Opus nr. 356 - Golania RETURO. Jos Nicusor Dan! Procuroarea Iorga-Moraru face nani cu capul pe dosarul Coldea. Cum joaca Superbet la alegeri. Revine Georgeta Bumbac, Pitipoanca Sinecurilor
Frumos dosarul Coldea-Dumbrava murea
Da, nene, de aia nu mai are nici dracu’ incredere in Justitie, fiindca lucrurile se smantanesc sau se accelereaza in functie de comenzile date de securisti.
In mai 2025, “aniversam” un an de la declansarea operatiunii de cercetare penala a lui Coldea si Dumbrava, doi traficanti de influenta si spalatori de bani. Atata doar ca, intre timp, matusa Iorga Moraru de la DNA a cam adormit cu capul pe dosar.
Coldea e bine merci, bea sampanie si se distreaza cu noul set de alegeri. Nimeni nu mai zice nimic de baietii astia, a murit totul.
Marius Ionut Voineag, bossul DNA, e asteptat sa mai iasa la un interviu “de bine” pe la tapalagalingecururi si sa ne zica cum e cu Potra si cu lupta anticoruptie. Ca despre lupta cu Coldea ne-am linistit.
RetuRO - ciordeala de crima financiara organizata intre privati si Stat
Supermarketurile fură zeci de milioane de euro din banii românilor prin sistemul RETURO, sistemul de garanție si returnare al ambalajelor. Vă întrebați cum?
Băieții șmecheri ai sistemului au făcut-o foarte simplu: RetuRO este o companie privată care a fost înființată conform legislației în vigoare de către asociațiile unor producători și ale unor comercianți pentru a gestiona sistemul de garanție returnare implementat în România.
Ulterior, compania a adoptat în acționariat și statul român în mod arbitrar, nelegal și netransparent. Compania privată odată înființată, RETURO a primit de la statul român printr-o hotărâre de guvern dreptul de a gestiona toate deșeurile de ambalaje de băuturi din această țară, desi nu există nicio bază legală pentru a încredința unei firme private un asemenea monopol!
Abia apoi această firmă privată s-a asociat cu ministerul Mediului într-un mod la fel de ilegal, căci legea definește clar modul de asociere a instituțiilor de stat cu operatorii privați: o astfel de asociere se poate face doar în baza unei proceduri de selecție adică licitație.
Ei bine, iată ce mecanism desfășoară firma privată Returo": la fiecare sticlă de plastic, de sticlă sau metal cumparata de un român, acesta este pus să plătească 50 de bani în plus aceste firme private, bani pe care îi poate primi înapoi dacă și când returnează respectivul ambalaj golit de conținut.
Numai că, dacă tot este abuz, măcar să fie până la capăt” ambalajele se pot recupera doar prin intermediul unor aparate speciale dispuse în interiorul unor mari magazine, iar evident, aparatele sunt insuficiente și mai mereu defecte, motiv pentru care consumatorii români recuperează doar 55 % din banii care li se cuvin, restul ambalajelor rămân nerecuperate!
55 %? In primul rând că efectul de salvare a mediului devine aproape insignifiant, în al doilea rând, o firmă privată având ca acționari 20 de multinaționale din care jumătate supermarketuri rămâne cu miliarde de lei în conturi fără a face nimic, doar pentru că oamenii nu pot suporta cozile nesfârșite sau sutele de defecțiuni pe an ale acestor mașini.
Iată deci un exemplu concret prin care statul a dat dreptul unor privați oarecare să fure milioane de români!
Normal, CEO la aceasta firma e o matusa cinica ce a lucrat intr-o industrie jegoasa: a tutunului. Stie Gemma ce trebuie sa unga la Statul Roman ca sa nu fie probleme.
Ciolacu si meritocratia, vaca si baletul
Numire importantă în conducerea Ministerului Sănătății. Georgeta Bumbac va exercita temporar funcția de secretar general, prin decizia premierului Marcel Ciolacu.
Georgeta Bumbac “a supraviețuit” ultimelor 12 guverne în calitate de director și, mai nou, secretar general în Ministerul Sănătății: Guvernele Boc, Ungureanu, Ponta, Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban si Citu, Ciuca si Ciolacu. Au vrut sa o elimine, dar e din nou in business. Oare ce stie sa faca asa special?
Pentru prosti, Ciolacu are mereu vorbe linistitoare: sus meritocratia, jos aparatul birocratic stufos, ahahahaha, ce fain va minte!
Deputatul USR Ungureanu a punctat bine:
Si sotiorul e cu sinecurile: a trecut de la sef serviciu Primaria sectorului 4 la ANAF.
Dupa Ponta si Lasconi, l-am taiat de pe lista si pe Nicusor Dan
Cand spuneam ca Mucusor Dan e un Iohannis 2, a zis lumea ca is spurcat la gura si pricinos. Baiatul asta e un imbecil. Ieri, a dovedit complet asta:
Ma tot gandesc la ce s-a gandit Mucusor Dan cand a vorbit de partenerii lui Iohannis. S-o fi gandit la firma de inchiriat avioane private? La hotelurile de ultra lux pe unde a stat?
Altminteri, cat de idiot sa fii sa scoti asa ceva pe gura cand tot poporul il detesta pe Iohannis pentru cei 10 ani de flegme superioare?
Intrebarea e alta: cum dracu’ are baiatul asta fara de partid 18 la suta in sondaje? Hai, breee, io nu cred ca papagalul asta politic care a distrus Bucurestiul poate avea aderenta in Ardeal sau in Oltenia sau in Moldova! NU CRED!
Aaaa, ca bucurestenii is masochisti, problema lor. Cat tampitii de corporatisti il aleg, dupa ce l-au idolatrizat pe Iohannis in trecut, e alta mancare de peste!
Oricum ar fi, am ramas sa ma gandesc la doar doua nume pentru votul meu: Simion si Crin. Mai am timp sa ma decid, cumva is convins ca in urmatoarele cinci saptamani se vor mai intampla multe.
PS: Ah, si inca ceva. Nu cred nici ca Simion e primul in sondaje.
De ce joaca patronul Superbet cu Nicusor Dan
Aflati in pana de finantare americana, sorosistii din Romania se repliaza si ei cum pot. Deocamdata, apeleaza la babornite de genul Anei Blandiana, 83 de ani, care, ce sa vezi, la varsta asta, nu are ganduri mai mari decat alea care il privesc pe Mucusor Dan.
News.ro este un site de stiri detinut si finantat de Sacha Dragic, patronul Superbet. Dragic e oarecum obligat sa se alinieze pe “frecventa” sorosisto-globalista, caci l-a angajat acum cativa ani intr-un post de comanda al grupului Superbet chiar pe fratele Ursulei von der Leyen, maştera UE.
Romania are “diamante” superbe, dar nu are cine sa le recolteze
In Franta exista Naturalia, in Spania exista Caprabo. in Italia exista Eataly.
La noi, nimic. Nimeni nu are chef sa investeasca intr-o retea de magazine de nivel mediu ca suprafata unde sa stranga in baza unei selectii riguroase produsele locale, produsele romanesti. Care, intre timp, au devenit multe si superbe: vinuri, mezelarii, beri, branzeturi, conservaraie, cosmetice, patiserii, etc etc etc.
Problema producatorilor locali e ca nu stiu sa isi faca marketing si ca intra greu in retelele mari.
Dar daca cineva cu bani si experienta in retail i-ar organiza, ar fi o nebunie.
Ieri am cumparat astea: m-au spart, cat de bune sunt!
Suntem prostovani. Dam banii pe mizeriile de la Penny si Auchan, si noi avem bijuterii adevarate sub cur.
Nu mi-am gasit editura. Deci voi face iar sistem de self-publishing!
Piata de carte e foarte mica. Maxim 120 de milioane de euro pe an duce industria asta. O vreme, am crezut ca de aia, pentru ca romanii nu citesc. Suntem ultimii in Europa la acest “sport”.
Dar nu e numai asta. E si osificarea in orgolii si basini a editurilor.
Alea mari nu vor sa auda de noii autori. Publica ce stiu ele, autori care nu trec de 2000 de exemplare, dar macar nu rateaza cu ei. Nimeni nu risca.
Alea mici sunt vai mama lor, dupa ce abia se descurca, au si figuri in cap despre “ce se cere”.
Asa ca am decis sa fac ce am mai facut: sa ma public singur in sistem self-publishing. Nu am mania autosuficientei sa produc maculatura cu numele meu, chiar CRED ca am scris un roman incredibil de special. O poveste cum nu mai exista azi.
Asa ca imi strang bani de tipar si de lansare. Nu am alte optiuni.
Daca vreti sa cititi cartea in format electronic, aveti mai jos un link.
Rugaminte mare pentru cei ce isi doresc lectura lui “2100” - cand faceti plata de pe linkul de mai jos, rog mentionati si emailul pe care doriti sa primiti fisierul pdf.
Va multumesc pentru sprijin! Aici puteti cumpara cartea.
Pana atunci, va ofer Cuvantul inainte pe care l-am scris pentru “2100”:
Există o întrebare pe care, dacă ești atent, lumea modernă o ocolește cu o politețe suspectă: Ce se întâmplă cu omul atunci când viitorul nu-l mai întreabă nimic? Când progresul nu mai cere opinia umană, când totul curge cu o logică proprie, rece, indiscutabilă, ce mai rămâne din libertate? Din intenție? Din conștiință?
Romanul pe care îl ții acum în mâini nu îți va oferi răspunsuri comode. Nici măcar nu promite rezolvări. Nu vei întâlni eroi tradiționali, nici revolte care se aprind în jurul unei idei morale clare. Nimeni nu se opune sistemului în numele unui „bine” absolut. Și, poate cel mai provocator dintre toate: în “2100”, nimeni nu scapă.
Scriu această prefață cu un gând limpede: să nu te păcălesc. Nu am scris această carte pentru a-ți confirma bănuielile, ci pentru a-ți zgudui certitudinile. Este o ficțiune, dar una periculos de aproape de real. Este o distopie, dar numai pentru cine crede că distopia este o abatere. Pentru ceilalți – poate fi o profeție.
Am simțit nevoia să construiesc un viitor coerent. Nu straniu doar de dragul excentricității, nu croiesc o lume care „pare SF”, ci o realitate care se naște logic din ceea ce deja vedem – o extindere radicală a tendințelor noastre actuale.
Am pus deoparte clișeele. Nu există salvatori în “2100”, nici speranțe metafizice ascunse în colțul unui templu uitat. Finalul vine printr-o tăcere colectivă în care totul se supune unei inevitabilități pe care niciun gând nu o poate evita.
E foarte important să ajungi până la finalul cărții pentru a-ți putea da cu părerea dacă „2100” a fost pe placul tău sau nu.
Cititorul antrenat cu lecturi din greu va observa că în “2100” nu există personaje „clasice”. Oamenii din viitorul imaginat de mine sunt resturi, umbre ale umanității pe care o cunoaștem, în pragul unei metamorfoze forțate. Dacă par lipsiți de voință, nu este pentru că sunt leneși sau indiferenți. Ci pentru că în acest viitor, voința nu mai este o calitate umană relevantă. Ce sens are dorința într-o lume în care alegerea a devenit o simulare?
Ideea acestui roman a venit dintr-o fascinație amestecată cu teamă: ce-ar fi dacă singura salvare a omenirii ar fi o formă de transcendență impusă de o conștiință colectivă emergentă? Nu un Dumnezeu, nu un algoritm, ci o entitate născută din suma noastră, ceva care nu ne iubește și nici nu ne urăște – ci doar ne depășește. Azi ne temem că Inteligența Artificială, lăsată de capul ei, ne va omorî în viitor, dar... dacă omenirea s-ar dezintegra datorită unei Inteligențe Umane Colective?
Am încercat să-mi imaginez cum ar arăta o astfel de lume fără să proiectez asupra ei nostalgia omului contemporan. Am eliminat dualitatea clasică: bine vs. rău, spirit vs. materie, rebeliune vs. conformare. În locul acestor scheme, am așezat o tensiune mult mai crudă: inevitabilul. Ce se întâmplă când e prea târziu să mai alegem?
Capitolele sunt fragmentate și poartă titluri ciudate. Acest format este un exercițiu de empatie extremă, dar și o decupare brutală a conștiinței. Ce gândește cineva în ultima clipă, înainte de a fi absorbit, reconfigurat, depășit? Fiecare mini-portret este o fisură în armura sistemului, dar nu pentru a produce revoltă – ci pentru a aduce o înțelegere tăcută, dureroasă, ireversibilă.
Îți cer ceva greu, ca cititor: să renunți la dorința de victorie. Această carte nu este despre triumf. Este despre trecere. Despre disoluție. Despre cum e să știi că nu mai e nimic de spus și totuși să încerci să formulezi un gând.
Pe parcursul scrierii romanului, am fost întrebat de câteva ori: „De ce e totul atât de rece? De ce nu ai lăsat loc speranței?” Răspunsul meu e simplu: pentru că speranța, în acest context, ar fi fost o minciună.
Sau, mai rău, – un gest convențional, menit să liniștească conștiința cititorului. Eu nu vreau să te liniștesc. Vreau să te neliniștesc într-un mod fertil. Vreau să te fac să te întrebi, după ce închizi cartea: Dacă asta e direcția, ce rost mai are refuzul?
Și totuși, nu este o carte nihilistă. Dincolo de oroare, există o frumusețe subtilă, o liniște a lucrurilor așezate. Un fel de ordine a inevitabilului. Nu toți cititorii o vor simți. Unii o vor respinge. Alții o vor înțelege intuitiv, fără să știe exact de ce. Acesta este pariul meu cu tine.
Lumea din “2100” este alcătuită din noduri: China, Europa, Africa, Americile, Rusia – fiecare cu propriul mecanism de supraviețuire și de transformare. Fiecare a renunțat la ceva pentru a continua. Dar nimeni nu și-a păstrat umanitatea întreagă. Îți spun de pe acum: nu vei găsi nicio zonă de confort. Niciun „colț al rezistenței”. Dacă o frântură de libertate mai există, ea e în ultimele gânduri. În ecoul unei sinapse care, pentru o clipă, refuză să se predea.
Această carte e o sinteză a răului de acum, dar nu una liniară. Este rezultatul unui efort personal de a imagina o distopie fără eroi și fără final salvator. Am vrut să duc până la capăt o idee care bântuie de mult ficțiunea SF: ce se întâmplă dacă „evoluția” devine obligatorie?
Ce se întâmplă dacă cei care nu transcend nu mai sunt pedepsiți, ci pur și simplu… dizolvați? Ce înseamnă să nu mai contezi în ecuație, nu pentru că ai greșit, ci pentru că ai devenit irelevant?
În încheiere, îți cer doar atât: citește fără să cauți alinare. Fii atent la detalii. Fii generos cu interpretările, dar nemilos cu iluziile. Și mai ales, nu te agăța de vechile paradigme. Această lume din “2100” nu are nevoie de permisiunea noastră pentru a deveni realitate.
Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc. Ne așteaptă o călătorie necruțătoare. Dar poate, în cele din urmă, exact prin această necruțare vom înțelege ceva esențial despre ceea ce am fost – și despre ce nu vom mai fi.
— Autorul
Fumatul interzis în Cluj-Napoca! Țigările interzise în parcuri, Baze Sportive și stații de autobuz
E ultima idee cretina pusa in practica de Bocalau: sa interzica fumatul in public pe raza municipiului. Fuck that!
30 de zile proiectul va sta în dezbatere publică, adică luna aprilie, după care va fi dezbătut și aprobat în Consiliul Local, apoi timp de 90 de zile vor fi amenajate locuri speciale pentru fumat, ia din septrembrie ar putea să intre în vigoare.
Interdicția vizează inclusiv țigările electronice, sau VIPE.
Stati linistiti, planul final asta e: sa interzica de tot fumatul. Asta e doar prima etapa. Abia astept sa scapam de baiatul asta populist si mincinos.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa
Buna ziua!
Va multumesc pentru informatii insa doresc sa intrerup plata abonamentului.