Opus nr. 442 - CONCELEX, fantoma discreta ce suge tot pe sectoarele Capitalei. Cu ce se mai ocupa Macron, tutorele Romaniei. Viktor Orban si-a luat o lopata in dinti. La moartea unui sapun.
Politicul se ocupa in continuare de furat. Azi, o sa va prezint metoda acordurilor-cadru.
Vedeti, tovarasi, mass-media “importanta” nu are timp de temele fierbinti ale societatii: cum fura politicienii, mafia pariurilor, traficul de droguri. Pentru ca moguli facturisti, pentru ca lene, pentru ca jurnalistii mai nou intrati in bransa nu au invatat meserie, ci doar povesti cu pesti de la securicii din SNSPA.
Eu am si timp, si pasiune. Poate fi enervant ca va tot prezint informatii despre banii publici, despre cum se fura ei. E mai comod sa privesti la teveu o stire despre cum si-a pus tate Vica Blochina si ce sindicalist mai pretinde ca lupta pentru profesori.
Follow the money! se spune in orice manual de ancheta, ca e citit de un procuror, ca e citit de un jurnalist. Voua nu vi se prezinta cum se cheltuie banii, mai ales banii care nu se vad.
Iar banii care nu se vad sunt specialitatea mea. Imi petrec zilnic minim o ora ca sa urmaresc licitatii, contracte, ciordeli facute de primari, agentii de stat, ministere.
De aia va tot zic sa ma sustineti si financiar cu o suma mica, fiindca pic cu pic se strange ce trebe, si de aia imi vine sa imi bag salamul in gura celor care ma citesc de ani de zile gratis si imi scriu ca prea ii enervez cu apelurile mele la abonare, ca si cum as cersi. Pai, bre, si ma adresez doar acelora, daca ti se pare ca cersesc pentru munca mea, nu mai citi! Dar tu, reprosatorule, continui sa citesti, fiindca iti place ce scriu!
“Acordul-cadru” e asa… o labuta trista pentru opinia publica. Cetatenii nu prea inteleg ce e, jurnalistii is habarnisti.
Primarii si sefii de Consilii Judetene, plus marii cheltuitori de bani publici din regiile de stat sau firmele de stat il folosesc perfect pentru a masca adevaratele ciordeli si pentru a acoperi cu o cortina de ceata intrarea pe scena furtului de ciolan a firmelor care “trebe”.
Ca definitie:
Pe gat ni se baga “explicatia” ca acordurile-cadru permit autorităților contractante să obțină economii de timp și costuri prin simplificarea procesului de achiziție pentru nevoi viitoare și recurente, prin definirea prețurilor și a altor condiții esențiale pentru contractele subsecvente.
In fapt, se intampla fix invers: nimeni nu mai verifica costurile si ele cresc din pix, fiindca se zice “ba, nu mai tre sa licitam, doar avem acrod-cadru, ce drecu’”, contractele subsecvente se acorda pe neve si fara sa mai iasa la aer prea mult (pe platforma SEAP - Sistemul Electronic de Achizitii Publice - iti trebuie trei facultati sa gasesti contractele subsecvente din interiorul unui acord-cadru), si se acorda exact firmelor pentru care s-a incheiat acordul-cadru, de obicei un mix de firme de casa preferate de primar sau presedintele Consiliului Judetean si cate un invitat “special” daca e vreo firma a unui bastan politic de care depinde alesul local sau o firma a SRI. Practic, acordul-cadru e… cadrul larg de ciordeala, iar ciordeala se imparte in loturi.
Buuuun.
Astazi, dragi studenti, o sa va dau drept exemplu educativ intru mai buna intelegere a ciordelii sectorul 4 din Bucuresti pe care il smantaneste de ani de zile primarul PSD Daniel Baluta, unul dintre doctorii docenti ai practicii acordurilor-cadru din Romania. Si echipa de pezevenghi din jurul lui:
Ati inteles, neicusorilor? Nu? Va explica mandea.
Cand se fac acordurile-cadru, care se intind pe perioade de minim 3 ani?
Exista doua timinguri:
imediat dupa ce ai luat mandatul, ca sa iti “faci” bani pentru partid, pentru tine, pentru firmele de casa
cu un an inainte de a expira mandatul, ca sa le dai bani firmelor de casa pentru a-ti sponsoriza pe neve viitoarea campanie electorala.
Este un smen incredibil de lucrativ - setezi o suma babana pentru acordul-cadru, vedeti in exemplele de mai sus - 400, 100 sau 700 de milioane de euro! - faci licitatia “transparent”, adica castiga cine trebuie, chiar si daca e consortiu (ca sa impaci toate gurile) si ii “spargi” mumos, pas cu pas, fara sa mai trebuiasca sa faci licitatie de fiecare data, basca faptul ca toate contractele subsecvente sunt greu de urmarit si sunt bine ascunse in SEAP.
E perfect! Perfect pentru buzunarele altora…
Acuma, daca tot suntem la cursul “Cum fura ilegant politicienii”, sa va dau si un exemplu la exemplul acrodurilor-cadru.
As putea sa iau drept exemplu firme mai celebre din cele abonate la banul public: Bog’Art, Erbasu, dar azi, fiindca imi place sa apuc pe cai nebatatorite, o sa va arat ca exemplu firma Concelex, n-ati prea auzit de ea, e foarte discreta, dar bine infipta de peste 20 de ani la ciolanul banutului public.
Atat de infipta, incat a devenit o mica forta financiara: in 5 ani, si-a marit de 5 ori cifra de afaceri si si-a inzecit profitul. Si e mult mai putin vizibila decat cea a fratilor Erbasu.
Patronul e Daniel Piturlea. Si da, Piturlea joaca in multe parteneriate cu Erbasii.
Si e bagat in aceleasi combinatii sulfuroase ca mai toate firmele de casa abonate la banul public.
Si da, ca si fratii Erbasu, nici lui Piturlea nu ii mai ajunge cat a “mancat”, si se extinde agresiv pe licitatii in intreaga tara: numai in ultimele 30 de zile a castigat licitatii echivalente cu valoarea intregii cifre de afaceri din 2024. In doar o luna.
Asa se fac marile averi de catre primarii cu bugete zoftoase. De exemplu, Daniel Tudorache, fostul edil de la sectorul 1.
De cateva minute, whistleblower-ul, ca eu asa il consider pe Cristian Rizea, un avertizor de integritate, indiferent de trecutul sau spumant, a publicat o inregistrare ambientala pe contul sau de Telegram in care Adina Tudorache, fosta nevasta a fostului primar de sector 1, practic, se autoda in gat, cu privire la complicitatea ei in spalarea banilor.
Nu va pun inregistrarea, ca se aude prost, dar am scos continutul ei. Ia, fiti antena, ce zice balabusta care s-a folosit de ciordelile sotului cat era in functie ca sa se tapeze cu bijuterii de milioane de euro si care acum e nemultumita:
“ Să văd cine intervine în casă? Nimeni. Eu n-am avut intenția asta. Adica nu. Dacă nu erau lucrurile astea nu se întâmpla absolut nimic. Nu conta ca erau pe numele meu. Oricum le-a pus pe numele meu pentru că el nu putea să le pună că trebuia să facă declarație de avere. Deci nu era asta problema că pe cine, că erau doar ale mele. El nu putea demosntra nimic. Și asta cred că face și acum. În momentul ăsta bănuiesc că are suficienți bani, că eu așa cred, că și-a oprit foarte mulți bani, dar, probabil, că nu are cum să-și cumpere o casa” (inregistrare publicata pe contul de telegram al lui Cristian Rizea).
Precizare: sunt atent la tot ce misca in spatiul public si, din punctul meu de vedere, de jurnalist de investigatii cu 27 de ani de experienta, nu am cum sa ignor niciun fel de dezvaluiri, ca-s facute de Recorder, ca-s facute de Cristian Rizea.
Ranturile lui Rizea despre futaiurile lui Becali, Pescobar, Sucu, homosexualitatea lui Arafat, pe mine nu ma intereseaza. Dar ma intereseaza orice fel de dezvaluire pe care o face Rizea sau oricine altcineva despre banii publici. Si, sincer, nu ma intereseaza niciun fel de parerisme de genul “aaaa, pai, tu il legitimezi pe Rizea cu ce spune?”. Nu, il verific pe subiectele care ma intereseaza si scriu ce gasesc.
Din punctul meu de vedere, el nu e jurnalist, dar are informatii foarte interesante. Nu e treaba mea nici de unde le are, nici daca le primeste de la “sistem”, nici ce interese are.
Dar sunt muuulte informatii interesante. Unele tabloide, altele aplicate.
Pare-se ca nu sunt singurul care considera asa:
Stiti, snobilor, un alt tip care nu era jurnalist, Sebastian Ghita, a facut cea mai mare dezvaluire ever din ultimul deceniu dandu-l in vileag pe Coldea, lucru care a contribuit la ejacularea din structuri a generalului Negru. Un alt nejurnalist, Catalin Hideg, a inregistrat si dat in vileag gruparea infractionala Coldea-Dumbrava. Rolul meu nu este sa fac pe analistul moralist in privinta Rolls-ului lui Rizea, ci sa vad daca ce scoate pe gura se pupa cu dovezi sau realitatea.
Asta ca sa inteleaga mai bine si cei ce stramba din nas la abordarea mea.
Si mai e ceva, papuseilor: Rizea zice ca Becali o babardea pe Tania Budi la Jilava sau ca a trait cu ea 20 de ani; Rizea zice ca celebrul avocat Remus Borza se mozoleste gayceşte cu fostul sau subaltern de la Hidorelectrica.
Bun, intrebare: l-a dat cineva in judecata pe Rizea pana acum pentru calomnie? Eu nu am auzit inca. Cam asta e.
De aici, trecem la sectiunea dedicata abonatilor platitori. Va sigur ca e foarte interesanta.
Pe langa ce aveti in titlu, mai avem si confesiunea unui parior profesionist despre ciordelile din industria de betting, dar si un portret devastator al procurorului Netflix - Marius Iacob. O sa va zic si daca merita sa va luati noul iPhone Air.
Si ceva de ultima ora, o BOMBA: Fostul adjunct al NATO, Mircea Geoană, legături cu Kremlinul și traficul de armament sovietic scos din uz. O afacere de 200 de milioane de euro, girată prin pachetele de ajutor militar pentru Ucraina.
Citesti, daca platesti!