Opus nr. 325 - USL 3, adica PSD, PNL plus transgenderul politic UDMR, l-au scos din adormire pe Căcărău, adormitul Maicii Somnului. CSAT mai are sef?

Avem aceasta “stire” de doi lei. USL 3, adica PSD si PNL cu transgenderul politic UDMR, ni-l baga sub brad pe Cacarau Antonescu:

Coaliția de Guvernare a semnat protocolul. Noul executiv este format din PSD, PNL, UDMR și minoritățile naționale, care au anunțat și asumarea unui candidat comun la alegerile prezidențiale de anul viitor.

PNL a semnat programul pentru a avea un guvern stabil, să luăm măsuri pentru a menține cheltuielile în limitele normalului și să creăm reforme. Una dintre prevederi este desemnarea unui candidat unic la funcția de președinte. Am convenit ca acesta să fie domnul Crin Antonescu, urmând ca fiecare partid politic să desemneze candidatul și să aprobe candidatura în forurile interne ale fiecăruia“, a anunțat liderul PNL, Ilie Bolojan.

Trecem peste asta:

Si papagalul de Ciuca se jura ca nu va intra in politica.

Dar, bre, cititori dragi si scumpi, nu va apuca frica atunci cand vedeti revenirea mortilor politici gen Ponta si Basescu sau Crin Antonescu in spatiul public?

Nu ne-am tampit cu totii.

Io tot zic: Ciolacu si Bolojan o sa isi ia o mumu grandioasa de la Popor.

Căcărău

de Dan Diaconu

Să încep abrupt: sunt ferm convins că toată povestea pe care băsiștii au însăilat-o pentru a-i lipi lui Crin Antonescu porecla „Căcărău” e falsă.

Sunt ferm convins de asta și fix de aceea am ținut să precizez încă de la începutul articolului. În mod paradoxal însă, am lăsat ca titlu fix porecla și-o să explic mai spre sfârșitul articolului de ce.

Le-am spus-o apropiaților, am spus-o chiar și în comentariile mele de pe rețelele sociale faptul că individul Crin Antonescu este unul dintre puținii politicieni pe care-i urăsc visceral. De ce? Pentru că m-a păcălit. Și nu doar pe mine, ci pe toți cei care, la un moment dat, au crezut că un asemenea centurist politic poate fi vreodată un punct de greutate al politicii. Și supărarea mea vine de la faptul că, sunt convins că el, ca individ, nici măcar n-a vrut să mă păcălească. Pare paradoxal, însă chestiunea e de-a dreptul dramatică și-o să v-o explic pe îndelete.

Antonescu nu-i un om rău. Nu seamănă jigodiilor pe care le cunoaștem din politică. E diferit. El, ca individ nu vrea să facă rău sau, mai bine spus, nu e conștient de răul pe care-l face și de-aici vine pericolul. Așa reușește să păcălească, să se strecoare, pentru ca apoi să provoace adevărate cataclisme.

Antonescu nu-i un bădăran. Vorbește frumos și te păcălește. Ai impresia că are ceva în cap când, de fapt, nu-i vorba decât de-o spoială, de o superficialitate pe care știe s-o prezinte poleit. E asemeni unei mărgeluțe de sticlă: strălucește frumos în ochii neghiobilor, dar, atât bijutierul, cât și cel rafinat, știu bine că nu face doi bani. Are un nativ talent retoric, de care abuzează. A făcut-o când s-a cățărat la vârful PNL-ului, pe care l-a ridicat până la momentul la care a devenit ... captivul celui mai detestat partid al României, PDL. Zece ani a urlat Antonescu, abuzând de retorica sa surdă, împotriva lui băsescu, a PDL-ului, a mafiei politice introduse de mafia securiștilor interlopilor ai lui băsescu, pentru ca, în final, să-i salveze, trecându-i cu arme și bagaje în căruța sa și permițându-i papițoiului gângav de la Sibiu să devină președinte al României.

Pe Antonescu nu trebuie să te răzbuni. Pentru a vedea câte parale face, trebuie doar să-l pui să facă ceva. Orice! Ponta l-a pus să revizuiască Constituția și-a reușit să arate întreaga goliciune a personajului. După câteva ședințe în care-a pozat precum un faraon a făcut întreg proiectul praf. A reușit să scape situația de sub control întrucât nu înțelegea nimic, era depășit de problemă, iar disperarea i se citea pe față. Când i s-a bușit așa-zisul proiect a răsuflat ușurat! Apoi am avut scurtul episod în care-a venit președinte interimar, pe perioada suspendării lui băsescu. Acela a fost un apogeu al umilinței pentru el. Părea că nebunul curții s-a cățărat pe tron. Nu cred că e cineva care să nu-și amintească acea mostră de penibil absolut, anume discursul său în engleză în fața reprezentantului FMI în România. Vă mai amintiți? „Hiăr ui have ză fainăns minster the ăăă madăr and the ăăă fadăr of zis ăăă”. Și-a rupt mâinile în discursul ăla!

Poate vă întrebați, pe bună dreptate, de ce i s-au întâmplat lui toate acestea?

Răspunsul e simplu: pentru că, în realitate, Crin Antonescu e un incapabil, o nulitate absolută, un om care nu poate face absolut nimic în afară de a mânca căcat.

E bun dacă-i dai ocazia să facă ditirambe retorice, dacă-l lași să vorbească precum un magnetofon stricat.

Doar atunci strălucește, când vede o cameră și-un microfon în față. Pune-l să mănânce căcat și-o va face artistic întrucât el numai astra a făcut toată viața.

Că are un caracter mic se vede studiindu-i traiectoria. După ce s-a bătut în piept că-i Eroul de la Termopile al politicii, s-a aliniat umil în linie, precum un cățel care se gudură de foame. Motivul? Postul de Comisar European pe care l-a ocupat nevastă-sa, altă nulitate sforăitoare, în mandatul căreia nemții au făcut praf industria autohtonă de transport de marfă prin „Pachetul Mobilitate”.

Ceea ce e însă devastator la acest individ e capacitatea sa de a provoca daune.

Dacă-l urci pe o funcție, poți să te aștepți ca într-un timp record să pice tot ce are în subordine. Pune-l șef peste cea mai rentabilă companie din lume și pariez cu toată averea mea că în maxim doi-trei ani o duce-n faliment. Dă-i o țară pe mână și-o va șterge de pe fața pământului.

Spuneam că-l urăsc și-o fac nu pentru că ar rău sau pentru că l-aș bănui că uneltește ceva. Aiurea, nici nu e capabil să se gândească la așa ceva. E prea leneș. El vrea să facă bine nu pentru că ar avea convingerea că trebuie să fii de partea binelui, ci pentru că știe că așa discursul are mai mult impact. În rest, după ce s-a terminat discursul s-a terminat și „binele lui Antonescu”. E atât de inconștient și de superficial încât nu-l văd punând botul la un act de corupție de-ăla de zile mari, în urma căruia să pută de bogăție. Și-abia aici e pericolul întrucât aparenta sa cinste vine din caracterul său de parazit mărunt. E incapabil să facă ceva grandios, dar în mod sigur, dacă-i dai impresia că-i scuipi vreo stipendie de câteva mii de euro încasați legal, imediat va redeveni acel vierme umil, gata să-și țină gura și să lase ditai corupția să-i treacă pe sub nas, motivând ulterior că dormea din cauza obozelii cauzată de „problemele țărișoarei”.

L-am văzut îngurguțându-se împotriva lui Georgescu. Gândul că va deveni candidatul unic la președinție al monstruoasei coaliții l-a energizat brusc. S-a trezit din nou vorbind.

Pentru a-l contrazice pe Georgescu s-a apucat să dea definiția poporului exact așa cum a dat-o Corneliu Zelea Codreanu.

Băi, frate, copiată unu-la-unu, explicată așa, ca la carte, numai bună să fie înțeleasă de cei care-l urmăresc și care-i pică în hățișul retoric. Și mai spune și că e corectă, mai mult, că e cea mai corectă definiție! Bă, mă lași! Tocmai de mi-ai dat un motiv să-l întreb public pe tovarășul Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel, cam ce păzește domnia sa pe-acolo? Păi ce facem, frate, după ce-ai înfierat doctrina legionară că ar fi toxică, acum bagi capul la cutie în fața deluviilor retorice ale lui Antonescu? După ce l-ai contrat pe Georgescu, aruncând cu dejecții în el, acum stai umil și îl mângâi pe creștet pe Antonescu din cauză că-i mai legionar ca așa-zișii legionari? Închid paranteza.

Ceea ce e important de reținut în ceea ce-l privește pe Antonescu este capacitatea sa de distrugere.

În banalitatea sa, personajul e asemeni unui păianjen care-și întinde infama plasă prinzându-i în ea pe naivi. E o formă fără absolut nici pic de fond, un balon umflat care pare un luptător fioros, dar care atunci când dă peste un ac se transformă în milioane de bucățele irelevante.

Pericolul însă vine din faptul că el nu vrea să fie așa, ba chiar e ferm convins că nu-i așa. Însă, imediat după ce se cațără pe funcție, caracterul său banal începe să-și facă de cap și, asemeni păianjenului, trece la devorarea naivilor.

Abia acum pot să revin la începutul articolului pentru a justifica titlul. Am spus că sunt ferm convins că toată povestea cu „Căcărău” e falsă. Dar asta nu înseamnă că porecla nu i se potrivește. Privind atent personajul înțelegi o chestie cât se poate de simplă și intuitivă: singura sa caracteristică este acel imens deluviu verbal, asemeni unei diaree care nu se mai termină. De-aceea, porecla Căcărău îl caracterizează. Și de aceea mi-am intitulat în acest fel articolul.

Totuși, cât de blestemată e această țară dacă aici, în ciuda nenorocirilor care se petrec, încă sunt mulți cei care cred că speranța se numește Căcărău? Gândiți-vă bine la asta!

de Diana-Maria Bragaru

Ca om, am foarte multe defecte. Iar cele mai mari defecte ale mele sunt memoria și atenția la detalii.

Îmi pare rău că nu găsesc, deocamdată, interviul televizat a lui Crin Antonescu. Interviu luat în direct, nu înregistrat. L-a "înghițit pământul".

Dar asta nu înseamnă că informațile nu mai există în dosarul de la Secu al lui Crin Antonescu, dosar care are numărul 2456sca/ DSS 01429.

Printr-o "coincidență", DOSARUL Este acum... DE NEGĂSIT!

S-a "pierdut".

Doar că încă există mărturiile "handlerilor" lui Antonescu. Și al celor turnați de el. Eu nu am uitat și nu pot uita. După cum nu pot uita cine a fost designerul USL, cine l-a băgat pe Iohannis în PNL peste noapte, cine a propus sa ii fie acordată lui Werner o derogare, ca Iohannis sa intre pe listele PNL deși nu îndeplinea condițiile necesare, nu avea vechimea necesară de membru liberal. Cine îl propune acum pe Antonescu drept potential candidat?! Hubert Thuma.

Bolojan, cel care a sărit instant în barca lasconiencei, spune ca nu are nimic împotrivă. Și totul e promovat prin televiziunea de partid, Digi24...

Haideți sa ne amintim împreună!

Crin Antonescu are un dosar în care este adunată toată "hărnicia" lui în munca de turnător.

Să vedem...

<< Așa cum se cunoaște din biografia lui, după absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenție, își începe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Solești, din judetul Vaslui, după care în comuna Niculitel, din județul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraș, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineinteles ca imediat dupa aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraș, unde activeaza ca muzeograf. Numele său "de sursă" era PORUMBACU si cu aceasta sursa au fost predate Securitatii comuniste o serie de note informative, pentru care mai primea si bani. Practic, erau platite intr-un soi de "acord", la bucata. Dat fiind faptul ca avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative si cat mai "poetic" realizate, adica cuprinzand o serie de inventii si de nascociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diversi oameni care erau in anturajul sau, prieteni sau dusmani. Acest lucru il afirma chiar ofiterul al carui informator era... "Motivat de bani - pentru fiecare nota informativa primea 300 de lei de pe vremea lui Ceausescu, in conditiile in care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era platit bine, Crin Antonescu a inceput sa imi furnizeze din ce in ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca in literatura, la care pretindea ca se pricepe, despre oameni reali din anturajul sau (colegi, prieteni, iubite etc)", spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.

Cum aceste note informative incepeau sa fie din ce in ce mai multe, se pare ca locul initial de intalnire si de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel incat Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde sa-si predea notele, respectiv pe strada Pacii. "Banii pentru imaginatia sa bolnava si-i primea prin CEC, fiind depusi in contul sau, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei" isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu. "Avea o fire care "stia" sa se bage in sufletul tau cu forta, pentru a se face apreciat, deosebit de "prietenos" cu toata lumea, nu fara interes desigur, asa cum a ramas pana azi" spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului. "Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu si are numarul 2456sca/ DSS 01429.

In tinerete, printre principalele sale atributii era aceea de a spiona copii, multi dintre ei chiar elevi de-ai sai, pentru a afla ce au parintii lor in cap, daca se plang de saracie, daca injura partidul, daca nu sunt de acord cu Ceausescu etc. Bineinteles ca pe langa ceea ce-i spuneau adolescentii oamenilor din Tulcea, le mai inflorea si el. In paralel, a dus o viata amoroasa deosebit de tumultoasa, la vremea respectiva fiind cercetat de militie pentru intretinere de relatii cu minore" - spune Ioan Ichim, fost ofiter al Securitatii din Tulcea. Astfel incat, asa cum Securitatea cunoaste, el are chiar si un copil din flori, un baiat, pe nume Andrei, conceput cu o minora. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o casatorie de forma cu un cetatean moldovean. Femeia se numeste Slavka Popov, iar sotul sau, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni in afara de parinti si de Securitatea din Romania nu cunoaste absolut nimic. Activitatea de turnatorie a lui Crin Antonescu, in special cea legata de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune sa se ocupe de copiii ai caror parinti erau urmariti de Securitate, cu care avea abilitatea de a se imprieteni repede, facandu-li-se "simpatic". >>

Deși în 2011 nega cu vehementa colaborarea cu Secu, apoi nu a mai negat, ba chiar povestea amuzat cum "ii ducea de nas" pe cei de la Securitate, cum își turna iubitele și prietenii. Zâmbitor, ca și cum ar fi spus că a mâncat un sendviș cu "parizel", afirma că el nu a făcut poliție politică, ci ca ceea ce făcea era "literatură" și "basme" ca să le ia banii!

Nu mă interesează certificatul dat de CNSAS, eu știu ce am văzut cu ochii mei, eu știu ce am auzit cu urechile mele. Chiar din gurița rozalie a politicianului cu plete nespălate.

---

Are Piperea dreptate. CSAT nu mai are nici sef legitim

Inca sper ca azi Iohannis sa demisioneze. Macar sa impacheteze decent rahatul, caci a facut oricum rahatul praf.

PS: Va doresc un ajun linistitor de Craciun. Puneti sub brad copiilor daruri cat mai multe si si mai multe imbratisari! Ei nu merita sa fie innegurati de iarna vrajbei noastre!

Liviu Alexa

---

---

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa