Opus nr. 321 - 7 nume pentru Cotroceni. Fac eu primul pas, fiindca politrucii se coifosesc. Ai si alte propuneri? Hai sa le aratam partidelor ca nu suntem prosti

Nota: Putini din putinii mei abonati platitori au renuntat recent la abonament reprosandu-mi ca de ce nu l-am sustinut pe CG. Le-am spus idiotilor asa:

• ca abonamentul platit inseamna sustinerea mea ca jurnalist. daca aleg sa imi beau banii sau sa imi iau Lamborghini, nu e treaba nimanui. idem, daca imi dai 49 de lei pe luna, nu inseamna ca sunt “lautarul” tau media sa iti “cant” cum vrea urechea ta sa auda

• Strict Secret e un spatiu care IMI apartine. Unde intrati ca sa vedeti si “altceva”. Nu trebuie sa fim de acord unii cu altii.

• De aia presa nationala a virat spre banul politicului. Si de aia is putini ca mine ramasi. Fiindca multi romani nu ii respecta si sprijina pe jurnalistii adevarati care trec testul timpui si al demnitatii. Vorba aia, din multi dintre voi se fac audientele pentru Insula Iubirii.

• vreti analize si investigatii semnate de mine? vreti sa va aduc aici si alte opinii ale unor oameni destepti? incetati sa imi dati sfaturi, fiindca, va spun sincer, NU ma intereseaza. aveti tot felul de pareri: ca de ce mai scriu buruienos, ca de ce nu tin cu nu stiu cine, ca dracu ca lacu’: NU ma intereseaza sfaturile voastre, daca credeti ca sunt ingamfat, n-aveti decat. am destule ingrijorari ca roman, ca sa ma incarc cu parerisme.

Mai jos, una dintre ele: ce presedinte vrem sa avem?

În aceste zile, foarte ciudate și foarte apăsătoare, Istoria ne-a deschis o mică fereastră termopan de oportunitate prin gaura careia am putea, în sfârșit, ca țară, să urcăm poporul pe următoarea treaptă a bunăstării morale, că la capitolul bunăstare materială lucrurile nu stau foarte rău.

Peisajul se prezintă așa: partidele clasice n-au avut chef să se reformeze timp de 35 de ani și, chiar dacă au luat un șut în coaie de la popor acum două săptămâni, nu vor să renunțe sub nicio formă la vechiul canon de a face politică, nu vor să integreze oameni curați, deștepți, educați, ne propun doar lepre și jeguri morale.

De celalaltă parte, cele două noi partide noi (sic!) USR și AUR au reușit atât de repede, în doar câțiva ani, să se murdărească cu unsoarea comportamentală a partidelor clasice, încât au sporit neîncrederea românilor în ceva mai bun.

Vedem bine în aceste zile asta: USR acționează în aceste momente ca o adolescenta ajunsă prea repede la menopauza politică, refuzând nu numai intrarea la guvernare, ci chiar prezența de onoare la negocieri.

Atât au înțeles rahații ăia isterici de la USR din perdaful primit de la români.

AUR, în schimb, a suferit o tăiere inexplicabilă de penis politic, pitindu-se după ceața istoriei și dezamăgindu-i pe români prin lipsa de erecție politică. Când George Simion, liderul AUR, spune că îl susține pe Călin Georgescu la președinție e ca și cum vecinul meu, Marinică, care o nevastă frumoasă și lăptoasă, l-ar chema pe domnul Diman de la etajul cinci să-i cocoșească nevasta de față cu el, în timp ce se uită toti trei la meciul FCSB-Dinamo.

Lipsa de respect a politicienilor se perpetuează fix în aceste zile în actul impardonabil și nesimțit de a lălăi constituirea Parlamentului și formarea Guvernului. Azi-mâine se împlinesc două săptămâni și parlamentarii n-au reușit nici măcar să depună jurământul, nu mai discutăm de constituirea comisiilor, formarea unui Guvern, audierea miniștrilor, etc, etc.

Tuturor politicienilor le convine situația de față: lui Iohannis îi convine haosul fiindcă stă mai mult în luxul de la Cotroceni, iar partidelor le convine ciorba asta informă pentru că, în înfumurarea lor, clasa politică crede că poporul va uita cele trei decenii de nesimțire și că furia oamenilor va trece.

În tot acest peisaj grotesc, era imposibil să nu apară ariviști demufați de la ciolan în trecut sau oportuniștii de ocazie.

Eduard Hellvig, fostul șef al SRI, parfumează presa plătită cu flatulențe media din care reiese că el, securistul, e singura speranță la un viitor mai bun.

Crezând că am uitat cum se trezea la 12 la amiază după partidele de poker pe bani pe care le făcea ca președinte PNL, crezând că n-am văzut cum a dormit ca un măritat pe banii nevestei Adina Vălean ani de zile la Bruxelles, Crin Antonescu și-a refăcut apariția pe plaiurile mioritice cocoșind în stânga și în dreapta interviuri din care cucurigeste că a rămas viril politic, deși seamănă tot mai mult cu un martalog cu pungi de un leu sub ochi care e bărbat numai după ce ia Viagra.

În fine, ițit dintre colacii de piscină roz bonbon sub formă de inorogi curcubei, Mesia cel netuns, Nicușor Dan, se aburcă peste maldărul de căcat uscat al politicii românești, strigând tare că e trimisul lui Dumnezeu deși, Little Nick se închină doar la icoanele găurite ale unor dumnezei mai mici precum Soroș și imbecilul rusofil, Matei Păun.

Se pune problema dacă România, ștergându-se la cur cu actuala clasă politică, ar avea pe bune de unde să aleagă o listă scurtă de prezidențiabili nu decenți, nu onorabili, ci senzaționali, chiar dacă cu tușele imperfecțiunii umane.

Nu am veleități CTP-iste și știindu-mi lungul nasului, chiar dacă e mare, îndrăznesc azi să pun pe masă șapte nume de români care, cel puțin pe mine, nu m-ar face de rușine dacă ar ajunge la Cotroceni și mi-ar reprezenta țara.

Nu mă interesează părerismele muzicii politicianiste, gen că un candidat la Cotroceni trebuie să fie notoriu, trebuie să știe politică, că tre’ să fie ultra impecabil.

Dacă tot vorbim de vremuri grele și dacă tot le trăim și dacă partidele ar vrea cu adevărat, nu doar declarativ, să se unească în a susține oameni cu ștaif la Cotroceni, atunci ar trebui să se gândească la lista de mai jos.

Vă rog să adăugați în comentarii și dumneavoastră alte propuneri, asta e ideea, să dezbatem și să conchidem împreună care ar fi cele mai bune variante

Propunerile de mai jos nu reprezintă un top al preferințelor mele și le lansez aleatoriu așa cum îmi vine:

1. Dragoș Damian, actualul CEO al producătorului de medicamente Terapia.

Este unul dintre cei mai admirați și mai vechi în branșă CEO pe care îi are România. Un tip care a muncit în calitate de dirijor numai multinaționale de top din industria pharma, reușind ceva ciudat pentru tipologia unui CEO de multinaționale: să promoveze produsele fabricate în România, să insiste săptămână de săptămână timp de 25 de ani pentru ca România, prin guvernanții săi, să nu renunțe la investițiile în producție. Este unul dintre cei mai preluați manageri de către presa românească, care îi publică săptămânal articolele, articole din care reiese nu numai că are un spirit critic, dar că acest spirit nu este distructiv, ci constructiv. Damian amendează, dar vine cu soluții și, cel puțin din scrierile sale, chiar dacă în viața profesională e manager rece de multinațională, îmi dă impresia că e sută la sută om de stânga.

Dacă e să-l luăm la bani mărunți, nu știu dacă se scarpină în nas după ce mănâncă sau dacă se uită la telenovele, dar știu că, în calitate de CEO, a făcut mereu profituri consistente pe la toate fabricile pe care le-a condus. Iar faptul că „a livrat” ne arată ceva și despre felul în care își vede și își realizează obiectivele. Foarte disciplinat și muncitor, poate și pentru că oamenii îl pot vedea adeseori alergând kilometri în șir pe străzile Clujului, atunci când se află în oraș, Damian poate fi „furat” de politicul românesc fiindcă are deja peste 25 de ani de „CEO”-ială și poate fi convins să schimbe placa.

2. Daniel David, rectorul Universității Babes Bolyai.

Nu are sens să vă spun ce CV are omul ăsta, pot să vă spun că, înainte de a ajunge rector la UBB, s-a remarcat ca cercetător și profesor încă de la o vârstă foarte fragedă pentru cutuma academică.

Spre deosebire de Dragoș Damian, Daniel David pare progresist în abordare, etichetă pe care i-au pus-o niște comentatori clasici cărora nu le-a convenit că, sub mandatul lui, UBB a căpătat ȘI voce, implicându-se decisiv în dezbateri publice importante.

Într-un interviu pe care l-a acordat recent în revista Q Magazine, Daniel David se declară însă un liberal clasic, mai de centru-dreapta și cred că nu minte când ni se dezvăluie astfel.

Revenind la ceea ce îi contestă unii ca atitudine, exact acesta este motivul pentru care eu îl propun pe această listă scurtă și anume faptul că a înțeles, și a și dat curs ideii, că UBB, una dintre cele mai prestigioase universități, dacă nu cea mai cea din țară, este un Stâlp al Cetății României și nu poate rămâne doar o clădire pe harta țării.

Daniel David a fost în calitate de rector al UBB nemilos și tranșant în multe chestiuni din ultimii ani care au frământat România. În mod constant, prin interviurile sale, care au făcut milioane de vizualizări, ca și Dragoș Damian în articolele sale, Daniel David a făcut radiografii importante ale țării și națiunii, dar nu într-un mod elitist-intelectualist, nu pe o muzică îngâmfată. Haina pe care a îmbrăcat-o Daniel David a fost aceea a unui rector angajat social și, spre deosebire de experiența tristă a profesorului Emil Constantinescu, consider că Daniel David ar fi și el o opțiune excelentă pentru lista scurtă a prezidențiabililor României fiindcă are „la mansardă” nu numai cărți citite, ci și mașina de tocat a zgârciurilor realității.

3. Ciprian Păun, avocat

Ciprian Păun este foarte cunoscut în Cluj-Napoca, atât prin succesele sale în calitate de avocat, cat și prin activitatea sa de speaker și om al cetății. Provine dintr-o familie reputată de profesori, are o familie superba. O să spuneți că un prezidențiabil ar trebui să aibă notorietate națională, eu vă spun că n-a fost nevoie de părerea voastră când ați pus la Cotroceni un idiot de primar din Sibiu.

Spre deosebire de Iohannis, Păun este un liberal de tip clasic, cu un puternic imprimeu umanist, un intelectual desăvârșit și un analist impecabil al vulnerabilităților societății românești.

Incredibil de muncitor și de ambițios în a-și atinge obiectivele, Ciprian Păun este una dintre nestematele umane din sutele de personalități superbe rămase nedescoperite în România, fiindcă politicul nu a avut niciodată nevoie “înăuntru” de oameni deștepți și integri, de oameni muncitori care n-au chef să ciordească, de oameni care iubesc România cu adevărat, ci doar de vampiri patriotarzi.

4. Dan Șucu, om de afaceri, patronul Mobexpert și al clubului de fotbal Rapid București.

O, câte SMS-uri voi primi de la cunoscuții mei prin această propunere. Cum mi se vor arăta pozele cu el de acum câteva luni de la nu știu ce întâlniri „secrete”. Cum mi se va spune că în spatele lui stă nu știu cine și nu știu ce. La drept vorbind, nu sunt intim cu Șucu, am dat o singură dată mâna cu el, demult, un contact fizic de 4 milisecunde și cam atât.

Îl propun pe această listă din mai multe motive, toate sunt aprecierile mele pentru că am creionat cu mintea mea cine sau ce este în spatele acestui om de afaceri, nu din pozele de paparazzi: stă o carieră de antreprenor român care a supraviețuit fără derapaje timp de 25 de ani și care nu a fost implicat în niciun fel de rahaturi penale sau imorale.

Recentele lui apropieri de mediul politic nu fac decât să ne arate că Dan Șucu chiar își dorește să intre în joc, ceea ce nu poate fi decât admirabil, dar e ceva de mi-a dat ghes să-l pun pe această listă și să nu vi se pară superficială abordarea mea, fiindcă l-am privit și urmărit cu toți ochii minții, de-a lungul implicării sale în reînvierea clubului Rapid si asa mi-a venit ideea de a-l aseza pe aceasta lista.

Comportamentul lui de acolo mi-a dat mie măsura felului în care este croit acest om: a avut coaie să intre într-o mocirlă absolut infectă care este fotbalul românesc, o mocirlă care a ucis mulți alți temerari, a investit constant și gradual, asumându-și greșeli pe care inerent le faci din lipsă de experiență sau lovindu-te de ciorditorii fotbalului românesc. Și-a băgat degetele în jarul aproape stins al Rapidului, a luat în palmă o ultimă scânteie care mai vibra și a suflat în ea până a făcut o adevărată vâlvâtaie, resuscitând când nimeni nu mai credea un Spirit.

Și-a păstrat decența comportamentală cu foarte mici ieșiri în decor într-un fenomen sportiv în care mitocănia și ciobănismele sunt filozofia curentă, s-a dovedit atipic de răbduliu cu performanțele echipei ce încă se lasă așteptate, înțelegând că nu poți „găti” oțel la foc de paie, că ai nevoie de cărbuni încinși pentru a forja succesul.

5. Dacian Palladi, consultant

Omul asta e din Oradea, un intelectual absolut special, de o vivacitate a minții cum rar găsești.

L-am cunoscut acum 25 de ani când, chiar la o vârstă tânără, era consilierul de bază al primarului Petru Filip din Oradea. În timp, a reușit să devină confidentul și strategul multor oameni de afaceri bihoreni și creatorul de carieră al multor politicieni de acolo. Ca să puteți „vizualiza” mai bine cine e, a fost creatorul din spatele carierei politice a lui Ilie Bolojan și a ocupat chiar și funcția de city-manager pe când Bolojan era primar. În ultima vreme, Dacian Palladi a avut multe apariții televizate din care transpare și apetitul său, mascat elegant, de a se implica în viața României.

Este un personaj si, deopotrivă, o personalitate. Un om care și-a asumat fățiș principiile și alegerile.

Este, ceea ce românii numesc la modul cel mai urât, „pocăit”, dar Dacian este un creștin care propovăduiește iubirea de Dumnezeu la modul cel mai curat, fără mizerii habotnice.

Dacian Palladi este mason. Nu mă puneți să zic de ce rit și de câte grade celsius (hahhaa) dar este curatorul singurului muzeu al Masoneriei din România și un om care a încercat mereu să fie portavocea fraților săi în masonerie atunci când aceștia se acopereau cu mantia învolburată a secretomaniei.

Dacă ar fi să metaforizez creierul lui Palladi, aș spune că seamănă cu un atlet de pentatlon, fiindcă Palladi poate să și arunce sulița, să și lupte, să și alerge și să și înoate prin complicata realitate a societății.

6. Ciprian Mihali, directorul Departamentului de Filozofie din cadrul Facultății de Istorie și Filozofie a UBB.

Mihali este, pe lângă un profesor eminent, pe lângă un intelectual lipsit de scrobeala galgaitoare a mediului universitar, un om de o inteligență emoțională aparte, un creier cum nu sunt multe în România.

Puteți să-i căutați textele fiindcă are contribuții în presa națională, are interviuri, are o inexplicabilă aderență la partidul REPER, dar nimeni nu este perfect, nici chiar subsemnatul care a condus filiala PSD a județului Cluj, în speranța deșartă că o va curăța de influența negativă a clubului de la Cluj.

Mihali nu este un profesor doctor de sertar, nu este un grof academic care ține cârnațul de Pleșcoi cu penseta, ci este un cetățean care nu face de rușine această țară.

7. Răzvan Orășanu

Este economist român cu școli înalte, fost președinte AVAS în cabinetul Tăriceanu, adică acum 18 ani, poza de mai jos nu e “reala”, a incaruntit.

Răzvan Orășanu este pentru mine un cetățean special al acestei țări. Nu îl cunosc personal și,pentru că eu lucrez cu cuvintele, atunci cand nu cunosc fizic un om, sunt înclinat să il analizez daca e cazul, prin felul in care scrie, prin prisma cuvintelor sale, fiindcă, în timp, prin RMN-ul minții mele, pot să îmi dau seama foarte repede ce fel de coloană vertebrală are autorul/omul.

Răzvan Orășanu a avut prestații impecabile peste tot pe unde a lucrat, dar prin luărilee de poziție din ultimii ani, mi-a dovedit, cel puțin mie, o epidermă morală rarisimă pentru nivelul actual al dezbaterilor publice din România. Ca și ceilalți de pe lista mea, Orășanu nu s-a sfiit să amendeze în ultimii ani problemele sistemice ale societății românești și a fost ignorat, evident, cu mitocănie de clasa politică din ultimii ani.

Vedeți bine dragii mei că, dacă ne apucăm să căutăm cu adevărat prin dulapurile României, este imposibil să nu găsim și oameni deosebiți, meritorii.

Ei au fost însă sechestrați de tupeul politrucilor români care au închis accesul adevăratelor valori la conducerea României. Au închis ușile și au înghițit cheia.

Sunt convins că și voi puteți genera nume și să completați lista mea.

Sunt convins și că clasei politice o să i se rupă de demersul meu. Mă doare în cot.

Am făcut această listă pentru demitatea mea și pentru voi, fiindcă cred că este unul din rarele momente când putem băga noi pe gâtul politicului doctoria izbăvitoare a viitorului României.

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa