Opus nr. 352 - Cum am aflat ca Ponta e "rezident" SIE. Probleme mogulesti: Vucic pare sa fie pa! Unde o va uschi Sebi Ghita? Cum arata o natiune.
Pentru ca sunt cititori Strict Secret care ma tot intreaba cand lansez romanul distopic “2100”, despre care va spun ca mi-a iesit uluitor de bine, am decis sa ofer varianta electronica a cartii celor care citesc pe tableta sau kindle la pretul de 60 de lei si, poate asa, reusesc sa imi strang si banii pentru versiunea tiparita.
Piata editurilor de carte e mica, dar chiar asa mica cum e, pare sa fie la fel de corupta si ermetica precum politica din ziua de azi: se publica doar autorii casei, tinerii sau autorii noi nu au niciun acces la edituri. E si cazul meu. Ma chinui de doua luni jumate sa ajunga la o editura mai de doamne ajuta si pur si simplu nu reusesc.
Probabil ca tot self-publishing va fi solutia, ca si in randul precedentelor mele carti.
Rugaminte mare pentru cei ce isi doresc lectura lui “2100” - cand faceti plata de pe linkul de mai jos, rog mentionati si emailul pe care doriti sa primiti fisierul pdf.
Va multumesc pentru sprijin! Aici puteti cumpara cartea.
Pentru cei ce au deschis “televizoarele” mai tarziu, “2100” este un roman distopic surprinzator in care imi imaginez cum va arata lumea peste nici 75 de ani: peste 70 la suta din familiile din Europa vor fi de acelasi sex, Parisul e islamizat total, China pregateste o lovitura enorma data lumii, nu va pot spune, dar e ceva foarte tare, evreii vor sa se mute in spatiu si sa devina prima natiune celesta, iar Rusia lanseaza un virus genetic care ne va transforma cu totii in…
Ei bine, romanul e mult mai mult de atat, e un avertisment despre ura si crime, despre umanitatea inumana, despre prejudecatile si nevoia noastra de a distruge tot. Finalul este socant. In 2100, 11 miliarde de oameni mor. Dar, de fapt, traiesc. Cum?
Afla de Aici !
Ponta, platit de oficina SIE
Ne spunea matelotul alcoolist asta acum 10 ani, dar nu a mai venit cu dovezi.
Intre timp, Ponta s-a “spart” singur. Si-a pus in declaratia de avere ca a luat 4000 de euro pe luna de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei - oficina SIE unde se hahaie pe banii companiilor de-alde Daraban, Hrebenciuc si Miky Spaga.
Bravo, Victore!
Interesant insa e DE CE a ales sa anonimizeze al doilea angajator al sau. Nu e suma mare, ce e drept, dar… de ce?
Cine stie raspunsul sa imi scrie pe mailstrictsecret @ gmail . com
Diferenta dintre romani si sarbi
Sugacii de la Declic si alte 45 de ong-uri lgbtisto-hispteresti, impreuna cica cu 3 partide - PSD, PNL, UDMR - au organizat ieri un “protest” in care sa isi arate sustinerea fata de UE. Vaaai, ce am mai plans!
S-a facut si o inimioara din luminite, te caci pe tine ce ipocriti pot fi rezistacii!
Eu ma gandeam ca ar trebui sa protesteze intreband Bruxelles de ce proiectul UE e in default? De ce Bruxelles a dat verde ca democratia noastra sa nu mai existe? De ce Bruxelles pastreaza o armata enorma de birocrati super bine platiti care par sa aiba aceste functii pe viata? De ce fondurile europene nu sunt distribuite echitabil?
Sa nu ma intelegeti gresit, sunt pro-european la randul meu, dar ma enerveaza ipocrizia.
Intre timp, sarbii, satui de Vucic, au iesit in strada cu adevarat. Pe strazi, adica. Agentia de informatii Mossad a estimat la peste un milion numarul de protestatari. Impresionant! Natiune adevarata!
Vucic a acaparat Serbia pe perosana fizica. O vreme, “teatrul” lui a functionat, dar piesa a devenit enervanta: sarbii chiar vor in Europa, nu mai au chef sa stea izolati in nedezvoltare, nu mai au chef sa fie considerati niste paria ai Balcanilor, nu mai au chef de hotii stransi in jurul lui Vucic.
Presedintele Serbiei e terminat. Poa’ sa vina cu povesti, cum a venit azi noapte, ca a inteles mesajul studentilor si al poporului… nu, ba, nu ai inteles. Mesajul e sa te cari, daca nu vei fi maturat!
Nole Djokovici, cel mai coios si iubit sarb dintre vedete, a sustinut public miscarea poporului, alaturi de zeci de sportivi si artisti de top.
Ce s-a gandit desteptul de Vucic sa faca? A acoperit capitala de lunetisti, s-a blindat cu militari la palatul prezidential si, spre seara, a dat drumul la un tun sonic, o arma ingrozitoare si total ilegala care are efecte devastatoare pentru creierul omului (poate duce la surzenie in cateva secunde).
aici e foarte evident:
Previzibila decadere a lui Vucic pare sa fie mana CIA, probabil ca Trump vrea sa il mai slabeasca pe Putin si sa ii mai taie din aliatii europeni din Balcani.
Sau poate e chiar mana lui Putin, suparat ca Vucic cauta tot mai abitir prietenia lui Trump (vezi vizita de saptamana trecuta la Belgrad a fiului presedintelui american)
In contextul ciudat de azi, te poti astepta la orice.
E cumva ciudat, fiindca Vucic a rezistat atata timp datorita protectiei Israelului.
Una peste alta, mogulul RTV, Sebi Ghita, e unul dintre cei mai ingrijorati romani din zona. Serbia i-a fost “casa conspirativa” pentru multi ani deja, un loc unde s-a putut ascunde de vipia statului paralel.
Unde va “parca” daca se impute treaba in Belgrad? Probabil Dubai. Nu ramane el fara acoperire.
Dar Serbia ii era mai comoda, cu un presedinte ce il apara avand control si pe servicii. In EAU, e foarte complicat sa speri la protectie totala.
In Romania, lucrurile sunt complicate pentru el, de asemenea. Ideea ca l-ar putea pune pe Ponta la SRI este de toata jena, Ponta sef la SRI e la fel de periculos ca CG la Cotroceni.
Spera Ghita sa ii iasa manevra cu Ponta Presedinte bazandu-se pe americani? Speranta moare ultima.
E foarte complicat in acest moment sa existe sanse de reusita, daca discutam de orice alt om decat Ponta, poate ca nu eram asa de circumspect.
Asa cum bine observa Cozmin Gusa, in afara de mogulii Romaniei, azi se mai duce o lupta umbrita intre fostii sefi ai SRI - Hellvig si Maior. Unul il vrea pe Hunor la SRI, altul pe Ponta.
Sper ca nu vor reusi nici unul.
In fata terorii
de Codrin Liviu Cutitaru (text din Dilema)
O observație făcută de Benjamin Franklin, în 1755, într-un discurs politic, te pune și astăzi – mai ales astăzi, ar trebui să adaug, în contextul temerilor de tot felul – pe gînduri. Spune, în original, acest titan al istoriei americane: „Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty, nor Safety”. Adică: „Aceia care renunță la Libertatea fundamentală, pentru o Siguranță minoră și vremelnică, nu merită nici Libertate, nici Siguranță”. Te întrebi: din ce punct devine frica o problemă de etică? Bine, cineva ar putea replica, la fel de nedumerit-interogator: de ce nu ar fi frica, din start, o problemă de etică? Pentru a doua întrebare, am un răspuns destul de articulat. În general vorbind, frica nu ar trebui să intre în evaluarea etică, întrucît reprezintă un instinct nativ, firesc, al tuturor ființelor și, ca atare, și al omului. Prin intermediul ei, se exersează nevoia de autoconservare, o realitate naturală, menită să asigure supraviețuirea speciei. Ca și instinctul de perpetuare, frica, se pare, constituie o necesitate. Cum poate fi, așadar, o condiție existențială „imorală”? Teologii nu ar ezita, probabil, să explice. Și instinctele devin imorale, practicate excesiv ori inadecvat. Frica primitivă, irațională ar ajunge atunci ceva imoral. Cu atît mai mult cu cît – susțin aceiași teologi – avem și o fațetă antinomică a sentimentului, o frică „morală”, „frica de Dumnezeu”, cea care se transformă în dragoste, determinîndu-te mai întîi să accepți și apoi să practici învățăturile sfinte.
Nu vreau să împing discuția așa departe. Mă interesează dacă, în parametrii biografiilor comune, a fi fricos înseamnă, automat, și a avea un deficit moral. Nuanțele practicate de Franklin ar sugera că da. Chiar sub pretextul impulsului irepresibil de supraviețuire, implică autorul celebrei Autobiografii, nu ai dreptul, din perspectivă etică, să sacrifici o noțiune esențială, precum libertatea. Dacă o faci, nu mai meriți, zice el, nici acea libertate, nici securitatea personală (efemeră, oricum), în numele căreia ai acționat atît de mărunt. O pedeapsă mare, să admitem, nespecifică orizontului de largă generozitate dovedit, în nenumărate ocazii, de acest părinte fondator al Americii. În mod cert, atunci cînd întîlnea teama și lașitatea, își ieșea din fire, amușinînd izul lipsei de caracter. Am fost curios de aceea să aflu ce cred și alți gînditori despre frică. Rezultatul? Se înscriu, avant sau après la lettre, în linia ideologică a lui Franklin. Laurence Sterne, în Predicile lui(Sermons), constată, amar, că „numai cei tari știu să ierte – lașul nu iartă niciodată, nu-i stă în fire” („only the brave know how to forgive – a coward never forgives, it is not in his nature”). Identic filozofează și William Blake în Căsătoria raiului cu iadul (The Marriage of Heaven and Hell): „Cel slab în curaj e tare în înșelăciune!” („The weak in courage is strong in cunning!”). Nu am spațiu aici să citez butade similare din operele lui Seneca, Shakespeare ori ale melancolicul danez Kierkegaard (care a scris extensiv pe tema spaimei: Frygt og Baeven / Frică și tremur, de exemplu). Credeți-mă însă pe cuvînt, pretutindeni abundă dezgustul (metafizic) pentru imoralul „temător”.
Dar ce este, pînă la urmă, neetic în fenomenologia fricii? Cu siguranță, o anumită obsesie a propriului sine, o monomanie (înțeleasă drept compulsie a eului), un egoism rudimentar, în fond, rezultat din „preaplinul” instinctului de conservare. O grijă patologică pentru plasarea ta în centrul lumii, de unde îți (auto)legitimezi excesele și devierile. Procedezi așa, pentru că „îți e frică” să nu te expui, să nu fii greșit interpretat, să nu-ți compromiți viitorul, să nu mergi contra curentului, să nu fii înșelat, să nu ratezi nici o șansă. „Procupările”, „grijile”, „obsesiile”, „fiorii” în cauză își generează reversul – aplicabil însă, nota bene, doar în afara ta, în exterioritatea sinelui propriu, acolo unde sălășluiește, desigur, celălalt. În consecință, „să nu te expui” semnifică „să-l expui pe altul”, „să nu fii greșit interpretat” – „să-l interpretezi eronat pe aproapele tău”, „să nu-ți compromiți viitorul” – „să-l compromiți, necondiționat, pe al celorlalți”, „să nu mergi contra curentului” – „să-i împingi pe semeni înaintea lui”, „să nu fii înșelat” – „să înșeli chiar tu”, „să nu ratezi nici o șansă” – „să le dizolvi pe ale vecinului” ș.a.m.d. Frica te face prizonierul egocentrismului și, colateral, agresorul alterității. Se înțelege că pornirea etică e anulată ab initio. Frica refuză paradigmele moralității, creionîndu-se, covîrșitor, numai pe cele, așa-zicînd, ale „personalității” (temătorului). Scuza instinctualității nu ține. În monomania egotistică, nu rezidă nevoia supraviețuirii, ci presiunea lăcomiei. Fricosul nu poate fi perceput, prin urmare, altfel decît sub unghiul imoralității profunde. De reținut pentru provocările care ne stau în față.
Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.
Un text cu care rezonez
de Dan Pavel
Acum că democrația a fost stabilizată și au fost interziși toți candidații care spun lucruri trăsnite, suntem puși la adăpost de elementele uneltitoare. Putem în sfârșit să vorbim deschis și să răsuflăm ușurați. Aș vrea să felicit toți participanții de la ediția 2025 a festivalului ”Nu știu ce să spui, maică! Așa ne-a spus Iliescu la televizor și am venit și noi aicea să apărăm instituțili statului!”. A fost spectacolul cu care m-am obișnuit de la pandemie încoace. Așa este normal într-o democrație autentică în care nu poate fi tolerată decât o singură voce, și aia răstită din toate gurile plătite din țara asta. M-au impresionat spiritul pionieresc, atmosfera tovărășească, cordială, precum și zelul neprecupețit de care dau dovadă oamenii de bine care conlucrează armonios la viitorul acestei națiuni. Adresez un salut călduros tuturor cetățenilor de bună credință care, chiar și în aceste vremuri tulburi prin care trece patria noastră, au ales să jertfească timp prețios întru apărarea serviciilor secrete, a clasei politice și a complexului militar industrial.
Dacă ar fi știut Ceaușescu că tot ce aveți nevoie ca să fiți fericiți sunt 50 de bani pe sticla reciclată, social media și adidași făcuți de sclavi, rămânea la putere până-n ziua de azi. Ați ajuns mai rău decât babacii noștri. Măcar ăia nu știau altceva decât ceaușism în sos de soia și bocancul Securității. Pe bunicii noștri îi mințea Iliescu la televizor de îi învârtea pe degete, dar jucau la grupa pregătitoare față de liga voastră. Ce păcat că sunteți prea tineri ca să fi aplaudat minerii cum se cuvine. V-au jucat ca pe fraierii ăia care pierdeau ceasul la alba-neagra în zilele de glorie ale Pieței Obor. Sunteți apogeul gușterismului. Îmi pare rău să vă spun. Oricâte studii ați avea, în orice cafenele v-ați face veacul, prin oricâte țări v-ați face vacanțele, în ochii mei vă lipsește doar pufoaica și o crustă de muci uscați la nas. Tot ce vă desparte de categoria socială pe care o detestați atât de vocal sunt lățeii și-o sticlă de Mona. În rest sunteți la fel de gușteri. Va puteți șterge cu diplomele alea la cur.
Ăștia au scos paiața serviciilor de la naftalină ca să vă sperie un pic și să aplaudați consolidarea regimului securistic de ciolaci și bolojani. Un regim de minoritari faliți politic, cu scaune șubrede și dosare penale în așteptare pe care și le-au mai amânat cinci ani în aplauzele voastre juvenile. Ați aplaudat războiul hibrid dintre două facțiuni locale de slugi devenite inutile, care acum se bat pe ultimul zgârci comestibil dintr-un ciolan național deja putred până la măduvă. Din toate marile dovezi și tot scandalul ăsta securistic, n-a rămas nimic palpabil. Nicio dovadă. Pe Potra, care e tot al lor, l-au scos discret pe ușa din dos înainte să deschidă gura. Ăla nu poate depune vreodată mărturie la ceva pentru că ajung prea mulți șmecheri din sistem îngropați la pădure. Atacurile la SRI s-au evaporat peste noapte, ingerințele sunt doar din gură, iar sprijinul care s-a găsit pentru Georgescu a fost campania sponsorizată de PNL și voturile pe care le-a distribuit Ciolacu prin ordin în teritoriu. Călin e cârtiță profesionistă, nici n-o să găsească nimeni nimic vreodată pentru că făptașii se caută pe ei înșiși. Dosarele lui Georgescu sunt gata fâsâite. Un avocat de clasa a patra îl poate scoate pe-ăla basma curată. În doi ani sau când s-o judeca dosarul. Cum se face justiția strategic în România - întotdeauna prea târziu ca să mai conteze. Or să-i dea o amendă, în cel mai rău caz, și-o sinecură pe undeva când s-o potoli halimaiul, că a fost sperietoare de comitet și și-a făcut treaba bine.
V-au făcut ăștia să aplaudați declasarea României din rândul democrațiilor și prăbușirea în clasamentul economic. Anularea alegerilor și sabotajul propriilor voștri candidați. V-au adus în halul în care înjurați SUA, cel mai mare aliat al țării ăsteia și poate singurul care ar fi stat în calea lui Putin pe bune. Ați ajuns cei mai mari putiniști prin învăluire. V-au făcut să vă doriți faliment, război și moarte. Să vă urâți părinții și prietenii, să vă înjurați vecinii, să vă turnați colegii. Să o apărați pe șopârla de Merkel și toate cadavrele corporatiste de la vârful Uniunii care cântau sloganuri ”proeuropene” cum că Rusia va juca un rol important în securitatea Europei. Eu n-am uitat cum urma ”să schimbe Putin paradigma de securitate a UE, alături de Franța și Germania”. Na, că v-a schimbat-o, pișa-l-aș în suflet și pe-ăla! Că mereu le înghițiți pe toate pe nemestecate ca niște gușteri proști. V-a schimbat Putin paradigma de securitate de ați ajuns să dați din colț în colț că vă ia la oaste. Liderii voștri de opinie bat toba războiului, dar sparg ușa la Pașapoarte ca să fugă din țară în caz de ceva. Bine că aveți memoria scurtă.
V-au convins securiștii să vânați săraci și să credeți că tocmai categoriile vulnerabile sunt dușmani ai regimului. Să pedepsiți artiști, să interziceți scriitori, să concediați pentru delicte de opinie. Ei o făceau pe bani serioși, dar voi ați făcut-o pe gratis ca cele mai proaste târfe. V-au adus în halul în care aplaudați fascismul, ultranaționalismul, colonialismul și epurările etnice. V-au întors împotriva românilor de peste hotare. V-au convins să acceptați dictaturi sanitare, limitarea prosperității și a mobilității sociale pe verticală de frica suprapopulării. De dragul unui mediu în care ei umblă cu iahturi cât portavioanele și ard o tonă de motorină pe oră în drum spre conferințele ecologice. Aplaudați state militarizate, elite impermeabile în fața justiției și mafii corporatiste suprastatale. Aplaudați dezrădăcinarea populațiilor, terorismul islamic și Al Qaeda ajunsă la putere în Orientul Mijlociu. V-au făcut să credeți că destructurarea tuturor protecțiilor sociale, consolidarea monopolurilor și limitarea drepturilor individuale sunt idei bune. Că soluția prosperității este The Gig Economy - o economie în care angajații nu au protecție și sunt pe barba lor dacă pățesc vreodată ceva.
V-au adus în halul în care aplaudați subminarea economiei naționale, demolarea agriculturii și industriei, fixarea ilegală a prețurilor, traficul, specula cu energie și corupția din mafia fosililor. Ați ajuns să credeți că simbolurile naționale sunt extremism, că steagul e fascist, că România nu are nimic, nu poate și nu merită nimic. Că românii nu sunt buni de nimic și că nu merită altceva decât iobăgie sau prostituție. Că statul securistic, birocrația opacă și oligarhia clandestină înseamnă normalitate. V-au convins că Europa e doar o mână de politruci care guvernează în mod nedemocratic și nu o cultură sau o civilizație. Că doar politrucii sunt indispensabili, dar nu și cultura sau civilizația. Ați ajuns să apărați politrucii de popoarele care vor să-i tragă la răspundere. Ați ajuns să credeți că viitorul politic al țării sunt copiii de securiști educați din banii voștri în străinătate, la adăpost de jaful și sărăcia impusă peste România. Ați ajuns în halul în care v-ați pierdut orice spirit uman, orice instinct de răzvrătire, orice trăire autentică de creatură născută liberă și independentă pe acest pământ. Întâi ați ajuns să vă fie frică să spuneți ceva greșit. Apoi să vă fie frică să credeți ceva greșit. Acum vă e frică să și simțiți greșit. Măcar babacii noștri nu-și făceau în mod voluntar propria lor poliție ideologică. Turnătoria și pupincurismul erau și atunci valori naționale scuipate în spațiul public prin toate resorturile media.
Trăiți sub teroare perpetuă. O teroare subiectivă care v-a creat dependență și v-a încremenit cognitiv. Vă mutilează psiho-afectiv zilnic. Vă schimonosește. Vă micșorează. Aveți nevoie de ea pentru că nu vă mai puteți defini altfel decât prin valorile ei eșuate moral, politic și economic. Nu vă mai puteți identifica altfel decât prin opoziție față de dușmanii ei imaginari. Vă place teroarea. E tot ce știți. Nu mai sunteți nimic altceva decât cuvântul cheie distribuit pe căi oficiale de la o zi la alta - ideea terorii - doar ultimul slogan din epilogul unui reducționist ticălos. Ați devenit doar umbre în fereastra unui tren de mare viteză. Panouri de marketing ce nu merită deslușite. Sloganuri umblătoare. V-ați vândut toate principiile pentru rebeliunea lor cu abonament, preambalată, comunicată și marketată corespunzător de către servicii. Sunteți tatuaje despre rebeliune. Decupaje din carton cu luptători îmbrăcați în emblemele sponsorilor. Revoluționari de tastatură, antifasciști de berărie, luptători de selfie, turiști la proteste care cumpără tricouri cu Che Guevara făcute de copii în Asia.
Sunteți haiduci Disney în parcul de distracții al democrației. Actori de teatru cu amnezie selectivă la ororile lumii. Vă faceți propria voastră figurație în loc să deveniți personaje centrale. Vă aruncați în brațele regimului de la prima palmă: Aoleo, să-i aresteze Jandarmeria! Să-i bată SRI că vorbesc urât! Ajutor! MILIȚIAAAA!!! Săriți mereu în apărarea sistemului deși sistemul nu mai are demult nevoie de protecția voastră și vă dovedește asta zilnic. Există un cuvânt perfect care vă descrie complet, exhaustiv, definitiv: CONSUMATORI. Nimic mai mult, nici mai puțin. Sunteți consumatori. Rebeli de unică folosință. Ecoprietenoși și biodegradabili de la un regim la altul. Maximum de gălăgie cu minimum de pericol pentru ecosistemul mafiot. Cumperi doi activiști și primești unul gratis. Nu rata oferta! Bani să fie că principii se găsesc pe parcurs. Sunteți echivalentul revoluționar al paiului de hârtie menit să nu amenințe cu nimic industria plasticului și să pară că rezolvă ceva.
Mă doare în cur dacă ați făcut-o pentru 100 de coco în plus la salariu, pentru liniște sau pentru o pungă cu zahăr și ulei. E tot aia. Sunteți demni de aceeași milă ca ăia scoși în stradă de Dragnea, la manifestațiile anticonsecință pentru fapte penale. Sunteți captivi într-o disonanță cognitivă perpetuă. Iliescieni și iliescizați până-n măduva oaselor. Beregăți în căutare de bocanc. Văd umbra unui tătuc benevol peste voi. Îi simt patina dictatorială în scriitura vectorilor voștri, în discursurile voastre sterile de pe la cârciumile protipendadei. Vă place teroarea... Iubiți bocancul. Nu puteți respira dacă nu simțiți talpa lui apăsându-vă ușor pe grumaz. Aproape că nu contează al cui e bocancul. Doar să se apese un pic, ca să nu vă simțiți singuri pe lume. Să aveți senzația că mai contați. Să sperăm că moare Putin de cancerul ăla înainte să ajungeți să manifestați și pentru apărarea lui. Că sunteți în stare. Sunteți la un share și-o inimioară distanță. La doar un articol distanță de orice muie până-n gât. Important e doar cine-l scrie, nu dacă e adevărat sau nu. Să vi se pară vouă că e autor mișto. De-ăsta din ”societatea civilă”. Un rebel comercial, ușor marketabil.
Vă citesc uneori și simt că trăiți cu senzația că, dacă ați fi apucat vremurile X sau Y, voi ați fi fost de partea bună a istoriei. Credeți-mă! Din suflet vă spun - fără dram de ură și fără dispreț - Voi ați fi fost naziștii. Ați fi fost gărzile roșii maoiste. Ați fi aplaudat minerii la fel ca ”deplorabilii” pe care îi detestați. Sunteți complici neștiutori de meserie. Născuți victime. Morți încă de vii, decedați în condiții misterioase, de nu știu nici ce i-a lovit. Doar că încă n-ați ajuns mămăile alea îmbrăcate cu vestă tricotată și batic, care se bucurau la punga de ulei și la zâmbetul lui Petre Roman. Deh... S-au mai schimbat timpurile și gusturile. O să trebuiască o reducere la următorul iPhone, niște bonuri de masă sau ceva merdenele roz ca să vă puteți vinde și ultima fărâmă de umanitate din voi. Măcar dobândă fixă pe primele șase luni la ipoteca pe 35 de ani. Ca orice intelectual care se respectă, veți avea nevoie de o motivare ceva mai substanțială pentru a putea crăpa capetele celorlalți ca să le vârâți valorile voastre pe-acolo. Aveți compasiunea și condoleanțele mele sincere. Când va ajunge sistemul cu bocancul în dreptul vostru, aș vrea să nu contați pe mine. Mă veți găsi râzând într-un colț... cel mai probabil în cătușe și cu ochii umflați de bătaie. Aștept report și block. Nu mă dezamăgiți!
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa
Link-ul pentru achiziționarea cărții nu funcționează.