Opus nr. 319 - Poporule, de ce taci? De ce nu iesi in strada sa iti aperi demnitatea? A 7-a zi de dictatura.

Poporule, de ce taci? Pe tine nu te doare demnitatea?

Poate ca e doar perceptia mea. Poate ca e gresita. Desi port aparate auditive de ceva ani, caci mi-am pierdut foarte mult din auz datorita stresului, am senzatia dureroasa ca linistea din jur striga. O aud. E o liniste ce ninge peste Romania si care ma streseaza.

Asteptam ca poporul sa sparga linistea asta, sa se scuture de zapada lasitatii.

Cand colo, poporul suveran se distreaza. Pe Tik Tok, milioane de romani dau like la mizeria de mai jos: a fost meci de box intre un cretin cu par vopsit si o imbecila supraponderala, Floricia Dansatoarea:

Poporul are chef de caterinca:

În fiecare dimineață, când răsare soarele peste plaiurile României, ar trebui să ne trezim cu o întrebare care să ne ardă sufletul: ce am făcut noi, fiecare dintre noi, pentru a proteja această democrație fragilă pe care am câștigat-o cu prețul vieților unor curajoși în decembrie '89?

Câți dintre noi mai simt în piept flacăra demnității care i-a scos pe “strămoșii” noștri în stradă, care i-a făcut să înfrunte gloanțe și tancuri pentru dreptul fundamental de a trăi liberi?

Astăzi, când privim în oglinda sparta a istoriei, ce văd ochii noștri obosiți?

Văd un popor care a uitat să strige, care și-a pierdut vocea în vacarmul cotidian al supraviețuirii.

Un popor care și-a înlocuit demnitatea cu resemnarea, curajul cu acceptarea tacită, și speranța cu un fel de letargie colectivă care ne macină încet, dar sigur, macină fundamentele democrației.

Nu este vorba doar despre politică aici - este vorba despre esența noastră ca națiune, despre sufletul acestui popor care a supraviețuit secole de opresiune, care s-a ridicat mereu din cenușă precum pasărea Phoenix.

Suntem urmașii dacilor liberi și ai românilor care au luptat la Posada, la Rovine, la Călugăreni.

Stiu ca pentru unii astea nu-s argumente.

Suntem copiii celor care au făcut Unirea, celor care au luptat în două războaie mondiale pentru libertate și demnitate. Suntem nepoții celor care au înfruntat comunismul și securitatea.

Și totuși, astăzi tăcem.

De ce tăcem când vedem cum instituțiile statului, create să protejeze democrația, sunt folosite pentru a o submina?

De ce înghițim în sec când principiile constituționale sunt călcate în picioare sub pretextul "binelui public"?

De ce ne întoarcem capul când drepturile noastre fundamentale sunt erodate bucată cu bucată, precum valurile mării care ronțăie țărmul?

Democrația nu este un dat - este un proces continuu, o luptă permanentă.

Asta ne spun marii ganditori.

Si noi cum “luptam”? Tăcând?

Când s-a stins în noi această flacără a demnității?

Când am început să confundăm tăcerea cu înțelepciunea, și resemnarea cu maturitatea?

Când am ajuns să credem că "merge și așa" este o filozofie de viață acceptabilă pentru un popor care i-a dat lumii pe Brâncuși, pe Enescu, pe Eminescu? Ca pe oamenii astia nu ii putem ignora, AU EXISTAT, nu sunt povesti virtuale?!!

Trăim vremuri în care manipularea a devenit artă fină, în care adevărul este relativizat până la dispariție, în care principiile democratice sunt tratate ca simple sugestii, nu ca fundamente ale statului de drept.

Și în tot acest haos, noi tăcem.

Tăcem când justiția este transformată în instrument politic.

Tăcem când libertatea presei este sufocată sub presiunea economică sau politică.

Tăcem când drepturile noastre fundamentale sunt negociate în spatele ușilor închise.

Ce le vom spune copiilor noștri când ne vor întreba unde am fost când democrația avea nevoie de noi?

Ce le vom răspunde când vor dori să știe de ce am ales să fim spectatori pasivi la propriul nostru declin?

Cum le vom explica că am preferat confortul tăcerii în fața responsabilității de a ne apăra drepturile?

Istoria ne-a învățat că libertatea nu este niciodată oferită - ea trebuie cucerită și apoi apărată cu vigilență constantă.

Fiecare generație are datoria să lupte pentru ea, să o protejeze și să o transmită mai departe.

Nu este suficient să ne amintim de eroii trecutului - trebuie să fim pregătiți să devenim noi înșine apărători ai libertății când vremurile o cer.

Democrația română nu are nevoie de eroi morți - are nevoie de cetățeni vii, activi, implicați.

Are nevoie de voci care să se ridice împotriva nedreptății, de mințile care să gândească critic, de inimi care să bată pentru adevăr și dreptate.

Are nevoie de oameni care să înțeleagă că puterea nu rezidă în instituții, ci în voința poporului de a-și apăra drepturile.

Suntem într-un moment crucial al istoriei noastre.

Nu este vorba doar despre alegeri sau despre decizii politice - este vorba despre sufletul acestei națiuni, despre caracterul nostru ca popor. Este vorba despre ce fel de țară vom lăsa generațiilor viitoare: una în care domnește legea sau una în care domnește arbitrariul?

Una în care dreptatea este un principiu sau una în care dreptatea este o marfă de negociat?

Tăcerea noastră are un preț - și nu îl plătim doar noi, ci și copiii noștri, și copiii copiilor noștri.

Fiecare zi de tăcere din ultimele sapte ce au trecut de la Vinerea Neagra a Uciderii Democratiei este o cărămidă pusă la zidul care ne îngrădește libertatea.

Fiecare moment de indiferență este o victorie pentru cei care vor să transforme democrația într-o simplă fațadă pentru autoritate.

Ce s-a întâmplat cu spiritul acela românesc care a făcut posibilă Unirea?

Unde este curajul care a inspirat Revoluția din ‘89?

Unde este demnitatea care ne-a făcut să înfruntăm tancurile cu piepturile goale?

Nu au dispărut - sunt încă aici, în adâncul sufletului nostru, așteptând să fie trezite.

Este timpul să ne amintim că democrația nu este un spectacol la care suntem simpli spectatori - este o responsabilitate pe care o avem fiecare dintre noi.

Este timpul să înțelegem că tăcerea noastră este complicitate, că pasivitatea noastră este permisiune tacită pentru cei care vor să ne fure drepturile.

Avem instrumente democratice - haideți să le folosim.

Avem dreptul la protest pașnic - haideți să-l exercităm.

Avem libertatea de exprimare - haideți să o folosim pentru a spune adevărul.

AVEAM puterea votului - ne-au ciordit-o.

Si noi avem pliscul inchis, mestecam “spiritul Sarbatorilor”, in fapt, ne-am umplut gura cu coliva morala de la parastasul Romaniei.

Nu este suficient să ne plângem în fața televizoarelor sau să ne vărsăm frustrările pe rețelele sociale.

Trebuie să acționăm, să ne organizăm, să ne facem vocile auzite în mod constructiv și democratic.

Trebuie să arătăm că suntem un popor demn, conștient de drepturile sale și hotărât să și le apere.

România are nevoie de noi acum.

Nu de lamentările de mâine? nu de resemnare, nu de acceptare pasivă.

Hai sa fiu penibil in continuare, asa cum ar zice progresistii, si sa va amintesc cdoar versurile astea ale lui Coșbuc:

“N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!”

Este timpul să simțim din nou acest foc în vine, să ne trezim din letargia care ne-a cuprins și să ne ridicăm vocile pentru apărarea democrației.

Nu este vorba despre stânga sau dreapta politică aici. Nu este vorba despre un partid sau altul. Este vorba despre principii fundamentale care strapung politica de partid - este vorba despre dreptul nostru fundamental de a trăi într-o societate liberă și democratică.

Fiecare generație are momentul său de încercare, clipa sa de adevăr când trebuie să decidă ce fel de societate vrea să fie.

Acesta este momentul nostru de grea incercare.

Aceasta este provocarea noastră.

Ce alegem să facem în acest moment va defini nu doar prezentul nostru, ci și viitorul copiilor noștri.

Va defini nu doar ce fel de țară vom fi, ci și ce fel de popor suntem.

Va arăta dacă mai avem în noi acea demnitate care ne-a definit ca națiune de-a lungul istoriei.

Poporule român, trezește-te!

Nu lăsa ca demnitatea ta să fie călcată în picioare.

Nu permite ca drepturile tale să fie negociate în spatele ușilor închise. Nu accepta ca democrația să devină doar un cuvânt gol, lipsit de substanță.

Este timpul să ne ridicăm vocile. Este timpul să arătăm că suntem un popor viu, conștient și demn. Este timpul să demonstrăm că lecțiile istoriei nu au fost în zadar, că sacrificiile înaintașilor noștri nu au fost degeaba.

Așadar, te întreb din nou, poporule: de ce taci? Pe tine chiar nu te doare demnitatea?

PS: Se pare ca nu sunt singurul jurnalist sau român care simte asta. Aveti mai jos si alte voci.

---

Jurnalista Sorina Matei - imperiala in aceste zile

“Ei vor să conducă represiv România prin inducerea falsă a fricii:

frica de ruși,

frica de legionari inventați,

frica de mercenari,

frica de război,

frica de stare de urgență…

Frica este elementul comun și cheia lor. Asta au făcut mereu sistemele represive.

Inducerea fricii, prin inventarea a tot felul de spaime propagate de televiziunile lor plătite din banii voștri.

Dar să știți că, atunci când se întâmplă asta și când statul reacționează astfel, adevărul este în altă parte.

Adevărul este că LOR le este frică.

Le este frică de votul oamenilor.

Le este frică de drepturile românilor.

Le este frică de faptul că oamenii gândesc.

Le este frică că românii nu sunt proști.

Le este frică de reacția oamenilor.

Le este frică de proteste.

Observ că sunt din ce în ce mai multe apeluri la protest. Dacă vreți să protestați, protestați. Nu vă fie frică. Pentru că ei exact asta vor.

Mitingurile, demonstrațiile și orice alte întruniri pașnice sunt libere și sunt garantate de Constituție.

Țările libere și democrațiile funcționează pe Constituție, pe drepturile oamenilor și pe voturile lor suverane, nu pe fricile lor false și inventate”.

Hai sictir

de Mirel Palada, sociolog

România a intrat în UE în 2007, alături de Bulgaria. Tot alături de Bulgaria, a fost acceptată în Schengen de-abia în 2025. La distanță de 18 ani. Nici o altă țară n-a trebuit să aștepte atît, aproape 20 de ani, pentru a fi primită în Schengen.

18 ani. O generație care a primit din partea țărilor vestice dispreț și tratament discriminatoriu. Noi le-am dat resursele și utilitățile și ne-am pus preș capitalului străin. Ei și-au bătut joc de noi, ne-au tratat de slugi.

Croația a intrat în UE în 2013. La șase ani după România și Bulgaria. Și a fost primită în Schengen în 2023, doi ani înaintea noastră. În loc de 18 ani, au așteptat 10. Datorită tratamentului preferențial primit din partea Austriei.

Aceeași Austrie care a luat de la noi pădurile și petrolul pe gratis. Plus poziția privilegiată a Raiffeisen în sistemul bancar românesc. Bunăstarea unei întregi țări obținută pe seama coloniei România.

Nici imperiul habsburgic n-a supt din Transilvania sute de ani cît a supt Austria din România în ultimii 20 de ani.

Și acuma vor să le fim recunoscători că, în cele din urmă, au catadicsit să ne dea voie în Schengen, după 18 ani de bătaie de joc.

Într-un Schengen cvasi-anulat de controalele interne rutiere la granițele principalelor țări vestice: Franța, Germania, Austria, Olanda, Danemarca, Suedia.

O bătaie de joc care se perpetuează de mai bine de o generație. Generația noastră, de care și-au bătut joc cum au vrut ei. Au anulat democrația ca să intrăm în Schengen. Și vor recunoștință de la noi.

Hai sictir, cristoșii mamilor voastre de nemernici...

O săptămână de la lovitura de stat

de Dan Diaconu

A trecut o săptămână de când un nemernic, pompos numit președinte, împreună cu o gașcă de dubioși - intitulată Curtea Constituțională - au dat o crâncenă lovitură de stat într-o țară în care oricum asta era bomboana de pe colivă. În țara în care educația e o operațiune psihologică de spălare pe creier, în care sistemul de sănătate e cea mai rapidă cale către cimitir și în care justiția a ajuns sinonimul nedreptății și arbitrarului, confiscarea încă unui drept, cel la vot, se înscrie firesc în ceea ce putem deja numi „parcursul european al României”.

Rânjind precum un asasin în fața cadavrului care se răcește, Plăvanul ne-a declarat ieri că „vrem o țară ca afară”. Din precarul bagaj lexical pe care-l deține, a reușit să repete șablonul cu care serviciile de specialitate au spălat creierul unora care habar n-au de lumea în care trăiesc. E simplu să fii uimit de Europa, dar în momentul în care te trezești, simți că ți-ai luat o palmă violentă peste obraz. Simți un fel de amețeală în timp ce negura ți se ia de pe ochi.

Eram acum vreo câțiva ani la Torino așteptând să intrăm la Baratti&Milano, când m-a abordat un chinez întrebându-mă ce-i cu cafeneaua asta. Și uite-așa, dintr-o vorbă în alta, am sfârșit prin a ne luat o masă de patru, schimbând de la opinii generale, impresii diverse. Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost dilema soției chinezului: „Nouă, în general, ne place Europa, venim din când în când aici, dar nu am reușit să vedem ceva făcut acum, care să ne uimească!”. De-aici discuția a luat o traiectorie extrem de interesantă.

Am început prin a le explica faptul că asta e o veche boală a Europei, văzută încă de pe vremea lui Dostoievski și chiar înainte de el. Pentru rușii de atunci, Europa era practic un cimitir, o zonă muribundă care trebuia salvată. Și, culmea, rușii se vedeau în situația de a o salva de la moarte. Ascultându-mă, chinezul a rămas surprins, spunându-mi că exact asta era și opinia lor, aceea că Bătrânul Continent este o ruină care arată sublim. A continuat cu o observație din Confucius, în ceea ce privește „fiul cel bun”: „Observă aspirațiile fiului în timp ce tatăl lui e în viață și urmărește acțiunile sale după ce tatăl său și-a dat duhul. Acesta poate fi socotit un bun fiu dacă timp de trei ani după moartea tatălui, continuă felul de a fi al acestuia”. Mi-a plăcut observația sa și, mai ales modul în care intuise ruperea Europei de tradiție. Și, arătându-mi către superba Galleria Subalpina, pe unde treceau niște schimonoșenii îmbrăcate grotesc și sumar, a citat din nou din Confucius: „Călăuzit prin edicte și restrâns prin pedepse, poporul nu va ști să se se ferească de pericole și nici nu va avea rușine. Călăuzit de virtute și restrâns de rituri, poporul va avea rușine și va ști să se îndrepte”. Atunci s-a făcut liniște, iar eu am simțit nevoia să mă retrag pentru a medita la bicerinul meu, spunându-i în final chinezului că trebuie să ținem legătura. Iată puterea întâlnirilor întâmplătoare.

Chestiunea remarcabilă pe care trebuie s-o vedem în Europa este paradoxul său: nu-i nici vie, nici moartă. E un moroi, o fantomă, pe care trebuie s-o eviți și să nu te lași cuprins de vrăjile sale. Vrem o țară ca afară? Așa să fie oare? Vrem o țară în care Barnevernet-ul să ne confiște copiii pentru a-i plasa în familii homosexuale, eventual cu apucături pedofile? Vrem o țară în care politica de educație a copiilor să fie acaparată de pedofili, în care copiii de grădiniță să fie duși obligatoriu la mitingurile LGBT? Vrem o țară în care totul să fie șlefuit pe-afară, iar în interior să fie o mizerie crâncenă? Românii care fac sacrificii enorme muncind în putregaiurile acelea de țări s-au prins care-i problema și de aceea vor să-și recapete țara, să și-o ia înapoi pentru a putea să revină. Știu că România e o țară stricată și știu că ea e din ce în ce mai stricată de către cei care pretind că o repară. România de acum e mai rău decât România lui Ceaușescu. Ne-au adus într-un comunism mascat care se dovedește și extrem de tiranic!

Cum tot suntem în prag de iarnă, aveți habar că peste tot, fostele măsuri de „economisire” a energiei nu mai sunt acum dictate de conflictul din Ucraina, ci de așa-zisa „schimbare climatică”. Italia e împărțită în șase zone dintre care în două zone e interzis să-ți pornești echipamentul de încălzire pe timp de iarnă indiferent cât de frig e afară. E interzis, înțelegeți? În niciuna dintre zone nu ai voie să ai în casă mai mult de 21 de grade pe timp de iarnă și, în fiecare zonă, cu excepția celei mai friguroase - zona F - nu ai voie să ții echipamentul de încălzire tot timpul în funcțiune. În zona E - care la noi ar fi echivalentul benzii cuprinse între Craiova și Arad - ai voie să ții centrala pornită doar maxim 11 ore pe zi! Înțelegeți nebunia? Pe banii tăi, NU AI VOIE! Halal democrație!

Doar că Italia nu e singura țară. Elveția are măsuri similare statutând că temperatura maximă din locuințe trebuie să fie între 20 și 21 de grade, cu recomandarea de a o ajusta până la 19 grade! În Germania i-au lovit total, statutând că pentru încălzire trebuie folosită energia regenerabilă în proporție de 65%. Și uite-așa, tot ce înseamnă centrală pe gaz este ilegal, cu toate că pe moment, pentru a se evita un scandal, nu se spune pe față asta. Cert este că temperatura medie a locuințelor berlineze este de 19.4 grade! În Franța temperatura interioară recomandată în timpul iernii este între 18 și 19 grade.

Acum, dacă nu ești din zona comunistă a României, adică din Bucureștiul ceaușist, unde neomarxiștii țin în picioare un sistem de încălzire ale cărui performanțe probabil că duc temperatura interioară chiar și sub valorile recomandate de europeni, te crucești când afli ce aberații devin legi în civilizata Ioropă. Păi cum să stai la 19 grade când românul s-a obișnuit la 23-24 de grade? Ce să facă, să tremure iar de frig ca pe vremea lui nea Nicu?

Românii care lucrează în afara țării s-au prins de minciună și au înțeles pe pielea lor ce-i cu „țara ca afară”. Au înțeles ceea ce merge, dar, mai ales, au înțeles minciuna care guvernează acele țări. De-aceea vor schimbarea. Știu că nu va conveni multora, dar românii care sunt în afara țării, într-o oarecare măsură, au fost izgoniți din țară! Aceasta e realitatea. Trebuia să se scape de ei pentru ca o gașcă ilegitimă să-și facă de cap aici! Iată realitatea crudă. Dacă ar fi ceva ce mi-aș dori, ar fi pornirea imigrației inverse: românii care acum sunt aiurea să vină în țară pentru a pune umărul la eliminarea mafiei cocoțate la vârful statului și la definitivarea unei țări a românilor, nu a celor care fură pentru ei, dar mai ales pentru alții!

A trecut o săptămână de la lovitura de stat, de când mafia jigodiilor a urinat pe voturile românilor. Ați văzut „actorul statal” incriminat, luat cu potera și trimis la cremenal? Nu, doar acțiuni de intimidare, de punere a pumnului la gură, de arestat oameni pentru ca ulterior „să vedem noi ce ascunzi”. Ilegitimul stat român mai are puțin până când să spună că alegerile au fost suspendate deoarece le ieșise lor în urină că „legionarii” - adică ăia care au fost în Legiunea Străină Franceză - puneau la cale manifestări după suspendarea alegerilor. Fraților, suntem de râsul curcilor!

Vreau să vă spun ceva. După tot circul pe care l-am văzut pe televiziunile de stat - toate, cu mici excepții, sunt de stat, întrucât sunt întreținute cu bani de la stat! - devine clar că NU EXISTĂ NICIO PROBĂ CARE SĂ-L INCRIMINEZE PE GEORGESCU! O spun apăsat, ca să priceapă toată lumea. Ăsta e secretul „hainelor cele noi ale împăratului”: NU EXISTĂ PROBE! La șapte zile după circul așa-zis juridic, probele refuză să apară. De ce? Pentru că nu există. Procurorii se fac de rahat. Arestează oamenii nevinovați, îi bagă 24 de ore la pușcărie, după care instanțele se văd nevoite să-i pună în libertate pentru că NU EXISTĂ PROBE! În timpul acesta, Georgescu e hăituit și se caută să i se faulteze dispozitivul de securitate pentru ca vreun îndoctrinat trimis de criminalii statului paralel să-l intimideze sau poate chiar să-l elimine. Care-i vina lui Georgescu? E una singură: nu face parte dintre insideri!

Trebuie s-o spun apăsat. Sunt două chestii care deranjează teribil și nu trebuie dezvăluite. Prima e războiul din Ucraina, unde jegurile globaliste ne vor intrați înainte de numirea lui Trump, iar cea de-a doua e situația finanțelor țării. Cele două chestiuni sunt legate ombilical. Treaba cu războiul am mai spus-o și se vede limpede că merge înainte. Ieri, cele două legi propuse de Ministerul Apărării au ocupat poziția 1 și 2 în agenda Guvernului, dar, la finalul ședinței, în comunicatul de presă, purtătorul de cuvânt le-a prezentat mai spre sfârșit, la și altele, astfel încât să nu ne prindem. Proști ne mai cred!

Partea cea mai flagrantă și cea pentru care s-a anulat scrutinul ține însă de o chestiune mult mai spinoasă, care-i grupează pe cei uniți la ordin în așa-zisa alianță pro-europeană. Despre ce e vorba? Despre bani, dragii mei, despre extrem de mulți bani! Încă de la ilegitimul băsescu, statul român cheltuiește sume uluitoare într-un mod absolut ilegal. Pe șleau, se fură porcește. Mai țineți minte împrumutul luat de la FMI de băsescu? A fost ilegal deoarece nu a fost trecut prin Parlament. Așadar, băsescu, pe persoană fizică, ne-a împrumutat pentru a impulsiona gradul de îndatorare al României. De atunci țara nu și-a mai revenit, intrând pe această spirală nefastă a îndatoririi. De ce ne-am împrumutat? Pentru că așa a dictat un oficial - dovedit ulterior corupt - de-al unei bănci austriece. România a făcut datorie de stat pentru a servi drept paravan unor probleme strict private de-ale băncilor. Și, la fel de treptat, rezervele care fuseseră puse chezaș, s-au întors la băncile mamă, în timp ce noi am plătit cu bani de la stat datorii private. Oameni buni, e vorba de 20 miliarde de dolari!

Însă asta e o nimica toată peste dosarul „Ucraina”. Dacă noi acum am ajuns la un deficit bugetar de 9% din PIB, acesta este un efect direct al ajutoarelor care se dau Ucrainei pe căi absolut obscure. E posibil ca nota totală de plată a României să depășească 20 mld. $ de la începerea conflictului. Cum au fost dați acești bani? Cu japca! Când s-a cedat bateria Patriot am înțeles că s-a căutat să se dea o „aparență legală” transferului făcut în sfidarea întregii opinii publice. De altfel, au fost mai mulți oficiali care au refuzat să semneze fără o aparență legalitate. Altfel și ăla s-ar fi dat pe șest. Cum să dai așa, fără remușcare, un echipament pe care l-ai plătit cu bani grei? Însă povestea cu bateria Patriot e doar vârful aisbergului. Ce s-a întâmplat cu muniția sovietică existentă în depozitele noastre de muniție? Mai e acolo? Ce s-a întâmplat cu avioanele MIG trecute artificial în stare de nefuncționare? Mai sunt pe undeva? Ce s-a întâmplat cu armamentul vechi, dar utilizabil din dotarea armatei române? Ce s-a întâmplat cu motorina din rezervele de stat? Sunt numeroase întrebări. Nu ați văzut pe nicăieri acte legale pentru transferurile efectuate de România către Ucraina. Totul s-a făcut într-un mod absolut ciudat, obscur, care nu are suport legal. În timp ce autoritățile noastre bagă capul între urechi, diverși observatori externi spun că România a contribuit cel mai mult la efortul de război al Ucrainei. Stați puțin că treaba, dacă se dovedește, devine infracțiune pe față. Polonezii au donat tancuri moderne Ucrainei și o groază de echipament de ultimă oră. Păi dacă noi îi depășim, înseamnă că e ceva foarte putred în toată afacerea.

Înțelegeți de ce e periculos Georgescu? De fapt nu el,ca persoană fizică, ci și tu, cel care citești acum rândurile de față. Pune-te în situația în care, printr-un accident, ai deveni președinte. Te-ai mânji să acoperi întreaga structură de corupție care a făcut posibilă șubrezirea financiară a României și amenințarea ca ea să devină parte a războiului? Desigur că n-ai face asta, ba, mai mult, ai da totul pe față și ai cere organelor să ancheteze. Doar că schema de corupție e imensă și nu doar la nivel local. Ea se ramifică, având rădăcinile la Bruxelles și Washington. Este posibil să se descopere că nulitățile de la Comisia Europeană au eliberat fonduri europene din PNRR României pentru a fi transformate în armament către Ucraina. La fel în ceea ce privește împrumuturile contractate de România din SUA. E un scandal cât casa, care ar cuprinde întreg Occidentul. Iată de ce toți vorbesc pe aceeași limbă. Și iată de ce se dorește împingerea României în război: doar un război ar șterge toate aceste dovezi de înaltă trădare. Acum înțelegeți miza?

Văd că sistemul deja ilegal aflat la putere în România se regrupează. Vor să-l propună pe politicianul-cârpă Antonescu drept candidat al așa-zișilor Europeni, iar lui Ponta îi pregătesc o falsă dizidență, căutându-se cățărarea lui pe așa-zisul val suveranist. Asta vor să ne livreze: două nulități, goale de conținut, care știu să spună aceleași slogane într-un mod mai credibil. Pentru nulitatea Antonescu - ăsta e singurul politician care m-a păcălit și pe care îl urăsc visceral! - luptă televiziunile cunoscute ale sistemului, iar pe Ponta îl pregătesc așa-zisele televiziuni dizidente, precum RTV. Da, acel RTV, cu patronul, chipurile, refugiat politic în Serbia! Vă dați seama ce circ, prin asta vor să-i păcălească inclusiv pe românii care au poziție pro-rusă în conflictul ucrainean, dar și să-i învinețească cu ură pe ăia de pe la UM-urile de presă! Și uite-așa, sistemul își pregătește alegerile în care să candideze al lor cu al lor. Vă mai lăsați păcăliți de o asemenea farsă?

Închei aici repetându-vă evidența: a trecut o săptămână de la lovitura de stat și publicul nu a luat la cunoștință de existența vreunei probe referitoare la amestecul Rusiei în alegeri. De ce? Pentru că, pur și simplu, nu există nicio probă! TOTUL E NARAȚIUNE PENTRU PROȘTI!

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa