Opus nr. 34bis - Ediție specială: Vasi nu e dânc destul dacă nu e și fudul/ Dâncu i-a făcut cretini și mediocri pe Klaus, Ciucă și Ciolacu/ Vasile, samuraiul ciociosan
E prima oară când simt că merită să fac o ediție specială de newsletter, fiindcă, aidoma Vezuviului, care scuipă lavă puturoasă pe etape atunci când îi vine menstruația geologică, și Dâncu ține morțiș să ne arate pe etape că e mega reală vorba din bătrâni care spune că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.
Vasile Dâncu nu îi dezamăgește pe cei care îl cunosc adevărat, așa cum îl știu eu și puținii apropiați care au avut curajul să îl contreze. Există și acel gen de oameni mega cool la tinerețe ce “amenință” să devină exponențiali, dar care, puși în funcții, în zone zoster de putere, se transformă mintenaș în țărănoi prostoi, dând, cum se zice pe la noi pe la Bistrița, o palmă la un cîcat.
Câtă vreme Dâncu l-a consiliat pe Ioan Rus să tacă, Ucu a părut un Eliade al politicii și strategiei, când s-au certat și Ucu s-a pus pe vorbit cu presa, “dom’ ministru” din satul Urișor, fiul lui “Beșa”, s-a transformat într-un Dani Mocanu, bășind jigniri monstruoase la adresa româncelor. Și pentru asta am o vorbă veche românească: Adio cur, mă cac pe gură! - ce reprezintă chintesența fuduliei comunicaționale.
Cu toate laudele și criticile mele la adresa lui Vasile Dâncu, mereu l-am bănuit că e mai arivist decât prost, așa că am rămas șocat să văd că Vasile Dâncu și-a încălcat propria regulă de aur: când presa tace, nu o întrerupe.
Băi, frate, în ciuda faptului că a fost pus la Apărare cu pile securistice și chiar dacă nu îl deranja nimeni când semna achiziții de second-hand-uri militare de la bogații Europei, băi, Vasile nu era împlinit. Nu îl băga nimeni în seamă, nici măcar presa lui de casă nu îl mai suna.
Are mama o expresie și pentru această stare sufletească specială: “ești buiac”, adică ți s-a urât de prea mult bine și cauți să îți bagi singur un ardei iute în cur în timp ce vine popa cu crucea.
Cam așa și Vasile. După ce a dat o palmă unui cîcat, a luat cîcatul și l-a aruncat în ventilator, dar ventilatorul ăla era de mână, mic, de la Dragonul Roșu, așa că Vasile a reușit două “simultaneități” în nici 5 zile: să își facă vânt singur și să se auto împroaște cu propriul rahat.
Faza din librăria de la Bruxelles, apărută acuma, când îi face pe necitiții României cretini, idioți și inculți e sequelul previzibil al comportamentului său de țăran plecat din tină și ajuns mare, atât de mare încât ordonanța coboară să îi deschidă ușa: Dâncu a ajuns ministru al Armatei României, general politic (și SRI), are cravată și jiletcă, dar sub unghii are tot îngâmfarea lui Dinu Păturică, supărat că i se vede gaura din caracter.
Într-o zi, acum ceva ani, chiar credeam că ar putea/merita să ajungă președintele României.
Nu avea cum. E ca oricare. Ba chiar mai jos ca politicienii, fiindcă a ratat și la proba de arivism-viteză, și la arivism-anduranță.
Vasile Ciociosan - samuraiul prostovan
guest post de Szakats Istvan, activist clujean, un tip deștept
Mi se pare că Vasile Dâncu e ca un samurai tomnatec care poate avea și el în cap un film despre propria-i moarte nobilă prin sabia lungă a intelectului, cu plecăciuni ritualice înainte de duel și alte asimilate.
Pesemne că l-a lovit tare în orgoliul lui de boier al minții, că în loc de asta acum căpătă leziuni incompatibile cu viața politică prin bombardament cu rahat - nicidecum de la un Oponent pe Măsură la IQ, ci de la o ceată de oieri mediocri ai minții, niște goshi (talpeși) cu școli dubașe în CV, cu doctorate plagiate, și care abia dacă mai scot un cuvânt de peste trei silabe odată pe mandat.
Și totuși, cum încerca Dâncu, chiar la începutul gâlcevei, să pareze rahatul care zbura spre el, printr-un kenjutsu plin de explicații și citate, mânuind sabia de samurai a raționalității! Și cum explica! Și cum argumenta!
Numai că Vasile-San, bosu, îmi pare rău, dar asta nu e filmu’ ăla. Poate te-ai prins mai târziu, dar aicea altele-s mișcările. Matale nu stai să mori pentru că ai greșit unghiul la plecăciune într-un dojo random al diplomației europene, undeva la 1000 km de aici.
Argumentezi în apărare degeaba. De fapt, nimeni nu crede serios că ai fi zis vreo prostie letală. De la EBA și până la nostimul cuplu Winkler-Sógor, au zis acolo, în eoni de mandate, zeci de români sute de tâmpenii de-a dreptul siderante, și iaca, n-a pățit nimeni nimic.
Deci hai că nu-ți zic o noutate. Moartea ta nu ți se trage de la vreo rușine insuportabilă, adusă Imperiului. Moartea ta vine de la oportunitatea propriului tău Clan de-a scăpa de tine.
Sigur ai observat că Șogunul Ciolacu n-a mai ieșit la hărmălaie pe prispă să vadă care-i treaba și apoi să-ți țină partea și spatele ca un oyabun bun ce se află. Sigur ai observat că întreaga (ig)nobilime a Casei numa’ se uită cu nasu’ turtit pe geam, dar, luând lumină și exemplu de la Marcel-San, n-ar mișca unu' în front. Poi se poate?! Până și ninjalăii ăia jigăriți de la UDMR iasă-n uliță-n gura mare ca să-și apere și hoții-n acte. Și atunci?
Hai, hai. Ți-ai dat sama și tu. Ai fost lăsat singur.
STOP CADRU. Asta e un moment dramaturgic important, și de mare compoziție de caracter.
1. Samuraiul își dă seama că e trădat și indezirabil.
2. Samuraiul își dă seama că moartea sa nu e de nobilă necesitate pentru Țară, ci de mojică oportunitate pentru Zaibatsu (antrepriză)
3. Samuraiul își dă seama că poa’ să tot taie și-n flenduri rahatu’ zburător al talpeșilor, că-l taie degeaba - ăla tot la fel îl acoperă.
Și ce face samuraiul? Roll camera. Action.
În mijlocul bombardamentului cu rahaț, Samuraiul își închide ochii.
Se gândește. Și se gândește. Apoi își trage un aer adânc în piept. Deschide ochii.
Și fuge direct, de se refugiază în librăria Filigranes din Bruxelles, și țâpă de acolo o istericală cât toate zilele, făcându-i pe talpeșii cretini, mediocri și idioți, "cretini", "mediocri" și "idioți", respectiv.
WUUT?
EL, Nobilul Samurai?! EL, ditai Ministru al Apărării unei Țări?! Aolo!!
CUUT!
Domnu' Samurai!! Domnu’ actor politic Dâncu! Vă rog, hai, încă odată. Deci reluăm, da? Recitiți punctele 1-3. Intrați în stare. De mare compoziție, conform casting, da? Deci. Roll camera. Action.
În mijlocul bombardamentului cu rahaț, Samuraiul își închide ochii.
Se gândește. Și se gândește. Apoi își trage un aer adânc în piept. Își deschide ochii.
Marcele, Klause, Vasilică zice că sunteți cretini, mediocri și idioți, cu tot cu poporul vostru!
de Victor Lungu, redactor-șef Ziar de Cluj
Refugiat într-o librărie din Bruxelles, cu fotograful după el, Vasile Dîncu, ditamai ministrul Apărării Naționale a ditamai țară europeană, România, nu are altceva de făcut decât să-i insulte pe românii care nu sunt de acord cu alegațiile sale pro-moscovite despre Ucraina. În viziunea ministrului cu ”montura”, cu toții suntem ”cretini, mediocri și idioți”. Începând cu președintele României, Klaus Iohannis, premierul guvernului său, Nicolae Ciucă și șeful său de partid, Marcel Ciolacu care i-au zis că-i timpul să mai citească, să nu se avânte să se creadă analist politic atunci când e doar ministru și mai ales să-și țină gura în situații delicate ca aceasta în care Rusia a invadat ilegal Rusia.
Ori tocmai acum și-a găsit el să caște gura și să zică: ”singura şansă a păcii (pentru Ucraina) poate să fie negocierea cu Rusia”. Adică ăia mor pe capete să-și apere Patria, iar Vasilică le zice că e cazul să negocieze cu Rusia, care nu negociază decât de pe poziția în care a anexat deja, în mod ilegal, teritoriu. Mult teritoriu.
Ca și ”celălant”, ex-amicul Ucu a lui Beșa din Urișor, și Vasilică are păreri de boernaș parvenit, de individ care și-a uitat originile modeste și scoate pe gură (sau tastatură) tembelisme, apoi se dă împușcat în aripă că i-au făcut ”dujmanii” de la USR ”montură”. Vroia să zică montaj (cupaj de idei, deh), dar i-a ieșit porumbelul prețios, ca un papagal, pe gură.
Și ”celălant” avea păreri care l-au ejectat în afară politicii de vârf, loc pe care nu și l-a meritat niciodată. De la ”berea e pentru căruțași” la nevestele românilor care muncesc în afara României iar nevestele lor sunt curve acasă. S-a umflat rânza în țărănetele de lângă ”Diej”, fostul activist UASCR și a ajuns să se creadă domn dacă bea cu cana coniac de 1000 de euro mililitrul.
Așa și cu Vasilică Apă de Gură se lasă bătut de propria gură. Atât de mult s-a umflat rânza și-n ăsta. De la primul ministeriat, de pe vremea lui Năstase, nu-i mai ajungea nimeni cu prăjina la nas.
Transmite el Patriei, refugiat în librărie cu fotograful după el (întâmplător), din vârful țuguiat al buzițelor sale de boier de coada vacii: ”Aici e un paradis ascuns şi niciodată nu vor înţelege cretinii si mediocrii că aici lumea lor nu există şi nu contează. Aici mediocrii şi impostorii nu se vor întâlni niciodată cu victimele lor inocente pentru că nu se pot atinge de arma cea mai tare de pe lume: ideea.”
Inocentul Patriei fu împușcat în idei…
Care fu ”ideea” Vasilică, când ai vorbit despre negocieri ca unica șansă a păcii în contextul în care Rusia a avut timp din 2014 să se abțină de la război după ce a furat Crimeea și zone întregi din Ucraina: altă cedare teritorială? Că îți va fi ție frig la iarnă în librărie?
Prin urmare, ditamai ministrul Apărării al României îi insultă pe toți românii care nu sunt de acord cu prostiile pe care le debitează. Așa, în spirit de dialog, de schimb de idei.
Prin urmare, ce a dorit ministrul ”montură” să ne transmită? Că, la fel ca ciobanul din Miorița își acceptă moartea sa politică (la care vor cădea mai mult decât o stea) și că o carte i-a șoptit că ”cel sibian și cu cel buzoian”, ”mări ce se vorbiră, ca la apus de soare să mi ți-l doboare” din scăuneșul pe care oricum nu-l merita?
Că e bine cu el însuși și-și cumpără un DEX, să poată să-și culeagă cuvintele care-i lipsesc, sau pe cele pe care nu le înțelege funcțional, de acolo? Că, vorba aia, i se clatină scăuneșul precum cunoștințele de limba română și poate nu va ști să zică ”m-am ciuruit” cu propria limbă, cu fandoselile mele și aerul de superioritate intelectuală de boier de coada vacii.
Păi, să-și ia liber și să ne scutească. Să stea în ”Paradis”, să aprofundeze, să ajungă la idei, nu să ne bage pe noi în idei. Că umblă cam în intelectul gol.