Opus nr. 362 - Il va sustine Calin Georgescu pe Ponta? Justiția în genunchi, escrocii NORDIS în picioare. Criza lui Crin. Sfidarea lui Ciolacu: numirea unui golan la sefia ORNISS
Sotii Nordis sunt liberi si bine merci. A avut grija de asta completul de la Inalta Curte de casatie si Justitie.
Judecătorii au transmis că banii cheltuiți pe avioane private și vacanțe de lux ar fi fost mai degrabă decizii de afaceri, nu delapidare. Astfel, ICCJ a considerat că nu există probe suficiente pentru a demonstra că acele cheltuieli erau ilegale.
Un alt argument regăsit în motivare este lipsa unei expertize detaliate a circuitului banilor, care să arate cu exactitate dacă este vorba sau nu despre delapidare și, de asemenea, anumite cheltuieli, care inițial ar fi fost considerate ilegale, ar fi fost, de fapt, deductibile din punct de vedere fiscal, ceea ce înseamnă că nu a fost adus niciun prejudiciu firmei.
Te doare bila, baaaaa!
Există momente când chiar și cel mai tolerant și liniștit cetățean român simte că-i plesnește obrazul de rușine. Rușinea de a trăi într-o țară în care nesimțirea și sfidarea devin norme acceptate și chiar justificate de instanțele judecătorești.
Un astfel de moment rușinos este exact asta: recenta decizie a judecătorilor de a-i lăsa liberi pe Laura Vicol și Vladimir Ciorbă, protagoniști ai mega-scandalului Nordis, în care mii de români au fost jefuiți sistematic de bani prin investiții transformate în cheltuieli personale și orgii ale luxului.
Motivația halucinantă, ridicolă, incredibil de nerușinată a judecătorilor este că acești bani furați de la oameni cinstiți au fost cheltuiți în interesul „imaginii premium” a brandului Nordis. Cu alte cuvinte, dragi păgubiți, trebuie să dormiți liniștiți, pentru că banii voștri nu au fost risipiți oricum, ci pe șampanii scumpe, pe vacanțe exotice și pe mașini luxoase, toate pentru a vă păcăli mai bine că investiția voastră este una sigură și de prestigiu.
Judecătorii români au făcut astfel încă un pas uriaș spre umilința totală a cetățeanului simplu, care-și vede nu doar banii luați, ci și dreptatea batjocorită public în sala de judecată.
Acești magistrați au hotărât că imaginea de lux a unor escroci este mai importantă decât dreptatea pentru victimele lor. În România, se pare că fraierii au devenit doar cei care muncesc cinstit și investesc încrederea lor într-un sistem bolnav până la putrefacție.
Laura Vicol, o avocată ale cărei nume și fapte au apărut constant în scandaluri, este figura emblematică a acestei mizerii de elită. Vladimir Ciorbă, partenerul ei în schema Nordis, nu este nici el străin de controverse și combinații dubioase.
Acești indivizi, care trebuiau să simtă greutatea legii apăsându-le conștiințele, sunt liberi să se plimbe printre noi, să râdă în fața celor pe care i-au păgubit și să pregătească, probabil, următorul „brand premium” al escrocheriei financiare.
Este halucinant cum acești judecători și-au permis să motiveze că luxul construit din bani furați este legitim pentru că „menține imaginea premium”. Este ca și cum cineva ar justifica furtul de bijuterii prin necesitatea hoțului de a-și păstra imaginea elegantă în fața lumii. Doar că, de data aceasta, bijuteriile furate sunt economiile oamenilor obișnuiți, iar hoții poartă robe, cravate sau rochii elegante, aprobate tacit de justiție.
România este țara unde escrocii stau confortabil sub umbrela judecătorească, iar victimele sunt tratate cu o indiferență vecină cu disprețul. Judecătorii au devenit complici morali, dacă nu și legali, ai acestei caracatițe de lux, perpetuând ideea că dreptatea nu este decât o iluzie pentru cei mulți și naivi.
Este timpul ca oamenii să spună stop acestei batjocuri judiciare. Justiția trebuie să răspundă în fața românilor simpli, nu în fața escrocilor premium, cărora li se permite să-și spele imaginea cu banii păgubiților. Fără o reacție fermă din partea societății, escrocheriile de tip Nordis vor deveni reguli, nu excepții, iar justiția va deveni complice deschisă în marele jaf național.
Dar cine sa se ocupe de asemenea “detalii”? Poporul anesteziat? Sau politicieni de tipul lui Ciolacu care tocmai a facut nasoala de mai jos?
Nicu Marcu: De la Supravegherea Falimentelor la Gardianul Secretelor de Stat
Într-o mișcare care sfidează logica și bunul-simț, premierul Marcel Ciolacu l-a numit pe Nicu Marcu în funcția de director general al Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), instituție responsabilă cu gestionarea accesului la informațiile clasificate ale României. Această decizie ridică semne serioase de întrebare, având în vedere trecutul controversat al lui Marcu la conducerea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF).
Un Mandat Marcat de Eșecuri Răsunătoare
Nicu Marcu a ocupat funcția de președinte al ASF între 2020 și 2023, perioadă în care piața asigurărilor din România a fost zguduită de falimentele răsunătoare ale City Insurance și Euroins. Aceste colapsuri au afectat milioane de șoferi și au dus la creșteri semnificative ale prețurilor polițelor RCA. În ciuda acestor eșecuri evidente în supravegherea pieței, Marcu a beneficiat de venituri considerabile, încasând în 2022 nu mai puțin de 15 salarii, fiecare în valoare de 12.500 de euro.
Mai mult, în același an, și-a majorat salariul cu 32%, ajungând la 16.000 de euro lunar.
A stat pitit un pic, si apoi a revenit
După plecarea de la ASF, Marcu a fost numit prorector la Academia de Studii Economice (ASE) în martie 2024. Acum, la doar un an distanță, este propulsat în fruntea ORNISS, o instituție-cheie pentru securitatea națională. Această numire a stârnit reacții vehemente din partea societății civile și a unor politicieni, care consideră că plasarea unei persoane cu un astfel de trecut la conducerea unei instituții responsabile cu gestionarea informațiilor secrete este o insultă adusă cetățenilor onești și un risc pentru siguranța națională.
Uniunea Salvați România (USR) a criticat dur această decizie, acuzând coaliția PSD-PNL că transformă o instituție vitală pentru securitatea națională într-un „cimitir al elefanților” pentru politicieni controversați.
Numirea lui Nicu Marcu la conducerea ORNISS ridică întrebări serioase despre criteriile de selecție pentru funcțiile de top din instituțiile statului și despre responsabilitatea celor care fac astfel de numiri.
Ah, responsabilitate? Ciolacu se sterge la fund cu parerile noastre!
Nu-mi dau seama daca intelegi cat de important e ca eu sa imi pastrez independenta jurnalistica si sa pot scrie “despre toti”, asa cum iti place tie. Inteleg ca pentru unii 49 de lei pe luna poate fi o suma imensa, dar poate ca tu, care ma citesti gratis de ani de zile, poti sa ti-o permiti. Nu e despre cerseala, e despre faptul ca presa independenta nu se mai poate sustine decat cu contributia cititorilor: agentiile de publicitate ne evita, facebook si google de interzic.
Predoiu iese la rampa pe subiectul acoperitilor din presa
Fostul șef al SIE, Silviu Predoiu, candidat la alegerile prezidențiale, a explicat cum putem recunoaște ofițerii acoperiți din presă. El a spus că, de obicei, acoperiții din presă nu sunt jurnaliștii cu cea mai mare notorietate, pentru că serviciile secrete au nevoie de oameni care să nu iasă în evidență.
Daaaaar…
Referindu-se la acuzațiile Alexandrei Păcuraru, cea care a spus că jurnalista Anca Alexandrescu ar fi parte a unui serviciu secret, Silviu Predoiu a explicat că el nu poate deconspira un ofițer acoperit, dar a lăsat de înțeles că un jurnalist cu expunere foarte mare mai poate fi folosit doar dacă este trimis ca șef de Cabinet la un prim-ministru, funcție pe care Anca Alexandrescu a avut-o fiind șef de Cabinet al premierului Viorica Dăncilă. (Stiri pe Surse)
Criza lui Crin
Crin Antonescu a fost “invitatul” lui Boc la Cluj-Napoca unde 20 000 de membri de partid din judetele transilvane, majoritatea angajati la institutii publice, au fost obligati sa se urce in autocare si sa vina in inima Transilvaniei ca sa il aplaude pe prezidentiabilul coalitiei.
Lipsa de pasiune a oamenilor s-a vazut de la o posta.
Boc a orchestrat aceeasi prefacatorie imagistica cu care i-a aburit inainte si pe Orban, si pe Citu, si pe Ciuca. Dupa care i-a injunghiat politic.
Cum stim ca Crin nu are oameni profesionisti pe partea de strategie si imagine? Pai, priviti poza de mai jos. Un pitic ca Boc bea cafei din paharul mare, iar ditamai prezidentiabilul linge un cafei din paharul mic. PENIBIL!
Eu am mereu probleme cu detaliile, ele imi arata lucrurile ascunse. Nu se poate la nivelul asta de pretentii sa il lasi pe Crin sa vina cu freza aia valvoi, de zici ca a venit cu trenul personal de Babadag la Cluj si a dormit cu capul pe geam.
Dar semnul evident al lipsei de cash si de unitate intre partide pentru a creiona o strategie viabila intru aburcarea lui crin in turul doi a fost evidentiat de Cozmin Gusa:
Mie imi sunt evidente cateva lucruri:
PSD nu a pus niciun ban pana acum in campanie. L-au imbarligat pe Crin ca se ocupa sa isi mobilizeze primarii. De circa patru luni, PSD a oprit robinetul de cash pentru televiziuni si se vede.
PNL nu are bani sa cumpere spatiu de manevra mediatica la televiziuni. Au datorii cat casa.
Crin este blocat de “strategii” lui in aceeasi paradigma electorala paguboasa care l-a ucis politic pe Ciuca. Sa luam un exemplu:
Ieri, pe contul sau oficial, a fost publicat un “tictoc” frumi, simpa, etc cu un telefon Nokia. Au trecut de ieri pana azi 24 de ore. Clipul are doar 9800 de vizualizari.
Un amarat ca mine, cu cont mic de Tik Tok, deci nu influencer, face o analiza a zilei despre Crin si Cluj si atinge aproape 60 000 de oameni.
Asta ne arata ca echipa de tiktok a lui Crin e muci, echipa nu intelege ca acum nu e despre constructie de brand, ci despre valorizarea candidatului, si nu prin el insusi, ci prin testimonialele altora, prin crearea de valva de pe continutul altor conturi. Si imi mai arata ca echipa lui Crin nu baga bani in Tik Tok. La acest nivel de presiune, cu o fereastra atat de mica de timp, nu poti fii atat de idiot sa speri la viralizare organica, ci e nevoie de cash ca sa “impingi” comunicarea.
Ia sa ne uitam si la clip:
Stiti ce imi mai indica acest clip? Ca aia de se ocupa de imaginea candidatului nu l-au profilat pe Crin Antonescu. HABAR NU AU cine e candidatul! Incredibil! Baaa, totusi, omul asta este, mai ales din punct de vedere intelectual, o racheta sol-aer, fata de Simion care nu a citit decat 3 carti la viata lui sau fata de Lasconi. Si tu vii cu clipuri cu Nokia? Sunt la fel de false ca ale boului de Nicusor Dan pe care il apuca mancatul de merdenele fix acuma in campanie.
langa Crin nu exista o umbra care sa ii spuna lucruri mai dure si sa il calibreze pe candidat
Crin este vizibil obosit, e total neproductiv acum, cat timpul e scurt, sa fie dus “deampulea” pe teren, trebuie tinut in studiouri de TV si viralizat tiktokul
Crin nu are un om smart care sa aiba acces la ambele partide si sa ii verifice pe liberali si pesediști zilnic ce si cum fac in campanie ca sa il ajute. Nasol.
Crin nu are o divizie speciala de propagat nasoale impotriva adversarilor.
Crin nu are practic nimic.
Nu. Nu ma cer consultant. Si daca mi s-ar propune, as refuza dintr-un singur motiv - e prea riscant sa intervii intr-un proces cu atatea probleme si cu timp atat de scurt. Sa ii biciuiasca domnul Antonescu pe penelisti si pe Ciolacu sa livreze. Ar fi destul. Daca ar reusi.
Si daca CG face surpriza anului si ii ofera sprijinul lui Ponta oportunistul?
Nu bag batul in gard, dar ma gandesc mereu la lucruri, ca asta sunt eu: mereu cu neuronii la alergare.
Calin Georgescu tace suspect in privinta legitimarii lui Simion ca mostenitor al voturilor sale. De ce? Nu stim sigur, dar cel mai probabil si CG stie cat de lepra morala e Simion si cum il injura pana deunazi pe la spate.
Ramas in curul electoral gol, Georgescu se poate gandi sa negocieze cu Ponta. Smecher, alunecos, ok, dar cu niste “avantaje” importante: Ponta are o legatura de-acum vizibila cu familia Trump. Posibila numire a lui Florin Lazar Vladica in functia de imputernicit special al Romaniei in relatia cu SUA este un avantaj MAJOR al lui Ponta pentru a fi cautionat la un moment dat de presedintele SUA.
Este foarte posibila o negociere, asta va zic. Anturajul lui Trump sa ii transmita lui CG ca Ponta este alesul, sa ii sugereze sa coopereze si va primi la schimb, cine stie, chiar functia de premier! Cu voturile lui CG, Ponta intra nu numai in turul 1, dar si la Cotroceni.
Citeste-mi romanul “2100” in varianta electronica!
Va zic ca nu ati mai citit asa ceva. Am deja feed back de la cei care au citit romanul si toti mi-au spus la unison: “Uau, ne-a placut, ai imaginat un an 2100 incredibil de ingrijorator si straniu!”
Vrei sa vezi despre ce e vorba?
Pana atunci, inca un capitol din carte: cititi-l cu atentie!
Continentul cu termen de valabilitate expirat
Nu trebuia să fii mare sociolog ca să înțelegi de ce o civilizație întreagă precum cea europeană se dezintegra la începutul anului 2100 sub propria sa greutate.
Declinul european era previzibil pentru mulți si de multă vreme. Ca un amator de “una mică” ce trece progresiv prin stadiul de bețiv, apoi de alcoolist și apoi de cirotic, Bătrânul Continent refuzase secole în șir să se oprească din autoflagelare.
Europa ajunsese o oglindă spartă cu prea multe cioburi, divorțase de ea însăși, rămăsese o lumină fără de umbră.
Europa nu murea din cauza islamizării, cum strigau profeții apocalipsei culturale. Europa murea pentru că-și pierduse voința de a trăi. Islamul doar umpluse vidul lăsat de o civilizație care se sinucisese spiritual cu mult înainte să înceapă să dispară fizic.
Chiar din 2075 Parisul devenise deja un muzeu al măreției trecute, populat de fantome care își negau propria existență. Vechea Europă murise deja - doar că nimeni nu avusese curajul să semneze certificatul de deces.
Primul semn al morții a fost pierderea credinței - nu în Dumnezeu, ci în orice. Europa și-a construit măreția pe doi piloni: credința creștină și raționalismul iluminist. A abandonat primul stâlp în numele celui de-al doilea, doar pentru a descoperi că rațiunea pură, lipsită de transcendență, e la fel de oarbă ca și credința oarbă.
La începutul secolului 21, europenii au creat o societate bazată pe consum și hedonism, înlocuind căutarea sensului cu căutarea plăcerii. Au ridicat „drepturile individuale” la rang de religie, uitând că drepturile fără responsabilități sunt ca un copil fără părinți - condamnat să crească deformat.
Familiile s-au dezintegrat primele. Părinți multipli, identități fluide, lipsa totală a structurii și disciplinei. Copii goi din punct de vedere emoțional. Creșteau fără de nimeni și apoi erau învățați să se mândrească cu „libertatea” lor, dar în ochii lor strălucea strident teroarea golului.
Apoi a venit colapsul demografic. O întreagă civilizație a decis, colectiv, că reproducerea e un efort prea mare, că a face copii și a-i crește e o povară, că viitorul e opțional si plin de “opțiuni”. Au îmbrățișat sterilitatea voluntară ca pe o virtute, transformând sinuciderea demografică într-o formă de virtute.
„Progresismul” lor a devenit o formă de nihilism mascat. Europenii și-au demonizat în mai puțin de 50 de ani propria istorie, și-au ridiculizat tradițiile, și-au transformat cultura într-o formă de auto-flagelare perpetuă. Au confundat autocritica sănătoasă cu autodistrugerea.
În 2100, Germania e poate cel mai tragic exemplu. Națiunea care i-a dat lumii pe Goethe și Beethoven s-a transformat într-un experiment social eșuat, unde identitatea națională a devenit un fel de păcat original care trebuie extirpat prin autodizolvare culturală.
Franța, țara lui Voltaire și Hugo, a ales să-și redefinească „la laïcité” până când conceptul și-a pierdut orice sens. Au fost atât de obsedați să protejeze statul de religie, încât nu au observat cum statul însuși devenea o religie, una distopică - cultul progresismului gol.
Sistemul lor educațional, cândva invidiat în întreaga lume, s-a transformat într-o mașinărie de produs conformiști care pot recita doctrine progresiste, dar nu pot gândi critic. Au eliminat excelența în numele „egalității”, au sacrificat meritul pe altarul „incluziunii”.
Dar cea mai profundă tragedie a fost pierderea curajului moral. Europa a dezvoltat o formă ciudată de relativism selectiv - totul e relativ, cu excepția dogmelor progresiste care nu pot fi chestionate.
Au creat un sistem de gândire în care virtutea supremă e să nu judeci nimic - cu excepția celor care încă mai judecă. Toleranță pentru orice - cu excepția celor care mai cred în adevăruri absolute. Respect pentru toate culturile - cu excepția propriei culturi.
Politicienii europeni au perfecționat arta de a gestiona declinul prezentându-l ca progres. Fiecare nouă criză, fiecare nou eșec al multiculturalismului forțat, fiecare nou colaps al valorilor tradiționale era sărbătorit ca un pas înainte spre un viitor utopic, care se îndepărta constant.
Mass-media europene au devenit un exercițiu de autohipnoză colectivă. Realitatea era filtrată prin atâtea straturi de corectitudine politică încât adevărul devenise de nerecunoscut. S-a creat o realitate paralelă în care declinul era progres, haosul era diversitate și auto-distrugerea era iluminare.
Corporațiile lor au îmbrățișat „woke capitalism-ul” nu din convingere, ci din oportunism cinic. Au descoperit că pot face profit din fragmentarea socială, că pot vinde produse pentru fiecare nouă identitate inventată – transgenderi, fluizi, poligami digitali, că pot monetiza deconstrucția valorilor tradiționale.
Și în tot acest timp, Islamul a oferit ceea ce Europa abandonase: structură, sens, comunitate, transcendență.
Islamul nu a cucerit Europa - a moștenit-o.
Nu a învins în nicio bătălie - a ocupat pur și simplu spațiul gol lăsat de o civilizație care a ales să dispară.
Moscheile s-au umplut nu prin convertiri forțate, ci prin simplul fapt că ofereau ceea ce bisericile abandonate nu mai puteau oferi: certitudine într-o lume de relativism, comunitate într-o lume de individualism atomizat, sens într-o lume care declarase căutarea sensului demodată.
Cea mai mare ironie e că multiculturalismul, menit să protejeze Europa de dominația unei singure culturi, a făcut exact opusul. A slăbit cultura gazdă până când aceasta nu mai putea rezista niciunei provocări serioase. Europenii au fost atât de ocupați să fie incluzivi, încât au uitat să mai fie ceva.
Dar poate cea mai profundă lecție a acestui experiment eșuat e că o civilizație nu poate supraviețui doar prin tehnologie și prosperitate materială.
Europa a crezut că poate înlocui totul cu tehnocrația, credința cu consumul, familia cu statul social, cultura cu entertainmentul.
Europenii au construit un paradis material care s-a dovedit a fi un desert spiritual. Au creat o societate atât de tolerantă încât nu mai avea nimic de apărat, atât de incluzivă încât își pierduse orice coerență, atât de diversă încât nu mai avea nicio identitate.
Asta era marele adevăr, înțeles prea târziu: Europa nu a fost învinsă de dușmani externi, ci de propriile sale contradicții interne. Nu a murit luptând pentru ceea ce credea, ci pentru că nu mai credea în nimic suficient încât să merite să lupte.
Culmea, cea mai amară ironie e că musulmanii europeni au devenit în final ultimii apărători ai anumitor valori europene clasice - familie, comunitate, credință în ceva mai mare decât individul. Si, de asemenea, custozii unei civilizații care a ales să se auto-dizolve în numele unui progres care s-a dovedit a fi doar un drum pavat cu bla-bla-uri spre neant.
Europa avusese aproape un mileniu totul - prosperitate, tehnologie, libertate - dar a pierdut singurul lucru care dădea sens tuturor celorlalte: voința de a exista ca o civilizație distinctă.
Toate civilizațiile mor într-un final. Unic în cazul Europei era că alesese să moară pentru nimic.
Poemul de azi
Infatisare
de Nichita Stanescu
Nu par al nostru al amindurora
O, si-mi adulmeci respirarea, ca pe o urma vinovata.
Da, am respirat un aer
in care au facut dragoste pasarile.
Da, am baut apa
in care au facut
dragoste pestii
Da, am mingiiat
trunchiurile
pe care florile
au facut dragoste.
Da, am mincat
bulgarii de pamint
in care au facut dragoste viermii.
Dar eu, iubito, dar eu
voi gasi, voi gasi, voi gasi
un loc gol,
un loc mai gol decit insusi golul
in care nimeni, niciodata
n-a facut dragoste.
in inchipuirea mea voi gasi locul, acolo,
in inchipuirea mea acolo ne vom duce,
in locul unde nici un strain n-a cunoscut dragostea.
BIO LIVIU ALEXA
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul "rău", semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea "Cum să ai orgasm în 3,5 pași", o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.
Stilul său de scris este unul aparte, este una dintre vocile cu ton special din presa românească, foarte curajos în abordări și dur în limbaj, șocant de sensibil, enervant de provocator, dar extrem de minuțios în argumentație atunci când își scrie anchetele și analizele.
Acest newsletter este probabil cel mai citit din România și conține, pe lângă analize spumoase și anchete interesante, și recomandări și opinii despre interesele sale, unele ciudate. Adeseori, Alexa își descrie cumpărăturile făcute prin magazine de nișă, prezintă un whisky sau un trabuc, face recenziile cărților citite sau filmelor văzute, le “bagă pe gât” cititorilor poeziile sau melodiile sale preferate, dezvăluie fără jenă emoțiile pe care le are vizavi de un eveniment sau expune poze din călătoriile sale făcute în cele mai neașteptate țări (Panama, Venezuela, Taiwan sau Kazahstan sunt câteva exemple). Merită să îi fii abonat!
“Sunt ca ghimbirul. Fie îți place de mine, fie nu, dar e sigur că mă vei ține minte…”, spune despre el Liviu Alexa