Opus nr. 336 - Marele Piersic, capturat de niște escroci pseudoterapeuti. "Cârtițele" lui Boc stau. De ce tinerii romani vor dictatură - un motiv pentru care anularea alegerilor nu a creat scandal

Generația deziluzionată: De ce tinerii români susțin regimuri autoritare și pericolele unei astfel de mentalități

Un studiu recent realizat de GLOBSEC a adus în atenția publicului o realitate alarmantă: 41% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani ar susține instaurarea unui regim totalitar fără alegeri regulate.

Pe mine m-a cutremurat chestia asta. Am văzut ca presa mainstream din România a ignorat-o total.

Acest studiu si, mai ales, concluziile lui, ridică o serie de întrebări fundamentale despre direcția în care se îndreaptă societatea românească, despre educația civică și despre valorile pe care noile generații le adoptă.

Cum am ajuns aici? Ce anume i-a determinat pe tineri să respingă democrația și să vadă autoritarismul ca pe o soluție viabilă? Și, mai ales, care sunt riscurile unei astfel de mentalități pentru viitorul României?

Încerc sa răspund eu.

O generație crescută între speranță și dezamăgire

Tinerii români de astăzi s-au născut sau au crescut într-o Românie post-comunistă, o țară care, cel puțin teoretic, și-a îmbrățișat valorile democratice, economice și sociale occidentale.

Cu toate acestea, mulți dintre ei au fost martorii unui proces de tranziție lung și anevoios, marcat de corupție, incompetență administrativă și o economie care, deși a cunoscut creșteri semnificative, nu a oferit întotdeauna oportunități echitabile.

Promisiunile unei Românii moderne și europene s-au transformat adesea în deziluzii.

Tinerii văd cum corupția rămâne endemică, cum politicienii sunt percepuți ca fiind mai preocupați de interesele proprii decât de binele public și cum, în ciuda faptului că România este membră UE și NATO, calitatea vieții lor nu se îmbunătățește suficient de rapid.

Într-o astfel de atmosferă, nemulțumirea față de democrație devine o reacție firească.

Pentru mulți dintre acești tineri, democrația nu mai este sinonimă cu progresul, ci cu stagnarea, cu un sistem disfuncțional în care vocile lor nu sunt ascultate și în care schimbările reale sunt rare.

Astfel, apare o tendință periculoasă: căutarea unei alternative care pare mai simplă și mai eficientă – un regim autoritar care să “facă ordine”.

Influența social media și a dezinformării

O altă explicație pentru această orientare către autoritarism este influența crescândă a rețelelor sociale, unde informația falsă și teoriile conspirației se răspândesc rapid.

Algoritmii platformelor precum TikTok, Facebook sau YouTube favorizează conținutul care generează reacții emoționale puternice, ceea ce înseamnă că narativele despre corupția democrațiilor, despre lideri “puternici” care rezolvă problemele cu mână de fier sau despre Occidentul “decadent” devin din ce în ce mai accesibile și convingătoare.

În plus, influența Rusiei și a altor state cu regimuri autoritare asupra spațiului informațional românesc nu poate fi ignorată.

Campaniile de dezinformare promovează ideea că democrațiile occidentale sunt slabe și decadente, în timp ce regimurile autoritare, precum cel rusesc sau chinez, sunt eficiente și stabile. Mulți tineri, mai ales cei care se simt excluși din sistem sau care nu văd un viitor clar pentru ei, ajung să fie receptivi la astfel de mesaje.

Eșecul educației civice și istorice

O altă problemă majoră este educația civică deficitară din România.

Tinerii nu sunt învățați în mod corespunzător despre importanța democrației, despre modul în care funcționează instituțiile statului sau despre pericolele regimurilor autoritare. Manualele de istorie tratează superficial perioada comunistă, iar poveștile despre lipsurile, cenzura și abuzurile regimului Ceaușescu sunt adesea transmise doar prin intermediul mărturiilor părinților sau bunicilor.

În lipsa unei educații solide, mulți tineri ajung să vadă democrația ca pe un concept abstract, lipsit de relevanță pentru viața lor de zi cu zi.

Ei nu înțeleg că libertățile de care se bucură – dreptul de a protesta, libertatea presei, posibilitatea de a vota – sunt fragile și pot fi pierdute dacă nu sunt apărate activ.

De asemenea, școala românească nu cultivă un spirit critic autentic. Elevii sunt obișnuiți să memoreze informații în loc să le analizeze, ceea ce îi face mai vulnerabili la manipulare și propagandă.

Fascinația pentru liderii „puternici”

Un alt factor care contribuie la această tendință este fascinația pentru liderii autoritari. Într-o lume marcată de instabilitate economică, conflicte și crize, mulți tineri ajung să creadă că un lider puternic, capabil să ia decizii rapide și ferme, ar fi soluția ideală pentru România.

Exemplele unor figuri precum Vladimir Putin sau Viktor Orbán sunt adesea prezentate ca modele de “succes”, ignorându-se faptul că astfel de regimuri vin la pachet cu cenzură, persecuții politice și lipsa libertăților fundamentale.

Această dorință de ordine și control este alimentată și de retorica unor politicieni români care promovează soluții autoritare sub pretextul eficienței. Partidele extremiste, care militează împotriva valorilor democratice, câștigă tot mai mult teren, iar tinerii sunt printre cei mai receptivi la aceste mesaje.

Pericolele unei astfel de mentalități

Acceptarea ideii că un regim autoritar ar putea fi benefic pentru România este extrem de periculoasă.

Istoria a demonstrat în repetate rânduri că regimurile totalitare nu doar că nu rezolvă problemele sociale și economice, dar le agravează. Lipsa alegerilor democratice înseamnă că cetățenii nu mai au niciun control asupra celor care îi conduc, iar abuzurile de putere devin inevitabile.

Mai mult, un regim autoritar limitează libertatea de exprimare și distruge presa independentă, ceea ce face imposibilă sancționarea corupției și a incompetenței. De asemenea, astfel de regimuri tind să reprime opoziția politică și să transforme statul într-un instrument de control, nu de servire a cetățenilor.

Pentru România, un astfel de scenariu ar însemna o întoarcere la un trecut sumbru, în care libertatea era doar un concept teoretic, iar cetățenii trăiau sub supraveghere constantă și teamă. În plus, o astfel de schimbare ar izola țara pe plan internațional, punând în pericol relațiile cu Uniunea Europeană și NATO – alianțe care au contribuit la stabilitatea și dezvoltarea României în ultimele decenii.

Cum putem schimba direcția?

Pentru a combate această tendință îngrijorătoare, este esențial să investim în educație civică și istorică de calitate. Tinerii trebuie să înțeleagă valoarea democrației și pericolele autoritarismului.

Dar cine sa o faca? Guvernele României din ultimii ani pline de ciorditori si analfabete cu școală făcută pe genunchi?

De asemenea, este nevoie de o presă independentă puternică, care să contracareze dezinformarea și să prezinte realitatea în mod obiectiv.

Dar cum sa existe presa responsabila când 95 la suta din mass media românească este dependență de banii politicului, iar publicul romanesc se zgârcește sa susțină independenta jurnaliștilor care nu se apleacă?

Mai mult, clasa politică trebuie să își asume responsabilitatea de a construi un sistem transparent și funcțional, care să redea tinerilor încrederea în democrație.

Atât timp cât corupția, nepotismul și lipsa de responsabilitate domină viața politică, ideea unui regim autoritar va continua să fie atractivă.

Democrația nu este perfectă, dar este singurul sistem care le oferă libertatea de a schimba lucrurile. Alternativa, oricât de tentantă ar părea, duce inevitabil la pierderea libertăților fundamentale.

Eu zic, eu voi auzi. Nimănui nu-i pasa.

---

O lege pentru țeparii medicali nu facem?

Florin Piersic are o vârstă. 89 de ani nu e puțin. Da, acum câțiva ani, el se smiorcăia fără demnitate, plângând pe la teveuri ca ce nedreapta e viața cu el, ca a îmbătrânit prea repede, uitând ca a primit de la viața mai multe daruri ca mulți dintre noi. Nu l-am apreciat deloc pentru răsfățurile astea artistice, mai ales când îl compar pe Piersic cu sobrietatea unui bărbat adevărat, așa cum e Dorel Vișan, care nu așteaptă de la nimeni compasiune ieftină si își vede de bătrânețea sa.

Dar nu despre asta este vorba.

Ci despre asta: bai, fraților, m-a durut inima sa îl vad așa. Nimeni nu are voie in primul rând sa fie expus in halul asta de vulnerabilitate (la fel, m-a scos din sărite jegoșenia unor jurnaliști de a-l arata distrus pe Cornel Dinu). Apoi, nimeni nu ar trebui sa își facă reclama la “serviciile” prestate pe cârca unor vedete așa cum e Piersic, chiar daca are 89 de ani.

Dar lăsați-mă pe mine cu părerile mele. Fiți atenți ce dume bagă papagalul ăla de călugăr:

“Clinica” basino-holistica care l-a capturat pe Piersic se numește Ananda. E o escrocherie medicală care se folosește de anvergura ortodoxiei si care promovează numai cacaturi stupide care, din păcate, au aderenta la oamenii disperați.

“Centru holistic de terapii non-invazive oferă soluții personalizate pentru detoxifiere, armonizare”.

Asta e “guru”-ul: Cătălin Luca, cel care se da drept doctor. Ia uitați ce scoate pe gura:

Ce ma frapează pe mine si mai mult e ca nu știu cum fiscalizează ăștia banii primiți pe consultații. Ca de luat ii iau.

Nu am găsit nicio firma valida cu trecut verificabil, tot ce exista pe numele Amanda e faliment total sau fără activitate.

Dar asta e treaba ANAF-ului.

Ar trebui sa fie si a Bisericii Ortodoxe Romane care sa ia atitudine.

Dar întrebarea mai importanta pentru acele instituții abilitate e ce zic eu: cum putem evita ca persoanele vulnerabile sa ajungă pe mana unor astfel de țepari care le zic ca citostaticele nu sunt bune pentru cancer, ca bolile canceroase se pot vindeca daca bei apa si plasma monocromica??!

---

Dokonal - semnele teparelii lui existau, doar trebuiau căutate de jurnaliști onești

Va povesteam ieri cat de jos au ajuns Antena 3 si UM G4media alegând sa promoveze declarațiile unui escroc schizoid precum Francisc Ștefan Dokonal, un românache bătrâior care vinde povesti cu pești fraierilor de ani de zile si care acuma zice ca i s-a cerut de către Calin Georgescu suma de 50 de milioane de euro pentru finanțarea campaniei.

Am zis, repet de o mie de ori daca trebuie, nu sunt fan CG si nu îl voi vota, dar am o meserie de respectat. Dokonal este un escroc calomniator care se bagă ca musca in curul calului pentru a-l împroșca nemeritat cu rahat pe CG.

Nu sunt singurul care a observat ca Dokonal are probleme la mansarda. Niște jurnaliști din Ialomița titrau acum câțiva ani:

Ziaristii de la Jurnalul de Ialomița scriau acum 4 ani:

“ Cât despre al doilea sexagenar, este mult de povestit, acesta fiind proprietarul unor firme cu valori ale activelor circulante ameţitoare. Astfel, moşulică Dokonal Francisc Ştefan Anton este acţionar unic în firma Fvd House SRL Bucureşti, societate care deţine bunuri de 5,1 miliarde lei noi (!!!). O altă firmă a acestui sexagenar, FVD Global House SRL, din partea căreia a trimis scrisoarea de intenţie, are bunuri de 210 miliarde lei noi (!!!). Practic, conform bilanţurilor celor două firme, moşulică al nostru se trage de şireturi cu proprietarul Amazon, cu Bill Gates şi cu preşedintele de la facebook, având o avere de peste 55 de miliarde de euro. Însă, la o simplă căutare, l-am găsit pe Dokonal dator faţă de Primăria Braşov care l-a umilit public cerând instanţei să-i transforme amenzile de circulaţie în muncă în folosul comunităţii. Iar un partener de afaceri a dat anunţ la mica publicitate într-un ziar, somându-l pe Dokonal să-i restituie un împrumut. Din păcate, CJI nu are un cabinet medical în care să trieze investitorii, aşa că nu-i rămâne decât şansa de a organiza o licitaţie la care să poată participa doar afaceriştii potenţi şi sănătoşi”

Faptul ca Gadea, Tolontan si Tapalaga aleg sa ii dea importanta unui țepar precum Dokonal este maxim de trist.

Pentru un jurnalist de investigatii cu experiența modesta, niște simple căutări si minima documentare ar trebui sa îl convingă ca Dokonal e un papagal escroc.

Site-ul firmei are un design prafuit si e plin de burtologie din aia de nivelul dumelor din seria “BD la munte si la mare”:

Site ul firmei expune un certificat dubios de “cea mai mare firma din România” emis de Listafirme.ro contra sumei de trei lei.

“Echipa” care gestionează pretinsele active de UN TRILION de parai e compusă din Dokonal, nevastă-sa si o contabila de ceapeu, ceea ce ii face pe Bezos si Arnault, care au sute de consultanți si responsabili care sa le gestioneze averea, niște incompetenți.

In fine, financiarele care arată varza: marea firma de trilioane de euro e pe pierdere si are datorii de 10 milioane de euro:

Marea șmecherie pe care se bazează țeparul de Dokonal este faptul ca, la capitolul active circulante, a reusit sa înregistreze monstruozități de sume care nu pot fi sub nicio forma reale. Întrebarea mea pentru șeful Registrului Comerțului si pentru șeful ANAF e cum pizda mă-sii e posibil ca boul asta sa fi prostit funcționării romani sa ii pună la capitaluri proprii sumele astea exorbitante si ce “dovezi” ale deținerilor a adus el acolo?

---

“Cartitele” de metrou pentru care Boc a spart 230 de milioane de euro stau bine merci

O cincime din banii alocați anul trecut de Guvern, mai exact 310 milioane de lei, sunt propuși spre a fi alocați Primăriei Cluj pentru proiectul de metrou, conform proiectului de buget național pe 2025. Activiștii din Cluj deplâng situația și semnalează că suma e mult prea mică ca să urnească cârtițele aduse pe șantierul obiectivului din Florești.

“Din acești bani s-ar putea executa o singură stație plus primul ciot de tunel – conform costurilor prevăzute în Studiul de Fezabilitate.
Astfel, cârtițele (TBM-urile) nici măcar nu vot putea porni în acest an, pentru că dacă pornesc, ele ar trebui să ajungă măcar până la următoarea stație (Copiilor). Dar pentru care stație bani nu mai sunt. Cu alocarea în zona acestei sume, chiar și asamblarea cârtițelor va fi inutilă”, semnalează activiști din Cluj pe grupul Clujul Civic.

De ce nu este fezabilă investiția într-o linie de metrou în Cluj-Napoca

În ultimii ani, discuțiile despre construirea unui metrou în Cluj-Napoca au devenit tot mai intense, autoritățile locale promovând acest proiect drept o soluție inovatoare pentru problemele de trafic ale orașului. Cu toate acestea, o analiză obiectivă a factorilor economici, geografici și demografici relevă că o astfel de investiție este nu doar extrem de costisitoare, dar și ineficientă în raport cu nevoile reale ale orașului. Argumentele împotriva acestui proiect pot fi structurate în trei mari direcții: costurile exorbitante și raportul cost-beneficiu nefavorabil, dificultățile tehnice și geografice, precum și alternativele mai eficiente și mai flexibile.

Sunt un mare adversar al acestui proiect. Si voi lupta cu forțele mele ca sa ii fac pe clujeni sa conștientizeze ca ce face Boc e o crima bugetară: cu 2,2 miliarde de euro investiți in necesitățile reale ale Clujului, orașul ar putea fi cu adevărat o bijuterie.

Costurile uriașe și raportul cost-beneficiu nefavorabil

Construirea unui metrou reprezintă o investiție colosală, iar bugetul estimat pentru metroul din Cluj-Napoca a fost inițial de aproximativ 2,2 miliarde de euro, o sumă imensă pentru un oraș cu puțin peste 300.000 de locuitori. Deși existau speranțe că o parte din această sumă va fi acoperită prin fonduri europene, finanțarea PNRR a picat. Rămâne întrebarea dacă această investiție mai este justificată din punct de vedere economic.

Alocarea unei sume atât de mari pentru un metrou într-un oraș de dimensiuni medii implică sacrificii majore în alte domenii esențiale, precum educația, sănătatea sau modernizarea infrastructurii rutiere.

Spre comparație, țări cu orașe mult mai mari și mai aglomerate investesc prioritar în soluții de transport mult mai flexibile și mai puțin costisitoare, precum tramvaie rapide și autobuze electrice.

Or fi tâmpiți aia din Lyon ca renunță la dezvoltarea liniei de metrou, după ce s-au umplut de pierderi?

Chiar dacă metroul ar fi construit in termen rezonabil, ceea ce pare imposibil la câte amânări a avut proiectul de la Cluj-Napoca, costurile de operare și întreținere ar fi considerabile, iar numărul redus de utilizatori nu ar justifica cheltuielile pe termen lung.

Orașe europene de dimensiuni similare, precum Debrecen (Ungaria) sau Brno (Cehia), au optat pentru rețele extinse de tramvaie și autobuze electrice în locul unui metrou, tocmai pentru că acest model este mai adaptat realității economice.

Dificultăți tehnice și geografice

Cluj-Napoca are o geografie dificilă, fiind amplasat pe un teren deluros și traversat de râul Someșul Mic. Aceste caracteristici creează provocări majore pentru construirea unui metrou, necesitând excavații complexe și tehnologii speciale pentru a evita alunecările de teren sau prăbușirea galeriilor subterane.

Terenul Clujului conține formațiuni sedimentare instabile, ceea ce crește semnificativ costurile și riscurile legate de construcție. În orașe cu geologie similară, cum ar fi Budapesta, lucrările la metrou au fost mult întârziate și au depășit costurile estimate inițial, tocmai din cauza acestor provocări.

Construirea metroului ar implica lucrări extinse care ar bloca orașul ani de zile. Străzi principale ar fi închise, iar traficul ar deveni și mai haotic. Într-un oraș cu o infrastructură deja congestionată, acest aspect ar genera un disconfort enorm pentru locuitori și afaceri.

Spre deosebire de București, care are o suprafață mare și un trafic intens, Cluj-Napoca este un oraș relativ compact. Distanțele dintre principalele puncte de interes nu sunt atât de mari încât să justifice un metrou, care devine cu adevărat eficient doar în orașe mari, unde rețelele rutiere nu mai pot susține fluxul de pasageri. În Cluj, majoritatea traseelor pot fi parcurse în mai puțin de 30 de minute cu mijloace de transport bine organizate la suprafață.

Alternative mai eficiente și mai flexibile

În locul unei investiții gigantice într-un metrou, Clujul ar putea implementa soluții de transport public mai eficiente, rapide și mult mai puțin costisitoare.

• Extinderea și modernizarea rețelei de tramvaie

Tramvaiele moderne, rapide și ecologice sunt o soluție adoptată de multe orașe europene de dimensiuni similare. Costurile sunt mult mai reduse decât cele ale unui metrou, iar construcția poate fi realizată fără perturbări majore ale orașului. În plus, rețeaua poate fi extinsă treptat, adaptându-se nevoilor în creștere ale populației.

• Sisteme de transport rapid cu autobuze electrice (BRT - Bus Rapid Transit)

Un sistem de autobuze electrice rapide, care să aibă benzi dedicate și să circule la intervale mici de timp, ar putea rezolva problema transportului într-un mod mult mai flexibil. Un astfel de sistem ar permite adaptarea mai ușoară la schimbările demografice și urbanistice ale orașului, spre deosebire de un metrou, care impune trasee fixe și rigide.

• Investiții în infrastructura pentru biciclete și pietoni

Încurajarea transportului alternativ, prin crearea unor rețele extinse de piste pentru biciclete și zone pietonale, ar putea reduce presiunea asupra transportului public și ar contribui la un oraș mai prietenos cu mediul. Clujul are deja un potențial ridicat pentru utilizarea bicicletelor, dar infrastructura actuală este insuficient dezvoltată.

Vine viitorul peste noi, dar Boc e prea pitic sa îl vadă

Federal Aviation Administration (FAA) a autorizat modelul ALEf de mai jos ca mașina zburătoare acum un an si ceva.

Ce vreau sa zic e ca, la ritmul in care tehnologia avansează, nu e nebunește sa zici ca in maxim 20 de ani vom zbura cu mașinile prin aer.

Si atunci ce sens mai au investițiile de tip vechi, gen metroul?!

O viziune realistă pentru viitorul Clujului? Boc nu o vrea!

Deși ideea unui metrou poate părea atractivă și modernă, realitatea economică și geografică a Clujului arată că aceasta nu este o soluție fezabilă. Costurile uriașe, problemele tehnice și lipsa unui număr suficient de utilizatori care să justifice investiția sunt argumente clare împotriva acestui proiect.

În schimb, municipalitatea ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor soluții flexibile, sustenabile și adaptate dimensiunii și caracteristicilor orașului, precum rețelele moderne de tramvaie, autobuze electrice rapide și infrastructura pentru biciclete.

Metroul poate părea o soluție spectaculoasă, dar realitatea este că o abordare mai pragmatică și eficientă ar aduce beneficii mai mari locuitorilor Clujului, fără a împovăra bugetul orașului si chiar al României cu o datorie enormă pentru generațiile viitoare.

---

Impasul energetico-industrial european

de Dan Diaconu

Așa cum prognozasem, gazul din depozitele țării a scăzut sub 50%, find acum la 45%. După cum bine vedeți, ceea ce am avut până acum nu prea a fost iarnă, dar ne-am obișnuit cu capriciile vremii din ultimele perioade, astfel încât ne așteptăm ca „ce e mai rău de-acum să vină”. Temperaturile urmează să scadă și ne vom confrunta cu un episod de iarnă adevărată, astfel încât consumul va sări, ceea ce va conduce la valori sub 20% ale rezervoarelor naționale de gaz la sfârșitul perioadei reci. Nimeni n-o spune, dar situația e disperată.

La fel se întâmplă și în Europa. Condusă de niște nulități numite, Uniunea Europeană trece prin cea mai crâncenă perioadă a sa. Prețurile la gaz solicitate de SUA sunt mult prea mari, iar industria europeană se scufundă. Trump urlă că „e jefuit de Europa” în condițiile în care energia e de câteva ori mai ieftină în SUA, iar industria europeană a fost condusă de ocupația americană spre prăbușire. De fapt aceasta e realitatea: iei niște prostovani fără creier pe care-i pui să repete obscen povestea climatică, conducând teritoriul ocupat spre o prăbușire totală. Nu trebuie să vă spun eu asta, o vedeți la fiecare pas pe stradă și în propriul buzunar.

Când s-a constituit Uniunea Europeană, PIB-ul statelor membre era mai mare decât cel al SUA. În prezent, UE are un PIB mai mic cu 10 trilioane $ față de SUA. A scădea cu 30% față de competitorul tău într-un timp atât de scurt, e semn de o infernală prostie. Ca să înțelegeți cam ce a ajuns Europa, o să vă dau un exemplu mai mult decât tipic pentru ce înseamnă construcția europeană: în timp ce SUA și China se bat la baionetă în domeniul inteligenței artificiale, ce credeți că face UE? Nici mai mult nici mai puțin decât ... reglementarea domeniului. Înțelegeți penibilul situației? În condițiile în care UE e nimeni pe stradă în domeniul AI, Comisia Europeană se preocupă de necesitatea ca inteligența artificială să respecte ideologia. Am citit Regulamentul 2024/1689, cel care stabilește normele privind inteligența artificială. Dincolo de faptul că respectivul regulament mai adaugă încă o ramură birocratică multe prea stufosului și energofagului aparat european, prevederile sale sunt, pe alocuri, de-a dreptul hilare.

Problemele reale au ajuns însă mai mult decât acute. Mașinăria germană e în cădere liberă, ceea ce trage în jos întreaga Uniune Europeană. De aceea, treziți dintr-o tandră visare, șefii de stat din UE caută să rezolve problemele, în timp ce Comisia Europeană, din turnul său de sticlă, tună și fulgeră. Cum totul începe de la energie, devine cât se poate de clar că nu mai există nicio alternativă fără să rezolvi această problemă spinoasă. Comisia Europeană repetă prostește că regenerabilele sunt soluția care va rezolva toate problemele energetice. Asta au făcut statele membre și acum înțeleg pe propria piele cât de rău e să te iei după proști.

Dacă vrei să dezvolți un domeniu, e OK să investești și să-l ajuți la început, dar asta în condițiile în care ai o perspectivă clară. Regenerabilele au tot fost ajutate cu subvenții, subvenții care au ușurat bugetul Uniunii și al statelor membre. Pentru cei care beneficiază de subvenție, panourile solare sunt ieftine. Însă, fără subvenție, energia solară nu are justificare economică. În ciuda creșterii enorme a cererii, industria nu a rezolvat problema prețului. În continuare, dacă plătești prețul întreg, nu-ți recuperezi investiția. De fapt te alegi cu o pierdere gravă.

În plus, există și-o altă problemă jenantă. Când e soare ai supraproducție de electricitate, iar când e nor, penurie. E ceea ce a experimentat UE în ultimii doi ani. Specialiștii în energie se crucesc de dezechilibrele din sistem, inimaginabile acum câțiva ani. Dar în lumea în care prostia e la putere, vocea specialistului este rapid înăbușită de propagandă.

Chestiunea însă nu poate rezista la infinit. Statele membre ale Uniunii Europene încep să-și revină din beție. Se vede de la o poștă dezechilibrul profund și caută alternative. În plus, chiar și cei mai idioți propagandiști văd agresiunea SUA față de UE: ba cu Groenlanda, ba cu tarifele, ba cu amenințările de diverse tipuri. Pentru o Europă îngenuncheată de artificialitatea unui conflict geopolitic în care a fost băgată „la grămadă”, pentru care a plătit cu stabilitatea, deja e prea mult! Problemele s-au translatat mult prea mult în scăderea abruptă a bunăstării cetățenilor săi. Știu, slugile ocupantului sunt în continuare pe funcție, au puterea, dar omul simplu nu mai poate fi păcălit deoarece cuțitul i-a ajuns la os.

Când Rubio spune că „Ucraina a fost păcălită să creadă că poate înfrânge o mare putere”, oare Europa n-ar trebui să înțeleagă același lucru? Războiul din Ucraina i-a făcut prăpăd în industrie și în finanțe! Să ne uităm la tabloul real: Ucraina e practic mutată în era pre-industrială din cauza distrugerii infrastructurii sale energetice de către Rusia. Aveți idee cât costă refacerea doar a infrastructurii energetice a Ucrainei? Probabil nota reală se duce spre jumătate de trilion de dolari. DOAR PENTRU INFRASTRUCTURA ENERGETICĂ! Cine va da acești bani? Gândiți-vă că, în același timp, după ce negocierile de pace vor fi fost finalizate, Occidentul va fi obligat să returneze Rusiei activele blocate, care acum se cifrează la aproximativ 600 mld. $. Cu alte cuvinte, în timp ce Ucraina va căuta să găsească o sumă echivalentă pentru a-și reface infrastructura energetică, Rusia va fi „bonusată” cu mai mult. Este o ironie crudă, care arată fața reală a geopoliticii: când ești ales să pici de prost, te frigi grav.

În timp ce papagalii gen Olaf Scholz sau Emanuel Macron încă își mai agită mușchii, omul simplu se întreabă pe bună dreptate de ce trebuie să suporte pe propria-i piele un război aberant, care i-a distrus bunăstarea, în condițiile în care unul dintre sponsori s-a retras, iar celălalt nu era sponsor, ci doar provocator. SUA, care a suportat o mare parte a costurilor(atenție, sub forma împrumuturilor!), a decis că iese. Anglia, care doar a incitat, își continuă acțiunea agresivă, doar că nota de plată a rămas pe umerii europenilor care, în virtutea inerției, aruncă în continuare banul. Doar că sacul a ajuns la fund.

Golirea accelerată a depozitelor de gaze i-a pus pe europeni în fața adevăratei realități. Ce fac acum? Gazul american e mult prea scump și dacă nu e amestecat într-o proporție generoasă cu gaz ieftin rusesc, tot sistemul energetic devine nesustenabil. OK, au făcut precum Ceaușescu, punându-i pe oameni să facă economie prin tremuratul în case. Au transformat sdistemul alimentar într-o bombă mai toxică decât ne-am fi gândit. Acum tot salamul e cu soia, dar, suplimentar, le-a venit în cap să utilizeze proteină din greieri, lăcuste, viermi de bălegar s.a.m.d. Nu le-a mai rămas decât să instituie „orele fără curent”. Pentru sănătatea planetei, desigur. Oricum, de rezolvat nu se va rezolva nimic.

Penuria energetică a generat penurie industrială, iar de-aici vine dezastrul. Cei care și-au revenit din mahmureală cer urgent reconectarea la robinetul rusesc. Asta în timp ce drogații din Comisia Europeană urlă precum posedații. Circul încă este în toi și nu știm cine va câștiga. Cert este că, până la urmă, direcția nu e decât una singură, anume cea normală. Conflictul din Ucraina trebuie rezolvat astfel încât Rusia să nu mai fie amenințată. Cum? Cel mai probabil prin retragerea NATO la nivelul anilor 90. Sau, mai probabil, prin desființarea NATO care oricum nu mai răspunde necesităților de securitate ale SUA. NATO de azi e Pactul de la Varșovia de ieri. SUA au nevoie de o altă organizare strategică pe care o vom vedea pusă în practică pe osatura Commonwealth-ului. Meciul SUA-Rusia deja nu mai are miză, la fel cum atacarea Chinei prin intermediul Rusiei nu se va face. Lumea s-a schimbat și se schimbă teribil sub presiunea noilor paradigme științifico-tehnologice. Statele au probleme interne, imense întârzieri de recuperat, motiv pentru care suveranismul/naționalismul vor fi vectori necesari acestor deziderate. Nu te pui la punct în domeniile noii economii, n-ai de făcut altceva decât să mori sau să devii sclav. Asta e lecția pe care trebuie să o înțeleagă orice prost: ori ajungi suveran, ori sclav. Cale de mijloc nu există.

Pentru UE, deblocarea energiei ieftine din Rusia a devenit o condiție necesară, dar nu și suficientă. Abia după ce se va reuși reechilibrarea și normalizarea prețurilor energiei, UE va putea să vadă începutul cursei pe care principalii săi competitori au început-o de mult. Momentan însă, cu destinele blocate de-o nulitate precum Ursula, perspectiva e mai mult decât incertă.

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa