Opus nr. 337 - Daniel David vrea reforma Educației din temelii, dar se lovește de culduşii ascunși in preuniversitar. Djuvara: "Becali, un cretin". Bolojan poate fura mingea prezidențială.

Marcel Ciolacu continua sa pășească pe poteca discursului dublu. Ne vorbește de meritocrație si de reforma si îl numește la Autoritatea Națională de Protecție a Consumatorilor pe Piedone, ciumăfaia politica a Varanului de la Antene.

Aici sunt mai multe probleme deodată: ca Ciolacu încă plătește datorii lui Dan Voiculescu, mogulul Antenelor, ca acest post sensibil va fi folosit pentru strâns de șpăgi, ca PSD este din nou văduvit de un post pe care îl avea in gheare si care putea merge la un cadru de partid, ca sa își facă mendrele Ciolacu.

Piedone la ANPC este o imensă greșeală semnată cu mânuța proprie si personală chiar de premier.

Un sfertodoct meltean aburcat pe o funcție de maxima importanta. Are dreptate Piperea:

Vad ca trebuie sa repet de fiecare data, nu sunt fan CG si nu îl voi vota, am alta opțiune, dar, ba, de aia oamenii se lipesc de CG, exact pentru asemenea greșeli imense făcute de politicienii nesimțiți: sa va readuc aminte ce zicea Ciolacu acum 10 luni, cum “se lupta” el cu Piedone? Praf in ochii prostilor!

---

Tembelul de Becali sufoca ecranele de teve

Mă scoate din sărite îndrăgosteala unor televiziuni pentru acest imbecil analfabet care e Becali. Am ajuns sa fim invadați de acest obosit care scoate pe gura aberații care mai de care mai puturoase si ma bucur ca pe net oamenii protestează in felul lor share-uind ce zicea marele Neagu Djuvara acum 13 ani despre cioban, jenat fiind ca a ajuns in postura penibila de a fi coleg la PNL cu un asemenea specimen:

---

Bolojan sta umil ca si cum nu ar fi interesat, dar ochii lui sunt la mingea prezidențială

Iohannis a convocat treimea de lideri ai coaliției luni la ora 11 la Cotroceni. Se zvonește ca și-ar da demisia. Sunt rezervat. Dar sa zicem ca sunt șanse sa se întâmple asta, mai ales ca suspendarea sa este iminentă si ar duce la un alt rahat: un referendum fix in perioada de campanie electorală.

Daca bou vagonul își da in sfârșit demisia, Bolojan ajunge președinte interimar al României.

Am mai avut situația asta acum 12 ani când Crin Antonescu l-a înlocuit pe Badea confruntat cu suspendarea.

Daca va aduceți aminte, timp de circa 47 de zile, Antonescu s-a făcut de un rahat mondial, arătând live la acea vreme poporului ca nu e pregătit pentru asemenea funcție.

Bolojan e insa alt profil: nu doarme pana la 12 si nici nu duce o viața de boem.

Sa nu se inteleaga de asemenea ca susțin o varianta precum Bolojan. E insa datoria mea sa va arat posibilele perspective ale interimatului sau la Cotroceni.

Funcția asta îl va vizibiliza si mai mult pe Bolo. Daca e deștept, va învata in câteva zile ce puteri are si, cel mai important, va avea o lungime in fata tuturor in caz ca se decide sa si candideze la Cotroceni (mi-e greu sa cred ca varianta Crin va rămâne in picioare pana la alegeri, e destul sa apară o filmare cu Crin la masa de poker si s-a dus dracu’ candidatura).

Potrivit Constituţiei, un preşedinte interimar are toate prerogativele celui ales, cu trei excepţii: nu se poate adresa parlamentului, nu poate dizolva forul legislativ şi nu poate convoca vreun referendum naţional.

Bolojan are toate șansele sa se lipească de controversatul tartore al SPP, Lucian Pahontu, dornic de supraviețuire, si sa își maximizeze șansele de a deveni “soluția corecta pentru România”.

---

Despre Ponta, unsul cu toate alifiile

Joaca asta a PSD, in care Mihai Tudose, ditamai președintele Consiliului Național al partidului, se preface ca nu știe cum trebuie procedat in cazul “rebeliunii” lui Ponta, e tristo-amuzanta. Pai, ce facem, Misule, una declaram si alta fumam?

Ponta face tot ceea ce face cu acordul lui Ciolacu.

V-am mai explicat.

Faptul ca România TV îl vede deja președinte pe Ponta e pentru ca Ciolacu i-a dat verde mogulului Sebastian Ghiță sa susțină ideea asta pe canalul sau de TV si de aia RTV da acum in Nicușor Dan, in Simion, pe care in decembrie îl băgau in prime time sa zică orice, de aia îl curentează pe CG si pe Crin. La masa de păcănele politice, Ponta are rolul de hărțuitor al lui Crin, dar… asta se gândesc ei… dar daca le iese combinația si Ponta ajunge președinte?

False sperante. Ponta e depozitarul unei stări de ura bine conservată din partea electoratului care se va activa imediat daca lucrurile vor deveni mai serioase.

E incredibil cum mogulii par sa nu fi înțeles nimic din episodul decembrie 2024, iar vor sa își pună președinți fiecare.

---

Atacurile la adresa lui Daniel David arată cât de nepregătită e România pentru cea mai necesară reforma: aia a Educației.

La orice schimbare de guvern, presa națională, cu mâinile legate de facturile pe care le are de încasat de la partidele politice, își găsește câte o ținta facilă din noua structura de miniștri, si asta pentru a mima in fata opiniei publice spiritul critic, adică, zic teveurile, vedeți, ba, chiar daca ne prostituam, mai avem o umbra de decentă jurnalistica.

Presa “mare” nu se leaga de Grindeanu sau Burduja, ca e imposibil. Fiind ministri pe portofolii cu cascaval mare, companiile care au contracte cu statul “înțeleg” sa asigure linistea mediatica sponsorizand presa de pe alte “paliere”, ca sa taca si sa faca imagine mumoasa ministrilor.

Daniel David a devenit ținta presei pentru ca la Educatie nu exista cascaval de dat presei.

Foarte bine, sa devină tinta pentru presa si sa se descurce!

Cel mai tare ma deranjeaza insa criticile venite din partea unor oameni care ar fi trebuit sa aiba decenta sa tacă. Unul dintre ei este nesimtitul sinecurist cu fata de înțelept Ioan Aurel Pop, seful Academiei Romane.

De ce e jenant atacul lui IAP la adresa lui Daniel David? In primul rand, pentru ca discutam de IAP, fost rector al UBB timp de doua mandate, care ataca un actual rector al UBB devenit ministru al Educatiei. O lipsa de eleganta incredibila.

IAP a fost un rector de mucava la UBB, un incasator de salarii babane, au trecut doua mandate sub el ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Omul e supraevaluat, il imping unii din cand in cand pe presa ca ce solutie perfecta ar fi pentru presedintia Romaniei, ca ce elite avem si nu le stim aprecia! VAX!

Daniel David este de departe cel mai cu staif ministru al Educatiei pe care l-a avut Romania in ultimii ani. Poate ati uitat de Monica Anisie, Liviu “Genunche” Pop, Sorin Campeanu si Ioan Mang, PLAGIATORI, Ligia Deca si alti papagali care au trecut in ultimii ani prin acest portofoliu. Eu nu am uitat.

In esenta, Daniel David nu este Iisus fara de prihana, dar pune pe masa dezbaterii o chestiune cu care sunt de acord: suntem atat de jos in privinta Educatiei, incat ar trebui sa discutam de o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale.

Nu o zic doar eu.

Marian Staș, expert în Educație, consideră că Daniel David „este din alt film” dacă îl comparăm cu miniștrii pe care i-am avut până acum la Educație. „Din seria tuturor miniștrilor din 95 și până acum n-am avut un interlocutor de calibru comparabil cu al lui: un om cu un discurs articulat, care știe ce vrea, știe ce face, căruia îi pasă și știe ce poate”.

Iar acesta nu este un compliment, este un feedback pe care Marian Staș îl trimite ministrului. „Este primul demnitar român care spune cu subiect și predicat că starea sistemului educațional este o amenințare la securitatea națională a României. Iar când un demnitar vine și spune direct că analfabetismul funcțional, matematic, logic reprezintă o amenințare la securitatea națională, acesta este diagnosticul corect”. (sursa: Adevarul.ro).

Ce frumos si stralucitor era Daniel David inainte de a ajunge ministru! Cand mergea la podcasturi si facea jde milioane de vizualizari vorbind despre reforma necesara in educatie, despre analfabetismul functional, despre fabricile de diplome, despre tinerii cu 6 mastere care sunt neangajabili, ce il mai laudau romanii!

Acuma, cand David vrea sa se apuce de rânit, nu mai e bun. E Satana, un terorist al “bunelor traditii”, bunele traditii fiind o supica lalâie in care se scalda martalogi precum Ioan Aurel Pop, unde sforaie fraze emotionante despre Stefan Cel Mare si românism, in timp ce incaseaza zeci de mii de lei lunar din pensie si simbria academica.

Toata opozitia lui David vine de la viermii din mediul preuniversitar. Acolo e buba. In zona aia fetida si nereformata s-au creat niste “lideri” de opinie care traiesc foarte bine in comparatie cu restul profilor si care instiga la revolta.

Reforma ar “strica” totul”: in mediul preuniversitar, o gramada de profi isi fac din meditatii inca doua salarii, se munceste fara standarde, fara evaluari serioase. O gramada de “profesori” din mediul universitar au prestatii profesionale indoielnice, nu mai discut de inteligenta emotionala, ca ajungem pe alte taramuri…

Sindicatele din mediul preuniversitar sunt fabrici de bani pentru liderii lor. Aia sunt adevaratii inamici ai reformei si ai lui Daniel David.

Vreti un exemplu concret? La Cluj, o avem pe tanti asta:

Tanti asta gestioneaza o cladire in centrul Clujului de pe care “sindicatul liber” condus de ea incaseaza milioane de lei:

Nimeni nu stie ce se intampla cu milioanele de lei incasate anual de Sindicatul preuniversitar clujean condus de Lucia Cojocaru:

Astia is dumnezeii care maraie la adresa lui David.

Sunt parinte si m-am ferit pana acum de “sistemul” romanesc, am cautat si caut febril solutii alternative de educatie pentru copilul meu, fiindca mi-e frica sa il integrez in jungla “dascalilor” din sistemul public - unii super prost pregatiti, altii conservatori si dictatori.

Sunt convins ca toti parintii cu minte la cap sunt de acord ca lucrurile nu mai pot continua asa.

Ma despart multe de Daniel David, dar in aceasta lupta cu hidra din preuniversitar il voi sustine cu toata forta.

Sper ca si Ilie Bolojan sa il sustina pe David, nu prea vad PNL in aceste momente aparandu-l pe ministrul Educatiei.

PSD-istii nu au avut interes sa reformeze nimic in acest domeniu, asa sunt social democratii, santajabili pentru voturi.

Hai, Davide, goliatii astia trebuie rapusi!

---

Dezvăluirea Sorinei Matei, ignorată de presa națională

Jurnalista de investigatii Sorina Matei a avut o interventie excelenta pe facebook pe subiectul ca CCR isi deconteaza medicamentele din bani publici:

“Văd că a descoperit azi o parte din presă ( și USR) că la CCR se decontează medicamentele din bani publici. Inclusiv creșterile de prețuri la medicamente.

În cazul în care nu suntem senili cu toții ( și complici) aduc aminte că această situație aberantă există de mulți ani ÎN TOATĂ MAGISTRATURA. ( Parchet General, DNA, DIICOT, CSM, ICCJ, toate instanțele de judecată)

Magistratura care tace. Bineînțeles.

Problema nu este că se decontează din bani publici pentru toată magistratura medicamentele și creșterile de prețuri, problema este că s-a ajuns să se deconecteze orice rahat fără nicio verificare. Inclusiv pentru neamuri.

O doamnă judecător a venit într-o zi la mine în emisiune și a spus public că era cam supărată că nu i s-au decontat full/ integral și cheltuielile medicale ale copilului. Deci decontările sunt de mulți ani și pentru rude.

Unii își decontează ochelarii pe care nu-i poartă, alții își deconectează medicamente pentru boli pe care nu le au, alții își decontează dinții și pentru familie. De la “proști”.

Dacă este s-o luăm strict pe CCR avem:

- salariu baban

- pensii speciale babane

- decontări babane (inclusiv la rude, angajați și foști angajați )

- avem spor de risc baban pe solicitare neuropsihică

- avem spor de risc baban pe păstrarea confedentialitatii ( în condițiile în care Ioha recita din decizia CCR de anulare a alegerilor cu 2 ore înainte ca ea să fie publică)

- avem spor de risc pentru condiții vătămătoare ( ei funcționând totuși în clădirea Parlamentului),

- avem indemnizație babană pentru titluri de doctori falși

- avem diurnă babană

- avem decontare chirie ( ei având mulți case în București, pe numele lor sau ale altora - ca și procurorii și judecătorii )

- avem decontare falsă pentru transport

Toate pe lună, pe persoană, din banii fraierilor/ românilor.

La magistratură, mai sunt :

- prime de vacanță

- indemnizații de încadrare

- indemnizații de hrană

- prime anuale/ lunare

- drepturi salariale restante date de ei pentru ei

Toate acestea de mai sus le-au dat politicienii magistraților. Din banii românilor.

Când îi întrebi pe magistrați - vin cu textul - așa e legea. Și legile cine le-au făcut? Politicienii.

La mijlocul anului 2024, dl Marian Enache șeful CCR încasa din venituri publice 20.600 de euro pe lună.

Gândiți-vă că vorbim de 1 om, pesedist vechi, care a anulat alegerile prezidențiale în țara aceasta și habar n-are de ce a făcut-o. A executat disciplinat în ordin.

Las în comments sporurile CCR.

PS. Vă spun sincer. Nu știu câți șefi de mari companii private din România își permit venituri ca ale lui Enache ( din bani publici) - atenție - din bani privați. Dar sunt șefi de companii private în România care sunt mult mai pregătiți profesional decât orice persoană care lucrează în CCR, fie el președinte, judecător, magistrat asistent sau simplu angajat.

---

Diferența dintre „azil” și „centru de îngrijire” e ca aia dintre „orfelinat” și „case de tip familial”

Părinții meu au crescut amândoi la orfelinat. E inedit, credeți-mă, ca doi orfani sa se fi cunoscut in aceeași „casa de copii” si sa se fi si căsătorit. Si mai inedit este ca au crescut doi copii faini ca noi, ca nu au divorțat si ca nu s-au apucat de băutură sau jocuri de noroc.

Dar orfelinatele in care au crescut părinții mei le-au imprimat cele mai grele amintiri. Discutam despre anii cei mai grei ai României, de la finele anilor 1950, când orfanii nu erau o prioritate, când rusii abia de se căzneau se plece din Romania, când comunismul își apăsa si mai tare ghearele pe trupul tarii. Lipsuri, ignoranta, zero iubire, niciun sprijin din partea nimănui.

Astăzi, pentru ca m-a marcat pentru vecie povestea părinților mei, vizitez des „casele de tip familial” din Romania si nu îmi vine sa cred ce schimbări enorme sunt: tutorii sunt parca părinți, condițiile de viață sunt incredibile, atmosfera din aceste adevărate case este una calda si sigura.

Am scris de-a lungul carierei mele de jurnalist cel puțin trei anchete devastatoare despre nenorociri enorme care au avut loc de-a lungul anilor 90 sau 2000 in azilele de bătrâni din Romania: abuzuri fizice si morale, furturi de proprietăți, bătrâni drogați cu medicamente sau călcați pe demnitate. Era datoria mea sa dezvălui cine erau vinovații si sa știți ca au plătit cu vârf si îndesat.

Si aici lucrurile s-au schimbat. Foarte încet. Dar s-au schimbat.

Au apărut multe centre de seniori moderne in Romania. Asta însă cu modernitatea, deși e importanta, mă lasă rece. Cred ca mai important e ca in interiorul acestor centre de îngrijire e sa găsești, pe lângă funcționalități si condiții moderne, si niscaiva suflet si interes uman pentru vulnerabilitatea unor semeni aflați într-o stare mai precara de sănătate sau măcinați de singurătate.

Chiar recent mă gândeam la ce as face eu in privința asta. Mi-am vizitat de câteva zile părinții. Sunt destul de in vârstă si încă in putere. Dar nu se știe cum va fi finalul vieții lor. Daca voi fi pus in situația de a alege un centru de seniori pentru unul dintre ei sau amândoi, ce as face?

Pana sa mă gândesc eu mai apăsat, ca la un semn, a apărut o solicitare prieteneasca din partea unui vechi amic din Alba Iulia care s-a decis sa facă acest pas cu mama sa si care m-a rugat sa „verific” un asemenea centru de seniori din Cluj – Bloom Senior Living, situat undeva in Someșul Rece. No, eu cum sunt ziarist de investigații, atent la detalii si pasional, am fost practic documentaristul lui.

Si, in drum spre Someșul Rece, iar am avut timp sa mă gândesc.

Dragostea pentru părinții noștri este infinită, dar uneori cea mai profundă formă de iubire se manifestă prin decizii care ne sfâșie inima.

Când realizăm că persoana care ne-a crescut, ne-a ocrotit și ne-a dat totul are nevoie de mai mult decât putem noi oferi, sufletul ni se umple de emoții copleșitoare. E normal, e omenesc, e dovada că suntem ființe care iubesc profund.

Fiecare dintre noi își amintește momentele în care părintele era stâlpul nostru de susținere - mâna caldă care ne mângâia când eram bolnavi, vocea blândă care ne citea povești, surâsul mândru la fiecare realizare a noastră.

Acum, când rolurile s-au inversat, când ei sunt cei care au nevoie de sprijin constant, inima ne șoptește să fim acolo pentru ei așa cum au fost și ei pentru noi.

Dar dragostea autentică înseamnă să recunoaștem când îngrijirea specializată devine nu doar o opțiune, ci o necesitate. Nu e vorba despre ce ne dorim noi, ci despre ce au ei nevoie cu adevărat.

Nu e vorba ca nu „am putea” sa ii „ținem”, întrebarea e „știm cum” sa o facem?

Fiindcă o viață împlinită la bătrânețe are alte nevoie decât una la tinerețe.

Un centru specializat oferă ceva ce noi, cu toată dragostea și devotamentul nostru, rareori putem asigura: îngrijire medicală permanentă, supraveghere constantă, terapie specializată și - poate cel mai important - o comunitate întreagă dedicată bunăstării lor.

Cancerul e o groznicie, si Alzheimerul la fel, dar, va conjur, nu subestimați singurătatea. Un cancer sufletesc teribil.

Oamenii de la Bloom Senior Living au bifat cu verde toate nedumeririle mele. Nu e reclama acest text, nu mă ocup cu tâmpenii. E un subiect prea sensibil si sa mă apuc acum sa va „combin”.

Pur si simplu, am atâta experiență de viață in munca de investigații încât sa îmi dau seama cine e sincer si cine e fals, cine transmite încredere si cine o arde cu teatru comportamental.

La Bloom, in afara de dotările excepționale, am întâlnit o „fata” si un „băiat” – Eni si Istvan – profesioniști in branșa asta care au bifat ani in sir la rândul lor in centre similare in Statele Unite, unde piața e matura si cu ultra standarde.

Înțeleg de la ei ca Bloom Senior Living va deveni curând un lanț de centre si ca mai sunt alte doua locații in construcție: Războieni Cetate, jud Alba - care se va deschide in vara acestui an si Techirghiol, județul Constanta, cu deschidere in 2026.

Cumva asta mi se pare fain ca acest lanț dorește sa acopere toate vârstele si nevoile vârstnicilor si starea lor: Someșul Rece cu vârstnici independenți, fiind primii in tara cred care vin cu acest concept, iar celelalte oferind si zona de semipaleativ si paleativ.

Alături de Eni si Istvan, exista un grup de oameni care nu se vor opri aici si care vor sa adune suficiente fonduri pentru a deschide cat mai multe locații in tara, realizate după starea si perioadele pacienților (din punctul de vedere al vârstei).

Gândiți-vă la căldura cu care o asistentă experimentată poate ajuta la micul dejun, la răbdarea unui terapeut ocupațional care lucrează zilnic pentru menținerea abilităților cognitive, la energia pozitivă a specialiștilor în activități sociale care creează momente de bucurie și conectare. Acești profesioniști nu înlocuiesc dragostea familiei - ei o completează cu expertiza și dedicarea lor.

O sa ziceți ca pot fi si bla-bla-uri de marketing ale lor. Eu nu fac marketing aici, nici pentru ei sau Bloom Senior Living, ci va descriu experiența mea in a-i verifica, in a-i „simți” si, pana la urma, va conjur sa o faceți si voi cu oamenii ăștia si cu centrul asta, pentru ca așa e normal si așa e corect pentru a șterge temerile voastre.

Dar se cuvin câteva precizări din partea mea.

E esențial sa proiectam ideea de a contracta un centru de îngrijire de acest gen gândind-ne 110% la EI, la părinții/bunicii noștri, nu la NOI.

În centrele moderne de îngrijire pentru seniori, fiecare zi are scopul ei, fiecare moment este o oportunitate de interacțiune și stimulare pozitivă.

Să alegem un centru de îngrijire nu înseamnă să renunțăm la rolul nostru de fii și fiice iubitori.

Este esențial să înțelegem că în centrele de calitate, personalul nu oferă doar îngrijire medicală - ei creează un mediu în care demnitatea și individualitatea fiecărui rezident sunt respectate. Fiecare persoană are propria poveste, propriile preferințe și rutine, iar cei mai buni îngrijitori știu să respecte și să încorporeze aceste aspecte personale în îngrijirea zilnică.

Dilema morală? E enormă. Romania a fost alterata de comunism in prostia asta ca e o tâmpenie sa îți „dai” mama sau tatăl la „azil”, in Occidentul civilizat, e un semn de respect pentru nevoile reale ale părintelui care pot fi nu numai medicale, ci si sociale, sufletești.

A recunoaște că avem nevoie de ajutor specializat nu este un semn de eșec sau de lipsă de devotament. Este o decizie matură, izvorâtă din dorința sinceră de a oferi celui drag cea mai bună îngrijire posibilă. Este un act de curaj și de iubire necondiționată să punem nevoile lor înaintea propriilor noastre dorințe emoționale.

Vinovăția și îndoiala pot încerca să ne copleșească, dar trebuie să înțelegem că

aceasta este esența iubirii mature - să avem puterea de a face ce este mai bine pentru cei dragi, chiar dacă acest lucru ne cere să ne depășim propriile temeri și atașamente.

Este un act de dragoste profundă, care cere curaj, înțelepciune și capacitatea de a vedea dincolo de momentul prezent, către binele superior al persoanei pe care o iubim atât de mult.

BIO LIVIU ALEXA

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.

În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.

Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.

Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!

“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa