chemat in secret la Cotroceni, undeva înainte de 14 septembrie, pe Ciucă, Rareș Bogdan, Bode și Robert Sighiartău, pe care i-a anunțat franc că vrea să candideze pe locul întâi la Senat și că principalele locuri eligibile de pe listele PNL la București vor fi alocate oamenilor săi de încredere.
Chiar dacă ar fi vrut să măcăie ceva, cei patru lideri liberali au fost tratați cu ignore de către Plăvan.
Iohannis a apucat însă să dea de înțeles că n-ar trebui să existe opoziție din partea PSD, insinuând o înțelegere tacită cu Ciolacu pe care l-a ajutat în mai multe privințe și de mai multe ori de-a lungul mandatului de premier, din iunie 2023 incoace.
Deși le-a cerut să nu agite apele în interiorul partidului, primul țăran care a început să o facă, imediat după ce a ieșit de la Cotroceni, a fost chiar Rareș Bogdan cel care, cu perversitatea cunoscută, a început să-i sune pe liderii principalelor tabere din interiorul partidelui liberal ca să-i avizeze „prietenește” despre planurile președintelui, în fapt, având drept singur scop să-i agite și să-i întărâte împotriva lui Iohannis.
Acesta era planul de scăpare al lui Iohannis și era unul bun, e adevărat doar pentru el, dar poate că și pentru PNL n-ar fi fost rău: ieșea senator, deci avea imunitate, își continua utilizarea prerogativelor prezidențiale în folosul său și al PNL ca arbitru al alegerilor și, într-un orizont de patru-cinci luni, poate chiar mai repede, ar fi preluat Partidul Național Liberal ca președinte.
Mai mult decât era sigur pe PNL că va accepta ideea, Iohannis era super sigur că nu va întâmpina niciun fel de problemă din parte PSD-ului și a lui Marcel Ciolacu, pentru că între cei doi se crease în ultimul an o relație subterană foarte solidă, o colaborare foarte bine ascunsă de ochii lumii, protejată informativ de Lucian Pahonțu, șeful SPP.
Din acest punct de vedere, trebuie să subliniem ceva despre caracterul lui Iohannis, un om pe care personal l-am înjurat și criticat deseori.
Iohannis este ceea ce se numește în germană „ein mann, ein wort”, adică înseamnă că este foarte parolist în ceea ce negociază și în sensul bun, și în sensul rău. Adică, dacă promite că face ceva, în sensul bun al unei negocieri, se asigură că promisiunea lui va fi respectată, și dacă ți-a promis că te foote, fii sigur că ai belit ananasul și că o să te caute mascații de la Brigada de Intervenții Speciale.
Intenția lui Ioahnnis de a candida la Senat i-a parvenit ca informație lui Ciolacu mult mai repede decât a ieșit în presă, iar președintele PSD și-a convocat de îndată staff-ul de consilieri fantomatici, ăia pe care vi i-am mai pomenit, Bogdan Popescu, Cristi Burci și alți hrebenciuci din media și securitate, ca să analizeze împreună dacă îl ajută pe Iohannis sau îi dau curent.
Ciolacu ar fi trebuit, pentru că așa a și ajuns sus, să țină minte cât de importante sunt diatezele psihologice ale naturii umane, raporturile de consecință între situațiile reale, cele posibile și stările în care se află o ființă umană atunci când e subiectul unei crize.
Nasol când te validezi cu Burci si Bogdan Popescu
Ciolacu nu ar fi trebuit să uite că, din foarte multe puncte de vedere, Iohannis îi era superior ca anvergură și că el, Ciolacu, este doar un sclavete al “Pădurii” (metafora pentru SRI), mult mai vulnerabil ca Iohannis la „intemperii”, ba mai mult, firea sa de arivist politic ar fi trebuit să-l autoconvingă că ajutorarea lui Iohannis era mai mult decât necesară din două motive:
servea aburcării lui Ciolacu la Cotroceni și
i-ar fi oferit lui Ciolacu anvergură în negocieri ulterioare cu PNL, căci președintele PSD ar fi putut mult timp să-i amintească lui Iohannis că l-a scos din rahat.
Ciolacu, ascultând de „consilierii” lui care au doar inteligența infractorilor puși pe combinații, a refuzat să-l ajute pe Iohannis și l-a băgat pe acesta în și mai mare stres.
Pentru Iohannis, respingerea abruptă a lui Ciolacu a acestui ajutor a fost o surpriză totală căci de toate acestea ar fi trebuit să se ocupe, în calitate de șantajist-șef al liderilor PSD, chiar Eduard Hellvig, fostul șef al SRI, care primise misiunea asta de la Iohannis și care s-a făcut că plouă, încercând să adauge și el o lopată de pământ peste viitorul sicriu politic al lui Iohannis.
Ciolacu si Hellvig au riscat si au belit-o
Și Ciolacu, și Hellvig, au mizat prin gesturile lor parșive pe ieșirea definitivă din scenă a lui Iohannis, fiecare având mize personale.
Ciolacu a sperat că izolarea președintelui, și din acest punct de vedere, va contorsiona procentele PNL-ului și îi va oferi un avantaj la prezidențiale. A mizat greșit: Iohannis l-a asmuțit pe Ciuca prin PNL împotriva PSD și a creat un bruhaha enorm in ultima luna de campanie, cu acuze de corupție si scandaluri gen Nordis si avioanele private care au demolat imaginea social-democraților.
Hellvig a sperat că eliminarea politica a lui Iohannis îi va curăța drumul de acces spre președinția PNL fostului șef SRI, dar lucrurile au luat-o razna începând cu turul 1. Pechinezul Hellvig a vrut sa se creadă dog german… Ghinion!
Iohannis n-o muritu`, numa o țâr s-o strategitu`.
Dintr-odată, zidul din spatele lui Iohannis s-a micșorat considerabil.
Dar Pahonțu veghea la protejarea continuității politice a lui Iohannis fiindcă, și șeful SPP, ca și președintele statului, avea nevoie de o scăpare plauzibilă pentru a rămâne la conducerea acestui semi-serviciu secret care este SPP și care are mult mai multă libertate ca SRI și SIE de a interveni în rahaturile cotidiene ale politicii românești.
Așa ca Pahonțu a umplut cerul României de artificiile frumoase ale sondajelor de opinie, dând impresia generală, aproape reușind să o printeze chiar pe conștiința românilor ȘI a candidaților, că totul e deja stabilit, că Ciolacu intră cu Simion în finală și că nimic nu se mai poate întâmpla.
Pahonțu știa cel puțin un singur lucru din aceste sondaje și anume că, fantomaticul Călin Georgescu va fi o problemă mare.
Dar nici chiar el sau Iohannis nu și-au putut închipui că Georgescu va deveni o problemă atât de mare, așa cum nu și-a închipuit nici Ciolacu, cel care a făcut greșeli impardonabile în duminica alegerilor pentru turul întâi, ordonându-le primarilor să redirecționeze tone de voturi către Simion, lucru care s-a dovedit absolut inutil, Ciolacu semnându-și cu propria mână condamnarea la eșecul politic.
Așa de tari au fost bogdanpopeștii, burcii și pielenii care l-au consiliat pe Ciolacu, încât acesta nu numai că n-a văzut ascensiunea incredibilă a lui Georgescu, dar nu a putut estima nici că își va pune singur ștreangul de gât și că va ajunge de rușinea istoriei PSD, ca fiind primul președinte de partid ce nu s-a calificat pentru turul doi in ultimii 24 de ani.
Profil psihologic sumar: cum acționează la crize Ciolacu si Iohannis
Fac o mică paranteză de analiză psihologică a lui Iohannis și a lui Ciolacu, un mic profiling al meu despre cum apreciez că se comportă fiecare în situații de risc si/sau criza.
Ciolacu este un tip analitic, mult evoluat față de pattern-ul președintelui tipic al PSD, însă, a rămas tot tributar al „curții” de consilieri și pupincuriști, „pretenari” și „grei” cu care se anturează, astfel încât foarte rar are curajul să-și asume în caz de eșec o decizie personală FĂRĂ să-și consulte anturajul.
Cumva, Ciolacu are mereu nevoie să se valideze prin paparicii din jurul lui, mulți dintre ei niște ageamii în real politik, cei mai mulți dintre ei văzând în Ciolacu doar o sursă de putere și cașcaval de care trebuie să profite la maximum cât e la putere.
Ciolacu a devenit un lider prin copierea părților bune ale altor lideri din trecut ai PSD, dar și prin eliminarea din comportamentul de leadership a ceea ce i se părea lui că au fost greșeli: de exemplu, de la Dragnea a învățat că nu e bine să-ți ostilizezi baronii așa cum a făcut el, dar ca e bine să-i omori în timp, atunci când vine contextul, așa cum nu a făcut Dragnea.
De la Ponta a învățat să o vândă și pe mă-sa dacă trebuie, dar a refuzat să fie îngâmfat așa cum a fost Ponta în relația cu ambasadele sau securiștii.
Pe Ciolacu îl stresează situațiile riscante, crizele, el nu le înfruntă fățiș, preferă să se ascundă pe burtă, că apa e mică, până mai trece scandalul.
De cealaltă parte, e drept că și firea lui e mai ursuză, Iohannis e un oportunist care acționează mereu solitar, are încredere în foarte puțini oameni, are prieteni statornici și puțini, și preferă varianta “cu câți oameni știu mai puține lucruri despre ce vreau să fac, cu atât mai bine”.
Neavând copii, și având o parteneră de viață care îi seamănă întru totul în cinism, Iohannis se bazează mult pe analiza ei, ca dovadă că, și în trecut, în anii în care nimeni n-ar fi crezut că va ajunge președinte, și-au asumat împreună riscuri enorme pentru a parveni, acceptând inclusiv să motroșască documente, încălcând legea, așa cum au dovedit mult prea târziu instanțele românești.
Norocul chior de a ajunge la Cotroceni i-a adus lui Iohannis un avantaj strategic incredibil.
În afară de statut, el a fost inundat zilnic cu rapoarte de informații de la Serviciile secrete, filtrându-le mereu și mereu în interes personal pentru a-și liniști adversarii sau a-i pune la pământ, dar într-un stil mult mai interesant decât răzbunările guralivului Traian Băsescu.
În fața unei crize care îl poate afecta personal, fiindcă de țara i s-a rupt mereu, Iohannis gândește ca un asasin, evaluând cu talent cele mai bune opțiuni, nu numai de a se salva ci, chiar dacă are pistolul la tâmplă, de a-l ucide pe cel care l-a amenințat cu arma, de a-i fura din buzunar portofelul și de a-i urina pe cadavru.
Mai surpriză ca surprizele cele mai surprize
Surpriza turului întâi a fost surpriză și pentru Iohannis.
Dintr-o dată, astrele ce păreau umbrite de soare se realiniau uimitor în logica sa personală: partidele politice vechi erau dintr-o dată reduse la tăcere, doborâte de umilința ratării, iar intrarea proastei de Lasconi în turul doi alături de tembelul de Călin Georgescu reprezenta oportunitatea incredibilă, magică, apărută neașteptat.
Iohannis a fost primul care a evaluat corect bomba morală care se pregătea se explodeze prin prezența celor doi în turul final.
A evaluat foarte rapid care va fi mentalitatea liderilor lumii și și-a dat seama că el are din nou în mână toate butoanele.
Cu Pahonțu în fruntea unui batalion din care doar ei doi făceau parte, a convulsionat temerile opiniei publice, a isterizat românii și a isterizat indirect comunitatea internațională.
Așa cum foarte bine remarca Sorina Matei, opțiunea anulării alegerilor a existat pe masa lui Iohannis încă de acum trei luni, dar planul se referea doar la posibilitatea în care Simion ar fi ajuns în finală sau cu șanse să câștige.
Opțiunea de a anula alegerile s-a transformat în plan de acțiune pentru supraviețuire exact în momentul în care Georgescu și Lasconi au apărut de nicăieri.
Cireașa de pe tortul haosului a reprezentat-o rezultatul final al alegerilor parlamentare care a marcat splitarea fără precedent a voturilor românilor pentru mai multe partide, făcând îndoielnică orice posibilitate de coaliție puternică pentru constituirea unui Guvern legitim.
Pentru Iohannis „verdele” de a detona alegerile a venit atât de la actuala administrație americană, încă a lui Biden, cât și de la administrația europeană condusă der Ursula von der Leyen, ambele facțiuni ajungând la concluzia că, la câte probleme sunt în acest moment în Europa și pe mapamond (războiul din Ucraina, anticipatele din Germania, căderea Guvernului de la Paris, situația din Georgia, rebeliunea din Siria, circul din Koreea de Sud), atât ar mai lipsi ca și România să devină o problemă de necontrolat pentru „ei”, astfel încât i-au dat mână liberă lui Iohannis să preia în prelungiri meciul României și să anuleze totul, ba chiar să devină șef peste țară pentru cel puțin încă patru-șase luni, până când se vor mai liniști apele.
De unde, acum câteva săptămâni, Klaus Iohannis se pregătea să-și caute avocați pentru o eventuală convocare la DNA, a lui și a soției, dintr-o dată Iohannis devine iarăși ce a fost și mai mult decât atât: stăpânul all-in al României, cel de a cărui semnătură va depinde și constituirea viitorului Guvern și organizarea viitoarelor alegeri și relația cu Serviciile secrete, aflate și ele în aceeași ipostază de umilire ca partidele tradiționale.
Ghinion! Cum ar spune domnul Iohannis. Ghinion pentru țară, pentru democrație, pentru Constituție, dar nu pentru el.
Stăpânul all-in al României
Și totul a început de la orgoliul stupid al lui Ciolacu, românul care a uitat adânca cugetare românească care spune „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”, pe care aș parafraza-o ușor, fiindcă Ciolacu tot ce trebuia să facă era să-l lase pe Iohannis să supraviețuiască și ar fi fost împărat. Așa, Ciolacu a devenit o țintă.
Vă rog să ieșim din logica moralității, normalității și legalității.
Când vorbim despre Iohannis, trebuie să privim totul în cheie personală.
În următoarele săptămâni, e de așteptat ca Klaus Iohannis să influențeze major atât destinele PNL, PSD și USR, cât și destinele liderilor lor, pe care îi așteaptă o dosariadă de toată frumusețea.
Constatarea mea: Primul președinte al României neînvins de servicii!
Nu sunt genul de ziarist care să isterizeze prin promovarea de scenarii fierbinți, dar dacă aruncarea României în război, sigur „cu scuzele” bine ticluite, l-ar face pe Iohannis să rămână și mai mult la putere, nu am nicio îndoială că o să o facă.
Dacă calculele politice de constituire a unei majorități pentru susținerea unui Guvern viabil vor da cu virgulă, nu am nicio îndoială că Klaus Iohannis ar putea dizolva și Parlamentul, fiindcă asta i-ar aduce încă o fereastră de putere.
Poate ceva inedit de remarcat la final, și o să îndrăznesc să-mi asum toată responsabilitatea acestei afirmații: Iohannis este primul președinte al României care nu a fost învins de Servicii. E drept, Serviciile l-au creat pe Iohannis, așa cum l-au creat pe Basescu, dar securiștii s-au încurcat în propriile ițe, ițe care au devenit lese în mâna lui Iohannis!
Avem așadar o alta premiera, dacă mai trebuia încă una, a avut loc: Iohannis a ieșit câștigător în fața LOR.
Cel mai probabil, în următoarele două luni, va fi cinic și în această privință și va numi tot el noi șefi civili, ba chiar și militari, la conducerea SRI și SIE. Tot cu argumente: cel pentru SIE se afla mai jos, la finalul newsletterului, căci G4media publica chiar in după-masa asta o dezvăluire senzațională - pesedistul Gabi Vlase, șeful SIE, a fost dat in vileag ca s-a dat cu avionul privat la un “meci” de Formula 1. Meteahna pesedista a avioanelor de lux ii omoara pe liderii politici de stânga încetișor, dar sigur! Pe partea SRI, lucrurile sunt de netăgăduit, va zice Iohannis, am lăsat conducere militară luni de zile si s-a dovedit ca e o greșeală proasta: “erea sa ne cucerească rușii!”, va spune Iohannis si ii va trimite la pensie.
Ghinion!
Constituția României - o casă dărăpănată cu ușile larg deschise pentru hoți
Constituția României e ca o casă frumoasă, dar veche, desenată de un arhitect beat și îngrijită de niște mameluci hoțomani.
Din exterior, ea pare impunătoare, dar, când intri în ea, vei descoperi că unele uși dau în gol, scările duc spre nicăieri și, prin găurile din acoperiș, plouă grupa mare.
Principala problemă nu stă în ce scrie în ea, ci în ce lipsește. E ca și cum ai construi o bancă fără seifuri, sperând că hoții vor fi domni și vor respecta indicatorul "Nu furați!".
Prima gaură mare din Constituție e legată de răspunderea REALĂ a miniștrilor și a parlamentarilor.
Da, teoretic ei răspund "în fața poporului". Practic, poporul poate doar să-i înjure pe Facebook.
Nu există mecanisme clare prin care un ministru incompetent sau hoț să fie demis instant (maxim se poate enerva premierul sau președintele să îi ceară demisia, situații care stau sub semnul subiectivitatii politice).
Trebuie să așteptăm moțiuni de cenzură, care sunt mai mult spectacole de circ decât instrumente democratice.
Constituția din 1991 a restabilit democrația și pluralismul politic. Revizuirea din 2003 a fost esențială pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Apoi avem imunitatea parlamentară, care s-a transformat din scut în sabie si apoi si-a pierdut până și valoarea.
Gândită inițial să protejeze aleșii de abuzuri politice, a devenit un paravan perfect pentru infractori. E ca și cum ai da unui hoț de buzunare legitimație de polițist și i-ai spune "folosește-o doar la nevoie". Ghiciți ce s-a întâmplat.
De rușinea opiniei publice, partidele au inceput sa dilueze si puterea imunității, aruncându-și în ghearele procurorilor membrii de partid bănuiti de fapte penale. Dar, adeseori, s-a dovedit că o punere sub acuzare a lui X sau Y s-a lăsat mai târziu cu achitare.
Referendum-ul, această armă supremă a democrației, e tratat în Constituție mai vag decât meniul unei cantine. Nu știm clar când poate fi organizat, pentru ce subiecte, care e pragul real de validare. Mai rău, am votat referendumuri care nu s-au pus niciodata in aplicare, pentru ca politrucii au gâtuit conceptul de referendum cu sfori legislative perverse, lăsându-l impotent. Azi, referendumul mai este folosit doar pe post de campanie electorală mascată, cum a fost cazul acestuia din decembrie, când Nicusor Dan si-a făcut reclama sieși și a ajutat-o pe Lasconi la vot.
E ca și cum ai avea un stingător de incendiu, dar nu știi sigur cum se folosește până nu ia foc casa.
Curtea Constituțională, care ar trebui să fie arbitrul suprem, e de fapt o minge de ping-pong între partide. Judecătorii sunt numiți politic și, surpriză, decid politic. E ca și cum într-un meci de fotbal arbitrul ar fi vărul unuia dintre antrenori. Toti de acolo sunt șantajabili, toți sunt niște otrepe profesionale. Am avut vinerea asta măsura completă a parșiveniei lor.
Dar poate cel mai grav defect al Constituției e că nu prevede consecințe clare pentru încălcarea ei.
E ca un cod rutier fără amenzi, în care șoferii sunt rugați frumos să respecte regulile.
Președintele poate încălca Constituția și maxim ce i se poate întâmpla e o suspendare temporară, după care se întoarce mai viu ca niciodată.
Separația puterilor în stat e și ea tratată superficial. Executivul, legislativul și puterea judecatorească ar trebui să se controleze reciproc, dar, în practică, se amestecă unul în treaba altuia ca într-o ciorbă de burtă combinată cu o zamă de potroace.
Totul sub bagheta marilor dirijori din serviciile secrete.
CSM-ul e teoretic independent, dar în practică e mai dependent de politic decât un pensionar de indemnizație.
A ajuns o “chestie”, care nici nu f#te, nici nu moare.
Administrația locală e și ea tratată în Constituție mai sumar decât o rețetă de cozonac. Nu există limite clare între atribuțiile primarilor, consiliilor locale și prefecților. Rezultatul? Haos administrativ și bani risipiți pe proiecte suprapuse.
Cand mai aud pe unii ca readuc in discutie povestea regionalizarii, o iau razna: adicatelea, peste stratul gros de primari, prefecti si sefi de consilii judetene, sa mai asezam si o patura de guvernatori…
Proprietatea privată, deși "garantată", poate fi încălcată mai ușor decât o regulă de circulație. Statul poate să-ți ia terenul pentru "cauze de utilitate publică" - termen la fel de elastic ca o gumă de mestecat.
Am mai jos un exemplu groaznic de abuz, sa cititi ce a fost in stare sa faca “‘marele” primar Emil Boc, cum a pierdut 15 milioane de euro din bani publici pe post de despagubiri pentru ca i-a furat efectiv unui om de afaceri clujean un teren.
Drepturile fundamentale sunt și ele formulate vag.
Ai dreptul la educație, dar nu scrie nicăieri că ea trebuie să fie și de calitate.
Ai dreptul la sănătate, dar nu se specifică dacă asta include și dreptul de a nu muri cu zile prin spitale.
Ai dreptul la liberă exprimare, dar vine Politia la usa sa te ducă la secție dacă ai înjurat un politician.
Responsabilitatea statului față de cetățeni e formulată în termeni poetici, nu juridici.
Statul "asigură", "protejează", "garantează" - verbe frumoase, dar fără consecințe practice când sunt încălcate.
E ca și cum ai avea un contract de muncă în care scrie doar că angajatorul "va fi drăguț cu tine".
Revizuirea Constituției e și ea aproape imposibilă, necesitând majorități care rar se pot obține într-o Românie profund dezbinată. Cineva a încuiat ușa de la panoul electric al Constituției și a aruncat cheia, sperând că niciodată nu va trebui să schimbăm vreo siguranță arsă.
Nu există prevederi clare despre conflictele de interese.
Un parlamentar poate vota legi care îl îmbogățesc direct, un ministru poate da contracte firmei fratelui său.
Rolul societății civile e ignorat complet. ONG-urile, presa independentă, sindicatele - actori esențiali într-o democrație - sunt absente din textul constituțional.
Niste mici bla-bla-uri cu libertatea de expresie si dreptul la asociere si… mai mergeti si in pizda mamii voastre cu presa libera si cu societatea civilia puternica!
Justiția, acest pilon al statului de drept, e descrisă în termeni generali care permit orice interpretare. Nu există garanții reale pentru independența ei, si nu există mecanisme clare de responsabilizare a magistraților.
Pentru ca s-au smecherit si ei, vazand cat de proasta e țara, magistratii actioneaza ca si politicienii corupți si se opun din răsputeri instalarii raspunderii magistratilor. Păi, dacă se poate, de ce nu?
Dar poate cel mai grav defect al Constituției e că nu ține cont de realitatea României.
E ca un costum elegant cumpărat pentru un om care nu are unde locui.
Am copiat modele occidentale fără să le adaptăm la specificul nostru național, la problemele noastre reale.
Nu există prevederi pentru combaterea corupției endemice, pentru reforma reală a statului, pentru modernizarea administrației.
Jucăm șah, sportul minții, dar lipsesc regele, regina, turele și caii, le-a furat femeia de serviciu si pe tablă au rămas nebunii, adică EI, si pionii, adica NOI.
Ce-i de făcut? O nouă Constituție ar fi idealul, dar e aproape imposibil de realizat în contextul actual. Ar trebui să începem cu modificări punctuale, clare, care să acopere cele mai grave probleme:
1. Introducerea răspunderii reale a demnitarilor si magistraților
2. Reformarea CCR și eliminarea numirii politice a juzilor
3. Clarificarea mecanismelor referendumului si precizari de netrecut pentru aplicarea lor
4. Întărirea separației puterilor în stat
5. Introducerea unor prevederi anti-corupție clare
6. Reformarea sistemului de imunități
7. Clarificarea relației stat-cetățean
Dar pentru asta e nevoie de voință politică.
Și aici e paradoxul: cei care ar trebui să schimbe sistemul sunt exact cei care profită de defectele lui.
Constituția României e ca o hartă desenată greșit - te poate duce unde vrei să ajungi, dar pe un drum mult mai lung și mai plin de capcane decât ar fi necesar.
Până nu o corectăm, vom continua să ne învârtim în cercuri, crezând că mergem înainte.
Până atunci, rămânem cu o lege fundamentală care seamănă mai mult cu un poem suprarealist decât cu un document juridic.
Un text care promite mult și garantează puțin, care vorbește frumos despre democrație în timp ce permite autocrației să înflorească.
Vinerea trecuta am avut dovada clară că întreaga Constitutie e hârtie de budă pentru smardoii României.
E timpul să înțelegem că o Constituție nu e un document sacru, ci un instrument practic.
Nu e suficient să existe, trebuie să și funcționeze.
Altfel, rămâne doar o cărțulie inutilă într-o țară care are deja prea mulți analfabeți funcționali si tot mai puține idealuri.
PS: Pentru ca rolul meu e sa caut pentru voi lucruri aparte, mi-am adus aminte de o exceptionala analiza a marelui jurnalist de investigatii Ion Spânu, cel care facea acum trei ani o trecere in revista foarte bine documentata a incalcarii Constitutiei de catre TOTI presedintii României. Am pus-o mai spre finalul newsletterului, musai sa o cititi!
Toți clujenii vor plăti 15 milioane de euro din cauza lui Boc și aventurii stupide cu parcul din Zorilor. Victorie enormă a omului de afaceri Sile Pușcaș
Sentință șocantă și definitivă în cazul războiului inutil declanșat de primarul Emil Boc care a confiscat acum câțiva ani abuziv omului de afaceri Sile Pușcaș terenul situat lângă Profi Zorilor pentru a face un răhățiș de părculeț.
Judecătorii au stabilit astăzi că omul de afaceri Sile Pușcaș va primi drept despăgubiri pentru răzbunarea inutilă a lui Boc imensa sumă de 15 milioane de euro. Nasol rău e că sentința este definitivă, că banii vor fi plătiți din bugetul clujenilor, că banii trebuie plătiți în termen de 24 de ore și că orice întârziere de plată înseamnă despăgubiri de 3500 de euro pe zi sau 100.000 de euro pe lună, tot în favoarea omului de afaceri.
Dacă până acum, minciunile și populismele lui Boc se rezumau la promisiuni electorale pe hârtie, ei bine de acum, minciunile și abuzurile lui Boc au o materializare periculoasă fiindcă discutăm de un purcoi de bani, pentru că discutăm de înfumurarea patologică a acestui primar răzbunător și pentru că lucrurile nu se vor opri aici, fiindcă Bocul a băgat Clujul în cel puțin alte două dispute, cu alte două societăți comerciale care vor fi pierdute de către Primărie și care vor însemna alte grămezi de milioane plecate din bugetul public.
Inițial, în prima instanță, suma stabilită era de 23 de milioane de euro și a fost redusă la 15 milioane de euro, cel mai probabil datorită unor intervenții oculte făcute în justiție, specialitatea peneliștilor. Chiar și așa, suma de 15 milioane de euro despăgubiri reprezintă o victorie imensă a omului de afaceri Sile Pușcaș, cel care, sunt sigur, nu și-a dorit niciodată acest lucru, dar a fost forțat să-și apere proprietatea în momentul în care primarul Boc a decis, ca un dictator administrativ, să-i confiște terenul în chip de răzbunare pentru a face în loc un parc de joacă pentru clujeni, în fapt o însăilare de betoane și cauciuc, care numai parc nu se poate numi.
„Felicitări” clujenilor care l-au votat. Vorba lui Boc: „are Clujul bani”, deși cu banii ăștia s-ar fi putut construi școli sau edifica locuințe sociale.
Sunt curios dacă vreun procuror clujean va estima și consecințele penale ale acestui eșec pe tone de bani ale „marelui” primar.
Soluția pe scurt:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă PSC Imobiliare SA, ca nefondat. Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă UAT Municipiul Cluj Napoca prin primar împotriva încheierii de ?edinţă din data de 8 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 4684/117/2019, ca nefondat. Admite apelul formulat de apelanta pârâtă UAT Municipiul Cluj Napoca prin primar împotriva sentinţei civile nr. 2559/03.11.2022 a Tribunalului Bistriţa Năsăud. Schimbă, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că: Stabile?te o despăgubire în sumă de 75.058.720 lei pentru terenurile expropriate, în loc de 113.801.371 lei. Obligă pârâta UAT Municipiul Cluj Napoca să plătească reclamantei diferenţa dintre suma de 75.058.720 lei ?i suma de 10.911.765 lei, stabilită drept despăgubire de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Cluj Napoca. Menţine, în rest, dispoziţiile sentinţei civile care nu sunt contrare prezentei decizii. Definitivă. Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.
PS: Presa locală pupincuristă și facturistă a lui Boc se va strădui să vă arate că, de fapt, s-au taiat 8 milioane de euro din 23. NU! Știrea tristă asta este: 15 milioane de euro vor fi achitați din banii clujenilor!
Nu e o fugă, e o eliberare
Copilul meu are deja opt ani jumate și deja pune întrebări care mă sperie. Nu despre super-eroi sau jocuri pe calculator. Despre realitatea crudă care ne înconjoară, despre sistemul ăsta canceros care ne roade zilnic speranța.
“Tata, de ce,cand vorbesti la televizor, spui ca se intampla doar lucruri rele? De ce sunteti toti ingrijorati la televizor si nimeni nu zambeste?”
“Tata, de ce sunt copii in Romania care nu au ghiozdanele?”
“Tata, de ce i-ai spus lu’ mami acuma cateva zile ca nu o sa iti mai poti face meseria? O sa patim ceva?”
“Tata, razboiul e mai rau decat covidul?”
N-am răspunsuri frumoase. Ce să-i explic?
Că trăim într-o țară care și-a transformat educația într-un viol colectiv al minții?
Că avem profesori care urăsc copiii pentru că se urăsc pe ei înșiși, pentru că sistemul i-a transformat în niște roboți frustrați care reproduc aceeași traumă la infinit?
Că am avut momente in care ma străduiam din răsputeri să arăt poporului prin anchetele mele niste lucruri grave, si poporul ma injura?! Când l-am dat in vileag pe popa-pedohfil Pomohaci, au fost in stare “cetatenii” sa imi scuipe mama pe stradă si sa ma “bleasteme” că lovesc Biserica, deși eu o curățam de impostură.
Prietenii îmi spun să rămân. Că e nevoie de oameni ca mine aici. Că pot schimba ceva. Mă fac să râd amar. Ce să schimb? Sistemul? Mentalitatea? Prostia devenită politică de stat?
Am văzut prea mulți copii deștepți transformați în oi de sistem. Copii care la grădiniță visau să ajungă astronauți și acum fac TikTok-uri despre "cum să ai succes în viață".
I-am văzut cum se sting încet, cum renunță la visele lor, cum acceptă mediocritatea ca pe o mantră națională.
Eu sunt unul dintre copiii extrem de inteligenti ai Romaniei care s-a pierdut pe drum.
Unii imi spun că sunt laș că vreau sa plec. Că dezertez. Că las țara când are mai mare nevoie de mine.
Hahaha, ce glume bășite.
Dar nu pentru mine vraau sa plec. Aș putea să mai înghit jeg câțiva ani, m-am obișnuit. Am învățat să navighez prin sistemul corupt, știu cum să supraviețuiesc.
Vreau sa plec pentru că refuz să-mi văd copilul crescând într-o țară care confundă educația cu dresajul. Care premiază lingăii și pedepsește valorile. Care transformă oamenii inteligenți în frustrați și mediocrii în vedete naționale.
Vreau sa plec pentru că vreau ca fiul meu să crească într-un loc unde nu trebuie să-și ceară scuze că e destept. Unde nu e considerat ciudat dacă citește. Unde creativitatea nu e o boală și gândirea critică nu e un defect. Unde profesorii sunt profesori, nu paznici de închisoare pentru minți tinere.
Nu mai am timp să aștept "să se facă mai bine".
Copilăria lui se întâmplă acum.
Creierul lui se formează acum. Caracterul lui se șlefuiește acum.
Și aici, acum, în România anului 2024, copiii inteligenți sunt tratați ca o eroare de sistem care trebuie ignorată.
Când îmi privesc copilul în ochi, văd acolo o lumină pe care sistemul românesc vrea să o stingă. O scânteie de geniu pe care România o va ucide încet, metodic, cu program de la 8 la 14, până când va deveni și el "normal".
Adică mediocru, resemnat și mort pe dinăuntru.
Politicienii si securistii ne omoară copiii încet, zâmbind, pretinzând că e pentru binele lor.
PS: Poza e de vinerea asta, dupa stirea cu CCR. In portbagaj, aveam valizele pregatite in viteza, pornisem spre Budapesta. Mihaela, sotia mea, avea o intalnire speciala cu colegii de la dansuri populare, una la care participa si profesorul lor minunat, un tată pentru ei, Aurel Bulbuc, in varsta de 90 de ani. Initial, fiind deja aproape de iesirea spre Oradea, Mihaela i-a anuntat pe colegi ca nu mai poate ajunge, din motive speciale. Lucru care l-a intristat pe prof amarnic. Eram deja in Gilau cand i-am zis Mihaelei sa intoarca masina si sa mearga sa il pupe pe cel care i-a fost si ii este inca mentor. Si sa il duca si pe Stefan, sa vada si copilul meu ce important e in viata sa ai alaturi asemenea oameni ca Bulbuc. Nu m-am razgandit, stati “linistiti”, am facut doar un popas. Sunt in drum spre o anumita tara si vom face o perioada de test. Fiindca lucrurile vor deveni foarte rele si ciudate in Romania in urmatoarele luni. O sa cititi mai jos povestea adevarata a TOT ce s-a intamplat in zilele astea si cum am ajuns aici. O sa va dati seama ca am dreptate cand spun ca ma tem de Romania.
Cazul Potra - un balon de sapun pentru fraieri
Week-end-ul ne-a fost invadat de informații trompetiste despre “legionarul” rău care a stat lângă Călin Georgescu si care a fost mercenar si care a fost reținut ca avea in mașina nu știu ce cuțite.
E praf in ochi pentru voi si sper sa nu puneți botul.
Sistemul își caută acum motive pentru a ne face sa uitam cât de șvaițer a fost aparatul de stat romanesc, cum a fost el penetrat de la exterior de Rusia, dar si de la interior de rezerviști suveraniști.
Horatiu Potra e doar un țap ispășitor pentru a se închide gura “populației”.
Stiti cum e? Acum câteva luni, chiar Televiziunea Romana, plătită din banii noștri îl lauda pe Potra ce tare si mare e. DIN BANI PUBLICI s-a făcut un reportaj despre el, si acuma televiziunile vin si ne spun ca e mare infractor!
Are dreptate jurnalista Sorina Matei:
Cutitele gasite in masina lui Potra sunt pepsi, Potra nu e interlop. E mercenar, si chiar daca pare ciudat, e o meserie ca oricare alta, nu oricine insa e dispus sa își riște viața in războaie doar pentru bani.
Dar ce te faci ca Potra a fost folosit in campanie si de PSD la Sibiu si Mediaș?
Intelegeti ce vor sa facă mereu cu noi securiștii? Sa ne manipuleze, sa ne inoculeze praf in ochi si minciuni in creier.
Situația din Siria, pe scurt
Chiar daca analfabeții jurnalistici din presa nationala nu va prezintă decât ca “s-a întâmplat”, alungarea dictatorului sirian reprezintă cu mult mai mult decât o simplă rebeliune. O sa va scriu maine sau poimâine lucruri despre asta si o sa va aduc si alte opinii ale unor oameni deștepți.
Pana atunci, chestia de mai jos e “destulă” ca sa înțelegeți repede CE se va întâmpla.
Democrația prostocratică: toți președinții României au încălcat Constituția
o anchetă de Ion Spânu
După mai bine de 30 de ani de la Revoluție (o revoluție anticomunistă cum i se mai spune) te-ai fi așteptat ca, tîrîș-grăpiș, să intrăm și noi pe o cale dreaptă cu societatea, orientînd-o spre esența statului de drept și a democrației: RESPECTAREA CONSTITUȚIEI.
ADVERTISING
Din păcate, nu este așa. Din contră, arhiva de știri reține un lucru incredibil care poate explica haosul pe care-l trăim acum: ABSOLUT TOȚI PREȘEDINȚII ȚĂRII AU ÎNCĂLCAT CONSTITUȚIA! Chiar și Emil Constantinescu, cel căruia hlamida de președinte parcă i se potrivea cel mai bine, ajungîndu-se acum, cu Klaus Iohannis, la un adevărat sport național.
ION ILIESCU ȘI PROPRIETATEA PRIVATĂ
ION ILIESCU a fost, cu voia dumneavoastră, primul pe listă. Din actele sale publice referitoare la încălcarea Constituției va rămîne, desigur, ca emblematică poziția sa față de PROPRIETATEA PRIVATĂ. Constituția din 1991 prevedea la art. 41 următoarele:
Din punct de vedere logic, textul ar fi trebuit să fie suficient pentru ca proprietatea privată să beneficieze de protecția legii, numai că Ion Iliescu, deși vedea bine că art. 41, al. 1 GARANTA dreptul de proprietate, a interpretat după mintea lui de comunist înrăit al. 2, în care se spunea că „proprietatea privată este OCROTITĂ în mod egal de lege”. Adică, deși dreptul de proprietate era garantat de lege, proprietatea privată era doar ocrotită! Din acest motiv, avea să facă această declarație șocantă care nu reprezenta altceva decît încălcarea Constituției:
Datorită reacțiilor din țară și din străinătate, pentru ca nici unui președinte să nu-i mai treacă prin cap o asemenea interpretare aberantă care este contrară spiritului legii, Constituția a fost modificată în anul 2003, iar articolul 44 precizează acum că „Proprietatea privată este GARANTATĂ şi ocrotită în mod egal de lege”:
Era oare necesară modificarea Constituției pentru ca însuși Președintele țării să nu deformeze prin interpretare o noțiune atît de importantă, precum „proprietatea privată”? Nici vorbă! În opinia noastră, de la înălțimea funcției supreme, cel care se vrea „șeful statului” ar trebui să atragă atenția întregii societăți asupra respectării Constituției, nu să deschidă calea spre astfel de interpretări periculoase.
EMIL CONSTANTINESCU ȘI REVOCAREA LUI RADU VASILE
EMIL CONSTANTINESCU, al doilea președinte al României, nici el nu s-a putut abține și, sfătuit de consilierii săi, a încălcat și dumnealui Constituția, forțînd un text ambiguu, e drept, și L-A REVOCAT PE PRIM-MINISTRU, pe atunci Radu Vasile! Iată textul Decretului prezidențial nr. 426 din 13 decembrie 1999:
După cum vedeți, Emil Constantinescu în acest Decret a invocat art. 105 și 106, al. 2 din Constituție. Să vedem ce conțineau acestea:
Ambiguitatea textului rezidă din faptul că art. 106, al. 2 face trimitere la situațiile în care încetează funcția de MEMBRU AL GUVERNULUI, prevăzute de art. 105: „în urma demisiei, a REVOCĂRII, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului”, fără să se țină cont de faptul că Primul-ministru este învestit de Parlament și, pe cale de consecință, tot Parlamentul, prin moțiune de cenzură, îl poate revoca.
Pentru că atunci Primul ministru Radu Vasile, deși i se retrăsese sprijinul politic al CDR, nu voia să demisioneaze, Emil Constantinescu a interpretat conținutul art. 106, al. 2 din Constituție în interesul de atunci al coaliției de guvernare, în loc să țină cont de intenția legiuitorului, chiar dacă acesta a omis să excepteze din art. 106, al. 2 mențiunea referitoare la revocare.
Această ambiguitate a textului Constituției din 1991 a fost îndreptată în Constituția din 2003, cînd nu numai că s-a introdus un nou alineat care spune explicit: „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”, ci s-a și precizat că REVOCAREA Premierului de către Președinte este exceptată dintre motivele pentru care acesta își poate pierde funcția:
Și în cazul lui Emil Constantinescu se pune întrebarea: era necesar ca Președintele să forțeze textul Constituției doar pentru că avea un interes personal și de partid în revocarea lui Radu Vasile? Evident, nu! Totuși, așa s-a întîmplat, fiind necesar ca, ulterior, textul Constituției să fie modificat pentru ca o acțiune ca a lui Emil Constantinescu să nu mai fie posibilă prin invocarea Constituției.
TRAIAN BĂSESCU: „VĂ CONSULT. V-AM CONSULTAT”
TRAIAN BĂSESCU a fost al treilea președinte post-revoluționar. După alegerile din 2004, el a inventat „soluția imorală”, implicîndu-se direct în formarea unei majorități, deși Constituția nu-i permite acest lucru, președintele fiind obligat doar să cheme la CONSULTĂRIpartidele, nu să poarte negocieri cu acestea, așa cum s-a întîmplat la Grivco, după cum avea să recunoască însuși Traian Băsescu:
Probabil că și azi Traian Băsescu crede că a procedat corect chiar dacă a încălcat Constituția, căci una este să chemi partidele la consultări pentru a afla dacă vreunul are negociată o majoritate parlamentară și alta este să implici funcția de Președinte al României în favoarea unui partid sau al unei alianțe care să formeze Guvernul!
De altfel, încălcarea Constituției de către Traian Băsescu a fost invocată și în cele două suspendări pe care le-a suportat în cele două mandate. Astfel, la cea de-a doua suspendare, cea din 2012, în materialul care a fost înaintat CCR, din cele șapte motive invocate de parlamentari, șase motive se referă tocmai la încălcarea Constituției! Iată-le:
1. A instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale
2. A încălcat repetat separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei
3. A uzurpat rolul premierului şi s-a substituit în atribuţiile Guvernului
4. A încălcat în mod repetat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
5. A abandonat rolul constituţional de mediator în stat şi în societate
6. A încălcat Constituţia spunând că nu numeşte premier USL chiar dacă obţine majoritate.
Tot în perioada mandatului lui Traian Băsescu a fost inventată AMNISTIA GENERALĂ a președintelui țării, ceea ce iarăși înseamnă încălcarea Constituției. Autorul acestei prostii a fost Daniel Morar, nimeni altul decît actualul judecător la Curtea Constituțională, pe atunci șeful DNA! Acesta a respins plîngerea formulată de avocatul Dan Chitic printr-o Rezoluție motivată astfel: „Referitor la răspunderea penală a Președintelui României, conform dispozițiilor constituționale, pe perioada mandatului, acesta poate fi cercetat doar în cazul în care ar comite infracțiunea de înaltă trădare”:
De atunci, toată lumea a acceptat tacit că Daniel Morar are dreptate și astfel s-a ajuns în mod inexplicabil la ideea că Președintele României are imunitate pe perioada mandatului, deși Constituția spune cu totul altceva, adică faptul că imunitatea unui Președinte este identică cu aceea a parlamentarilor, adică doar pentru declarațiile politice, cum prevede Constituția la art. 84, coroborat cu art 72, al. 1:
Pentru această invenție constituțională, Daniel Morar a fost răsplătit de Traian Băsescu cu numirea acestuia ca judecător la CCR.
Încurajat de faptul că întregul sistem juridic de la noi a acceptat tîmpenia lui Daniel Morar, președintele Băsescu a considerat că poate să-și bată joc de Constituție oricînd și n-a ezitat s-o facă inclusiv în fața plenului Parlamentului. Astfel, în 2012, atunci cînd a cerut organizarea Referendumului pentru 300 de parlamentari, s-a prezentat în fața aleșilor și, de la microfonul Parlamentului, a spus cu emfază: „Intenționez să convoc un referendum și, potrivit Constituției, trebuie să consult în prealabil Parlamentul. Considerați că v-am consultat”! O bătaie de joc mai mare împotriva parlamentarilor din partea Președintelui nu a mai existat, căci iată ce prevede Constituția României:
Așadar, Traian Băsescu a sugerat că dacă a spus „v-am consultat” a îndeplinit cerința constituțională prevăzută de art. 90! Cu toată batjocura sa la adresa aleșilor, nimeni n-a protestat, iar poporul s-a prezentat la Referendum și a votat propunerea Președintelui fără să ia în considerare încălcarea Constituției!
KLAUS IOHANNIS, GEACA ROȘIE ȘI LIVIA STANCIU
KLAUS IOHANNIS a preluat funcția de Președinte al țării de la Traian Băsescu și parcă i-ar fi promis că va duce pe cele mai înalte culmi încălcarea Constituției! În cazul lui Iohannis, Constituția a fost încălcată chiar din timpul campaniei electorale din 2014, cînd era subiectul unui dosar de incompatibilitate. Atunci, Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casației și Justiție, cea care a fost implicată direct în Cazul Rarinca, a decis ca dosarul de incompatibilitate să fie „rezolvat” după alegerile din 2014 și a dat termen de judecată 15 ianuarie 2015, cînd Iohannis era deja Președinte!
Ne-a spus chiar Traian Băsescu ce s-a întîmplat și, mai ales, care a fost motivația numirii Liviei Stanciu ca judecător la CCR la propunerea lui Iohannis (așa făcuse și el cu Daniel Morar): „Dînsa a fost numită în primul rînd pentru că i-a făcut două servicii majore lu Iohannis. Unu – nu l-a declarat incompatibil înainte de campania electorală sau chiar în timpul campaniei.”
Dar, episodul care va rămîne în arhiva istoriei ca una dintre cele mai mari încălcări a Constituției este cel cunoscut sub numele „Geaca roșie” din ianuarie 2017, cînd a apărut la un miting împotriva PSD:
Cu acest prilej, Klaus Iohannis avea să declare în fața camerelor de luat vederi: „Am venit în Piața Universității ca și miile de români, ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea săschimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept. Așa ceva nu se poate admite”.
Despre acest episod și despre legalitatea lui, îl cităm pe Cristian Tudor Popescu, unul dintre susținătorii lui Iohannis: „Nu s-a dus acolo decât pentru a cîștiga niște capital politic, niște încredere populară în zona aceasta a opoziției față de PSD. Dînsul poate să facă conferințe de presă la Cotroceni, poate să facă interviuri televizate, în care să își exprime poziția față de aceste ordonanțe. Mi se pare corectă această poziție, faptul că a cerut guvernului să renunțe la ordonanțe. Dar faptul că a venit și s-a frecat de mulțime îmbrăcat în geacă roșie, în seara asta, este un gest politicianist ieftin”.
De atunci, Iohannis n-a încetat să încalce Constituția prin numeroase declarații halucinante împotriva unui partid politic, deși textul constituțional îl obligă la echidistanță. Iată doar un exemplu, din declarația lui Iohannis de la Cotroceni din 24 noiembrie 2020, deci în campania electorală pentru alegerile din 6 decembrie 2020:
Iar aceasta este doar una dintre zecile de intervenții directe în viața partidelor, în care Iohannis s-a situat fățiș de partea unui partid, aruncînd invective împotriva altuia, ceea ce este contrar atribuțiilor sale constituționale!
În ciuda partizanatului evident al lui Iohannis, manifestat față de PNL, alegerile ce au urmat au dus la următorul scor: PSD – 28,9%, PNL – 25%, USR PLUS – 15%, AUR 9%. Potrivit Constituției, pentru că nici un partid nu a obținut majoritate absolută, Iohannis trebuia să desemneze candidatul pentru Prim-ministru în urma consultării cu toate partidele parlamentare:
Chiar dacă în Constituție nu se spune explicit că Președintele va nominaliza propunerea partidului clasat pe primul loc, este de bun simț interpretarea care spune că ar fi trebuit să încredințeze prima nominalizare pentru PSD, care a cîștigat aceste alegeri, și abia după ce acesta, în termen de 10 zile, n-ar fi demonstrat că are întrunită o majoritate care să susțină guvernul, putea să desemneze candidatul PNL!
Încălcarea repetată a Constituției de către toți președinții României a dus la încălcarea acestei legi supreme într-un stat de drept de către oricine. Așa s-a ajuns la situația de acum, cînd două partide, AUR și USRPLUS au depus o moțiune de cenzură împotriva guvernului Cîțu.
În acest caz, al moțiunii de cenzură, Constituția a fost realmente călcată în picioare, așa cum noi, în „Cotidianul”, am demonstrat din primul moment (https://www.cotidianul.ro/parlamentul-la-un-pas-de-incalcarea-constitutiei-si-a-propriului-regulament/). Iată prevederile Constituției și ale Regulamentului camerelor reunite:
Potrivit acestor două documente, calendarul moțiunii ar fi trebuit să fie următorul:
– vineri, 3 septembrie: depunerea moțiunii de cenzură
– miercuri, 8 septembrie: data limită la care moțiunea se prezintă în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului
– sîmbătă, 11 septembrie: data limită la care moțiunea de cenzură se dezbate și se votează în Parlament.
Cu toate acestea, nici astăzi moțiunea nu a fost votată în Parlament și asta dintr-un motiv care aruncă în aer ideea de constituționalitate: Congresul PNL! Foarte grav este faptul că președintele Iohannis n-a intervenit pentru respectarea Constituției. Din contră, pentru că dorește ca Florin Cîțu să fie ales președinte PNL fiind și Prim-ministru, a acceptat să fie implicată în această mînărie chiar și Curtea Constituțională, cu Livia Stanciu și Daniel Morar, despre care am scris mai sus, amînîndu-se astfel decizia CCR pînă după Congresul PNL!
Este de-a dreptul penibil ca un text constituțional să fie călcat în picioare de partidul de guvernămînt prin interpretarea hazlie a sintagmei „după trei zile” ca fiind și după zece ani, deși este clar că înseamnă „a treia zi”, adică după consumarea timpului necesar formulării punctelor de vedere pentru dezbatere!
CE SURPRIZE NE MAI POT OFERI PREȘEDINȚII ÎN MATERIE DE ÎNCĂLCAREA CONSTITUȚIEI?
După trecerea în revistă a acestor grave încălcări ale Constituției chiar de către toți președinții pe care i-a avut România după Revoluție, ați putea crede că nimic nu se mai poate întîmpla. Vă înșelați!
Mai este încă o prevedere constituțională care este la cheremul oricărui președinte al țării, una care a fost încercată, dar n-a fost niciodată dusă la capăt, deși toate partidele parcă se roagă de fiecare șef al statului s-o acceseze. Este vorba despre art. 89 din Constituție, care are titlul „DIZOLVAREA PARLAMENTULUI”:
Nu vă vine să credeți ce probleme constituționale pot izbucni din acest nefericit cuvînt „POATE”! În mod cert, legiuitorul a evitat să-i dicteze imperativ unui președinte să dizolve Parlamentul dacă două guverne nu pot fi învestite timp de 60 de zile, lăsîndu-i posibilitatea să mai încerce, astfel încît să evite cît poate alegerile anticipate și o criză de proporții.
Numai că, după buna noastră orînduială, oricînd, un președinte poate folosi sintagma „POATE” ca șantaj pentru parlamentari, amenințîndu-i că dacă nu votează al doilea guvern pe care și-l dorește, oricît de fantezist ar fi, el va dizolva Parlamentul. În acest fel, mulți dintre cei care abia au reușit să obțină mandatul de parlamentar nu vor risca să se întoarcă acasă, pierzînd banii investiți în campania electorală!
Pe baza acestui „POATE”, unui președinte i-ar putea trece prin cap să nominalizeze un cal, după modelul lui Caligula, care și-a făcut armăsarul senator! Nu rîdeți, că nu știți de ce este în stare un om ajuns în cea mai înaltă funcție în stat!
Și așa, e destul de trist că, din cei patru președinți pe care i-am avut, nici măcar unuia nu i-a trecut prin cap să respecte întru totul Constituția, ci toți au făcut tot ce le-a stat în putință să găsească vreo chichiță care să le permită s-o încalce.
Trist, dar adevărat: trăim de ani de zile într-o adevărată democrație prostocratică!
Sustine newsletterul Strict Secret ca sa poți citi constant lucruri serioase!
Se pregătește debarcarea lui Gabi Vlase, șeful SIE
Șeful Serviciului de Informații Externe, Gabriel Vlase, a zburat pe data de 12 septembrie cu avion privat la Baku, Azerbaijan, împreună cu adjunctul Ioan Octavian Brița pentru a urmări timp de trei zile Marele Premiu de Formula 1 din Azerbaijan, după cum rezultă din documentele de zbor (gendec) consultate de G4media.ro și martorilor oculari care i-au văzut pe cei doi la în tribunele de la Baku.
Potrivit documentelor de zbor, împreună cu cei doi șefi SIE au călătorit la Baku încă două persoane, a căror identitate va fi protejată. G4Media.ro a transmis în cursul săptămânii trecute o serie de întrebări Serviciului de Informații Externe, solicitând detalii despre costul călătoriei, numărul zborurilor private efectuate de SIE din ianuarie 2020 până în prezent și justificarea acestor zboruri. Potrivit surselor G4Media.ro, nu este primul zbor cu jet privat efectuat de șeful SIE, Gabriel Vlase.
Deși G4Media.ro nu a făcut nici o referire la calitatea celorlalte două persoane care au zburat la Baku împreună cu cei doi șefi SIE, Biroul de Relații Publice le-a deconspirat calitatea de ofițeri activi, ceea ce reprezintă o încălare ca legii.
SIE a invocat explicit calitatea de ofițeri activi a unor persoane aflate la bordul avionului pentru a determina G4Media.ro să nu publice informațiile de mai sus, sub amenințarea că ”aducerea la cunoștință publică a oricăror informații legate de activitatea SIE este interzisă” pe motiv că ”poate da naștere unor vulnerabilități cu atragerea de incidente de securitate și prejudicii grave la adresa misiunilor și vieții personalului nostru, aflat în serviciul patriei, ce își desfășoară activitatea în exterior”.
Informația pe larg
Pe data de 12 septembrie, un avion de tip Learjet 75 operat de Țiriac Airdecola la ora 8.49 dimineața cu destinația Baku. La bordul jetului privat se afla șeful SIE, Gabriel Vlase, însoțit de adjunctul său, Ioan Octavian Brița și de alte două persoane.
Marele Premiu de Formula 1 din Baku (Azerbaidjan) a avut loc în perioada 13-15 septembrie. Cursa propriu-zisă s-a desfășurat duminică, 15 septembrie. Pe 13 septembrie și 14 septembrie au avut loc sesiuni de antrenament deschise publicului, și tot sâmbătă, 14 septembrie, au avut loc calificările – și acestea deschise publicului.
Avionul privat a revenit de la Baku pe data de 15 septembrie și a aterizat pe aeroportul Otopeni la ora 15.10, potrivit datelor furnizate de colegii de la boardingpass.
Potrivit surselor din industrie, un astfel de zbor (durata 3, 5 ore) costă între 50 de mii și 70 de mii de euro.
Redăm mai jos integral răspunsul Serviciului de Informații Externe, transmis de Biroul de Presă redacției G4Media.ro:
”Apreciind activitatea dumneavoastră jurnalistică, avem convingerea că puteți face diferența între senzațional și activitatea de informații externe. Misiunile executate de Serviciul de Informații Externe se efectuează în baza unor criterii foarte bine stabilite și în urma unei analize de risc, iar deplasarea în exterior se asigură cu orice mijloc de transport care răspunde cerințelor de securitate, operativitate, protecție și anonimat.
Totodată, vă facem cunoscut că publicarea unui articol în care să nominalizați ofițeri activi ai Serviciului de Informații Externe încalcă prevederile legale privind protecția informațiilor clasificate, având în vedere că identitatea acestora este clasificată secret de stat (art. 9 din Legea nr. 1/1998; HG nr. 223/2013).
Asigurându-vă că activitatea Serviciului se desfășoară cu respectarea cadrului normativ în vigoare, vă rugăm să aveți în vedere că aducerea la cunoștință publică a oricăror informații legate de activitatea SIE este interzisă potrivit legii (art. 18 alin. (3) din Legea nr. 1/1998), având în vedere faptul că poate da naștere unor vulnerabilități cu atragerea de incidente de securitate și prejudicii grave la adresa misiunilor și vieții personalului nostru, aflat în serviciul patriei, ce își desfășoară activitatea în exterior”.
G4Media.ro subliniază că nu a avut cunoștință și nu făcut nici o secundă referire la calitatea de ofițeri activi SIE a celorlalte două persoane aflate la bordul avionului. Gabriel Vlase reprezintă conducerea civilă iar numele său este public, nu reprezintă nici un secret. Adjunctul Ioan Octavian Birta este general la vedere, nici aici nu avem de-a face cu vreun secret.
Deconspirarea calitatății de ofițeri activi a fost realizată chiar de către SIE în comunicarea cu G4media.ro, ceea ce reprezintă o încălcare a legii.
”Situaţiile în care identitatea unui ofiţer de informaţii externe (operativ) devine cunoscută/publică reprezintă deconspirări, iar consecinţele unor astfel de cazuri sunt fie trecerea persoanei în zona neoperativă (dacă deconspirarea s-a produs în împrejurări ce exclud culpa acesteia), fie aplicarea sancţiunilor corespunzătoare încălcării normelor legale”, se arată pe site-ul SIE.
Potrivit legii care reglementează activitatea SIE, ”Divulgarea, în orice mod, a datelor sau a informaţiilor care fac obiectul activităţii Serviciului de Informaţii Externe este interzisă şi se pedepseşte conform legii”.
Potrivit specialiștilor consultați de G4Media.ro, acest incident de securitate ar trebui analizat de către comisiile de specialitate din Parlament, care controlează activitata serviciilor de informații. Specialiștii consultați de G4Media.ro familiari cu funcționarea serviciilor secrete exclud posibilitatea ca șeful serviciului însoțit de adjunctul său să fi participat ”la o misiune operativă a serviciului”.
Aceste situații, au mai explicat sursele citate, sunt cu totul excepționale. Comisiile parlamentare de control ar trebui să stabiliească, în cazul de față, dacă șeful SIE a utilizat fondurile operative în interes personal.
Pe de altă parte, avocații consultați de G4Media.ro înainte de publicarea articolului arată că legea informațiilor clasificate 182/2002 prevede la art. 24 alin.5 următoarele: ”Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”.
Or, G4Media.ro chestionează în articolul de față o cheltuială de minim 50 de mii de euro realizată de conducerea SIE din bani publici aparent în interes personal. Azerbaijan Airline a lansat în luna iunie o cursă comercială pe ruta București – Baku în fiecare luni și joi, însă serviciul a fost scos în luna septembrie.
Guvernul a decis, în luna noiembrie, să suplimenteze bugetul Serviciului de Informații Externe (SIE) cu 3,2 milioane de lei, pentru „plata unor drepturi de natură salarială”. Suplimentarea s-a făcut din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului.
Cine este Gabriel Vlase, șeful SIE
Vlase a fost propulsat în spațiul public de un grup influent de politicieni și oameni de afaceri din Bacău, în special Viorel Hrebenciuc și Corneliu Iacubov, presa centrală dezvăluind că actualul director al SIE este finul celui din urmă.
De-a lungul timpului, Gabriel Vlase a fost subprefect al Județului Bacău, deputat timp de patru mandate, iar, din 2018, ocupă actualul post de la Serviciul de Informații Externe.
G4media.ro a scris în august 2023 că declarația de avere semnată de Gabriel Vlase la mijlocul lunii iunie indică faptul că noua soție, Ștefania Georgiana, este unică deținătoare a unui teren de 88,28 metri pătrați și a unei vile de 180 de metri pătrați, în Voluntari, ambele dobândite în acest an.
Tot în 2023, ea a moștenit o cincime dintr-un teren agricol de 801 metri pătrați situat în comuna băcăuană Săucești. Femeia mai deține un autoturism Toyota fabricat în 2019 și bijuterii în valoare de 6.000 de euro.
Soții Vlase au aproape 335.000 de lei și 184.561 euro în conturi deschise între 2005 și 2021. Documentul o menționează doar pe Ștefania Georgiana drept destinatar al cadourilor de nuntă: 150.000 de euro și 160.000 de lei.
La capitolul datorii sunt trecute sumele de 45.000 de euro către Constantin Vlase (frate) și 25.000 de euro către Liviu Claudiu Doroș, ultimul, asociat al actualului șef SIE într-o firmă și director general al Evergent Investments, fosta SIF Moldova. (Citește integral: Gabriel Vlase, a divorțat și s-a recăsătorit cu o doctorandă cu vilă în Voluntari. Darul de nuntă: 160.000 de euro și 150.000 de lei)
Context
SIE se numără printre instituțiile care au furnizat CSAT informații despre alegerile prezidențiale. Informațiile desecretizate de SIE și făcute publice de Administrația Prezidențială au fost considerate de experți ca fiind cele mai slabe din setul de documente prezentate de SRI, SIE, STS și Ministerul Afacerilor Interne. Vezi aici toate documentele desecretizate de CSAT.
Nu este singurul caz de la vârful statului român care apelează la jeturi private. Klaus Iohannis a zburat frecvent cu avion privat în deplasările externe. Ziariștii de la Recorder au solicitat în repetate rânduri detalii despre costurile acestor deplasări, însă Administrația Prezidențială a refuzat să răspunsă invocând secretizarea acestor informații.
Preşedintele Klaus Iohannis a efectuat, anul trecut, 34 de deplasări externe, care însumează cheltuieli de peste 41 de milioane de lei, conform unui răspuns transmis în decembrie 2023 la solicitarea agenției publice de presă Agerpres.
G4Media.ro a dezvăluit în exclusivitate cum liderii PSD Marcel Ciolacu, Sorin Grindeneanu și Alfred Simonis au efectuat în primăvara lui 2022 zboruri cu jetul privat închiriat de Nordis la Nisa, Paris și Madrid pentru a participa la Marele Premiu de Formula 1 de la Monaco sau meciuri din cadrul Champions League.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa