Opus nr. 394 - Nepreședinții
Nepreședinții
A existat o vreme când președintele unei țări era imaginea clară a autorității. O figură în care alegătorii vedeau nu doar o persoană, ci și speranța lor, voința colectivă exprimată democratic. Acele vremuri par să fi apus definitiv. Azi avem nepreședinți: figuri decorative, marionete care nu conduc, dar care sunt menținute în funcție ca paravane ale unor structuri obscure de putere.
Joe Biden – Fantoma Casei Albe
Cancerul lui Biden, recent anunțat, nu este o surpriză pentru cine urmărește politica americană. Donald Trump a punctat tăios și direct: „Boala asta era acolo de mult timp. Cine crede că metastaza a apărut peste noapte trăiește într-o lume de fantezie”.
Medicii oncologi susțin indirect acuzația lui Trump, afirmând că o boală ca aceasta, cu un scor Gleason de 9, agresivă și metastazată, evoluează lent, ani întregi, înainte de a deveni evidentă clinic. Lipsa testelor cognitive recente și obsesia lui Biden pentru autopen (semnături automate) fac plauzibilă ipoteza că liderul lumii libere nu a condus efectiv, fiind dirijat discret de echipa de consilieri și grupurile de interese care l-au plasat acolo.
Se spune nu degeaba ca Obama a avut, practic, 3 mandate…
Donald Trump – Drama unui lider capturat de conflict
Chiar și Trump, un anti-sistem declarat, pare că alunecă pe aceeași pantă a “nepreședinților”. Scandalurile recente, inclusiv conflictul public cu Elon Musk și revoltele din Los Angeles, semnalează pierderea controlului.
Trump devine treptat o figură reactivă, guvernată de impulsuri și conflicte, în loc să guverneze el însuși ȚARA, nu cu puterea instrumentelor de fortǎ.
Militarizarea internă a forțelor de ordine locale sub pretextul asigurării ordinii publice, fără aprobarea liderilor locali, subminează principiul suveranității statelor federate.
Intervenția din LA apare ca o manevră politică, menită să demonstreze în plan intern forță – și nu o reacție defensivă – după modelul președinților autoritari: un semnal clar despre cine deține adevărata putere.
Dar e un semnal fals. Trump are mari probleme de autoritate, după ce mâna sa dreaptă în campanie, Elon Musk, tocmai l-a distrus în câteva mesaje postate pe X. Ca să nu mai discutăm despre promisiunea neținutăa în privința încheierii conflictului din Ucraina, unde Putin l-a făcut să pară neînsemnat. Că să mai discutăm despre acțiunea lui Zelensky de a ataca cu drone linia strategică de aviație a Rusiei, FĂRĂ să îl informeze pe Trump.
Donald e praf, dupa nici 140 de zile.
Această degenerare rapidă a mandatului lui Trump subliniază încă o dată că America, indiferent de liderul ei, pare condusă de alte forțe, mai puțin vizibile, dar infinit mai puternice.
Emmanuel Macron – Marioneta lui Rothschild și a soției
Macron, produs tipic al elitismului bancar Rothschild, a fost dintotdeauna suspectat că reprezintă interesele financiare globale mai mult decât pe cele ale Franței.
Imaginea lui s-a fracturat definitiv după episodul din Vietnam, când lovitura peste față de la nevastǎ primită simbolic pe scara avionului a arătat cât de puțin autoritar este de fapt acest om. Relația sa particulară cu Brigitte Macron, mai în vârstă cu 25 de ani și considerată de mulți drept adevărata putere din umbră, nu l-a ajutat deloc sǎ parǎ un lider autentic.
Nicolas Sarkozy – Sponsorii înainte de cetățeni
Sarkozy, fostul preşedinte al Franței, rămâne exemplul perfect al decuplării liderului politic de oamenii obișnuiți. Alegerea sa simbolică din noaptea victoriei – să se urce pe yacht-ul miliardarului Vincent Bolloré, în loc să salute mulțimea care îl alesese – definește complet noțiunea de “nepreședinte”. Sarkozy a confirmat atunci că loialitatea lui nu era pentru cetățeanul de rând, ci pentru elitele financiare care l-au instalat la putere și îl țineau captiv.
Ce a urmat? Un mandat corupt.
Friedrich Merz – Germania sub ocupație corporatistă
În Germania, Friedrich Merz este figura care ilustrează perfect modelul de “președinte BlackRock”. Fost lider al celei mai mari companii de management al activelor din lume, BlackRock, Merz a “transportat” interesele acesteia direct în politica germană, făcând din funcția politică un instrument de lobby pentru corporații. Pericolul acestui model este evident: interesele corporative prevalează asupra intereselor naționale, iar deciziile luate în culise nu mai au nicio legătură cu votul democratic.
Nicușor Dan – “Omul DGSE-ului francez”
Chiar și România pare prinsă în același mecanism al puterii mascate. Nicușor Dan, prezentat ca salvatorul Bucureștiului și apoi propulsat spre candidatura prezidențială, e suspectat de conexiuni adânci cu Franța și serviciile sale de informații. Vizita șefilor serviciilor secrete franceze în plină campanie electorală și interferențele subtile, dar constante, ale diplomației franceze semnalează clar că Dan ar putea fi doar o altă marionetă instalată de o putere străină. E un scenariu clasic al unei democrații slabe: lideri aparent independenți, dar profund dependenți de interese externe.
Consecințele guvernării de carton
Acești nepreședinți – Biden, Trump, Macron, Sarkozy, Merz sau Nicușor Dan – au devenit norma unei lumi unde democrația este doar un decor. În spatele cortinei, adevărații decidenți sunt corporațiile globale, serviciile de informații străine și grupurile de influență financiară.
Rezultatul este devastator: erodarea rapidă a încrederii publicului, criza profundă a legitimității politice și riscul major al unor decizii cruciale luate fără responsabilitate reală și fără consultare democratică autentică.
Nota: Cumpara cartea mea “2100” ca sa intelegi ce va deveni in curand Lumea. Link AICI
Viitorul sumbru al democrației-marionetă
Poate că nu mai există cale de întoarcere.
Poate că epoca liderilor autentici a trecut definitiv, iar noi am intrat într-un nou tip de politică, în care puterea adevărată este exercitată întotdeauna în umbră.
Vom continua să alegem figuri aparente, lideri de carton și simboluri goale, incapabili să guverneze cu adevărat. Iar noi vom privi neputincioși cum democrația autentică devine doar o amintire sumbră, înlocuită definitiv de era “nepreședinților”.
