Opus nr. 422 - "Bossişori de Cluj" - Florin Mariş - evoluție spectaculoasǎ de la tânǎrul drogangiu reținut într-un mare scandal la milionarul de azi ce dǎ lecții de imobiliare în Bucuresti şi Cluj
Serialul “Bossişori de Cluj” are mare succes la publicul clujean, dar si national, caci, vorba aia, nu degeaba newsletterul Strict Secret are imediat 250 000 de abonati. In acest serial de mare angajament, mi-am propus sa va aduc in atentie noua generatie de oameni de afaceri ai Clujului, unii pe bune oameni de afaceri, altii, paparici sau pacalitori, asa cum ati observat din episoadele anterioare.
Azi devenim seriosi, fiindca baiatul despre care discutam azi e cumva noua stea a imobiliarelor clujene.
Florin Mariş, dezvoltatorul brandului Hexagon, apare de ceva ani numai in ziare economice tari gen ZF si discuta numai despre chestiuni serioase: e nebunie, foloseste numa’ cuvinte puternice - perseverenta, rezilienta, stabilitate, durabilitate, sustenabilitate. Te caci pe dumneavoastra ce serios e.
Recent, a convins un grup serios de oameni de afaceri din Cluj sa ii vanda pe circa 40 de milioane de euro o platforma cu potential enorm de business imobiliar. M-am interesat si omul a fost foarte corect, a platit la centima, deci e deja in liga mare.
Dar Maris cel de azi, peste imaginea creata in presa nationala si ici si colo printr-un articolas in presa locala, e un paradox periculos. Multi oameni cu experienta in piata de real estate spun ca e inteligent, dar “riscǎcios”, si ca, daca vine o criza, il matura ca pe o pana.
Din punctul meu de vedere, vazandu-i evolutia in real estate si dezvoltare, creditele si activele imobilizate pe diverse firme, eu cred ca e o versiune putin mai evoluata de Dorin Bob, un alt controversat imobiliar clujean, incredibil de destept, dar care a dat-o de gard rau de tot devenind din rege un aproape nimeni, pentru ca a riscat enorm in business, a exagerat in riscuri si s-a fript ca un fraier cand nu a mai putut estima complexitatea jocului.
Si Maris pare un soi de “dorinbob”, poate putin mai destept, dar cu siguranta la fel de pofticios de riscuri. Suveicile sale financiare, problemele sale financiare din trecutul recent si absenta unor firme cu profituri estimabile pe mai multi ani, ma legitimeaza sa fac aceste aprecieri.
Ultra pasionat de sporturi extreme, Maris pare sa duca aceasta pasiune si in business. Stiti cum e? Le practici, devii dependent de adrenalina, iti iei sau crezi ca iti iei toate precautiile si o singura data o “pisti” spre moarte sau faliment - vezi cazul lui Felix Baumgartner.
(foto sus - din arhiva personala a lui Florin Maris)
Deocamdata, Mariş pare sa fie pe val, insa e ceva in spatele acestui personaj din businessul clujean si, de acum national, fiindca ataca dur piata din Bucuresti, care il face dramatic.
Probabil ca Mariş e mai innegurat datorita trecutului sau innegurat de beizadea a unui personaj local bine infipt in Cluj si a unui anturaj sulfuros cu jocuri de noroc, imprumuturi mari si droguri cacalau.
E noaptea de 7 spre 8 iulie 2002. Intr-o cabana din localitatea satmareana Noroieni, zeci de tineri de bani gata provenind din familii instarite din Cluj, Oradea, Arad, Satu-Mare, Bucuresti, se distreaza de minune.
E trei noaptea si sunt “arsi” de droguri, inghit “bilute” si pastile degajati, fiindca stiu ca totul e “safe”: fusesera chemati “pe neve” cu mari masuri de precuatie de “Kindǎru’”, vedeta Ardealului, Radu Ciprian Chiorean, zis si “Kinder Body”, seful unei grupari super puternice de trafic de droguri, cu zeci de “soldati” in subordine.
Participantii de la chef erau beizadele de beizadele, curtea cabanei era plina de masini de lux, toti erau copii de oameni de afaceri, functionari inalti, ba chiar si o pustoaica de 18 ani, Raluca Udrea, fiica unui ofiter din cadrul Politiei Capitalei.
Toti erau acolo la aniversarea lui Kindaru’.
Tin minte cazul fiindca atunci aveam 23 de ani si lucram la Ziua de Ardeal, fiind ucenicul intr-ale investigatiilor al regretatului jurnalist Florin Chima. A fost primul mare dosar cu “sclipici” de care m-am ocupat. Si nu aveam cum sa uit de ele niciodata, o sa vedeti mai jos de ce.
De reteaua lui Kindaru’ se stia de cativa ani, dar nimeni nu se aventurase atat de tare in retea precum Remus Şpan, un politist satmarean ambitios ce folosea metode neortodoxe, dar eficiente in munca lui.
Mai tarziu, Span a ajuns seful interceptarilor in MAI in celebra si controversata UM0962, fosta Doi S’Un Sfert.
Şpan, supranumit Copchilu’, era, asa cum am zis un politist aparte. Si noi aveam la Cluj unul aparte, Virgil Ardelean, care si-a capatat porecla de Vulpea, fiindca a prins un violator notoriu si violent si precaut convingand victima sa mai accepte inca o data, dupa ce pe organele genitale i-a fost aplicat un praf din ala de bancnote pentru flagrant, poveste si aia misto o sa o scriu odata.
Erau vremuri interesante in anul ala 2002. PNA abia fusese infiintat (Parchetul National Anticoruptie - azi DNA), dar se misca incet, mai puternice erau structurile de combatere a crimei organizate (BCCO) si aveau de lucru tare, fiindca Romania fusese invadata la propriu de interlopi duri si droguri.
Span a primit la acea vreme doua ponturi esentiale: ziua cand va avea loc petrecerea aniversara a lui Kindaru plus locatia (Noroieni, o zona de agrement langa Satu Mare) si, poate mai important, faptul ca seful retelei, Kindaru’, inchiriase vizavi de Politia satmareana un apartament pentru supravegherea activitatii de noapte a politistilor, ca sa le vada tipicul de actiune si, mai ales, pentru acea noapte sa stie dinainte daca se strang la alarma politisti in miez de noapte pentru un eventual desant.
Asta ii demonstra lui Span ca Kindaru’ nu era un traficant oarecare, era extrem de destept si de precaut.
Pontul cu apartamentul inchiriat a venit fix in amiaza zilei de duminica 7 iulie 2002, cand Span chiar se pregatea sa organizeze strategia de desant asupra chefliilor drogangii aciuati la Noroieni. Si si-a dat seama ca o va pizdi daca abordeaza operatiunea cu nino nino, fiindca sigur Kindarul isi pusese si la liziera paduri “supraveghetori”.
Şpan era un politist creativ si neortodox, v-am zis, pe atunci nu era cu GDPR si cacaturi reglementative. I-a venit o idee, n-a zis-o la nimeni pana la miez de noapte cand a convocat ofiteri de politie, trupe speciale, procurori, ofiteri de BCCO la Aeroportul Satu Mare, unora zicandu-le sa vina imbracati “de gala”, frumos, la costum.
Noaptea, sa pice politistii pe spate cand Span a aparut cu un autobuz mare, si le-a zis planul: urmau sa se dea drept “nuntasi” care ratacisera drumul, cu tot tacamul, cu mire, cu mireasa, nasi, etc.
Doar pe cei din trupele speciale nu au avut cum sa ii imbrace altfel si i-au pitit dupa niste perdelute.
Cand au parcat in fata pensiunii, beizadelele drogate s-au cacat pe ele de ras, crezand ca e ceva gluma pusa la cale de prieteni pe ascuns pentru ziua Kinderului.
Dar rasul le-a pierit cand s-au dat jos politistii si trupele speciale si i-au incatusat, au confiscate masini de lux, tone de ecstasy si cannabis si au epuizat pe ei tot lotul de reactivi de testare a drogurilor de pe raza a 3 judete!
Unul dintre cei retinuti si incatusati pentru “declaratii”, participant alaturi de gagica sa, Noemi, ai carei parinti aveau afaceri in domeniul horeca, era si un tanar buimac si “ars” pe nume Florin Maris. Exact.
Florinel n-a stiut ce l-a lovit, dar l-a rezolvat ticu, cu sange rece, ca ticu era mare mahar la Romsilva (si mare ciorditor si taietori de paduri, ca nu erau procurori pe atunci sa il arda), era mare mahar in Clujul lui Funar, asa ca i-a rezolvat de un avocat descurcaret din Zalau, reputatul Mircea Popovici, care a negociat cu procurorii care se ocupau de caz ca clientul sau, Florin Mariş, sa dea in gat orice si oricat, nu conteaza daca era adevarat sau nu, si sa primeasca la schimb “iertarea”.
Florin Maris, azi mare boss la Hexagon, a fost trimis in judecata doar pentru consum de droguri si a fost condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendare (desi o sursa de incredere mi-a spus ca a fost filat impartind “bomboane”).
Deh, cand esti beizadea de Cluj cu tatic bine relationat, altfel scapi.
Oricum, taranul de Maris a nenorocit prin declaratiile sale false si jegoase destinele unor tineri pe care nici nu ii cunostea.
Astazi, pozeaza in mare om de afaceri.
Nu e problema chiar e mare om de afaceri, cel putin in ultima vreme chiar e.
A avut o hala mica in Gilau, dar a urcat pe scara de business cu o ambitie desavarsita, lipindu-se ca marca de scrisoare de un business man cu pedigree, Raul Ciurtin, fondatorul Albalact.
M-am tot intrebat ce i-a legat pe cei doi in combinatie. Probabil faptul ca erau amandoi beizadele.
Si Ciurtin era “fiul tatalui sau”, Petru Ciurtin, care in 1999 a cumparat pachetul majoritar de actiuni al Albalact, dupa ce compania a intrat in proces de privatizare. Intreprinderea de Industrializare a Laptelui, infiintata in 1971 in Alba Iulia, intrase in regres dupa Revolutie. De altfel, potrivit lui Ciurtin, la momentul preluarii societatii, fabrica se afla intr-o situatie dezastruoasa, iar datornicii bateau la usa.
Sunt blablaurile eterne ale celor ce si-au facut averi pe cadavrele privatizarilor cu cantec din anii aia.
Ciurtin a avut si are o imagine impecabila in Cluj, desi nu e atat de destept ca Maris.
Dupa ce a vandut Albalact pe zeci de milioane (meritate), Ciurtin a fost tichetul de intrare al lui Florin Maris in cercul extrem de restrans al greilor Clujului care cuprinde maxim cinci oameni de afaceri si un primar.
Dar de acolo s-a descurcat.
Adica daca e sa o iei “pe partea economica”, Florin chiar e milionar. Fratele sau, Alin Maris, care detine senzationalul restaurant cu profil vegan “Samsara”, se chinuie cu un profit de 54 000 de euro pe an sa faca revolutie in gastronomia clujeana.
Florin Maris arde 50 000 de euro doar la o zi de nastere, cand e sa se sarbatoreasca. Sau baga un milion jumate in casa de pe o strada serpuitoare din Cluj, am inteles cu design din ala misto cu leoparzi, hahaha, versaci si pernute.
Florin Maris e “bossişor”, adica cocalar, dar numai in intimitate, in rest, pe PR, cand ii mai da jurnalistului local Ionel Lespuc o comanda, devine “inovator” si vizionar.
Insa Mariş inca poarta in carca subconstientului problemele trecutului si atitudinea distructiva. E dornic de validare, ca o balabusta de instagram.
Dupa ce au dezvoltat impreuna proiecte interesante in Cluj si in Bucuresti, Maris i-a dat un sut in coaie lui Ciurtin, aruncandu-l din nacela.
Sigur, azi mai au impreuna cateva dealuri de terminat, dar e de remarcat ca “cupletul” Ciurtin-Maris s-a transformat in monolog de business “Florin Maris - jucator CHEIE pe piata imobiliara”. Ia vedeti mai jos ce frumos se brenduieste:
Cumva are dreptate articolul laudativ, Maris a devenit un jucator cheie pe piata imobiliara, dar si pentru ca are un acces total si “inexplicabil” la golanii de la Urbanism din Primaria lui Boc. Motivul? Maris beneficiaza de lobbyul traficantilor de influenta administrativa de la cabinetul de arhitectura Arhimar, ala unde lucreaza ca partener fiica lui Ilie Bolojan, cabinet administrat de subteranul Claudiu Botea. Ce frumos actioneaza acest Botea in Cluj-Napoca, lasandu-si firma cu sediul social in Baia Mare, no, vorba aia, daca a fi vreodata de ceva, sa aiba competenta aia de la DNA Maramures, nu Clujul!
Si pentru ca am anuntat pe Tik Tok in avans cateva nume din seria "Bossişori de Cluj", printre care si dumnealui, Florin Maris a gasit cu cale sa ma apeleze ieri si chiar sa imi scrie in vederea unei “veziri”. Asa e corect, sa publicam aceasta incercare de comunicare, nu de alta, dar nu ne-am potrivit la agenda: cand domnul Maris vine in tara voi fi plecat eu, cand era sa aiba timp, nu mai am eu.
Vedeti, domnule Maris, asta e diferenta dintre presa de facturier la care apelati si articolele care pot schimba perceptii.
Daca aveti orice drept la replica, in masura in care nu o sa o dati cu “presiuni si calomnii”, asa cum facea odata fara dovezi boul ala de milionar clujean de ii zicea Daniel Metcaniuc, il astept via email sau whatsapp spre negresita publicare.
Pana atunci, mult succes in business, si nu uitati de precedentul Dorin Bob, omul care avea Clujul la picioare si a jucat simultan black jack si ruleta imobiliara, pana cand un avocat genial pe nume Mihai Ielciu l-a facut pe Dorin sa si-o bage singur si voluntar in gura.
PS: Nu uitati, prieteni, aceste articole super interesante au nevoie si de respectul cititorilor. Puteti sa mi-l acordati, dand click mai jos: