Opus nr. 403 - Despre parintii care nu isi lasa copiii la fotbal ca se injura, dar n-au o problema sa isi lase copiii la Beach, please
Titlul e ideea jurnalistului sportiv Gabi Safta, un baiat foarte destept.
Avem aceasta discutie in societatea romaneasca, ca ne sunt prosti copiii noi, poporul majoritat analfabet functional, noi, cetatenii unei tari in care fiecare citeste sub o carte la patru ani.
E foarte usor sa iti injuri copiii ca is prosti si as accepta mai usor daca parintii din Romania ar fi cu adevarat parinti, nu numai genetic, ci si moral, ci si ca timp petrecut impreuna.
Imi cer scuze ca nu ma includ la perdaf azi. Sunt un parinte prezent, ferm, cald, implicat, responsabil. Insist cu ambitie sa nu il trimit la tableta cand nu am chef de el, ci sa imi dau doua palme si sa ma motivez, sa ii citesc sau sa citim separat, dar impreuna, sa ascultam muzica, si manele, si opera, sa nu il arunc pe sezlong in vacante, ci sa sar cu el in valuri si apoi sa mergem sa exploram, poate un muzeu, poate o simpla statuie.
Lasati povestile. Ati baut si voi la chefuri, ati facut sex neprotejat si poate ati fi bagat si un “cui”, daca va lasa Ceausescu sa iesiti la concerte cu Deep Purple sau Black Sabbath.
Astazi, e despre a INCERCA sa intelegem ca e desuet si enervant sa zicem ca “pe vremea noastra, era altfel”. Pe dracu’, normal ca era altfel, dar eram la fel: rebeli, dornici de o “pedala”.
Putem sa nu fim de acord.
Dar voi dezbate asta doar cu abonatii platitori.
Un text de parenting pentru anti-parinti
de Cristian Stan
M-am plictisit să tot explic care-i faza cu trapul. Așa că las aici un text de dat copy-paste până ies la pensie. Considerați-l muncă în folosul comunității și dați-l cui ar trebui să citească. Poza e making-of.
Prima problemă: puțini oameni pot zice simplu „nu-mi place”. Nu. Tre’ să vină cu eseuri, cu morală, cu copii, cu viitorul neamului. Parcă dacă nu le place ceva, trebuie musai să demonstreze că e o catastrofă universală care ar trebui arsă pe rug. Dar realitatea e banală: sunt gusturi și gusturi. Avem sute de genuri, combinații și hibrizi, iese muzică din toate cotloanele internetului ca dintr-o orgie culturală. Trapul e doar una dintre expresii. Nu e obligatoriu să-ți placă. Cum nu e musai să-ți placă nici rockul, nici manelele, nici muzica de lift sau latino-ul. E chiar sănătos să-ți placă ce-ți place. Nu ce ți-a zis bula că e „de bun gust”.