Opus nr. 507 - Descarcerarea României din ghearele de oțel ale corupției şi securismului este imposibilǎ. Rǎzboi civil moral total în România. De veghe în lanul de broccoli

de Liviu Alexa

România trăiește în aceste zile un fel de miracol sumbru, unul dintre acele momente rare când vălul se ridică și vedem cu toții, deodată, același lucru, chiar dacă îl numim diferit și chiar dacă tragem din el concluzii opuse.

Progresiştii și suveraniștii, tabere care în mod normal se urăsc cu o intensitate violentǎ, privesc acum împreună cu aceeași oroare în ochi spre aceeași prăpastie, chiar dacă unii văd acolo capturarea justiției de către servicii, iar alții trădarea idealurilor naționale de către oportuniști care au confundat patriotismul cu afacerile personale.

Dincolo de diferențele de limbaj și de reflexele tribale, ambele tabere au ajuns în același punct: conștiința că sistemul în care trăim nu poate fi reparat din interior, că orice încercare de reformă e absorbită și neutralizată de o mașinărie care a învățat să transforme orice criză în oportunitate pentru propria supraviețuire.

Această conștiință comună ar trebui să fie un motiv de speranță, și cu siguranță vor exista voci care vor încerca să “vândă” acest moment ca pe o oportunitate istorică, ca pe o fereastră care se deschide, ca pe un nou început posibil.

Io nu cred în această poveste, și nu pentru că aș fi cinic sau pentru că mi-ar lipsi imaginația necesară să visez la o Românie diferită, ci pentru că am urmărit prea mulți ani, zi de zi, felul în care acest sistem funcționează, felul în care își regenerează țesuturile, felul în care transformă orice revoltă în spectacol și orice reformator în complice sau în cadavru politic.

Problema fundamentală a României nu este corupția, deși corupția este omniprezentă și otrăvitoare. Problema nu este nici securismul, deși securismul a metastazat în fiecare instituție și în fiecare centru de putere.

Problema este că aceste două forțe au fuzionat într-un organism de tip alien care nu mai are nevoie de ideologie, care nu mai are nevoie de legitimitate, care nu mai are nevoie de nimic altceva decât de propria perpetuare.

Corupția și securismul au devenit un singur sistem imunitar care atacă orice corp străin, fie că acel corp străin se numește justiție independentă, presă liberă sau simplu cetățean care refuză să se conformeze. Nu mai vorbim despre oameni răi care fac lucruri rele pentru că sunt lacomi sau pentru că sunt bolnavi de putere, vorbim despre o structură care funcționează automat, care nu are nevoie de comandament central, care se reproduce prin inerție și prin complicitate difuză.

Când progresiştii strigă că justiția e capturată, au dreptate, dar nu văd că și ei au fost capturați, că instrumentele lor de luptă au fost confiscate, că protestele lor sunt tolerate exact pentru că nu deranjează pe nimeni, că indignarea lor selectivă îi face utili sistemului pe care pretind că îl combate. Unde erau judecǎtorii din materialul Recorder acum un an? Cǎ doarǎ capturarea Justiției despre care vorbesc ei era valabilǎ și acum un an sau doi… Şi nu vi se pare nimic suspect cǎ Zeița, al cǎrei mandat la EPPO expirǎ, este tot mai implicatǎ în scandal, cǎci ar mânca şi gura ei o funcție de şefǎ in noua Unitate Anti-Corupție ce se creeazǎ în SRI?

Când suveraniștii strigă că au fost trădați de liderii lor, au şi ei dreptate, dar nici ei nu văd că această trădare era inevitabilă, că oricine ajunge suficient de sus în ierarhia puterii este obligat să aleagă între compromis și anihilare, și că cei mai mulți, poate toți, aleg compromisul, nu pentru că ar fi slabi sau corupți de la început, ci pentru că sistemul e construit astfel încât să nu existe altă cale de supraviețuire.

Momentul pe care îl trăim acum, această iritare simultană a ambelor tabere, această conștiință comună a dezastrului, nu va dura.

Peste câteva săptămâni sau câteva luni, fiecare tabără se va întoarce la reflexele ei, la dușmanii ei preferați, la iluziile ei confortabile.

Progresiștii vor continua să creadă că problema e doar PSD-ul sau doar serviciile sau doar lipsa de educație a populației.

Suveraniștii vor continua să creadă că problema e doar la trădătorii din interior sau doar despre presiunile externe sau doar propaganda occidentală.

Și sistemul va respira ușurat, pentru că atâta timp cât românii se luptă între ei, nimeni nu se luptă cu el.

Dar să presupunem pentru o clipă că s-ar întâmpla un miracol, că cele două tabere ar reuși să vadă că au același dușman, că ar reuși să depășească reflexele tribale și să formeze o coaliție a deznădăjduiților.

Ce s-ar întâmpla atunci? Cred că răspunsul e simplu și brutal: sistemul ar recurge la violență. Nu neapărat la violență fizică, deși și aceasta rămâne o opțiune, ci la violența mai subtilă a distrugerii economice, a compromiterii personale, a izolării sociale.

Fiecare dintre noi are vulnerabilități, fiecare dintre noi poate fi șantajat sau intimidat sau pur și simplu epuizat. Sistemul are timp infinit și resurse nelimitate, iar noi avem doar viețile noastre finite și energia noastră limitată.

Scriu aceste rânduri fără plăcere și fără mândria celui care a avut dreptate.

Vǎ scriu de ani de zile opinia mea, cǎ România nu mai poate fi reformatǎ.

Mi-aș dori să pot oferi o soluție, un plan, o cale de ieșire. Mi-aș dori să pot spune că există ceva ce putem face, individual sau colectiv, care să schimbe această ecuație. Dar nu cred că există, sau mai exact cred că orice schimbare reală ar presupune un cost pe care foarte puțini sunt pregătiți să îl plătească.

Pentru a descarcera România din ghearele de oțel ale acestui Alien hibrid ar trebui mai întâi să acceptăm că România pe care o știm, România în care am crescut și în care ne-am construit viețile, nu va supraviețui acestei descarcerări.

Ar trebui să fim dispuși să pierdem totul pentru a câștiga ceva ce nici măcar nu putem vizualiza clar, ceva ce există doar ca negație a prezentului, nu ca viziune a viitorului.

Pentru a fi liberi trebuie să fim dispuși să murim, dar tocmai atașamentul nostru de viață, de normalitate, de micile noastre bucurii și de micile noastre siguranțe, e cel care ne face oameni și nu fanatici.

Sistemul contează pe această umanitate a noastră, pe faptul că ne iubim copiii mai mult decât ne urâm opresorii, pe faptul că preferăm o viață mediocră, dar previzibilă, unei morți eroice, dar inutile. Și are dreptate să conteze pe asta, pentru că aceasta e natura umană, și orice strategie de eliberare care ignoră natura umană e sortită eșecului.

Singurul lucru pe care îl putem face este să refuzăm să uităm, să refuzăm să ne întoarcem la confortul iluziilor noastre, să continuăm să privim în prăpastie chiar dacă prăpastia ne privește înapoi.

Singurul act de rezistență care ne-a mai rămas este să spunem adevărul, chiar dacă adevărul nu schimbă nimic, chiar dacă adevărul ne face doar mai triști și mai singuri.

Tocmai această persistență în deznădejde e ultima formă de demnitate pe care o mai putem revendica, ultima dovadă că nu am fost complet învinși, că există încă în noi ceva care refuză să se predea.

Nu știu dacă e de ajuns, și bănuiesc că nu e.

---

De aia oameni ca mine trebuie susținuți in concret, fiindcă nu mai sunt mulți nebuni care să caute adevărul.

---

Avocatul clujean Radu Chirițǎ este unul dintre cei mai interesanți oameni pe care îi are Clujul, mă refer la mintea lui foarte bine mobilată. Să îl citim.

De veghe în lanul de broccoli

Radu Chirițǎ

Normal că m-am uitat şi io la filmul lu’ Recorder. O să încep cu laudele. Bre, foarte bine făcut filmul, regizoarea (chiar, di ce nu îi apare numele la generic?) îi foarte bună! Oliver Stone ar fi chiar invidios. Are şi muzică, imagini bine alese, unghiurile bune, montajul grozav, fain făcut. Te bagă în poveste, trăieşti cu personajele, iar la final obţine emoţia pe care şi-a propus-o. Foarte fain făcut, sincere felicitări, fără mişto. E un progres uriaş de la „am găsim o valiză cu documente ale Tel Drum pe un câmp lângă Bucureşti” la filmul difuzat ieri. Bravo, tati!

Păcat că e ficţiune, bazat pe anumite fapte reale. Dacă l-ar fi prezentat ca film de ficţiune, era de Oscar. Dacă l-ar fi prezentat ca film de propagandă, era de premiul Gopo. Dacă l-am prezentat ca jurnalism, e o mizerie. Jurnalismul trebuie să caute adevărul sau, în cazul interviurilor, să prezinte viziunea unei persoane. Atunci când însă jurnalismul face propagandă sau lucrează pe „proiect”, ăla nu e jurnalism, e o mizerie, oricât de reuşită ar fi tehnic.

Filmul ăla a provocat o reală emoţie unei mulţimi uriaşe de oameni de bună credinţă, care nu aveau cum să îl rateze. Din senin, odată ce a fost publicat filmul, a fost distribuit cu o viteză ameţitoare, pus pe site-urile de ştiri (teoretic concurente, care nu ar trebui să promoveze produsul altuia), dat la televizor (WTF) etc. În 24 de ore l-a văzut şi ăla pe care toate rahaturile pe care le folosim îl targhetează doar pe păcănele, poze cu căţei şi pariuri. Toţi l-au văzut şi, cum imensa lor parte nu ştiu nimic despre cum funcţionează lucrurile, toţi au luat concluziile de bune, toţi cred că Panioglu e victima torţionarilor, nu cea mai isterică judecătoare pe care a văzut-o vreodată o sală de judecată. Toţi cred că Bologa e urmaşul lui Vlad Tepeş pe acest pământ sfânt, nu procurorul dat afară de la DNA Cluj şi trimis la Zalău pentru că nu era în stare de nimic, în afară de legendara „Bună dimineaţa, votca taie greaţa!”. Toţi cred că Savonea e Satana, nu omul care a făcut cât de ordine în ceea ce era cea mai dementă instanţă din ţară, Curtea de Apel Bucureşti.

Ăia de bună credinţă care o să citiţi ce scriu eu mai jos – deşi nu cred că o să mă dea TVR pe primetime şi nici Hornews – respiraţi de două ori şi gândiţi. Dincolo de întrebările evidente, di ce apare fix acu un film care era gata de acum câteva luni, cum dracu o ajuns să fie atât de difuzat cu viteza asta uluitoare, peste filme la fel de bine făcute, unele de la aceeaşi casă de producţie etc., mai sunt câteva mai greu de sesizat.

Prima este e simplă: bre, voi aţi văzut că ăştia nu or intervievat deloc pe nimeni „din partea aialaltă”? Înţeleg că Savonea a refuzat să vorbească cu ei, dar dacă chiar vroiau sigur găseau vreunul să apară cu gluga în cap să spună că nu e chiar aşa. Şi să laşi spectatorul să decidă pe cine crede. Atunci când prezinţi doar o parte a unei poveşti, se numeşte propagandă greţoasă, nu jurnalism. Când prezinţi doar o parte a poveştii, pe care o repeţi obsesiv, nu faci decât să urmezi sfaturile maeştrilor Hermann Goering sau Ilia Ehrenburg. Bre, şi presa rusă face fix acelaşi lucru pe care l-a făcut Recorder, e fix acelaşi mod de operare.

A doua: voi aţi văzut pe declaraţiile cui se bazează concluzia că Savonea o furat justiţia şi o vândut-o la pesedeu? Hai să vedem, în ordinea agresivităţii.

Cea mai vehementă e doamna Panioglu. Dacă Recorder vrea să facă un film de groază, se poate apuca să facă interviuri cu orice persoană care a avut procese la judecătoarea asta. Nu zic de soluţii, zic de atitudinea din sală, de isteriile constante, de lipsa echilibrului şi a lucidităţii. Io am văzut foarte multe în sălile de judecată, dar atitudine ca la şedinţele acestei doamne, nu am văzut. La un dosar am renunţat după o singură şedinţă de judecată, că nu avea niciun rost. Nu mă credeţi pe mine pe cuvânt, întrebaţi pe oricine, că nu cred că vă spune altceva. Aia merita să fie exclusă din magistratură doar pentru asta. Uneori, ura asta a ei faţă de lume răbufnea şi în hotărâri, nu doar în comportamentul din sală. Nu dau exemple, că lungesc textul ăsta prea mult, şi nu am talentul regizorului de la Recorder să ţin omul lipit în scaun două ore. Poate altădată, când o să scriu o carte. Oricum, e o judecătoare dată afară de mai multe ori. Normal că e frustrată.

Al doilea e Bologa. Şi pe el l-au dat afară. De două ori. Odată de la DNA Cluj şi apoi, întors dracu ştie cum în funcţie de şef, prin neprelungirea mandatului. Normal că e supărat. La fel e şi procurorul militar de la Cluj, ăla pe care l-au trimis de acolo după ce făcuse percheziţii la DNA. Nu ştiu de ce, al şaselea simţ, pe ăsta îl cred. Nici nu o zis alte mizerii, numa că o fost uşuit aiurea de acolo pentru că o supărat ceva băieţi, ceea ce pare să fie adevărat.

Vine apoi dl. procuror Sandu. Ăsta e ăla care când a fost condamnat Robert Roşu punea pe net glumiţe cu avocaţi în cătuşe, omul e un simbol al echitabilităţii procedurii. El se lăuda acum ceva vreme că a ţinut arestat un om 5 luni, deşi nu avea probe, până i-a dat clasare. Problema nu e că s-a întâmplat asta, se mai întâmplă, problema mea e că se laudă cu asta. Tot el spunea, atunci când a apărut înregistrarea cu Ardelean şi ceilalţi în timp ce discutau despre cum să pună ei presiune pe judecători, că nu vede nicio problemă în asta (apropos, ăştia de la Recorder pe Ardelean sau Man cum de i-aţi ratat la interviuri?).

Mai este judecătorul ăla de la Giurgiu, am uitat cum îl cheamă. Ăla se plânge că a fost detaşat, deşi a fost de acord cu detaşarea, că altfel nu se poate, şi apoi se plânge că nu s-a prelungit detaşarea, deşi ştia că e pe 6 luni. Ştiu că de regulă detaşările astea sunt urmate de transfer, dar nu chiar de fiecare dată, mi se pare că cam multă victimizare pentru că nu ţi-a prelungit cineva o detaşare, că nu o fost transfer. Omul o spus şi o chestie care nu ştiu cum o scăpat la montaj şi care e adevărată „până la urmă independenţa ţine de tine”. Deja o sărit CAB să ne sugereze că omul e acoperit de la doişunsfert. Un pic ca jegoasă replica, după gustul meu.

Să ne înţelegem. Nu am nimic cu acei oameni, poate cu excepţia doamnei judecător pensionar. E dreptul lor să îşi spună o părere, o experienţă etc. Dar ea este subiectivă, marcată de evenimente care nu le-au convenit. Am ceva cu cei care au făcut filmul. Dacă vrei să faci documentar, atunci arată şi cealaltă parte, pentru ca spectatorul să îşi facă o părere a lui, nu îi băga pe gât o părere.

Cea mai aspră este dna. Şerban, cică expert anticorupţie. Io de câte ori văd brandingul ăsta, mă tot întreb, cum dracu ajungi expert în anticorupţie? Ce faci pentru asta, să primeşti titlul ăsta? Că io numa pe doamna asta o ştiu de expert în domeniul ăsta şi pe Ceaşescu (salut, boss, toate bune?) care e numa pe anticorupţie, nu cred că e expert, că nu are vocabular de expert. Serios, cine dracu e doamna asta şi ce slujbă a avut ea înainte să fie expert, că jur că nu ştiu? În fine, doamna expert le bagă la greu, cu aer sfătos, şi se aşteaptă ca toţi să o credem pe cuvânt. E ca şi ăia care se uită doct la noi de pe ecranul teveului şi ne explică cum Trump, Putin, Macron sau alţii confiscă America, Rusia sau Europa. Pe vremea mea le spunea băgători în seamă, iar părerea lor avea valoarea unei înghetaţe la Polul Nord.

Mai sunt ăia doi anonimi, care nici măcar nu spun nimic senzaţional. Sau spun unele chestii normale cu vocea ca şi cum ar fi senzaţional. Gen că ăsta de e şef de la DNA vrea să ştie ce dosare sunt pe punctul să înceapă. Ce dracu e ilegal aici nu-mi dau seama? Că cică aşa ceva nu s-a mai văzut… Frate, pe vremurile de aur la care se face trimitere cu nostalgie, ştia nu doar doamna procuror şef, ci şi femeia de serviciu de la serei când se cereau mandate. Pare că e atât de puternică doamna de la DNA că dacă nu îi dă şefu număr de dosar repede, ea înţelege să o lase moartă şi o chiar lasă moartă.

Cam atât. Pe doamna Chiş nu o mai bag în discuţie, că ea nu zice nimic de rău. Spune doar o părere despre cum ar trebuit reformat CSM-ul, chestia care ar putea fi discutată. Mă mir că lipseşte Dănileţ, care chiar se putea plânge că l-or dat afară aiurea numa că era karatist pe Tik Tok, ceea ce o fost naşpa.

Pe scurt, reţeta o fost simplă: se iau 5 oameni supăraţi că sunt daţi afară, care vor spune inevitabil mizerii, se mai pun doi cu cagulă care nu spun de fapt nimic dar faptul că au cagulă şi voce schimbată indică că spun chestii grave, plus un băgător de seamă şi iese Oscarul. Repet, se putea mai bine, puteau fi ascultaţi şi Deca, Man, Ardelean, Portocală, alţi eroi.

La asta se adaugă nişte ştiri gen X a fost achitat, X s-a prescris etc. Singura chestie care pare să fie cumva dubioasă acolo e parcursul dosarului lui Vanghelie, dar am văzut acelaşi parcurs în zeci de dosare, care nu aveau niciun impact. Pur şi simplu, din cauza pensionărilor şi a promovărilor repetate, completele se schimbă ca şosetele. Şi la Vanghelie însă, să mă ierte Dzeu…. Aia prescrisă cred că era din 2007, iar dosarul a ajuns la CAB în 2021. Pe restul l-au achitat.

În rest, o grămadă de aberaţii. Tot zice de Popoviciu… Frate, Curtea Supremă din UK (repet, curtea supremă din ţara care a inventat justiţia) a spus că procesul omului din România a fost inechitabil. Că a fost judecat de un judecător care juca poker cu denunţătorii. Dar, da, desfiinţarea acelei hotărâri este un abuz a lui Savonea. E de manual de dezinformare. Când faci jurnalism real, te uiţi şi de sunt unii achitaţi etc.

Filmul ăla însă nu face decât să ventileze maxim cea mai naşpa idee: orice om acuzat este vinovat. Dacă nu este condamnat, este pentru că a „scăpat” fie prin corupţie a instanţelor, fie că a avut noroc, fie pe „chichiţe avocăţeşti”. Întărirea acestei idei în mintea publicului este cea mai sovietică chestie din lume, iar faptul că se tot ventilează e oribil.

Ăsta e un atac grav şi masiv la independenţa justiţiei penale, nu faptul că şefu de la DNA vrea să ştie pe cine ascultă procurorii lui. Şi mă tem că e parte a unui proiect mai amplu. De ceva vreme, volumul şi intensitatea atacurilor la adresa achitărilor a crescut, de ceva vreme Savonea e prezentată ca inamicul public număr unu, de ceva vreme se forţează proteste la ICCJ pentru ceva ce nimeni nu pricepe foarte exact. În esenţă, pentru că judecătorii din “presa reformistă”, cei care ştiu drept cam câtă botanică ştiu eu, care ştiu ce este în dosar, care au audiat martorii, care au citit mii de hotărâri judecătoreşti, au decis că unu e vinovat, iar instanţa lui Savonea a decis altfel. Iar mizeria aia de film nu face decât să pună cireaşa pe tortul ăsta şi să confirme că toţi ăia sunt vinovaţi, toţi judecătorii care nu dau soluţiile care trebe sunt corupţi, puşi de Savonea judecători în completul C3 de la Tribunalul Brăila să îl achite pe X.

Chestia asta e o bombă în sistemul de justiţie. Nu spun că nu are probleme, unele mari. Nu spun că nu există corupţie. Nu spun că anchetarea corupţiei merge bine, pentru că merge prost. Nu spun că uneori CSM-ul nu o dă de gard. Cred că trebuie o discuţie serioasă despre lucrurile care nu merg sau care merg prost. Dar filmul ăsta nu deschide o discuţie, filmul ăsta închide o discuţie care nu a existat. Filmul ăsta pune o presiune uriaşă pe judecători. Ştiu că dna Savonea o să reziste la ea, că o trecut prin altele, dar nu ştiu dacă sute de judecători vor rezista la presiunea asta.

Sper că da. Sper că nu vor uita opţiunea pe care o transmite filmul: înainte de 2015 era mai bine. Era atunci când DNA asculta 70% din judecători preventiv. Era atunci când judecători mergeau la SRI să facă ştudii de securitate. Era atunci când Dumbravă mergea să dea consultanţă judecătorilor de la ICCJ. Era atunci când avocaţi de oficii eşuaţi, intrau în magistratură făcea rutiere trei ani şi apoi ajungeau şefi la decapat oameni la DNA Braşov sau Oradea. Era atunci când candidaţi la prezidenţiale erau acuzaţi penal şi pierdeau alegerile, iar apoi erau achitaţi fără ca cineva să răspundă la vreo întrebare.

Aia e cealaltă opţiune pe care ţi-o oferă filmul ăla. Realitatea de azi nu e roză şi nu e perfectă. Dacă vrem să progresăm ca societate, unele chestii trebuie corectate. Poate rolul CSM-ului trebuie regândit, aşa cum spunea dna. Chiş. Poate detaşările trebuie limitate sau oprite. Poate şef la DNA trebuie să fi altul. Astea se pot discuta.

Altele nu. „Confiscarea” justiţiei de către dna. Savonea e însă o aberaţie. Demiterea unor şefi de instanţe pe motiv că unele din hotărârile acelei instanţe nu sunt populare e un cretinism. Analiza unor sentinţe date de ICCJ de către oameni care nu ştiu drept e un cretinism social. Reformiştii care vor să fie cum o fost, sunt conservatori, nu reformişti, dă-o dracu…

Aş mai avea de scris o grămadă. Aştept ca Recorder să facă filmul de propadandă inversă. Până atunci, hai mai bine să ne întoarcem la dezbateri despre fotbal. Iar ca societate să discutăm despre justiţie ca sistem şi, dacă ajungem la concluzia că sunt chestii de schimbat, să o facem. Dar nu pentru că nişte băieţi au făcut un film.

PS. Acum văd că este o conferinţa de presă la CAB, în care se exprimă şi opinii de susţinere a filmului. Mi se pare foarte bine, măcar să începem să discutăm real şi nu pe bază de propagandă. Felicitări tuturor celor au avut sângele să vorbească acolo, indiferent dacă eu sunt de acord cu ei sau nu.

Legea Nordis creează cadrul legal pentru țepe imobiliare fără precedent.

de Tony Gorun, notar

La alin 5 se inventează o instituție nouă de drept.Convenția privind rezervarea cumpărării.Un fel de booking de imobile care nu conferă cumpărătorului decât atât.O rezervare .Poate fi făcută pe un colț de masă .Nu există mijloace de publicitate astfel încât să se poată verifica dacă mai există rezervări pe același apartament viitor.

Practic creează un cadru legal - în afara regulilor antecontractului sau a promisiunii de vânzare - prin care orice persoană care deține un teren poate lua în baza unei fițuici -rezervare - 5 la sută dintr-un preț imaginar fără ca actul să-l oblige sa promită nimic.O poate face pentru ca legea- care trebuia sa protejeze cumpărătorii de bunuri viitoare- îi crează investitorului o portiță legala de a încasa sume în baza unor multiple rezervări pentru același apartament care pot să nu cuprindă obligații ferme asemeni promisiunii de vânzare sau antecontractul

E simplu.Nu mai încasez preț intreg de la un singur cumpărător înainte să existe apartamentul ci pot încasa de la 20 de oameni 5 la sută pe rezervare urmând să hotărăsc cui restitui -după un proces- și cui nu.Atentie .Rezervarea poate să nu cuprindă niciuna din clauzele specifice unui început de raport obligational.E ca la restaurant sau la hotel.Daca nu se transforma in antecontract sau contract te poți adresa maxim la ANPC.