Opus nr. 497 - Avocata interlopilor clujeni a muşcat-o cu DIICOT. Primarul imbecil din Alba-Iulia.
Fiti atenti la povestea asta. Stiti despre mine ca sunt jurnalist de investigatii, dar nu stiti ca temele mele predilecte nu sunt musai politicienii, ci traficantii de droguri si pedofilii.
E o lupta dificila pe care am dus-o de-a lungul anilor, poate mai tineti minte ca acum cativa ani un traficant notoriu de droguri din Cluj a ordonat distrugerea masinii mele. Acum, jegosul ala imputit e la parnaie, dar niciodata nu a platit SI pentru fapta de a fi ordonat distrugerea masinii mele. Ca s-a scos cu dobitoaca de mai jos, despre care e povestea de azi. Numele ei este Sonia Almas, din pacate e inca avocat in Baroul Cluj, poreclita avocata interlopilor.
Scriu despre ea de ani de zile. Scriu ca nu e normal ca Baroul Cluj nu a exclus-o pana acum, nu pentru ca ii reprezinta pe interlopi, ci pentru comportamentul neconform cu statutul de avocat.
Botoxata asta este in relatie de amor cu un interlop periculos si este de ani de zile. Bogdan Negrei, zis si Cretu, are un CV penal cat casa:
În 2010, Bogdan Negrei a dat foc unei dame de companie române în fața unei discoteci din Viena, după ce aceasta a refuzat să îi plătească o taxă de protecție de 3.000 de euro. Femeia a supraviețuit. El a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru tentativă de omor. A fost eliberat condiționat cu 8 ani mai devreme, în octombrie 2022, datorită „purtării exemplare”. În 2023, „Crețu” a mai fost reținut o dată sub acuzația de trafic de droguri, alături de un grup pe care l-a creat în perioada în care era în închisoare.
In februarie 2025 Bogdan Negrei a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. A fost emis un mandat de arestare pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data executării efective a mandatului.
Intre timp… pentru ca Justitia din Romania e plina de judecatori progresisti misericordiosi… Negrei s-a tirat in Italia de unde isi batea joc de politistii care il dadusera in urmarire generala.
Pana la urma l-au prins.
In tot acest timp, bastarca asta isterica a avut tupeul sa ma dea in judecata pentru calomnie. Cica as fi calomniat-o cand am zis ca se iubeste la vedere cu un interlop atat de periculos.
Am castigat recent procesul, nici nu am mai vrut sa ma mai “laud” cu asta, Sonia Almas si-a luat-o in bot de la instanta, si asta datorita avocatei Isabela Porcius, o femeie de o rabdare si incapatanare incredibile de la casa de avocatura a maestrului Mihai Lapusan.
Fiindca nu am calomniat-o. Am spus adevarul. Si am aratat inca de acum TREI ANI ca fatuca asta, sub protectia robei de avocat, este practic strategul retelei de traficanti de droguri, uneia dintre ele, ca mai is inca vreo 3, se stiu ele.
Ea este cea care a aparat traficanti de droguri notorii, dar cumva traficanti de droguri si criminali, fiindca iubitul ei, “Cretu”, i-a dat foc unei prostituate, si Tudor Carje, alt traficant greu care e acum in parnaie, cel care a ordonat distrugerea masinii mele, este ucigasul studentei Gabriela Ripan.
Iar Baroul Cluj, prin “decanca” Flavia Maier, o nevasta de ofiter SRI ignoranta, se face ca ploua in fata acestei stari de fapt la care, azi, surpriza pentru unii, pentru mine deloc, s-a mai adaugat una: avocata Sonia Almas a fost audiata de DIICOT pentru implicare in reteaua de traficanti de droguri din care face parte si iubitul ei, Bogdan Negrei. In loc sa se potoleasca, astia au imaginat din inchisoare, cu sprijinul logistic si informativ al Soniei Almas, o retea de distributie cu care reuseau sa bage droguri in penitenciarele Gherla si Bistrita, si a fost nevoie de sutul in cur de la procurorii italieni ca si ai nostri sa se miste.
Traficul de droguri care traversează țări, penitenciare și cartiere din trei județe a fost dezvelit după luni de investigații. Surpriza cea mai mare nu este amploarea rețelei, ci faptul că alături de traficanți obișnuiți ar fi acționat și o avocată, despre care procurorii spun că furniza date esențiale unor persoane deja vizate penal. (Foaia Transilvana).
Sonia Almas, spun sursele mele, se afla in Italia cu interlopul vietii in ceva locuinta cumparata pe bani din droguri de unde coordona lucruri.
E greu de crezut ca mai scapa. Discutam de Europol.
Dar nu e singura avocata din Romania care e combinata cu interlopi, traficanti de droguri sau corupti. Dar e una dintre cele mai periculoase.
Jegoasa asta a fost in stare sa faca presiuni asupra instantelor, a fost in stare sa acopere infractori de cea mai joasa speta, sa haruiasca jurnalisti, si a facut-o prea mult timp. Sigur ca e important ca a fost gabjita in cele din urma, dar semnalele de alarma eu le-am tras degeaba acum multi ani.
Activitatea grupării s-ar fi întins din ianuarie 2024 până în decembrie 2025. Droguri de risc, de mare risc și substanțe psihoactive ar fi fost procurate, transportate și vândute în Cluj, Bistrița, Mureș și zone limitrofe. Cinci dintre suspecți ar fi introdus în țară cantități importante de droguri aduse din Italia, Spania și Olanda.
O parte semnificativă a operațiunii ar fi vizat penitenciarele Gherla și Bistrița, unde substanțele ar fi ajuns în repetate rânduri, fiind vândute direct consumatorilor aflați în detenție. Ancheta a scos la iveală conexiuni interne, mecanisme de comunicare și o organizare surprinzător de eficientă pentru un mediu aflat sub supraveghere permanentă.
În același timp cu perchezițiile din România, autoritățile italiene au desfășurat trei descinderi în baza unui ordin european de anchetă.
Avocata Sonia Almas a sprijinit activ gruparea, oferind informații pe care le obținea din dosarele clienților sau din discuțiile cu aceștia. În plus, a intermediat legătura între traficanți și deținuții care se aflau deja în interiorul rețelei.
Potrivit anchetei, în septembrie 2024 ar fi fost constituit un grup infracțional organizat format inițial din patru persoane, la care ulterior ar fi aderat alte cinci. Relațiile interne ar fi avut obiective clare: obținerea unor pedepse reduse pentru persoane deja cercetate, formularea de denunțuri fictive și facilitarea unor operațiuni ilegale cu arme și muniții.
Două persoane din grupare, printre care și avocata, ar fi coordonat indivizi recrutați special pentru a formula denunțuri false privind vânzarea ilegală de arme, după ce alți membri ar fi identificat persoane dispuse să își asume aceste fapte în schimbul unor sume de bani.
Karma nu iarta, drogatilor. Sonia, pentru sicriul studentei Ripan, pentru toate cacaurile pe care le-ai facut impotriva binelui si dreptatii, iti mai spun inca o data: Karma nu iarta. Nici Dumnezeu nu te va ierta cand vei ajunge la “Instanta”.
Unii zic ca sunt cel mai bun ziarist de investigatii din Romania in acest moment. Eu zic, si stiti ca nu-s modest, ca sunt inca vreo trei mai buni ca mine. Dar sunt cel mai nebun/curajos/asumat ziarist de investigatii din Romania. Am dus lupte mari si tari, si nu putine, de-a lungul celor 26 de ani de presa.
Sigur, pentru unii romani, asta nu e destul, ma privesc cu dispret cand le zic ca am nevoie de sprijin financiar constant - da, de rahatul de 26 de lei pe luna - ca sa imi fac treaba in continuare cu riscul asumat de a lua intr-o zi un glont in cap.
Fiindca eu treaba mi-am facut-o mereu, fata de altii, fata de politicieni sau conducatori. Nu am intors capul de la problemele Romaniei, cu toate accentele mele dure, nu am intors capul de la adevar, asa cum faceti multi dintre voi.
USR isi bate joc de increderea votantilor promocand cercopiteci
de Ana Maria Itoafa
Dupa fiecare aventura cu USR la guvernare, ne punem mainile in cap si toata clasa politica spune: Doamne, ce dezastru, nu ne mai trebuie!
In pandemie, a fost urmaritul penal Voiculescu cel care a dinamitat toata guvernarea: incendii in spitale, mutarea pacientilor din spitalul Foisor in plina noapte, lasati pe strada pana au venit rudele, masca optionala in locurile publice, in timp ce noi eram alergati pe strazi goale de politie, achizitia de vaccinuri cat pentru doua generatii.
Eu nu stiu cat mai vor unii sa faca experimente cu tara asta sau sa i lase pe usristi sa se califice la locul de munca. Si vin si in cele mai complicate situatii pentru tara, in asa fel incat sa distruga tot.
Bolojan, chiar ti ai pus in cap sa termini cu noi cu mana astora?
Lingaul primar ce conduce Alba-Iulia e un dictator cu fata umana
Nu trebuie sa fii suveranist, userist, roman sau maghiar, ca sa observi ca baiatul asta, un fost userist ajuns penelist, deci traseist, ajuns primar la al doilea mandat in Alba-Iulia, este una dintre cele mai puturoase specii de politician ever: politicianul lingau cu atitudine de vataf.
Initial, am zis ca nu vad bine:
Dar e real, omul asta a zis, nenorocitul:
Gabriel Pleșa promite că organizatorii care „nu au respectat legea 60” nu vor mai primi aprobare să facă manifestări de Ziua Națională.
De 1 Decembrie, ziua în care celebrăm Marea Unire făcută și de oameni care au îndrăznit să conteste puterea de la Viena și Budapesta, primarul amenință că va interzice orice forma de critica la adresa mai marilor zilei. Ironia e atât de groasă încât nici un cuțit de la carmangerie n-o poate tăia.
„Trebuie să existe decență, altfel nu vom avea o societate sănătoasă” – tradus din limba de lemn: societatea sănătoasă e cea în care politicienii vin la paradă, primesc aplauze și pleacă netulburați. Orice abatere de la acest scenariu e „incident”. Orice huiduială e „minoritate” care strică „atâta lume frumoasă”.
Pleșa e perfect reprezentativ pentru un anumit tip de edil român dobitoc: vorbește de democrație, dar gândește în termeni de vǎtaf. Nu-i convine ce auzi? Îți retrage aprobarea. Nu-i place cum protestezi? Te declară importat din alte județe.
1 Decembrie 2025: ziua în care un primar a explicat că libertatea de exprimare e condiționată de pupatul in cur al şefului sau politic.
Un text smart scris de un geniu al matematicii, Dan Șelaru
Yalta, Malta, Anchorage
Dacă pui cap la cap cele trei elemente – invazia Rusiei în Ucraina, o posibilă intervenție militară americană în Venezuela și summitul Trump–Putin din Alaska – iese la suprafață un fir comun destul de incomod: revenirea la logica veche de „sfere de influență”, în care marile puteri își delimitează zonele de control, iar statele de la mijloc devin din nou monedă de schimb.
Rusia a început războiul din 2022 cu un obiectiv care, dincolo de retorica „denazificării”, este foarte clar: readucerea Ucrainei într-o zonă de control strategic rusesc, prin împiedicarea intrării în NATO și prin obținerea unui statut de facto de stat vasal sau fragmentat. Planul de pace inițial agreat la nivel tehnic între Washington și Moscova – cel cu 28 de puncte, pe care Kremlinul îl invocă obsesiv după Alaska – merge exact în această direcție: excluderea permanentă a Ucrainei din NATO, reducerea masivă a armatei, cedarea Donbasului și o arhitectură de securitate care lasă Moscovei mână liberă în „vecinătatea apropiată”.
Faptul că Lavrov și alți oficiali ruși cer acum ca orice plan revizuit „să reflecte spiritul și litera summitului din Alaska” arată că Rusia vede acea întâlnire ca pe un fel de moment fondator: un acord politic cu SUA că Europa de Est, în special Ucraina, intră într-o zonă de influență negociată între doi poli, fără ca europenii să fie actori egali la masă.
Nu întâmplător, mai multe analize occidentale au descris Alaska nu ca „un nou München”, ci ca risc de „nouă Ialtă”: nu o capitulare totală, ci o redesenare a frontierelor de securitate peste capul statelor mici și mijlocii.
Pe cealaltă parte a globului, un atac american asupra Venezuelei – pornind de la ultimatumul deja formulat de Trump lui Maduro – ar însemna, practic, aplicarea în forță a unei doctrine Monroe 2.0: „emisfera vestică aparține Americii”, iar regimurile considerate ostile sau prea apropiate de rivali (Rusia, China, Iran) pot fi schimbate prin presiune militară sau intervenție directă. Inițial Monroe era o doctrină defensivă împotriva intervențiilor europene în Americi; în secolul XX a devenit treptat justificarea intervențiilor americane în Cuba, Republica Dominicană, Panama, Chile. O lovitură împotriva Venezuelei, astăzi, ar fi citită în regiune exact în acest registru: Washingtonul își reafirmă dreptul de a decide ce regimuri sunt „acceptabile” în curtea lui din spate. Diferența față de Războiul Rece este că acum această logică s-ar suprapune cu o Rusia care, în oglindă, pretinde propriul „Monroe” în spațiul post-sovietic – Ucraina, Georgia, Moldova, poate chiar și state NATO percepute ca vulnerabile.
Summitul din Alaska între Trump și Putin, ținut la Anchorage în august 2025, a funcționat deja ca un fel de laborator al acestei negocieri de sfere. Discuțiile au fost prezentate oficial ca un efort de a opri războiul din Ucraina, dar conținutul scurs în presă arată un alt lucru: se discută explicit despre „schimburi teritoriale”, limitarea armatei ucrainene și excluderea din NATO, în schimbul unor garanții vagi de securitate şi eventuale beneficii economice pentru Rusia.
Mai multe analize occidentale subliniază că rezultatul imediat a fost modest pentru Ucraina, dar util pentru Putin: el a obținut recunoașterea implicită a faptului că viitorul Ucrainei se decide în primul rând între Moscova și Washington, nu în format transatlantic clasic, iar Rusia poate folosi acum „spiritul de la Alaska” ca reper pentru a respinge orice propunere care nu îi consolidează câștigurile.
Dacă pui pe acest fundal o potențială intervenție americană în Venezuela, tabloul devine coerent: fiecare mare putere își securizează zona geografică de interes – Rusia în Europa de Est, SUA în America Latină – într-un aranjament tacit de tip „tu nu te bagi la mine, eu nu mă bag la tine”.
Consecințele pentru România, într-un asemenea scenariu, sunt serioase. România nu este Ucraina, e stat NATO și UE, cu garanții formale de securitate; dar o re-legitimare globală a „sferelor de influență” slăbește exact tipul de ordine internațională pe care se bazează securitatea noastră: reguli generale, drept internațional, indivizibilitatea securității în cadrul NATO. Dacă SUA intră într-o logică de mare tranzacție geopolitică – durează războiul din Ucraina contra recunoașterii tacite a zonei sale de influență în Venezuela și restul Americii Latine – atunci percepția de la Moscova va fi limpede: vestul este dispus să negocieze pe hartă, iar flancul estic al NATO devine locul unde poți testa limitele, prin presiune hibridă, intimidare militară la Marea Neagră, destabilizare în Moldova sau în Balcani. România ar rămâne formal protejată, dar securitatea „psihologică” – convingerea că nu există niciun deal peste capul ei – ar fi fisurată.
În plus, summitul Alaska a arătat deja că Europa poate fi scoasă parțial din joc. Negocierile principale s-au dus bilateral SUA–Rusia, iar europenii și ucrainenii au fost puși ulterior în fața unui proiect de plan de pace perceput la Kiev și în capitalele europene ca excesiv de favorabil Moscovei.
Pentru România, care își ancorează securitatea atât în NATO, cât și în UE, aceasta e o veste proastă: dacă centrul de greutate al deciziei se mută într-un dialog direct Washington–Moscova, rolul statelor de pe flanc, inclusiv Bucureștiul, scade. Într-o astfel de arhitectură, marja de manevră a României ar fi să-și crească foarte rapid capacitatea de descurajare proprie (apărare antiaeriană, forțe terestre, prezență navală la Marea Neagră), să consolideze formate regionale ca B9 și Inițiativa celor Trei Mări și să se lipească de nucleele de putere din interiorul UE, pentru a nu depinde exclusiv de un eventual „mood” de la Washington.
În fine, există și o dimensiune subtilă, dar importantă: dacă lumea intră într-o fază în care marile puteri își împart din nou influența, credibilitatea normelor democratice și a drepturilor statelor mici scade. Pentru România, țară de frontieră a UE și NATO, cu vecini vulnerabili și cu propriile vulnerabilități interne, asta înseamnă că fiecare criză regională – de la Transnistria până la Marea Neagră – va fi citită nu doar prin prisma dreptului internațional, ci și a raportului de forțe. Într-o ordine de tip „nouă Ialtă”, siguranța noastră nu va depinde doar de faptul că „suntem în NATO”, ci și de cât de dispus este Occidentul să reziste tentației unor compromisuri teritoriale sau politice în Est, în schimbul liniștii pe alte fronturi, inclusiv în Venezuela.
Pe scurt, intervenția Rusiei în Ucraina și o eventuală intervenție americană în Venezuela nu ar fi doar două crize separate, ci două jumătăți ale aceluiași discurs geopolitic: fiecare își apără „curtea din spate”, iar restul lumii trebuie să se adapteze. Pentru România, singura strategie rezonabilă într-un astfel de context este să-și consolideze rolul de stat-cheie pe flancul estic – militar, diplomatic, energetic – și să preseze constant pentru ca ordinea de securitate europeană să rămână construită pe reguli comune, nu pe hărți negociate între doi lideri care se întâlnesc la capătul lumii, în Alaska.