Opus nr. 468 - Interceptamus a priori - SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII PRIVATE

Azi e la liber editia de Strict Secret, sa afle cat mai multi romani ca tara asta nu mai are scapare.

Oct 27, 2025

Nota: Avem editie noua si gratuita de aceasta data la newsletterul Gizas Craist - cu stiri ciudate, dar adevarate. Ai LINK AICI.

SRI a documentat o “Insula Iubirii” pe neve urmǎrind live viețile a 2843 de români importanți (politicieni, jurnalişti, artişti, influenceri) în prag de alegeri

Primii care au scris au fost cei de la Lumea Justiției: mi-am zis, bǎ, nu se poate, parcǎ am mai avut discuția asta ca societate acum câtiva ani, mi se pǎrea cǎ vom lǎsa in urmǎ moda ascultarilor ABUZIVE pe “motiv” de mandat de sigurantǎ nationalǎ! Nu, nene, era praf în ochi!

Publicatia Gandul prin jurnalista Sorina Matei a “desavarsit” si “izolat” marimea dezastrului:

Iisuse, deci jegurile astea au ascultat TOT ce era român mai important - politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti, artisti, influenceri - in numele unei pretinse amenintari pe care nici azi nu au dovedit-o:

Sictir! Mi-e o greață de nu mai pot și o spun apăsat, fără ocolișuri, că mi s-a acrit de gargara ieftină despre „statul de drept” și „valorile europene”.

Scârbe de politicieni, sclavi ai serviciilor, lepre ce tolerați asemenea mizerii!

Scârbe de securişti, ati aflat ce au facut 2843 de români pe care i-ati urmarit? Sunteti multumiti ca stiti acum cum se f… 2843 de romani, cum se cearta cu sotii/sotiile, ce probleme si vulnerabilitati au?

Ați transformat România într-o pușcărie digitală, într-un lagăr de supraveghere unde fiecare telefon, fiecare mail, fiecare șoaptă e pusă la dosar de niște băieți cu ochi albaștri și șefi cu epoleți care râd în nasul nostru.

Articolul ăsta din Gândul e doar vârful aisbergului, confirmarea jegului pe care îl bănuim cu toții, dar pe care refuzăm să îl vedem în fața ochilor, ocupați să ne plătim facturile și să ne uităm la circari la televizor. Ni se spunea că în „Epoca Iohannis” s-a terminat cu abuzurile. Ce glumă proastă! Mutul de la Cotroceni, Klaus Iohannis, acest meditator obosit care a condus țara prin tăcere și golf, a fost nașul celei mai mari industrii a supravegherii de după ‘89.

A fost garantul „Sistemului” care ne ascultă și ne filează pe toți, sub pretextul ăsta elastic și scârbos numit „siguranță națională”. Ce siguranță națională, băi, borfașilor? Siguranța voastră că nu vă prinde nimeni când furați? Siguranța voastră că orice Opoziție reală, orice om de afaceri care nu cotizează, orice jurnalist care pune întrebări incomode, poate fi lichidat cu un dosar făcut pe genunchi, bazat pe mandate de ascultare scoase pe bandă rulantă?

Și cine sunt pilonii acestei mizerii? Cine sunt slugile care au ținut umerii acestei industrii a fricii? Nu vă uitați la politicieni, ăia sunt doar niște păpuși de cârpă.

Uitați-vă la ăia care se pretind independenți, la ăia care ne dau lecții de moralitate în robe negre!

Uitați-vă la capii Justiției! Sefii Parchetului General și ai Curții Supreme. Alex Florența și Corina Corbu. Ăștia, doamnelor și domnilor, sunt notarii Sistemului. Ei sunt grefierii de lux ai SRI-ului.

Ei sunt cei care au semnat ca primarii, care au validat pe bandă rulantă mii și mii de mandate de supraveghere. Ei sunt cei care, în loc să fie câinele de pază al drepturilor noastre, au fost lesa pe care Sistemul o pune de gâtul fiecărui român.

Despre ce independență a justiției vorbim noi aici? Despre ce separare a puterilor în stat? E o glumă sinistră! E o cloacă! O frăție a borfașilor în care procurorul e frate cu securistul, iar judecătorul de la Înalta Curte le ține de șase și le legalizează abuzurile.

Voi chiar credeați că protocoalele alea celebre s-au terminat? Voi chiar ați pus botul la minciuna că, gata, Kovesi a plecat la Bruxelles și acum justiția e liberă?

Naivilor! Sistemul nu moare, el doar se transformă. Se adaptează. Nu mai au nevoie de protocoale scrise când șefii cei mari ai Parchetelor și Instanțelor sunt oamenii lor!

Când doamna Corbu de la ICCJ, cea mai înaltă instanță din țară, cea care ar trebui să fie ultima redută a cetățeanului în fața abuzului statului, dă verde la supraveghere în masă, ce să mai zici? Ce încredere să mai ai?

Ăștia sunt oamenii care își încasează pensiile speciale, care trăiesc în vile de protocol și care ne sfidează pe toți, știind că sunt de neatins. Ei sunt adevărata putere în stat.

Nu Ciolacu, nu Ciucă, nu Simion. Ăia sunt de fațadă. Adevărata putere stă în dosarele pe care le fabrică băieții pe mandatele semnate de Florența și Corbu!

Această „industrie a mandatelor” nu e despre teroriști. Să fim serioși, câți teroriști ați prins voi, măi, leprelor?

E despre control. E despre șantaj. E despre a ști totul despre toți. E despre a distruge orice competiție economică pentru firmele de casă ale Sistemului. E despre a te asigura că niciun politician nu mișcă în front, pentru că oricând îi poți scoate o stenogramă, o amantă, o șpagă.

Asta e „siguranța națională” pe care au păzit-o ei: siguranța jafului lor generalizat. Au transformat România într-un stat securistic, mai rău ca pe vremea lui Ceaușescu, doar că acum au tehnologie mai bună. Acum nu mai trebuie să-ți pună microfonul în perete, acum îți ascultă telefonul de la mii de kilometri, îți citesc WhatsApp-ul și îți urmăresc cardul bancar. Și totul e „legal”, pentru că un judecător suprem a semnat o hârtie.

Mă uit la acești indivizi, la Corbu, la Florența, și mă întreb: voi dormiți bine noaptea? Voi chiar credeți că sunteți magistrați? Nu, voi sunteți complici. Complici la distrugerea democrației în România. Complici la instaurarea fricii.

Ați vândut Justiția, cu J mare, pentru o funcție călduță, pentru un scaun la prezidiu, pentru o pensie nesimțită. Ați trădat jurământul pe care l-ați depus. Ați scuipat pe Constituție și pe drepturile fundamentale pentru care, teoretic, unii au murit în ‘89. Iar Iohannis, marele „european”, marele „liberal”, a privit tăcut și mulțumit de la Cotroceni. Pentru el, „România normală” a însemnat o Românie ascultată, o Românie controlată, o Românie în care el să poată juca golf liniștit, știind că Sistemul veghează și pedepsește pe oricine îi tulbură siesta.

Iar acum e şi mai bine: cǎci Nicuşor Dan e vai mama lui. E mai uşor de controlat ca toți preşedintii de pâna acum ai României.

Informatia data azi de Gândul un dezastru moral. E o cangrenă care a cuprins tot statul. Și nimeni nu zice nimic.

Presa tace mâlc, cumpărată cu bani grei de la partide. Opoziția e o glumă, probabil și ei sunt prinși în plasa asta a dosarelor și a mandatelor. Iar noi, proștii, stăm și ne uităm. Ne indignăm o zi pe Facebook și a doua zi am uitat. Asta așteaptă și ei. Să uităm. Să ne resemnăm.

Să acceptăm că așa e „normalul” lor: să fim sclavi supravegheați într-o țară care e doar pe hârtie membră a Uniunii Europene.

“Patria a Priori”! Adică Patria înainte de orice. Înainte de Constituție? Înainte de drepturile fundamentale ale omului? Înainte de dreptul la viață privată? Înainte de secretul corespondenței? Înainte de prezumția de nevinovăție?

Pentru voi, “a priori” înseamnă că toți suntem suspecți.

Toți suntem dușmani “a priori”, până când decideți voi, în spatele ușilor închise, cine e “curat” și cine trebuie executat cu un dosar penal. Voi nu apărați Patria, voi o violați! Voi sunteți cancerul acestei nații, o structură securistică ce refuză să moară și care s-a adaptat perfect la “democrație”. Ați schimbat uniformele de securiști cu costume de lux, dar năravul a rămas același: control, frică și șantaj.

Dumnezeu a ramas dupa garduri la inaugurarea Catedralei, langa cei care meritau cel mai mult sa fie inauntru. Inauntru au fost toti cei ce au distrus România timp de 37 de ani: politicienii si securistii.

Titlul asta nu are nevoie de prea multe explicatii, am spus tot. M-a intristat si rusinat imaginea asta, sa vad mii de romani adevarati credinciosi, tinuti la gard, blocati sa intre in Catedrala nationala, ei, adevaratii credinciosi, in timp ce jegurile de politicieni si securisti sa primeasca loc la inaugurare, asa cum a ordonat masonul patriarh Daniel.

Trist!

Si voi mai sperati ca România se schimbǎ?!

Un inspector antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală București a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile, după ce procurorii DNA l-au prins în flagrant primind mită 3.000 de lei de la o administratoare de firmă. Funcționara i-ar fi oferit banii pentru ca acesta să limiteze un control fiscal și să aplice doar o amendă contravențională.

Tremură traficanții de droguri ai României… de râs!

de Cătălin Tache

Atunci când încă ”se prăjea la Soarele Puterii”, Marcel Ciolacu a avut ”inițiativa agheasmă” de a forma un ”front comun” al tuturor instituțiilor statului român împotriva fenomenului deja scăpat de sub control al consumului de droguri.

Numai că, ar fi trebuit să fie logic până și la mintea Ciolacului, ca să existe consum, trebuie obligatoriu să fie și trafic! Că doar nici traficanți fără consumatori nu se poate, dar nici drogați fără dealeri.

Însă fostul premier a luat decizia de a înființa o unică Agenție Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor. Adică aceeași ANA, dar cu altă ”pălărie”.

În fruntea Agenției fiind numit politic un ditamai Președintele, cu rang de secretar de stat, în persoana junelui asumat pesedist Rareș Petru Achiriloaie.

Adică un ”expert în protocol internațional și diplomatic” cunoscut la un anumit nivel politic – extrem de jos, ce este drept! – nu doar pentru ”frezura de Eminescu” provincial, cât mai ales pentru ”fustele protectoare” ale uneia dintre puținele ”doamne de fier” rămase în activitate la marginea obscură a PSD.

Atât de ”bine” pregătit profesional contrainformativ fiind noul ”comandant suprem” pesedist al luptei anti – drog încât s-a mutat la București, cu familia, direct în cel mai ”radicalizat” cuib suveranist al AUR!

Și cum de asta este politica românească mai ”reșapată” și decât cea de pe Șoseaua de Centură, dacă PSD și-a pus un UȘIER – oameni buni, asta înseamnă un ”expert protocol”, unul care deschide ușa invitaților la un demnitar! – , PNL a sărit din lac în puț! Vicepreședinte al noii ANA fiind numită, tot politic, farmacista mamei lui Valeriu Iftime de la Botoșani!

O cheama Luciana Buliga si e proasta cu spume. Sunt prea dur? Vă rog, play pană la capăt:

Noul Gigi Becali în varianta sa moldovenească încercând să își impună ”farmacista mamei” în Parlament…Nu a putut… Apoi drept secretar de stat în Ministerul Sănătății… Nu s-a putut… Așa că, ”să moară de ciudă” ofițerii sub acoperire care chiar își riscă viața în războiul împotriva marilor traficanți de droguri, farmacista mamei sale – la propriu, că doar știe și Rareș! -a fost desemnată să coordoneze lupta anti- drog!

”EMINESCU” și ”FARMACISTA” știind și ei însă nu cum să prioritizeze, în numele Guvernului României, lupta cu traficul de droguri, ci doar să își țină scaunele ”sinecurizate” sub propriile DOS-uri. Că doar dacă nu fac nimic, chiar nu au cum să greșească!

Așa că activitatea noii ANA o fi ea sublimă în birourile de peste drum de terasele de pe Dâmbovița, dar pe stradă este ca și inexistentă.

Totuși, de ce să nu recunoaștem, ajungerea în fruntea ”coaliției guvernamentale” anti – drog a lui Rareș Achiriloaie și Lucianei Buliga a produs totuși o reacție în rândurile traficanților. Cei care tremură… de râs doar când văd pozele de pe internet.

Așa că dacă Rareș și Luciana nu au simțul retragerii, uite că oricând se poate trece și la ”next level”. Cel al protectorilor lor politici… Și al afacerilor făcute pe seama ”adicțiilor”! Deci implicit a disperării consumatorilor și familiilor acestora, cu toții victime ale neputinței debilului stat român!

Un sfat pentru Mega Image: dati-l afara pe greul de la voi care a aprobat intrarea acestei mizerii in portofoliul vostru!

Stiti ca sunt mare fan de mizilicuri si, in general, vorbesc laudativ despre tot ce gasesc prin galantarele Mega Image, Kaufland sau Lidl.

Mereu cumpar lucruri noi pe care magazinele astea le introduc, gandindu-ma ca acolo sunt oameni responsabili care verifica nu numai daca produsele sunt conforme, ci si gustoase sau potrivite pentru standardele brandului.

Bine, realitatea din teren e ca, v-am mai zis, toata Romania asta e o spaga, nenica:

Si in privat se cere si se ia spaga la greu ca sa iti accepte produsul in “interior”, fiindca ei stiu ca “deverul”, adica distributia a 1000 de magazine, cum are de exemplu Mega Image, te vor face milionar. Asa ca iti cer “dreptul”, spaga care se da cu plasa sau… iti faci o firma pe numele nepoatei si ii dai celui de la Control sau Stock Management mii de euro pe luna “consultanta”.

Chiar si asa, ba: de ce nu is totdeauna bune produsele?

Sambata am luat din Mega Image chestia asta, brand nou aparut langa cel al secuilor, nu mai stiu cum ii zice: infiorator de mare teapa mi-am luat - gust fad, un soric parca facut din acril uscat, o grasime aratoasa, dar zero aroma.

Recomandari cinice, dar realiste, despre ce trebuie sa faci daca ai 50+ si vrei sa ramai relevant pe piata muncii

(Butunoiu e, in primul rand, un tip misto, apoi, in primul primului rand, un om care a navigat cu demnitate in antreprenoriatul romanesc din ultimii 37 de ani)

de George Butunoiu

Pentru cei de 50+ care vreți să rămâneți cât de cât relevanți pe piața muncii, dar și social și pentru familie (sic!), aduceți-vă aminte că trebuie să faceți de două sau de zece ori mai multe eforturi decât cei cu vârste care încep cu 3 sau cu 4. Notați-vă lista asta:

- Faceți-vã analizele complete de douã ori pe an. La cel mai mic semn de boalã, e foarte probabil sã înceapã sã vi se închidã toate ușile. Și dupã aceea, gata, se terminã!

- Faceți toate eforturile și cheltuielile posibile pentru condiția fizicã: sport, mișcare, dați burta jos, terminați definitiv cu dulciurile și alte asemenea.

- Mergeți la cosmeticã, dacã e nevoie, la solar, îngrijiți-vã fața, pielea și ce se mai vede, cât de mult puteți.

- Cumpãrați-vã haine frumoase și elegante, și business și casual. Dacã la cei tineri se acceptã sã arate și sã fie îmbrãcați oricum, la voi nu se mai acceptã nicio imperfecțiune. Asta e...

- Stați cu burta pe carte, bãgați la cap, învãțați în draci lucruri noi și actuale: AI, tehnologie, culturã generalã, perfecționați-vã engleza, franceza, și învãțați noi limbi strãine.

- Construiți-vã un brand personal, faceți-vã site, blog, social media, scrieți în permanențã.

- Faceți networking cât vã țin puterile, de dimineața pânã seara târziu.

- Obișnuiți-vã și resemnați-vã cu ideea cã experiența voastrã nu mai valoreazã mare lucru. Oricum, nici pe departe pe cât vã imaginați voi. În 99% dintre cazuri, aceasta cântãrește 10, 20, maximum 30% în decizia de angajare. Restul e profilul personal. Excepțiile sunt puține și irelevante statistic.

Nu uitați, dacă intrați în spirala/ cercul vicios cu lipsă de luciditate și de realism > calcule și planuri greșite > depresie > anxietate, gata, s-a rupt filmul și s-a terminat definitiv, în ritm accelerat. Citiți ce scriu eu aici și băgați la cap, nu vă luați după ipocriți și după progresiști, că fie vă păcălesc, fie nu știu ce spun.

Și da, aveți o MARE obligație și față de familie! Încă și mai mare, mult mai mare decât pentru voi înșivă. Nu confundați acceptarea lor necondiționată cu dragostea necondiționată! Nu sunt deloc același lucru, dar chiar deloc! Chiar dacă vă suportă necondiționat (fără bani, fără sănătate, arătând provincial etc.), nu o fac cu bucurie, așa cum vă imaginați voi. O vor face din datorie și le va fi greu.

Și nu veniți cu exemple stupide cu unii care au 50+ și sunt mari vedete în companiile lor. Cu foarte mare probabilitate, pe aceia i-a prins bătrânețea pe acele posturi, după ani buni de avans carieră în acea companie. Să nu vă imaginați că va fi la fel de simplu și de frumos pentru ei dacă vor vrea sau vor fi nevoiți să-și schimbe jobul. Una e angajat de 50+ și cu totul altceva candidat de 50+...

Un bun muzician nu inseamna ca e si un bun pǎrerist

de Vlad Mixich

E o confuzie periculoasă pe care o văd tot mai des și care e intens alimentată mediatic: oameni excepțional de talentați într-un anumit domeniu sunt automat considerați și înțelepți și cu o excelentă busolă morală. E un transfer fals de valoare și o încărcare cu autoritate care devine un instrument malign de manipulare.

Opiniile acestor oameni, părerile lor, valorează mai mult decât ale mediei doar atunci când sunt despre domeniul în care ei excelează.

Picasso - un mare artist, dar un comunist până la moarte și admirator al criminalului Stalin. La fel și G.B. Shaw, sau Sartre. Fiecare a avut nevoie de mulți mulți ani ca să înțeleagă cât de imbecili fuseseră în domeniul în care și-au exercitat admirația.

Pirandello - atât de fascist că și-a donat până și Nobelul partidului. Nu a fost deloc singurul: norvegianul Knut Hamsun, genialul scriitor cu Nobel a fost până la moarte mare admirator al lui Hitler, la fel și francezul și genialul Celine; chiar și profundul Herbert von Karajan a fost simpatizant și membru activ nazist în tinerețe.

Opinia unui actor excepțional, sau a unui muzician genial, care susține un anumit partid, sau o anume ideologie, nu e cu nimic mai presus de opinia politic-ideologică similară a unui electrician foarte bun sau a unui bucătar excelent.

Dimpotrivă, când nu vorbesc despre domeniul în care excelează, ei sunt supuși erorii ca oricare dintre noi, ba chiar mai mult pentru că adeseori succesul se urcă la cap și te face să crezi că ești mai inteligent decât ești cu adevărat; iluzie pe care, demonstrat științific, o experimentăm cu toții.

Și acela e momentul când îți pierzi bunul-simț, care e măsura înțelepciunii.

Cea mai buna analiza despre scandalul Catedralei Nationale

de Bogdan Bucur

La orele prânzului, a aterizat, astăzi, la București, patriarhul ecumenic Bartolomeu, arhiepiscopul Constantinopolului, pentru sfințirea mozaicurilor bizantine (aurite) ale Catedralei Naționale, construite, cu începere din 2010, în Dealul Arsenalului din București.

În sine, Catedrala Națională (deși nefinalizată) a fost sfințită (tot în prezența patriarhului ecumenic), în anul 2018, în care România a celebrat Centenarul Marii Uniri. A fost singurul lucru mai important prin care am celebrat 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. Statul impotent și atrofiat român nu a găsit de cuviință să construiască nimic emblematic (din punct de vedere laic) în contextul Centenarului Marii Uniri: nicio linie de metrou, niciun port la Dunăre sau la Marea Neagră, nicio construcție cu funcțiune culturală, nicio clădire reprezentativă politic. Nimic la modul absolut. Lăsând la o parte niște cărți și niște filme, au fost tocați fără noimă o grămadă de bani.

Am fost consultant științific atunci pentru realizarea unui film documentar inspirat de Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri și care tratează spargerea României Mari din perspectiva separării Deltei Dunării (sovietică la nord și românească la sud)

BOR a luat fața Centenarului Marii Uniri, în 2018, cu Catedrala Mântuirii Neamului, chiar dacă marele act istoric de la 1918 nu este meritul bisericii, ci al politicienilor de atunci (regele Ferdinand, regina Maria, premierul Brătianu), al Armatei Române și al poporului român. Marea Unire de la 1918 a fost făcută de autoritățile politice și laice ale statului (cu susținerea poporului român), iar nu de către Biserica Ortodoxă din Transilvania sau din România (care la 1916-1917 s-a distanțat, în mod public, de idealul unionist). De pildă, Biserica Ortodoxă din Transilvania a condamnat, în mod oficial, intrarea României în Primul Război Mondial și trecerea Carpaților de către Armata Română (inclusiv prin vocea episcopului de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul prim-patriarh), iar mitropolitul-primat al României (Arămescu-Donici), rămas la București, sub ocupație germană, a găsit de cuviință să-i invite la trădare pe soldații români din tranșee, în timpul luptelor eroice din vara anului 1917 (vorbindu-le despre pace, precum Trump sau Putin ucrainenilor, ceea ce însemna capitulare în fața invadatorilor). Găsiți documentele originale în Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri. De aceea, nu a fost corect, din punct de vedere istoric, că singura construcție emblematică asociată Centenarului Marii Uniri a fost Catedrala Națională.

Dar atât s-a putut, vorba cântecului, când ai o clasă politică analfabetă cultural și impotentă administrativ (care este în stare să se ocupe doar de lucruri mici).

După 15 ani de eforturi neîntrerupte, patriarhul Daniel și-a atins visul cu mâna, ceea ce reprezintă, fără nicio îndoială, o mare realizare. Într-o țară în care miniștrii se schimbă precum șosetele, iar prim-miniștrii precum pantalonii de blugi, niciun obiectiv de o asemenea anvergură nu a fost fezabil, întrucât nu a existat continuitate în decizia de edificare și finanțare. Nimic nu este prognozat în România a se construi pe termen mediu și cu atât mai puțin pe termen lung, căci politica dâmbovițeană trăiește sub imperiul imediatului.

Așadar, cu bani de la bugetul statului (vreo 200 de milioane de euro, alocați timp de 15 ani, ceea ce reprezintă aproape 90% din costurile totale ale lucrării), România a demonstrat încă odată că este o țară bogată, dar prost administrată. Statul alocă bani pentru construcția de catedrale, dar are nevoi uriașe în ceea ce privește edificarea de clădiri cu destinație civilă pentru administrația publică. De pildă, Palatul Victoria este, în mod oficial, sediul Ministerului de Externe, iar nu al Guvernului României. Guvernul României ocupă, de fapt, sediul Ministerului de Externe, iar Ministerul de Externe ocupă, la rândul său, mai multe clădiri istorice (aproape inadecvate funcțiunilor sale) prin centrul orașului. Avem ministere de linie care plătesc o gălăgie de bani pentru sediile lor închiriate. Ministerul Culturii șade în Biblioteca Națională, deși cultura românească ar merita un sediu emblematic din punct de vedere arhitectural în București. Avem nevoie să construim o infrastructură portuară: România are deschidere uriașă la un fluviu navigabil (Dunărea) și acces la Marea Neagră, dar foarte puține - spre deloc - porturi de agrement. Sper că nu este nevoie să desenez ce înseamnă un port de agrement pentru localitatea respectivă ca beneficii economice. Pe Dunăre, aproape că nu ai unde să acostezi pe malul românesc. Avem nevoie să construim diguri, pentru că primăvara satele și orașele României se inundă. Nu avem o sală polivalentă în București și nici în alte mari orașe. Nu avem o sală concertistică modernă (cu acustică perfectă) pentru George Enescu Festival (care sper să poarte numele marelui dirijor Sergiu Celibidache). Ne trebuie și un hub cultural în București care să cuprindă și un mare muzeu, căci Muzeul Național de Istorie are o grămadă de exponate valoroase care stau închise în cutii, fără să le admire nimeni, cu excepția muzeografilor (din lipsă de spațiu de expunere). Nu mai vorbesc de lipsa spitalelor. În multe mari orașe, opera și teatrul împart aceeași clădire. Iar exemplele de felul acesta pot continua la nesfârșit.

Cu alte cuvinte, nevoile statului laic de a construi sunt uriașe, iar resursele există, căci traversăm cea mai bună perioadă din istoria României. Numai că statul este atât de atrofiat și impotent încât nu este capabil să facă nimic pentru nevoile civile, culturale și de reprezentare politică ale națiunii române. De resursele bugetare ale statului profită BOR (prin lingușirea abilă și îndelung exersată istoric a orgoliului supradimensionat al unor demnitari în general analfabeți) și alte câteva categorii socio-profesionale speciale (care și-au acordat pensii speciale și s-au înstăpânit peste România).

Așadar, judecând în acest context, în care statul este, în general, atrofiat, condus slab și reprezentat prost de bidoane ale unor cercuri de influență, edificarea Catedralei Naționale de către BOR este un fapt excepțional care trebuie apreciat. La câți bani se sifonează în România, cele 200 de milioane de euro acordate BOR de la bugetul public, reprezintă fix peanuts. Am pierdut 7 miliarde de euro doar din PNRR, căci nu suntem în stare să cheltuim legal fondurile europene. Dacă cei 200 de milioane de euro nu ar fi fost alocați către BOR, sper că nu-și imaginează cineva că am fi avut vreun spital construit între timp: am fi avut doar mai multe mașini Lamborghini prin București, câteva mii de genți Hermès, Chanel și Louis Vuitton afișate suplimentar în Loft și încă câteva sute de apartamente cumpărate de români în Dubai. Mai bine că s-a construit o catedrală cu banii ăștia.

Ca să fiu cinstit - și mi-am propus să rămân așa în toate analizele mele - Catedrala Mântuirii Neamului a fost o restanță istorică a interbelicului românesc și s-ar fi construit, oricum, în vremuri de pace și prosperitate, precum cele binecuvântate de Dumnezeu, pe care le traversăm în ultimii 35 de ani. Dar dacă BOR și patriarhul Daniel ar fi avut un partener educat de dialog în cadrul statului, poate că altfel ar fi arătat Catedrala Națională. Am să explic în continuare ceea ce vreau să spun, dar nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu este o critică, ci o proiecție ideală.

În opinia mea, aș formula două comentarii în legătură cu Catedrala Națională. Mai întâi din punct de vedere pictural, aș fi integrat, măcar ca tușă de maestru, dacă nu ca viziune integratoare, realismul românesc de secol XIX marcat de influențele occidentale moderne (specifice neoclasicismului și academismului). Este cred prima dată când vorbesc despre faptul că pe mine mă doare abandonarea definitivă de către BOR (printr-o decizie oficială a Sfântului Sinod) a procesului de modernizare culturală demarat în prima jumătate a secolului XIX și susținut de mari maeștri ai picturii române (Gheorghe Tattarescu, Mihail Popp, Constantin Lecca, Theodor Aman, Sava Henția). Ortodoxia românească experimentează în această perioadă de tranziție (secolul XIX) o pictură realist-academică (de o excepțională valoare artistică, încadrându-se în expresivitatea europeană generală), în opoziție cu stilul bizantin tradițional al zugravilor de biserici de la școlile de mănăstire (care a fost dominant în mod absolut în spațiul românesc până la 1835). Revenirea absolută la canonul bizantin (prin mozaicurile Catedralei Naționale) probabil că are o rezonanță neoimperială (care place patriarhului Daniel), dar reprezintă o abandonare a modernismului-realist pictural românesc. Mi l-aș fi imaginat pe Adrian Ghenie invitat să picteze măcar o secvență dintr-un corp adiacent catedralei. Dar Ghenie e doar un exemplu: nu aruncați cu piatra, deși puteți să mă înjurați, dacă doriți. Să nu uităm că la 1835, și Constantin Lecca (fondatorul realismului în pictura bisericească românească modernă) a fost un fel de Ghenie, prin comparație cu canonul bizantin.

Mai apoi, din punct de vedere arhitectural, dacă tot construiești o catedrală uriașă ca simbol spiritual al națiunii române, mi s-ar părea firesc ca aceasta să fie nu doar inconfundabilă, dar și reprezentativă. Catedrala Națională nu îndeplinește această funcție, decât prin mărime (dacă înțeleg bine, se pare că este cea mai mare catedrală ortodoxă din lume). Ar fi fost, după mintea mea, o ocazie excepțională să propunem o viziune arhitecturală neoromânească cu această ocazie. De pildă, Catedrala din Bălți - edificată în Basarabia interbelică și inaugurată la 1935 de regele Carol II (găsiți imagini ale acesteia în Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri) - va vorbi de-a pururi despre România Mare, prin stilul său pregnant neoromânesc, chiar și atunci sau mai ales când Basarabia a fost sub ocupație sovietică, în cadrul URSS. Mi se pare că am ratat o ocazie excepțională de a exprima o viziune artistică reinterpretată asupra stilului arhitectural neoromânesc. Această Catedrală Națională ar fi trebuit să exprime în mod inconfundabil România, așa cum Sagrada Família reprezintă Spania.

Catedrala Mântuirii Neamului reprezintă, în cele din urmă, pentru BOR ceea ce reprezintă pensia specială pentru magistrați: demonstrația perfectă că statul atrofiat și impotent român poate susține financiar proiecte împotriva nevoilor de bază ale societății. România are nevoi de bază uriașe pentru dezvoltare, dar cum nu se este capabilă să aibă proiecte importante pe termen mediu și lung, banii sunt cheltuiți în alte scopuri. La fel se întâmplă și la nivel personal, nu doar la nivel statal: dacă nu știi ce vrei să faci cu banii tăi, vor ști alții care ți-i vor cheltui.

În circumstanțele date și cu rezervele exprimate, mă bucur pentru finalizarea apropiată a lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului.