Opus nr. 322 - Ca Musk in fundul României. Dezvaluire-soc de la ANAF: PNL a plătit o campanie care l-a promovat masiv pe Călin Georgescu pe TikTok. Colapsul moralității sociale în România

Ca Musk in fundul României

Presa românească facturista s-a emoționat la vederea unui retweet (sau cum se numește acum redistribuirea pe platforma X) dat de cel mai bogat om din lume, Elon Musk, vizavi de situația alegerilor anulate din România.

Elon Musk a reacționat pe rețeaua X cu privire la anularea alegerilor prezidențiale din România. Miliardarul se întreabă retoric cu privire la acest subiect, comentat anterior de un realizator tv, Mario Nawfal.

Distribuind această postare pe contul său oficial, Musk a scris : „Cum poate un judecător să anuleze alegerile și să nu fie considerat dictator?”.

Știți părerea mea despre anularea alegerilor de către CCR, pe care o consider un atentat la adresa democrației.

Dar chiar cred ca ar trebui sa ne doară in cur de părerile lui Elon Musk despre România câtă vreme băiatul asta e un gambler autist, un bolnav moral, un attention whore care se bagă ca musca in cacao in orice, chiar daca nu se pricepe.

Musk este un om de afaceri cinic si vorace. A făcut averea pe care o are prin privilegii fiscale enorme primite de la Statul american si infleuntand bursele fără sa facă o zi de pârnaie. E treaba lui Trump ca a ales sa bage in guvern un om de afaceri, si nu un politician. Totuși, e SUA! Dar nu e treaba noastră sa ascultam vorbele lui Musk si sa picam pe spate de la ele. Aaaa, poate ca era altceva daca însuși Trump scria chestiile astea pe pagina sa de Facebook. Dar Trump nu s-a exprimat nicio secunda pe subiect. Si, din câte îmi aduc aminte, el este președintele ales al SUA, nu Trump jr. si nu Musk.

In plus, MA DERANJEAZA enorm faptul ca am ajuns o tara de rahat si in privința asta: ca au ajuns papagalii de politicieni sa se plângă altora.

A fost Lasconi prima proasta care a făcut asta, apoi a fost Călin Georgescu, diliul. Chiar si in seara asta, după retweetul lui Musk, Georgescu s-a apucat sa se smiorcăie către miliardarul american rugându-l sa intervină, sa spună “mai departe”, “Mai sus”, ca un tocilar cu furuncul pe frunte care vrea sa ajungă sa pârască la domnu’ director!

Mi-e sila de asemenea oameni.

Si încă una mica despre Musk:

Elon Musk şi-a anunţat susţinerea faţă de Partidul Alternativa Pentru Germania (AfD, extremă dreapta).

Daca voi vreți sa va înflăcărați la poveștile unui bolnav psihic ca Musk care, ajuns la butoane, scoate pe gura așa ceva… e fix problema voastră.

---

Colapsul moralității sociale în România: Cum am ajuns aici

de Liviu Alexa

În ultimele decenii, România a traversat transformări sociale și economice profunde care au afectat în mod fundamental țesutul moral al societății.

Suntem în budă. Din budă mai ieși daca chiar vrei, se pare insa ca noi ne-am blocat singuri ușa.

Această analiză își propune să exploreze cauzele, manifestările și consecințele acestui fenomen complex, precum și potențialele căi de redresare.

Rădăcinile istorice ale crizei morale

Fundamentele actualei crize morale își au originea în experiența traumatică a perioadei comuniste. Regimul totalitar a distrus sistematic valorile tradiționale și structurile sociale care asigurau coeziunea morală a societății românești.

Prin politicile sale represive, statul comunist a cultivat tot ce e mai rău posibil in societatea românească si astăzi găsim “rezultatele” acestor politici:

- Dubla măsură morală: În perioada comunistă, dubla măsură morală însemna să spui una în public și alta acasă pentru a supraviețui. La serviciu sau la școală trebuia să lauzi partidul și pe Ceaușescu, să participi la ședințe și să aplauzi, chiar dacă în realitate urai sistemul. Acasă, în familie sau cu prietenii de încredere, puteai să-ți exprimi adevăratele păreri.

Oamenii învățau de mici să aibă două fețe: una "oficială" pentru autorități și una reală pentru cei apropiați. Ascultau Europa Liberă pe ascuns, spuneau bancuri politice doar între prieteni și își învățau copiii să nu vorbească la școală despre ce se discută acasă. Era un mod de a te proteja într-un sistem în care sinceritatea putea să te bage în închisoare.

- Neîncrederea generalizată între oameni: În comunism, neîncrederea între oameni era la ordinea zilei. Nu știai niciodată cine e turnător la Securitate - putea fi vecinul, colegul de muncă sau chiar un prieten apropiat. Părinții își învățau copiii să fie prudenți și să nu vorbească despre familie cu străinii.

Oamenii evitau să-și spună părerile reale despre regim chiar și celor pe care îi cunoșteau de mult timp. Când cineva critica sistemul, ceilalți se temeau că ar putea fi o capcană, un test de loialitate. Turnătoria era răsplătită cu privilegii, așa că mulți alegeau să devină informatori.

Această frică și suspiciune constantă a distrus relațiile normale între oameni și a lăsat urme adânci în mentalitatea românilor, care se văd și astăzi în lipsa de încredere în ceilalți și în instituții.

- Deteriorarea relațiilor interumane autentice: in comunism, relațiile dintre oameni au devenit din ce în ce mai artificiale și mai superficiale. Pentru că toți trăiau cu frică și suspiciune, era greu să dezvolți prietenii adevărate. Chiar și în grupurile de prieteni apropiați, oamenii erau mereu cu garda sus, temându-se să nu spună ceva ce ar putea fi folosit împotriva lor.

Familiile erau și ele afectate - părinții nu puteau fi complet sinceri cu copiii lor, de teamă că aceștia ar putea spune ceva la școală. Relațiile între colegi erau dominate de competiție pentru favoruri și resurse limitate, nu de colaborare autentică.

Lipsa încrederii și nevoia constantă de a te preface au făcut ca mulți să se simtă singuri chiar și în mijlocul altor oameni. Această deteriorare a legăturilor sociale sincere a lăsat răni adânci în societatea românească.

- Pierderea reperelor etice tradiționale: valorile morale tradiționale au fost răsturnate complet. Ce era considerat înainte corect și cinstit - cum ar fi sinceritatea, credința în Dumnezeu sau ajutorarea aproapelui - a devenit periculos sau interzis.

Pentru a supraviețui, oamenii au fost forțați să accepte comportamente pe care înainte le considerau greșite: minciuna, furtul de la stat, turnătoria. Copiii erau învățați la școală că partidul e mai important decât familia sau biserica.

Această confuzie morală, unde răul devenea necesar iar binele era pedepsit, a distrus busola etică a multor generații. Efectele se văd și azi în atitudinea "descurcă-te cum poți" și în ideea că a fi cinstit înseamnă a fi prost.

Vine tranzitia, vine ca sa te ia

Perioada de tranziție post-comunistă din România a amplificat traumele sociale moștenite în loc să le vindece.

Privatizările netransparente au creat o nouă "elită" îmbogățită prin metode dubioase. Foștii nomenclaturiști și cei conectați la putere au acaparat active valoroase ale statului la prețuri derizorii, prin scheme elaborate. Acest jaf organizat a transmis mesajul că succesul în noua societate se bazează pe relații și comportament neetic, nu pe muncă cinstită. S-a normalizat ideea că hoția și corupția sunt căi acceptabile de îmbogățire.

Prăbușirea sistemului de protecție socială a lăsat milioane de oameni vulnerabili. Dispariția subvențiilor, creșterea prețurilor și inflația galopantă au dus la sărăcire masivă. Sistemul de sănătate și educație s-au degradat dramatic, iar pensionarii și categoriile defavorizate au fost abandonați. Această dezangajare a statului a distrus încrederea în instituții și a amplificat sentimentul de nesiguranță.

Dezindustrializarea și șomajul au devastat comunități întregi. Închiderea marilor combinate și fabrici a lăsat orașe și regiuni fără perspectivă economică. Milioane de oameni și-au pierdut nu doar locurile de muncă, ci și identitatea profesională și demnitatea. Mulți au fost forțați să emigreze sau să se descurce prin economia informală.

Polarizarea extremă a societății a creat prăpastii sociale greu de trecut. În timp ce o minoritate se îmbogățea spectaculos, majoritatea populației se lupta cu sărăcia. Această divizare a generat resentimente profunde și a distrus coeziunea socială. Clasa de mijloc, care ar fi putut echilibra societatea, s-a format cu greu și rămâne fragilă.

Aceste procese au consolidat comportamentele disfuncționale dezvoltate în comunism: neîncrederea în ceilalți, lipsa solidarității, disprețul față de lege și etică, și credința că doar "descurcăreții" pot prospera.

Manifestările actuale ale crizei morale

În prezent, colapsul moralității sociale se manifestă prin mai multe fenomene îngrijorătoare:

1. Corupția sistemică

Corupția a devenit un mod de operare normalizat la toate nivelurile societății. De la micile "atenții" oferite în sistemul medical până la marile scheme de fraudare a banului public, comportamentele corupte sunt validate social și reproduse transgenerațional. Această normalitate a corupției erodează încrederea în instituții și subminează fundamentele statului de drept.

2. Degradarea relațiilor sociale

Se observă o atomizare accelerată a societății românești, manifestată prin:

- Scăderea empatiei și solidarității sociale

- Creșterea agresivității în spațiul public

- Polarizarea extremă a dezbaterilor

- Deteriorarea relațiilor de familie și comunitare

3. Criza valorilor

Asistăm la o confuzie profundă în privința valorilor fundamentale:

- Succesul material a devenit principalul criteriu de evaluare socială

- Competența și meritele reale sunt devalorizate

- Educația și cultura sunt marginalizate

- Comportamentele antisociale sunt glorificate în mass-media

---

Vinovații pentru criza morală

Avem si vinovați pentru tot ce trăim azi:

Sistemul educațional

Școala românească nu mai reușește să își îndeplinească rolul formativ în plan moral:

- Programele școlare nu acordă suficientă importanță educației morale și civice

- Profesorii nu mai reprezintă modele morale pentru elevi

- Violența și bullying-ul în școli sunt în creștere

- Plagiatul și frauda academică sunt fenomene răspândite

Mass-media și rețelele sociale

Mediul informațional toxic contribuie la degradarea morală prin:

- Promovarea modelelor negative și a succesului facil

- Răspândirea dezinformării și teoriilor conspirației

- Cultivarea scandalului și senzaționalului

- Amplificarea discursului urii

exemplu: Antenele lui Voiculescu.

… adica nu poți sa o bagi pe Sosoaca minut de minut pe audiență Antena 3 sau Antena 1 cu tot ce face si zbiară:

… si apoi sa te dai lovit ca nu o mai bagi.

Criza leadership-ului moral

Toți idiotii plâng după Ceaușescu, mulți îl regreta in nici 10 ani de la plecarea sa pe Basescu, o sa vedeți ca in maximum doi ani o sa avem cretini care o sa zică: “Ce bun a fost Iohannis!”.

România suferă de o lipsă acută de lideri morali autentici care să ofere modele pozitive de comportament, sa promoveze valorile etice fundamentale, sa inspire încredere și speranță.

Daca aveți chef, mai dați o data scroll la poza de mai sus cu Becali in Parlament.

Mda, ăștia suntem.

Consecințele sociale ale colapsului moral

• În plan demografic

- Emigrația masivă, în special a tinerilor educați

- Scăderea natalității și îmbătrânirea populației

- Dezintegrarea familiilor tradiționale

- Creșterea numărului de copii abandonați

• În plan economic

- Dezvoltare economică sub potențial din cauza corupției

- Investiții străine descurajate de lipsa predictibilității

- Perpetuarea economiei informale

- Risipa resurselor publice

• În plan social

- Creșterea inegalităților sociale

- Deteriorarea coeziunii sociale

- Radicalizarea discursului public

- Scăderea încrederii în instituții

Este esențial să înțelegem că această criză morală nu este inevitabilă sau ireversibilă. Există resurse de speranță în:

- Reziliența dovedită istoric a poporului român

- Exemplele pozitive din comunități locale

- Activism civic în creștere în rândul tinerilor

- Presiunea externă pentru reformă și modernizare

Schimbarea morală pozitivă este posibilă, dar necesită:

- Asumarea colectivă a problemei

- Voință politică reală

- Implicare civică susținută

- Perspectivă pe termen lung

Viitorul moral al societății românești depinde de capacitatea noastră de a reconstrui încrederea si solidaritatea.

Întrebarea esențială si tipic românească este:

facem noi asta sau “băgăm un om” sa facă asta?

ANAF a descoperit într-un control după anularea alegerilor prezidențiale că una dintre cele mai importante campanii pe TikTok a lui Călin Georgescu a fost plătită de către PNL

Te doare bila! Dezvăluirea de presa din seara asta este incredibilă si ne arată ce tară vraiște avem!

ANAF a descoperit în aceste zile că „acțiunea de campanie Echilibru și Verticalitate, de pe pe TikTok, a fost plătită din banii Partidului Național Liberal”, conform unei surse confidențiale a jurnaliștilor de la Snoop, la curent cu rezultatul cercetării ANAF.

Informația din titlu a fost confirmată pentru jurnaliștii Snoop care au realizat ancheta din discuțiile și corespondența purtată chiar cu firma angajată de PNL, Kensington Communication, care a gândit campania. Firma a plătit 130 de influenceri cooptați pe platforma FameUp, dar susține că numele campaniei a fost schimbat fără voia firmei sau a partidului. Astfel, firma plătită de PNL spune că „hashtag-ul ales de compania noastră a fost #echilibrusiseriozitate, acesta fiind schimbat în platforma FameUp, fără implicarea noastră, în #echilibrusiverticalitate”.

---

O “românească” marca Grindeanu

Poate vi s-a întâmplat si vouă sa nu puteți decola la timp fiindcă avionul in care va aflați a trebuit sa aștepte niște parlamentari romani întârziați care voiau musai sa ajungă acasă. Eu am pățit-o de mai multe ori.

Dar o chestiune ca asta de mai jos nu am auzit. E noua.

O noua românească marca Grindeanu.

Pasagerii zborului TAROM RO608 Timișoara - București care urmau să zboare în seara zilei de duminică, 15 decembrie 2024, au fost informați, după mai multe amânări, că vor zbura spre capitala României abia în seara zilei de luni, 16 decembrie 2024.

Totuși, printre pasagerii care erau pe acest zbor se aflau și mai mulți politicieni, potrivit surselor BoardingPass, iar aceștia ar fi dat câteva telefoane după ce au primit SMS cu amânarea zborului pentru ziua următoare.

Ca prin minune, la o oră după reprogramarea pentru a doua zi a zborului, TAROM a modificat din nou zborul și, într-un final, pasagerii au ajuns în aceeasi seară la București.

BoardingPass confirmă că zborul TAROM RO608 Timișoara - București era inițial programat să fie operat cu ATR 72-500 (YR-ATI), însă avionul a zburat toată ziua cu întârziere, iar apoi planurile de zbor pentru zborurile RO607 București - Timișoara și RO608 Timișoara - București au fost anulate.

Ulterior, după ce TAROM s-a răzgândit, compania a depus noi planuri de zbor, iar cele două rotații vor fi operate cu un ATR 72-600 (YR-ATM), cu o întârziere de peste cinci ore.

Pasagerii au primit voucher în valoare de 40 de lei pentru mâncare și băuturi, iar pasagerii au cuvinte de laudă pentru angajații TAROM de la Timișoara.

ATR-ul 72-600 înmatriculat YR-ATM ar fi trebuit să opereze în seara zilei de duminică, 15 decembrie 2024, zborurile dintre București și Suceava.

Însă, din cauza faptului că a fost trimis la Timișoara pentru politruci, zborurile dintre București și Suceava și dintre București și Iași din seara zilei de duminică, 15 decembrie 2024, au fost operate cu Boeing 737-700NG (YR-BGF) și au fost comasate: București - Suceava - Iași - Suceava - București.

Poate nu știați, 5 din cele 14 avioane din flota TAROM îs “răcite”

ℹ️ Cinci din cele 14 avioane din flota TAROM sunt indisponibile:

---

Bătaie de joc: CFR Călători pierde la un ban diferență licitația pentru 13 trenuri Alstom

Doamne, Iisuse, când o sa scăpăm de jegosi si de corupți?

Autoritatea pentru Reforma Feroviară atribuie al doilea Contract de Servicii Publice (CSP) licitat către Interregional Călători, operatorul privat câștigând operarea celor 13 trenuri Alstom (din care unul de rezervă) la un nivel al compensației cu doar un ban (0.04%) sub cea cerută de CFR Călători. Simplă potrivire? se întreabă colegii de la Club Feroviar.

Ciudățenia licitației BRM este că oferta INTERREGIONAL a fost mai bună decât cea a CFR Călători cu un singur ban la tren-km. Valoarea compensației unitare exprimată în lei/tren-km cerută de operatorul privat din Cluj a fost de 24,98 lei. Totodată, ARF a acceptat și nominalizat cu statut de rezervă, oferta societății CFR Călători, la valoarea compensației unitare exprimată în lei/tren-km de 24,99 lei.

Totul pare a fi o împărțire „frățească” a ramelor electrice între operatorul de stat și cel privat după ce primul lot a fost câștigat de către CFR Călători. Reamintim că în noiembrie Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) a publicat în transparenţă decizională proiectul de decizie a preşedintelui ARF pentru aprobarea încheierii actului adiţional nr.1 la contractul de servicii publice atribuit CFR Călători, în vederea intrării în operare (începând cu 15 noiembrie 2024), a trenurilor electrice RE-IR1 Alstom Coradia pe ruta de circulaţie Bucureşti Nord-Ploieşti Vest-staţiunile de pe Valea Prahovei-Braşov, se arată într-un document publicat pe site-ul ARF.

---

OCCRP - cea mai mare rețea de jurnaliști de investigații a ASCUNS ca a primit finanțări din partea SUA

Daaa, presei românești de tip Recorder, Hotnews, G4Media le-a scăpat faptul ca OCCRP, “marea” rețea de jurnaliști ELITISTI de investigații din care face parte si Rise Project in România a ascuns ca a halit cașcaval puturos de la americani.

• Potrivit unei investigații lansate în ianuarie 2023, Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), organizație de jurnalism de investigație, a ascuns amploarea legăturilor sale cu guvernul SUA.

  Rise Project, ancheta asta nu o publicati?

  

  Washingtonul asigură aproximativ jumătate din bugetul OCCRP, deține drept de veto privind numirile personalului cheie și finanțează investigații care se concentrează, în primul rând, pe Rusia și Venezuela.

  Aceste constatări ridică întrebări cu privire la independența și obiectivitatea jurnalismului OCCRP. Raportul de investigație „The hidden links between a giant of investigative journalism and the US government” este semnat de Yann Philippin (Mediapart) și Stefan Candea.

  Ștefan Cândea a participat la co-fondarea Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație și a OCCRP. După ce a lansat investigația asupra OCCRP și după ce a invitat să se alăture proiectului și alte patru organizații media - Mediapart (Franța), Drop Site News (SUA), Il Fatto Quotidiano (Italia) și Reporters United (Grecia) - radiodifuzorul public german NDR (Norddeutscher Rundfunk) a decis, în cele din urmă, să renunțe.

  Potrivit documentelor obținute de Mediapart, decizia NDR de a închide ancheta a fost luată după ce jurnalistul american Drew Sullivan, cofondatorul OCCRP, a făcut presiuni asupra conducerii NDR și a adus acuzații false împotriva jurnaliștilor radiodifuzorului implicați. Parteneriatul dintre NDR și OCCRP a fost suspendat în septembrie 2023.

De aia prefer eu sa fiu lup singuratic. Fiindcă știu cine e in spatele Rise si cine e in spatele Recorder.

---

Renumărarea voturilor: autopsia unei mârșăvii politico-jurisdicționale

de Liviu Avram

Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a dispus renumărarea voturilor la turul întâi al alegerilor prezidențiale, astfel că acum suntem în măsură să autopsiem cu acuratețe cadavrul lăsat în urmă de CCR.

Un prim aspect care trebuie remarcat este că hotărârea nu s-a bucurat nici pe departe de unanimitatea care a fost clamată în comunicatele Curții. Există două opinii disidente, ale judecătoarelor Simina Tănăsescu și Iulia Scântei, care aduc numeroase amănunte de culise privind modul în care a fost judecată această cauză.

Așadar joi, 28 noiembrie, CCR a luat în dezbatere cererea candidatului Cristian Terheș de anulare a alegerilor prezidențiale. Terheș invoca mai multe motive, dar singurul luat în seamă de Curtea Constituțională a fost acela care spunea că voturi exprimate pentru Ludovic Orban (retras din cursă) ar fi fost atribuite Elenei Lasconi.

Singurele „dovezi” prezentate Curții erau trei perechi de procese verbale, în care se vedea că, în urma unor rectificări legale, un număr de voturi dispăreau din dreptul lui Ludovic Orban - dar nu treceau la Elena Lasconi, ci la alți candidați.

În acea primă ședință, judecătorii au decis, cu unanimitate, să amâne cu 24 de ore pronunțarea verdictului. Totodată, CCR a dispus ca în acest interval de timp Biroul Electoral Central să dispună renumărarea voturilor din toate secțiile de votare, deși știa că fizic aceasta este o imposibilitate.

Rațiunea pentru care toți judecătorii au fost de acord cu amânarea cauzei cu 24 de ore, așa cum reiese din opiniile disidente, era aceea că în aceeași zi urma să aibă un alt eveniment important: președintele convocase faimoasa ședință CSAT în care a analizat fraudarea alegerilor prin implicarea unor agenți statali sau non-statali externi. Iar judecătorii au vrut să vadă în ce măsură constatările din CSAT ar fi adus elemente noi în cauza cu care erau investiți.

În plus, data limită impusă de lege pentru validarea turului întâi era vineri, 29 decembrie, deci amânarea nu ar fi afectat în niciun fel calendarul electoral. În opinia judecătoarelor disidente, cererea lui Terheș trebuia respinsă fie pe 28, fie pe 29 noiembrie, pentru simplul fapt că aceasta nu era nici motivată, și nici nu aducea vreo probă în susținerea fraudării alegerilor.

Cu toate acestea, majoritatea CCR decide vineri să amâne din nou verdictul, pentru luni, 2 decembrie – adică până după alegerile parlamentare. În comunicatul emis în acest scop CCR nu mai spune dacă a fost unanimitate, dar acum vedem bine că nu: ambele judecătoare disidente s-au opus bulversării calendarului electoral și au cerut respingerea cererii cel mai târziu vineri, 29 noiembrie.

Un alt aspect bizar în această hotărâre este modul în care Curtea s-a raportat la cerința legală că „cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se sprijină”. La alegerile prezidențiale din 2009 și 2014, în fața unor contestații similare formulate de Mircea Geoană și Monica Macovei, CCR a înventariat cu atenție, în motivare, fiecare capăt de acuzare, a evaluat soliditatea probelor și abia apoi a dispus sau a respins renumărarea.

În cazul de față, judecătorii CCR au luat de bune alegațiile lui Terheș fără a efectua minime verificări și au dispus renumărareea doar așa, ca să fie siguri. Citez: „Curtea a dispus această măsură pentru înlăturarea oricăror îndoieli cu privire la corectitudinea alegerilor antereferite”.

Mai aflăm din opiniile disidente un lucru tulburător: CCR nici măcar nu trebuia să ceară clarificări de la Biroul Electoral Central. Întreaga documentație a alegerilor era deja la CCR, fijnd trimisă acolo de către BEC, în vederea validării alegerilor.

Rezultă de aici că judecătorii CCR nu aveau nevoie de motive și dovezi privind fraudarea alegerilor, ci doar de un pretext ca să amâne validarea primului tur până după alegerile parlamentare. Și Terheș le-a furnizat acest pretext.

Dovadă că luni, 2 decembrie, au sistat renumărarea, fără să mai aștepte rezultatul final, și au respins cererea lui Terheș. Tot cu unanimitate, dar nici nu se putea altfel: toți au fost de acord că cererea trebuia respinsă, diferențele au fost în ceea ce privește momentul: vineri sau luni.

Așa se face că alegerile parlamentare s-au derulat sub incertitudinea finaliștilor la prezidențiale, activul PSD a rămas mobilizat de speranța că Marcel Ciolacu va prinde în cele din urmă finala, și totuși partidul a reușit cel mai slab scor din istorie: 22%. Un scor derizoriu, obținut cu un preț uriaș: compromiterea încă o data a Curții Constituționale.

Adăugăm la asta alte două decizii CCR care au lucrat în favoarea PSD: scoaterea din cursă a Dianei Șoșoacă, în speranța că umflă scorul lui Geroge Simion și-l trimite în finală cu Marcel Ciolacu, și anularea întregului scrutin prezidențial în afara intervalului în care se putea face acest lucru, pentru a-l readuce pe Ciolacu în joc la masa verde.

Sunt prea multe și într-un interval prea scurt de timp ca să-și mai facă cineva iluzii privind locul și rolul Curții Constituționale în arhitectura statului roman. Așa stand lucrurile, pentru că tot se negociază acum majorități în Parlament, ar trebui ca toate celelalte formațiuni politice să ia seamă la adevăratul procent pe care îl are PSD: 22% + Curtea Constituțională.

Să tot faci politică așa…

Un moment superb din viata noastra, acum opt ani

Videoclipul de mai jos a strâns pe Tik Tok peste 800 000 de vizualizări.

Dovada: numărul considerabil de vizualizări s-a strâns in 4 zile. Adică a fost viral. Sigur ca e un moment simpatic cu mine si nevastă-mea, un moment rar. Dar e exact ce se caută pe Tik Tok, conținut creativ.

Concluzia: Tik Tok este un fenomen. Politicienii si securiștii nu îl prea înțeleg. Dumele ca va fi interzis in Europa rămân dume. In SUA nu va mai fi interzis, ca nu e bou Trump sa facă asta, a înțeles foarte bine ca Tik Tok si X au ucis televiziunile americane si presa online din SUA.

---

Doamne, cat de frumos!

De la 145 de milioane de kilometri departare, o noapte martiana incredibila, imagini furnizate ieri de NASA de la roverul ce bantuie suprafata planetei Marte:

---

Un pisoi adorabil de ciocuș

---

Echipa Trump. 1 Sistem contra 1 om. Omul a câștigat. Și focusul lui este China

de Sorina Matei

Cred că am scris vreo 4 ani pe acest cont de cazul Mike Flynn. Mai întâi din curiozitate, pentru că oricum urmăresc în detaliu politica americană, dar ulterior situația acestei spețe a atins cote alarmante, de-a dreptul halucinante – cuprinzând tot sistemul judiciar american, la cote nemaivăzute până atunci în istoria presei americane.

Practic, 4 ani, 1 sistem – cel mai puternic din lume s-a luptat cu toată puterea cu 1 om. O persoană. Timp de 4 ani, Mike Flynn n-a scos public nicio vorbă. Sistemul lovea, lovea, lovea iar în final...omul a fost cel care a învins.

Așa cum se știe, cazul Mike Flynn a fost parte a operațiunii de amploare de supraveghere numită Crossfire Hurricane. Practic, operațiunea prin care sistemul de securitate al SUA a vrut să-l dovedească pe Trump că este cu rușii. Nu detaliez, se știe ce s-a întâmplat și cum s-a sfârșit/ prăbușit totul. Se știe și câte vieți și ilegalități a înghițit povestea asta, dar această operațiune a avut o particularitate: Mike Flynn.

Mike Flynn a fost (și este) unul dintre cei mai respectați generali americani. Democrat de-o viață, catolic irlandez, dintr-o familie mare și mai degrabă săracă, Flynn a condus operațiunile SUA în multe locuri pe glob în ultimii zeci de ani. Ultimele lui mari teatre au fost Irakul și Afganistanul. La un moment dat și glumea. Eu și familia mea stăm în Irak și ne facem sărbătorile în Afganistan, zicea el.

După atâta experiență globală, Mike Flynn nu este un om al războiului, ci mai degrabă un strateg și un tactician. General cu 3 stele, șeful Agenției de Intelligence al Armatei SUA, Flynn în 2016 s-a alăturat lui Trump, până să câștige alegerile. A fost al doilea om nominalizat în echipa de atunci de Trump, consilierul pe securitate națională, umflat de FBI după câteva zile de la numire și ținut în vizor în ceea ce manualele descriu a fi „character assas***nation”. Despre Mike Flynn se scriau milioane de atricole pe zi/ la nivel global. Timp de 4 ani.

Practic, era portretizat ca un monstru.

În fiecare zi, apărea că ar mai fi făcut făcut ceva de neimaginat. Au zis că e trădător, că e al rușilor, că este cumpărat de Erdogan, GRU și de majoritatea serviciilor de intelligence inamice, că este un asas**n, că a pus la cale răpiri, că a făcut arsenal nuclear Arabiei Saudite/ lui MBS....Pe scurt, dacă era ceva rău, teribil pe lumea asta – totul era din cauza lui Flynn.

Acuzațiile erau colaterale, dar cele directe sunau așa: Flynn este „nebun”/ „a luat-o razna” și Flynn a „mințit”. După ce citeai în detaliu, uraganul de acuzații – disperate – te făceai să te întrebi puțin: stați așa, am înțeles, dar voi îmi spuneți brusc și toți deodată că „un nebun”, practic „un lunatic” – despre care tot voi ați scris că este cel mai respectat general SUA, cu o carieră impecabilă timp de 33 de ani – a condus pentru voi cele mai grele războaie și vă știe toate secretele? 33 de ani nimeni n-a sesizat nimic?

Aici ceva nu se pupa.

Timpul a trecut iar după ce Flynn și-a declasificat toată viața/ în cea mai amplă operațiune de acest gen dintr-un proces judiciar – 7000 de documente/20.000 de pagini, adevărul este cel care a rămas în picioare.

Flynn nu mințise pe nimeni, ci FBI îi modificase declarația luată în Casa Albă pentru a-l pune sub acuzare pe mărturie mincinoasă, FBI a trebuit să răspundă și în fața instanței FISA – pentru că îl supraveghease pe Flynn fără mandat, la indicațiile lui Biden/ Obana, Flynn nu trădase pe nimeni, din contră – era foarte respectat la nivel global - iar cazul a fost închis.

Trump – care știa ce i se întâmplă lui Flynn l-a grațiat în final deși Flynn nu mai avea nevoie de asta. Flynn însă rămăsese în sapă de lemn – între 4-8 milioane de dolari l-a constat urgia judiciară, a fost nevoit să își vândă casa, era paria societății americane și toată familia (tot democrată, formată chiar din foști ofițeri) a stat alături de el.

Flynn nu era „nebun”, ci doar se proteja psihic. Să ai întreg complexul militar, de securitate și media american pe capul tău – nu este tocmai ușor.

Flynn era însă ofițer – combatant – la bază. La un moment dat a și spus: am simțit că intru într-un teatru de război. Știam perfect ce mi se întâmplă. Dar ca să spun adevărul, ca să câștig, trebuie în primul rând să supraviețuiesc. Așa este în război, nu?

Ce-au avut până la urmă cu Flynn? A spus ulterior, în audieri, în Congres chiar șeful comisiei de anchetă. „Doar prin Flynn puteam să ajungem la Trump. Și pentru asta trebuia să-l doborâm pe Flynn”.

Iar pe Flynn nu l-au doborât. Pentru că propaganda, prin definiție, se bazează pe răspândirea de minciuni – dezvăluiri, opinii, teorii – pentru a câștiga adepți și a influența lucruri. Însă problema cea mai mare a fost că...americanii de rând nu sunt proști. Flynn a fost inamicul public nr 2, după Trump – și nimeni nu înțelegea exact de ce.

Așadar, până la urmă - ce făcuse Flynn? Că un munte s-a scremut cu toată puterea timp de 4 ani zilnic și.... nu a ieșit nimic.

Flynn își propusese reforma serviciilor secrete americane, reforma programelor de securitate care influențează politica de alianțe în lume și afecta alte populații de pe glob, Flynn voia și reforma Consiliului de Securitate. Discutase despre asta cu Trump. Pentru că Flynn era un...reformist. Și începuse să pună întrebări, să ceară rapoarte. Iar sistemele mari se opun schimbărilor, de orice fel.

Flynn, după 30 de ani de războaie și expertiză de teren, s-a gândit că un alt președinte, venit pe o mișcare, poate să reformeze complexul militar și de securitate de care Eisenhower vorbea in his final speech, în anii 60.

“Nu am lăsat pe nimeni să mă definească. Nici media, nici campaniile, nici atacurile. Eu știam cine sunt și ce am făcut. Pe mine m-a definit realitatea de pe teren. Eu 33 de ani n-am stat în birouri, eu 33 de ani am luptat”, povestea Flynn.

Flynn explică că în ultimii 20-30 de ani, cele 17 agenții de securitate americane – s-au mărit de 5 ori ca număr de angajați. Iar mulți fac politică. Inclusiv Armata. DIA – pe care el a condus-o – în 2001 – avea 3000 de angajați, iar în 2012 când tot el a preluat-o – serviciul de informații al Armatei SUA - avea 20.000 de angajați.

Tot el descrie „deep state” – ca acest complex militar, de securitate – birocratic în care sunt atrași rând pe rând politicieni aleși. Iar dacă „interesul politic o cere” – granița legală între cele 17 agenții nu mai există. Pentru că agențiile au ajuns să se ocupe de persoane, nu de infracțiuni comise.

Același Flynn descrie și cum toate aceste agenții țin sub supraveghere Congresul, oficialii aleși – care trebuie să dea bani agențiilor ca să existe, să se extindă, să supravegheze – uneori ilegal. Supravegherea este inclusiv prin staffuri – inclusiv redactarea legilor este „sub control”. „Avem 2 guverne”, spune Flynn. Unul pe care îl vedeți, cel ales, și unul pe care nu-l vedeți, dar pe care poporul american în simte și care este scăpat de sub orice control.

Flynn – spre disperarea tuturor – s-a întors acum în echipa Trump. În mai multe interviuri date, unul chiar în drum spre Mar a Lago – explică ce crede el că se întâmplă zilele acestea.

Vidul de putere din Siria îngrijorează, pentru că ar putea transforma Orientul într-un butoi cu pulbere de necontrolat, situația din Ucraina – îngrijorează din cauza pericolului nuclear, și în general toate câmpurile pe care Biden le deschide, le pârjolește înaintea instalării lui Trump. Nici Iranul nu este perect stabil, spune el.

Trebuie spus că echipa republicană de securitate nu crede că Biden conduce Casa Albă, ci este de părere că Obama dictează. Iar asta a recunoscut și Flynn recent. A spus chiar că poate Trump îl va suna pe Obama să-i spună să se oprească. Că lumea nu poate fi transformată într-un poligon de încercări, doar din cauza unui vot.

Bun, și care este viziunea pe mai departe? În mare, este aceeași pe care și-o propusese echipa lui Trump în 2016 și pe care n-a apucat s-o pună în practică din cauza Russia hoax. Flynn explică faptul că din multele discuții cu Trump au ajuns la concluzia că Secolul XXI nu poate fi al Chinei. Ca atare, China este noul adversar.

Ca fost șef al DIA, Flynn spune că America operează global, în peste 142 de puncte ale lumii, dar complexul militar și de securitate trebuie să iasă din mentalitatea și logica celui de-al Doilea Război Mondial. Vede o Rusie în declin, măcinată de război, vede o creștere uriașă a influenței Chinei pe glob, încă din anii 90. Flynn susține că China a intrat în Guvernul SUA, în educație/ prin diferite programe americane, în media, în imobiliare, în Hollywood. China și-a adus în America și 500.000 de studenți pe an, la un moment dat, care au obțiut vize de 1 sau chiar 2, după aceea burse, au intrat ca bursieri în diverse structuri guvernamentale și după aceea pleacă în țara loc cu cunoștințele și experiența pe care le dezvoltă ulterior în guvernul chinez.

În Orientul Mijlociu, NATO și pe Rusia am alocat suficiente resurse, zice Flynn. China este pericolul cel mare, este o amenințare. Ei vor să ajungă prima națiune a lumii în 2049 ( planul de 100 de ani), vor ca secolul acesta să fie secolul Chinei. Noi, dacă se întâmplă ceva în Taiwan – suntem descoperiți. Efectiv nu mai avem resruse. Singapore și Taiwan sunt deja sufocate de China. Toate producțiile noastre mari – se fabrică în China. China ne-a intrat pe sub ușă și noi ne uităm după cai verzi pe pereți. Noi suntem încă în logica Războiului Rece. Cam asta zice Flynn.

„Noi am investit 10 miliarde de dolari să inventăm cele mai performante arme din lume. Asta am făcut timp de 10 ani. Ce-a făcut China? Ne-a furat blue printurile și cu 100 de milioane le-a fabricat într-un singur an”, spune Flynn. Trebuie să schimbăm focusul, trebuie să ne uităm la China ca la un adversar.

„Nu avem abilități militare să ne luptăm cu China. Ei sunt foarte sofisticați, strategici și inteligenți. Au puterea de închide și internetul pe glob. Și noi ce facem? Ați văzut Wuhan – gain of function? Gain of function înseamnă să transformi ceva periculos în arma ta”, mai spune Flynn. Și asta au făcut.

Mike Flynn explică că viitorul înseamnă bătălia pe resurse: hrană, apă, energie.

Ca fost șef al DIA și luptător pe atâtea fronturi, i se pare rușinos, dezastruos modul cum americanii s-au retras din Afganistan după 20 de ani. „Noi practic ne-am predat talibanilor, ne-am lăsat soldații în urmă. Știți cine e marele câștigător? China! Toate minele din Afganistan sunt ale ei. Cine sunt partenerii ei strategici? Rusia, Iranul, Pakistanul, Africa o au toată. Este bătălia pe resurse. Este jucătorul dominant de pe glob din Pacific până în Africa. Și este un silent. Și asta este cel mai periculos. Dacă nu face zgomot, asta nu înseamnă că nu există”.

Tot Flynn povestește că după eșecul retragerii SUA din Afganistan, familiile americanilor nu-și mai lasă copiii să meargă la război, că s-a văzut că țara îi abandonează pe garduri. „Sunt morți care puteau evitate și care au avut un impact în toată societatea americană. Soldații noștri sunt pâinea și unul Americii. Trebuie să schimbăm această percepție. Iar percepția nu se schimbă decât cu adevăr, cu realitate. Generalii și amiralii noștri sunt numiți politic”.

„Când ești în Armată, nu trebuie niciodată să faci politică. Pentru că astfel, ratezi ținta și nu mai vezi adversarul”.

V-am povestit asta pentru a rămâne.

Și pentru a vedea dacă Mike Flynn a avut (din nou) dreptate.

În plin zgomot, doar timpul este cel care le așează corect pe toate.

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa