Opus nr. 33 - Ciolacu stă pe malul râului și îl privește pe Dâncu plutind la vale. Concluzii după 10.000 de pași în fiecare zi timp de 50 de zile. Românii nu învață decît pe bază de suferință

E o ediție mai scurtă, să nu mă înjurați de mamă, știți că sunt băiat muncitor, dar drumuri și responsabilități mi-au cam tăiat din timpul de scris în aceste zile. Nu mă fac de rușine nici azi, oricum

Vasile, ești istorie!

În data de 23 IUNIE 2022, scriam următorul text:

“Deși pare că lucrurile merg cum nu se poate mai bine în interiorul PSD, de vreme ce Marcel Ciolacu are timp de războaie cu partenerii de coaliție, în realitate, lucrurile sunt nașpa, chiar împuțite. Marcel Ciolacu este foc și pară pe Vasile Dâncu, ministrul apărării, se pare că s-au adunat mai multe, toate încăpând sub generoasa expresie “face numai ce-l taie capul, nu se consultă cu nimeni”.

Nu e cazul de remanieri în prag de vară și mai ales în contextul în care nu se știe ce va fi cu războiul din Ucraina, dar e sigur că toamna va readuce pe agenda politică discuția unei remanieri, iar unul dintre numele care va fi pus pe listă va fi a lui Vasile Dâncu. Ciolacu are și alte motive să se descotorosească de Dâncu și să-l scoată afară din guvern. E un pericol pentru propriul scaun.

Asta pentru că, pe deoparte, Vasile Dâncu croșetează la debarcarea lui Marcel Ciolacu, lucru pe care, pe de altă parte, îl face și Paul Stănescu ce vrea ca Gabriela Firea să fie președinte. Dacă Dâncu va fi remaniat, sigur va fi ejectat și din funcția de președinte al Consiliului Național al PSD, încheindu-se odată pentru totdeauna și cu acest dublaj penibil la autoritatea președintelui de partid”.

Ciolacu nu e Dragnea. Nu reacționează impulsiv, e mult mai pervers, mai pragmatic. Ciolacu e un “așteptător”, l-a lăsat pe Dâncu cel îngâmfat să se umfle, l-a lăsat chiar să îl umilească atunci când securiștii “lui”, adică ai lui Dâncu, l-au obligat să îl pună președinte la Consiliul național al PSD și, mai apoi, ministru al Apărării.

Ciolacu știa că ăștia din grupul de la Cluj sau ce o mai fi rămas din el nu se pot abține să nu se dea în stambă, nu se pot abține să nu scoată pe gură câte un rahat. Rus a dispărut din viața publică de tot după faza aia golănească cu româncele care și-o trag pe câteva sute de euro în străinătate, Dâncu e deja istorie după tâmpenia imensă scoasă pe gură despre Ucraina.

Cât de prost să fii, Vasile, să scoți pe gură o asemenea idioțenie când TU ȘTII, mai, Vasile, că trendul de comunicare, punctajele, că tu numa' de punctaje știi de la securici, punctajele sunt că Ucraina e tare, Ucraina e mare, mai ales că ești demnitar de rang înalt, mai ales că te dai consultant de imagine cu experiență?

Semnele au început de luni când Antena 3 și Libertatea au început să cârâie. Apoi a venit lopata în cap de la Zelenski care l-a muit pe Dâncu rău de tot. Și, știți cum e, scuze pentru “muit”, dar când Zelenski vorbește are tracțiune mondială, așa că TOȚI liderii lumii au aflat că avem un ministru al Apărării care e TÂMPIT și care, după bombardamentele cretine ale lui Putin, îi trimite pe ucrainieni să negocieze, băăăă, nu se poate așa ceva.

Vasile Dâncu e istorie, nu va mai reveni niciodată în prim planul politicii românești, a fost ultimul lui cartuș. Cu care s-a împușcat singur în picior.

Ce e frumos e că tot securicii l-au făcut pe Dâncu. La presiunea securicilor-licurici, securicii-sclavi români au fost obligați să dea drumul la mașina media de doborât politicieni. Dintr-o dată, de unde până mai ieri nu știa nici dracu ce s-a întâmplat cu amărâții aia trimiși la moarte sigură în misiune, securicii au scos din galantar nume și cutii negre, toată butaforia necesară pentru a construi eșafodul lui Dâncu.

Ciolacu. Nu uitați de Ciolacu. El nu este Dragnea, este alt aluat, alt calibru. Un “așteptător”.

Vasile va fi remaniat. E mort, pa!

Urmează nea Paul Stănescu.

---

Concluzii după 10.000 de pași în fiecare zi timp de 50 de zile

Dacă nu începea școala băiețelul meu, Ștefan, și dacă nu ar fi trebuit să mă trezesc să îl duc pe suflețoi, nu m-aș fi apucat de acest “proiect”. 

Pandemia mi-a modificat puțin mai mult time-flow-ul, de maniera la care am ajuns să am un program de pictor sau scriitor boem, cu citit până noaptea târziu, scris până noaptea târziu, și câte un pui de somn furtiv (pe furiș) pe canapeaua mea superbă îmbrăcată în material de blue-jeans. Trebuie să zic și adevărul: mi-am creat acasă nu un birou, ci un cocon perfect, sunt înconjurat de sute de cărți, la dreapta am umidorul cu trabucuri care se milogește zilnic să îl deschid, televizorul merge în surdină, mai am și un fotoliu groaznic de comod din piele, lumânări parfumate, practic, dumnezo pe pământ.

Dar…

(de aici au acces doar cei care plătesc abonamentul lunar)