Opus nr. 511 - Cum a fost acaparată România de reţeaua lui Soros. Planul pas cu pas de control şi jefuire. Documentarul România TV e replica SRI la cel al lui Recorder. Țeapa datǎ de Ghițǎ lui Coldea

E, cred, unul dintre cele mai importante newslettere de Strict Secret din acest an. Nu e creația mea, dar insist să îl citiți cap-coadă.

În urmă cu câteva zeci de ore, pe România TV, cea mai puternică televiziune de știri din România, orice s-ar zice, a fost publicat un gen jurnalistic rar la ei – un documentar despre cum a fost acaparată România de rețeaua lui Soros.

Aleg să îl trimit azi către voi, 289 775 de cititori, nu pentru că am fost și eu citat în acest documentar, ci pentru că e gestul meu de solidaritate cu tema principală din acest documentar care, în mod paradoxal, nu e aia afișată, despre cum din 1989 Soros a acaparat cu slugile lui România, ci, în viziunea mea, țelul documentarului e să ne deschidă ochii, ochi în care tocmai ni s-a aruncat în aceste zile o nouă găleată de praf fin.

Mai e ceva care mă face să ajut la popularizarea lui. Faptul că, în afară de Solid News, nimeni din presa mare nu l-a preluat și sunt cumva dezamăgit de asta, fiindcă mă așteptam nu la tolontani și tăpalagăi să o facă, ci măcar la acei jurnaliști care încă (par să) mai țină steagul sus.

Aia e, o fac eu, am fost mereu asumat.

Acum să vă zic și părerile mele despre acest documentar. Este incredibil de bine făcut, și vă spun ca un ziarist ce a scris la viața lui genul acesta de „fire roșii” și nu o dată. Când ai o poveste grea și lungă, „firul roșu” este esențial, el se poate rupe din neatenție sau pentru că autorul nu are măiestria sau informațiile de context dintr-o anumită perioadă temporală a „firului roșu”.

Fără falsă modestie, cred că aș fi putut și eu scrie povestea asta, însă remarcabil este că cineva din România TV a făcut-o să fie și „televizoristică”, iar ce a ieșit este impecabil. Așa cum cunosc eu echipa, există DOAR o singură persoană care ar fi putut face asta, dar eu știam că e în concediu de maternitate.

Chiar și așa, felicitările mele. Mă întreb și, poate ar trebui să se întrebe și Sebastian Ghiță, ce s-ar întâmpla dacă România TV ar produce constant genul acesta de conținut, dacă ar intra peste nișa doc-video-urilor ca să le dea muie propagandiștilor progresiști de la Recorder? Nu știu ce s-ar întâmpla, dar cred că ar fi mai bine pentru atmosfera din România.

Mergem mai departe cu părerismele mele și o să vă indic o „cheie” specială în care ar trebui să mai „vedeți” acest documentar care este, din punctul meu de vedere, replica SRI la rahatul aruncat de Recorder în ventilatorul cu care e improșcată opinia publică.

În ultimele luni, s-a discutat foarte filiform, adică public, dar cu țintă doar pentru cei avizați, despre o împăcare a mogulului Sebastian Ghiță cu Florian Coldea și Kovesi. Este foarte posibil să fi fost așa, în lumea asta a securicilor, genul acesta de împăcări este posibil atunci când există un „interes superior”. Cel mai probabil interesul superior al brigăzii de altădată pentru „un ultim concert” au fost alegerile.

Am stat mult și m-am întrebat ce ar fi putut să îl determine pe Sebastian Ghiță, dacă era reală informația împăcării cu Coldea, să se unească la „cartelă” cu opresorul lui, cu bulangiul de Coldea datorită căruia el nu mai are o viață normală de român de aproape 8 ani de zile, stând în exilul sârbesc. Cel mai probabil, dacă a făcut-o, a făcut-o la cererea SRI, cu care sunt convins că păstrează legătura și pentru care rămâne un asset mai prețios decât Coldea.

Dar publicarea documentarului România TV, care lovește cu bâtearca în moaca epileptică a lui Coldea și în coiful de păr al zeiței Laura Kovesi, ne arată că, și dacă a fost vorba despre un episod temporar de împăcăciune sau de un armistițiu, Sebi Ghiță doar le-a adormit simțurile celor doi dușmani – Florică și Laurică – și i-a „curentat” la momentul neașteptat pentru ei, dar și pentru noi, căci e neașteptat să vezi în aceste zile cum soroșiștii zbieră ca demonii arși de cruce vrând să pună iar mâna pe giuvaerele Justiției.

Că SRI i-o fi dat verde lui Ghiță să rupă „contractul”, că Ghiță a rupt cușca de capul lui, mai puțin contează.

Dar acest documentar CONTEAZĂ.

Sper să conteze și mesajul pe care îl adresez acum greilor din SRI și SIE. Băieți, e timpul să interveniți cumva decisiv pentru recuperarea ideii de stat de drept și să opriți atacul soroșiștilor spre această redută, e timpul să îi scoateți din timpul istoric pe Coldea / Mungiu-Pippidi / Pralong / Weber și alte urâțenii fizice cu nume de castori.

Securistilor, și de data asta nu o zic cu tentă răutăcioasă, se pregătește redesenarea lumii. În câteva luni, se vor întâmpla lucruri. Știți și voi că se vor întâmpla. E important, generalilor, dacă mai aveți inimă pentru rahatul ăsta de țară, să faceți cumva ca România să fie măcar lângă masa greilor lumii, și nu pe șervețel. Nu vom fi LA masă, dar măcar lângă masă să fim și noi pentru prima oară în lunga și ghinionista noastră istorie.

Nu știu ce faceți, securiștilor, dar verificați-vă de ouă, strângeți-vă și loviți în aspidă soroșistă, de la Coldea în jos, dați-i una în gură Președintelui ca să nu o aducă pe Kovesi la Unitatea Anticorupție, aruncați în moloz USR cu dezvăluirile care se impun.

În câteva luni, lumea nu va mai fi cum o știm, cel puțin asta am înțeles în ultima excursie pe care am făcut-o în Elveția, de la niște oameni tari de tot.

Dacă suntem deștepți, nu la popor, ci la cei care mai iubesc cât de cât România, țara asta poate fi lângă masa greilor. Poate deveni un hub investițional cu capital constructiv, capital cu destinație pozitivă, pentru care, evident, va exista un interes aparte ca el să fie bine securizat, protejat, să producă profit pe principii de bună transparență și bună guvernare.

Securiștilor, sunteți deja și voi tare bogați, faceți ceva. Timp de 36 de ani, în România a intrat doar capital coroziv, care a finanțat lipsa de transparență, corupția, manipularea, alterarea sufletească a poporului, oameni ca Soros ne-au violat moral zeci de generații.

E destul, bă. Faceți ceva, faceți altceva pentru țara asta.

---

Hai, sustineti-ma, oameni ca mine au ramas pasari rare in peisaj!

Io zic că merită, așa că apasă AICI.

---

TRANSCRIPTUL EMISIUNII PE CARE E MUSAI SA IL CITESTI.

---

31 decembrie 1989. Au trecut șase zile de când Nicolae și Elena Ceaușescu au căzut, secerați de gloanțe, lângă zidurile unei unități militare din Târgoviște. La București, mitralierele instalate pe transportoarele amfibii blindate din fața Comitetului Central al Partidului Comunist Român au amuțit, iar românii își jelesc morții și se pregătesc să petreacă primul lor Revelion în libertate

Adunați, într-o sală a Hotelului Intercontinental, 34 de oameni, unii dintre ei disidenți ai regimului comunist, alții dovediți ca fiind foști colaboratori ai Securității, pun la cale primul ONG din România – Grupul pentru Dialog Social, GDS. În acest context, călcând pe ruinele unei revoluții eroice și pe sângele românilor care au luptat și au murit pentru libertate și democrație, la București aterizează magnatul american care a pus la cale jefuirea României, George Soros.

Cum a fost acaparata Romania de reteaua lui Soros

George SOROS: Am venit aici după înlăturarea lui Ceaușescu, în ianuarie 1990, cred că am sosit cu primul avion civil care a aterizat la București … încă mai erau soldați aliniați pe drumul spre oraș, îmi amintesc că era zăpadă, România se mai afla încă în stare de criză, dar revoluția era deja terminată.

La numai 8 zile de la constituire, GDS primește drept sediu clădirea impunătoare a Uniunii Tineretului Comunist, situată la numărul 120 al Căii Victoriei, prin semnătura fostului agent sovietic, Silviu Brucan, șef al Frontului Salvării Naționale și membru fondator al GDS.

Adus de Brucan la București, Soros nu putea să rateze un asemenea moment istoric precum înființarea primului ong dintr-o țară comunistă, așa că s-a întâlnit cu membrii fondatori ai GDS și le-a oferit un milion de dolari americani cu care să construiască o rețea de ong-uri. La schimb, GDS i-a pus la dispoziție lui Soros câteva spații din clădire, grupul video și alte facilități.

Șase luni mai târziu, miliardarul înființa Fundația Soros, cu un buget de 1,5 milioane de dolari și având același președinte ca și cel de la GDS, sociologul Alin Teodorescu. Înainte de Revoluție, Teodorescu fusese anchetat de Direcția aV-a Cercetări Penale a Securității pentru că se întâlnea cu Silviu Brucan și cu alți disidenți, dar, spune el, deși a dat declarații a refuzat să semneze un angajamant de colaborare cu Securitatea lui Ceaușescu.

In sediul Comitetului Central-Romulus Cristea(centru); Ioan Toma (stanga extrem); Alin Teodorescu (primul rand); George Grosu (cu ochelari); 22 decembrie 1989

Interesat de răsturnările de regim din Europa de Est, care aduceau nesperate oportunități privind acapararea resurselor naturale ale fostelor țări comuniste, Soros își începea astfel primul capitol al planului său de control și de jefuire a României: sădirea semințelor otrăvite.

1990 – 2005 a fost perioada de sădire a semințelor otrăvite, dar și de cultivare și de dezvoltare a rețelei lui Soros.

Folosind o miriadă de ONG-uri, unele deschise, la vedere, iar altele acoperite sub denumiri nevinovate, și pompând milioane de dolari în diverse proiecte, rețeaua lui Soros a avut două direcții principale de acțiune:

UNU. Controlul mass-media prin infiltrarea lor cu persoane loiale în promovarea politicilor patronului și

DOI. Subjugarea justiției.

S-a creat astfel cadrul de control politic și economic al României pentru: jefuirea țării de resurse și bogății, sărăcirea populației, determinarea migrării forței de muncă în Europa, distrugerea capitalului autohton și aservirea totală, economică, politică și socială a țării intereselor oligarhului filantrop.

În 1997, după înlocuirea lui Teodorescu din funcție, Fundația Soros și-a schimbat numele în Fundația pentru o Societate Deschisă și și-a majorat bugetul la 12 milioane de dolari.

Cum preluarea sub control începe de obicei cu un gest filantropic, fundația a investit mai întâi în publicarea de manuale școlare. Bineînțeles, nu în orice fel de manuale, ci doar în cele care corespundeau politicii globaliste a lui Soros.

Apoi, o mare parte dintre fonduri a fost folosită la finanțarea educării unor tineri români, atent selecționați, la Universitatea Central Europeană din Budapesta, fondată în 1991 chiar de George Soros și folosită pentru diseminarea propriei sale ideologii. Condiția era ca după absolvire tinerii să se întoarcă în România și să fie activi în viața social-politică a țării.

În 2018, după ce guvernul Orban l-a acuzat pe Soros că complotează să distrugă civilizația europeană, inundând continentul cu imigranți, universitatea lui Soros a fost expulzată din Ungaria și s-a mutat la Viena.

Dar, înainte de asta, cine s-a opintit, din răsputeri, să o aducă în România, la Oradea? Ilie Bolojan, fost președinte interimar și actual premier al României. Din fericire, planul malefic nu i-a reușit.

Site-ul inpolitics.ro a publicat rapoartele anuale, din perioada 1990 – 2000, privind activitățile de sponsorizare în România ale Fundației Soros pentru o Societate Deschisă. Românii au aflat astfel pe cine și cu câți bani a ajutat Soros să devină o voce importantă a societății civile.

Semințele financiare plantate în lei și în dolari, încă din ianuarie 1990, au devenit astăzi falnici stejari: intelectuali, politicieni, magistrați, artiști, șefi de servicii, influenceri de top, profesori, ziariști, scriitori, oameni de radio și de televiziune etc., adică mai toate numele importante ale ultimilor 35 de ani.

Coincidență sau nu, aproape toți oamenii lui Soros, transformați în militanți pentru democrație și drepturile omului, au ajuns să ocupe posturi importante în instituțiile cheie ale statului român cu acces la resurse și mai ales la informații de primă mână.

Alin Teodorescu, primul președinte al Fundației Soros, a ajuns, între anii 2000 și 2004, șef de cabinet al prim-ministrului Adrian Năstase, iar în 2004 a intrat în Parlament.

Sandra Pralong, care a demisionat în 1990 din funcția de ofițer de presă al publicației americane Newsweek pentru a deveni primul director executiv al Fundației Soros în România, a ajuns, în 1998, consilier al președintelui Constantinescu pentru comunicare internațională și relațiile cu românii din afara țării, iar în 2015 a fost numită consilier de stat al președintelui Klaus Iohannis pentru relațiile cu românii din afara granițelor

.Descrisă de Soros ca fiind o „suporteră hotărâtă a Societății Deschise“, Renate Weber a ajuns președinte al Consiliului Director al Fundației Soros din România, între 1998 și 2004. Aidoma Monicăi Macovei, în decembrie 2004, tot la cererea lui Soros, ea a fost numită de Traian Băsescu, consilier prezidențial pentru afaceri constituționale și juridice. În 2007, Renate Weber a devenit europarlamentar, iar astăzi ocupă funcția de Avocatul Poporului.

Andrei Pleșu, membru fondator al GDS, unul dintre susținătorii fățiși ai lui George Soros și un adversar declarat al celor care condamnă implicarea miliardarului în demantelarea societății românești pentru înglobarea ei în marele proiect de construcție al Noii Ordini Globaliste, a fost ministru în mai toate guvernele din perioada 1989–2005.

De menționat că Renate Weber, Andrei Pleșu și Levente Salat, un adept activ al autonomiei Transilvaniei, sunt membri pe viață ai Consiliului Fundației Soros. Cu alte cuvinte, Soros a lăsat în urmă o armată loială de soldați ai societății civile plini de recunoștință față de el.

George SOROS: Unii dintre candidați au devenit oameni foarte puternici. Monica Macovei, de exemplu, a devenit Ministrul Justiției, Renatte Weber, consilier prezidențial, Alina Mungiu conduce unul dintre cele mai importante ONG-uri, Societatea Academică din România. Prin puterea pe care au obținut-o acești oameni se poate spune că influența dvs a crescut în România. Cred că acești oameni reprezintă exact lucrurile în care ei cred. Ei nu sunt agenții mei. Nici măcar nu pot vorbi cu majoritatea, poate doar ocazional. M-am întâlnit totuși cu câțiva și am fost chiar impresionat și bucuros să văd că sunt activi în cadrul guvernului.

O analiză realizată de Capital Research Center și preluată de România Liberă, arată că începând cu anul 2000 Soros a crescut sumele alocate în scopuri ideologice și a trecut de la activismul civic la cel politic unde a înregistrat succese notabile începând cu alegerile din 2004.

Descrisă de George Soros ca fiind ”o progresistă absolută și un aliat indiscutabil al valorilor Societății Deschise”, Monica Macovei a ajuns ministru al Justiției pe 29 decembrie 2004. Fiică de fost magistrat comunist, decorat de Ceaușescu cu ”Steaua României”, Monica Luisa Macovei, ea însăși fost procuror comunist vreme de 7 ani, la Giurgiu, apoi alți 7 ani, la Procuratura Sectorului 1 și la Parchetul General, cu un cv șters și fără prea mari fapte de vitejie la activ, a fost unul dintre numeroșii specialiști din Europa de Est care au beneficiat de filantropia sorosistă pentru așa-zisa ”dezvoltare a democrației” în regiune.

În 1992, Macovei a primit o bursă de doi ani la universitatea lui Soros de la Budapesta pentru un master în drept. Lui Soros i-a plăcut atât de mult de ea încât ulterior a cooptat-o în consiliul director al acestei pepiniere ideologice. Acesta era contextul în care, în ziua de Crăciun a anului 2004, Monica a primit un telefon, dar nu de la Moș Crăciun ci de la proaspătul președinte al României, Traian Băsescu, care i-a oferit șefia Ministerului Justiției.

Dar cine și ce a recomandat-o, oare, pentru acest post? Vocea și talentul?

Răspunsul la această întrebare a venit abia în 2023, când Cozmin Gușă, fostul șef de campanie al lui Traian Băsescu, a dezvăluit că însuși George Soros l-a sunat pe președinte și i-a cerut să o numească pe Macovei în postul de ministru al Justiției în Guvernul Tăriceanu.

Putem spune, fără să greșim, că 2005 a fost anul de început al celui de-al doilea capitol al planului lui Soros pentru controlul și jefuirea României: Imperiul Răului.

Venirea lui Traian Băsescu la putere a găsit rețeaua Soros destul de puternică astfel încât să preia chirurgical toate pârghiile de putere în stat și să treacă la nivelul următor de acțiune axat pe: distrugerea patronilor de presă pentru a înlocui vocile curajoase din peisajul mediatic cu figurile obediente, instruite și plătite de rețea.

Distrugerea capitalului românesc prin arestarea numelor relevante din economie și înlocuirea firmelor românești cu multinaționalele care să profite de intrarea României în UE.

Vânzarea activelor importante și privatizarea zonei de energie pentru a controla piața.

Acapararea justiției și inventarea luptei împotriva corupției pentru a controla România cu ajutorul dosarelor penale.

Plantarea de sorosiști în serviciile secrete pentru a submina astfel din interior securitatea națională.

Uneltele lui Soros au fost ministrul Justiției, Monica Macovei, șeful operativ al SRI, Florian Coldea și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi.

Pe 25 decembrie 2004, când Traian Băsescu a sunat-o și i-a oferit postul de ministru al Justiției, Monica Macovei s-a consultat cu buna sa prietenă, Alina Mungiu Pippidi, care i-ar fi spus pe un ton imperativ să accepte imediat postul. Asta a sunat aproape ca un ordin venit de la ditamai șefa Consiliului Consultativ European al Fundației pentru o Societate Deschisă, Alina Mungiu Pippidi fiind considerată atunci ideologul șef al rețelei Soros din România.

După ce și-a abandonat profesia de medic, Mungiu a înființat, în 1996, Societatea Academică din România, SAR, un ong finațat de Soros, apoi în perioada 1997-1998 a fost șefa știrilor TVR, după care s-a reorientat profesional către politologie predând la mai multe universități din țară și din străinătate.

Prin intermediul Monicăi Macovei, păpușarul Soros a început operațiunea de acaparare a Justiției din România. O etapă importantă a operațiunii a fost accesarea neautorizată a arhivei SIPA, serviciul secret al Ministerului Justiției, formată din peste 7000 de dosare ale magistraților.

În fapt, SIPA era o unealtă folosită pentru ținerea sub control a procurorilor și judecătorilor. După ce a ajuns la butoane, Macovei și l-a angajat drept consilier și purtător de cuvânt pe jurnalistul rezist Dan Tăpălagă.

Cei doi au provocat un adevărat scandal după ce s-a aflat că au pătruns în arhivă fără a deține certificate ORNIS care permit lucrul cu documente secrete. Relevantă în acest scandal este depoziția jurnalistului Dan Andronic făcută în fața comisiei parlamentare de anchetă a cazului SIPA.

Dan ANDRONIC: La un anumit moment, în 2005, s au constituit niste comisii de invantariere a căror activitate a ridicat f multe semne de intrebare. Într-un spatiu extrem de apropiat arhivei SIPA a existat un xerox ultraperformant unde unii membri ai comisiei de inventariere care a elaborat acel raport mi-au spus ca au gasit chiar documente uitate acolo, deci in mod cert au fost copiate care avea un contor undeva pe la 3000 de pagini copiate au intrat persoane care nu aveau certificat ORNIS am aflat ca in arhiva sipa au existat chiar si documente clasificate SSID care ar presupune certificat ORNIS de cel mai inalt nivel.

În ianuarie 2005, Monica Macovei si DanTapalaga au pătruns în arhiva SIPA și au stat câteva ore acolo, nu stiu daca au fost supravegheati sau nu, mai mult, ni s a spus ca la plecare Monica Macovei a luat registrul de documente secrete. registrul de documente secrete a fost returnat celor care se ocupau de arhiva in momentul in care a fost numit un nou sef, dl dobocan. Vorbim de documente care priveau viata privata a magistratilor, critici ale unor hot judecatoresti, analize ale averii unora, presupuse acte de corupție, prezentarea relațiilor personale, înțelegeți ce înseamnă asta, inclusiv cele intime sau probleme medicale, astea erau doc care se gaseau in arhiva SIPA.

Mulți ani mai târziu, generalul Marian Ureche, fost șef al Serviciului de Informații al Justiției, a publicat o carte-document în care și-a exprimat public bănuiala că Macovei ar fi predat informatiile din dosarele SIPA fostului sef operativ al SRI, generalul Florian Coldea, in scopul șantajării unor magistrati care să dea doar solutii pe placul regimului de atunci.

În 2014, încurajat de reușita impunerii Monicăi Macovei la conducerea Ministerului Justiției, George Soros a apelat din nou la Traian Băsescu încercând să o propulseze în fotoliul de la Cotroceni.

Elena UDREA: „Să vă spun un lucru important, ca am vazut discutându-se despre relatia lui Macovei cu Soros. Macovei a fost permanent un pion pus in spatele meu sa saboteze tot ce am făcut eu in politica cand ne apropiam de 2014 si Basescu trebuia retras si sa ramana puterea la structura aceasta oculta.

Soros l-a sunat pe Traian Basescu sa il roage sa o sustina pe Macovei la presedintia României, presdintele ma sustienea pe mine. Macovei a fost pusă să mă contracandideze la președinția partidului în 2013. Dacă Macovei n-ar fi candidat și nu ar fi luat niște voturi, nu intram în turul II cu Blaga, îl băteam din primul tur pe Vasile Blaga.

Monica Macovei a fost pusă să-și facă M10. Un partid politic care să contracareze Mișcarea Populară care era un partid branduit Traian Băsescu. a fost pusă să-și facă M10, m-a contracandidat la președinția României. De ce? Să nu fie un singur candidat al lui Traian Băsescu, ea era văzută ca omul lui Traian Băsescu, să nu fie o singură femeie la candidatură pentru că îmi creșteau șansele foarte mult„.

În anul 2005, Florian Coldea a fost adus de rețeaua Soros în fruntea SRI cu scopul de a submina principalul serviciu de informații al țării, din interior, și de a-l deturna de la rolul său de ultim aparator al siguranței naționale. Iar Laura Codruța Kovesi a fost adusă la șefia DNA pentru a aresta oameni și pentru a îndeplini astfel obiectivele rețelei Soros.

Traian BĂSESCU: „Am numit o pe Kovesi tanara si pe Coldea, dar ce era sa fac? Voiam sa schimbam functionarea institutilor, am pus un procuror tanar, am pus un ofițer tanar în funcție înaltă la SRI. Sistemul este pemanent si polticienii se schimba.

Eu am plecat, a venit Iohanis, ce s a schimbat Coldea? S-a schimbat Kovesi? S-a schimbat stiu eu ce alt demintar? Nu, sistemul a ramas acolo, deci polticienii vin si pleaca, sistemul este o structura permanentă a statului.

A fost o discutie intre Kovesi si cateva slugi din DNA si au spus ca sa fim slugi credincioase trebuie sa distrugem familia lui Basescu, mi au distrus fratele nepotul, ginerele, mie, cu provocatori, cu falsuri, cu inscenari, mi a distrus aproape toata familia. aceasta doamna pe care am inventat o dar n am stiut ca e si sluga.

Pacat, a fost un om tanar in care mi-am pus enorm de multe sperante, din pacate catre sfârşitul mandatului meu doamna Kovesi si a aratat caracterul. Suntem in fata unui lucru extrem de grav, as merge pe inculparea lor imediata si poate chiar arestare. Doamna Kovesi are capacitatea sa decida arestari in baza denunturilor la toti borfasii. Dacă asta-i procuratura pe care a făcut-o doamna Kovesi cred ca trebuie aplicata tuturor.”

În toate abuzurile pe care le-a făcut, Binomul Coldea – Kovesi a avut sprijinul elementelor Soros din Ambasada SUA la București, din Biroul FBI, și din Departamentul de Stat al SUA, pe filiera Gitenstein – Comey – Biden.

Analiza Capital Research arată cum „puternica rețea de activiști anti-corupție ai lui Soros din România a folosit cruciada anti-corupție pentru a obține puterea politică, și asta fără să câștige alegeri democratice“.

Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi s-a plâns ambasadorului SUA la București, Nicholas Taubman, că amendamentele propuse de Parlament la Codul Penal sunt infracționale. Ulterior, în înregistrări interne, reprezentanții Ambasadei SUA s-au lăudat că au reușit, cu ajutorul Ambasadei Marii Britanii, să își impună voința asupra Parlamentului României în privința acestor amendamente.

Un alt ambasador american, Mark Gitenstein, a făcut presiuni asupra președintelui Traian Băsescu pentru extinderea mandatelor lui Kovesi (ca procuror general) si Daniel Morar (ca procuror-șef al DNA). Atunci, Monica Macovei, deja parlamentar european, în loc să critice Ambasada SUA pentru ingerința în politica internă a României i-a luat apărarea. Și cum se putea altfel când Gitenstein afirmase despre Macovei că ea este ”mentorul” lui și ”inima reformei sistemului juridic din România.”

La rândul ei, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, a învățat, într-o manieră demnă de Machiavelli, să trateze ambasadele SUA și ale UE ca și cum ar fi supervizorii șefului ei, Traian Băsescu. Această strategie a făcut-o intangibilă și i-a adus avantaje pe plan internațional, mai scrie Capital Research.

Începând cu anul 2015 și până astăzi, Soros a pus la cale în România ceea ce s-ar putea numi ”rețelele fricii”. Sute de milioane de euro, proveniți din conturile USAID și ale Fundațiilor Soros, au fost pompați, sub protecția Binomului Coldea-Kovesi, în site-uri de fact-checkeri, adică un fel de verificatori de fapte, care pretind că dețin adevărul absolut și stabilesc ce este adevărat și ce este fals în online, băgând frica în jurnaliștii independenți pe motiv că ar dezinforma.

G4media.ro, Hotnews.ro, Spotmedia.ro, Recorder.ro ori Factual.ro, unde o întâlnim în calitate de coordonator editorial pe Ana Poenariu, fostă jurnalistă la Digi24 și Rise Project, sunt doar câteva exemple. Proiectul Factual este dezvoltat de Asociația Funky Citizens, un ong condus de Elena Calistru.

Veridica.ro, proiect dezvoltat de Asociația Internațională a Jurnaliștilor Români, condusă de Marian Voicu, jurnalist la TVR, este o altă platformă care monitorizează, analizează și demontează casmpaniile de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est, într-un context geopolitic tot mai fluid, se arată în prezentare.

Jurnalistul Attila Biro a obținut, în 2024, o finanțare de 77,700 euro. Proiectul său reunește grupul media de investigații Context.ro și experții în verificarea faptelor din echipa Misreport, în efortul de a cerceta, verifica și demonta cele mai importante 10 narațiuni de propagandă anti-ucraineană și anti-UE legate de Ucraina, răspândite de surse rusești și forțe naționalist-extremiste maligne.

Acestea au un impact grav asupra sprijinului românilor pentru Ucraina, pentru refugiații acesteia, precum și asupra susținerii politicilor UE în contextul actual generat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Echipa misreport.ro este formată din jurnaliștii Codruța Simina și Ovidiu Mihalcea, pe care îi regăsim și în proiectul PublicRecord.ro alături de Ana Poienariu de la Factual.ro.

Detectorul de minciuni este un alt proiect de fact-checking gestionat de Freedom House România, Frontline Club Bucharest, Geeks for Democracy, Stop Fake News in Romania, împreună cu Reprezentanța Comisiei Europene în România și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

În fine, presshub.ro este o rețea de tip ventilator care împrăștie mesajele presei haștagiste. Toate aceste site-uri se dau de ceasul morții ca să demonteze dezinformările, știrile false și propaganda, uitând că ele însele fac politica și propaganda celui care le finanțează.

Controlând bugetele de publicitate direcționate de marii jucători din piața media, cum sunt The Group Mihaela Nicola, bugetele multinaționalelor și banii ONG-urilor, rețeaua Soros a trecut la următorul nivel al planului său malefic de control și jefuire a României, nivelul politic, prin înființarea USR ca braț politic al rețelei cu scopul de a distruge partidele tradiționale, PSD și PNL, și de a inocula ura și frica în electorat.

Concomitent, în baza protocoalelor secrete încheiate între SRI și Parchetul General, Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi au trecut la arestări în masă.

Sute de oameni nevinovați, în special politicieni și oameni de afaceri, au fost săltați de mascați și târâți în cătușe prin fața camerelor de luat vederi.

Procurorul Jean UNCHEŞELU: „Ştiţi ce mi doresc: sa decapati institutional in dosarul ala cu casele si sa ajungem la domnul premier care a semnat contractele alea. Eu, după decizia Curții Constituționale, mi-aș fi dorit să ieșim cu un dosar cu un ministru … ideea e că îninte de bilanț n-am mai ieșit cu nimic.”

Unealta lui Kovesi era procurorul Mircea Negulescu, poreclit ”Portocală”, de la așa-zisa unitate de elită, DNA Prahova.

Procurorul Mircea NEGULESCU: „Bă, cu mine nu se joacă lumea, uita te la mine! Eu nu am sentiment de frica. Cu Negulescu merge cu vorba bună, cu lugu lugu, pe Negulescu daca l-ai amenintat, il ia capul instantaneu si nu vrea decat sa vada sange. Nu il mai intereseaz altceva … paraditul la cetățeni.”

Generalul Dumitru Iliescu, fost șef al SPP, a dezvăluit planul secret, pus la cale de Coldea și Kovesi, pentru anihilarea PSD cu ajutorul arestărilor, cum se alegeau țintele, cine își da acordul, cum se făceau dosarele în biroul generalului Dumbravă de la SRI și cum se stabileau procurorul de caz și judecătorii care vor da sentința de condamnare a țintei.

General Dumitru ILIESCU, fost șef al SPP DSK Realitatea Plus: „Am intrat în posesia unui plan pe care ei îl făcuseră, de destructurare a PSD, dl Coldea cu aprobarea dlui George Maior și dl Dumbravă și cei care erau. Diminuarea influenței politice a partidului prin arestarea unor lideri la nivel central și local.

În planul respectiv erau trecute pe etape, într-o primă etapă ce lideri să …nominal, da bineînțeles, cu arestări nu numai la nivel central ci și la nivel județean și nivel local. pe lista respectivă erau atunci inclusiv Ponta era pe lista respectivă, Ponta, Rovana Plumb, Olguța Vasilescu, Viorel Hrebenciuc, era o listă mult mai mare. și îmi venise informația că eram monitorizați inclusiv prin MONSAT. Ceea ce nu implica o aprobare a unui judecător.

Or, acest sistem fusese aprobat de Congresul american doar pentru urmărirea persoanelor și organizațiilor teroriste. adică veneau ca să asigure probe, înregistrări pentru DNA, și așa au fost monitorizate mii, zeci de mii de persoane fără să fie mandat pt interceptare. de asemenea am mai făcut ulterior un demers către Departamentul de Stat în momentul în care am primit informația și am verificat că ambasadorul și lucrătorul de la ambasada americană erau implicați în procesul de realizare a unor dosare pentru personalități politice.

În general erau întâlniri la vila K2, T14, la care participa domnul Maior, dl Coldea, dna Kovesi, dl Dumbravă. Acolo la întâlnirea unde mergea doamna Kovesi, la dl Dumbravă, se stabilea modul în care se vor face dosarele respective.

Listele se făceau anterior discuțiilor la K2 Listele le făcea domnul Coldea, dar cu acordul dlui Maior. După ce veneau și stabileau anumite ținte, se întâlneau cu ei și le propuneau și le spuneau ce intenționează să facă.

Şi uneori reprezentanții acestor servicii veneau cu propuneri că aveau informații despre anumite persoane, în general persoane care erau incomode erau vizate. prima dată, de exemplu, luau o țintă, să spunem, doamna Olguța Vasilescu.

Prima măsură pe care o luau era aceea de monitorizare a doamnei Vasilescu. Începeau cu interceptarea convorbirilor, interceptări ambientale, MONSAT, filaj, samd toate metodele. După ce făceau aceste înregistrări și se aducea ceva la dosarul respectiv, se făcea transcriptul. Numai că transcriptul niciodată nu era același cu ce se discutase acolo.

Transcriptul era modificat. Și am probe în acest sens. Uneori nici nu erau înregistrări și pe baza acestui transcript se făcea dosarul. Dar dosarul acesta se făcea la SRI. Nu se făcea în altă parte. vă spun eu care era practica. Făceau aceste transcripturi, uneori le scriau ei, după care distrugeau originalele.

Și în momentul în care cereai ca să confrunți spuneau că nu le mai au sau că dintr-o eroare s-a înregistrat peste ele. nu le au. după care cei de la SRI discutau cu doamna Kovesi și stabileau care procuror să primească rechizitoriul respectiv care îl întocmeau ei și după aceea la ce instanță să fie prezentat dosarul respectiv„.

În tot acest timp, rețeaua sorosită din media și online, avându-i ca vârfuri de lance pe Dan Tăpălagă, Cătălin Tolontan și Cristian Pantazi, lansa atacuri în haită la adresa acestor politicieni, inoculând ideea că România are nevoie de o nouă clasă politică și că scena politică românească trebuie curățată cu ajutorul luptei anticorupție pentru a face loc partidelor noi cum este USR.

Politicieni curajoși, oameni din media, jurnaliști, cadre patriotice din servicii, procurori și judecători onești au opus rezistență acestui plan malefic.

Unul dintre ei a fost judecătorul Stan Mustață, umflat de DNA direct din completul de judecată, arestat, condamnat, băgat în pușcărie și lăsat să moară ca un câine, deși era grav bolnav, doar pentru că nu a vrut să execute ordinul de a-l condamna pe Dan Voiculescu.

Judecătorul Stan MUSTAŢĂ: „Toată viaţa mea am fost un incomod pentru instituţiile de forţă. Am judecat oameni de la analfabeţi până la savanţi. Pentru toţi legea a fost aceeaşi. Dacă asta este vina că nu m-am lăsat controlat, fac puşcăria.”

Aceeași soarta au avut și omul de afaceri Dan Adamescu, mort în penitenciar în condiții umilitoare, precum și fostul mare campion la box, Rudel Obreja, ținut în pușcărie deși era măcinat de o boală incurabila și eliberat doar în ultima clipă a vieții pentru a nu muri în celulă.

Înalta Curte de Casație și Justiție i-a făcut dreptate, post-mortem, Mariei Cociorvan, bătrâna de 72 de ani din Iaslovăț, județul Suceava, luată cu duba de acasă și dusă la DNA București pe motiv că i-ar fi dat mită, ouă și găini, unui judecător de la Judecătoria Rădăuți.

Magistrații supremi l-au achitat definitiv pe judecător pentru acuzația de luare de mită motivând că fapta nu există. Chiar dacă femeia a murit în urmă cu opt ani si jumătate, această achitare definitivă a judecătorului reprezintă – fie și numai simbolic – și achitarea ei. Altfel spus, din moment ce nu a existat fapta de luarea de mită din partea judecătorului, nu a existat nici fapta de dare de mită din partea bătranei, scrie luju.ro.

După doi ani de procese, din cauza problemelor cardiace și a stresului emoțional la care a fost supusă de către DNA, femeia s-a stins în ianuarie 2016. Procesul penal al Mariei Cociorvan a încetat ca urmare a decesului acesteia. Dacă ar fi trăit, sentința de achitare a judecătorului s-ar fi aplicat și în cazul bătrânei.

Dar n-a mai apucat să vadă cu ochii ei dreptatea. Acum, până și ideoloaga lui Soros, Alina Mungiu Pippidi, recunoaște că Binomul Coldea-Kovesi a fost ilegal și a făcut abuzuri, dar cine îi mai aduce înapoi pe cei dragi plecați dintre noi?

Alina Mungiu PIPPIDI: „S-a creat, incepand cu 2005, aceasta zona paralegala in care CSAT, care in sine la noi este o institutie caducă, este o instututie secreta, depasita. Sa nu va imaginati că tari democratice au acest gen de organism care nu da socoteala nimanui, este complet retras de controlul democratic.

Deci ce au facut ei este din cauză că nu puteau modifica legile sigurantei nationale, au adoptat un numar de legi prin care au dat mai multa si mai multa putere serviciilor secrete si dupa parerea mea trebuie raspuns la mai multe intrebari de ce din anul 2005 nu am dat noi toata aceasta tehnica de ascultare, de ce nu le-am dat atunci la DNA si cine a luat decizia in CSAT unde sunt si alti ministri ca toate aceste puteri sa fie investite catre SRI si ca toata anticoruptia noastra sa se bazeze pe o cooperare intre DNA si SRI, sa fie desecretizate aceste decizii ale CSAT care au marit puterea serviciilor secrete.

Practic au adaugat la legea sigurantei nationale din 91 si acum sa le desecretizam.”

Totuși, au existat și oameni onești în sistemul de justiție care au apărat legea, au prevenit abuzurile, au luptat pentru reinstaurarea statului de drept și pentru respectarea drepturilor cetățenilor de a avea parte de un proces echitabil. Printre ei se numără și actuala președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, fostul procuror Norica Nicolai, și alții.

O speranță în acest sens a fost și Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, SIIJ, condusă de procurorul Adina Florea, care în scurtul ei mandat a încercat să ancheteze abuzurile săvârșite de procurorii conduși de Kovesi. Numai că reziștii n-au înghițit deloc această SIIJ și au făcut tot posibilul ca să o desființeze în cele din urmă.

Sutele de achitări pe ”fapta nu există” pronunțate după ani de zile de procese de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt dovada vie a terorii de rip stalinist prin care a trecut România în anii în care Coldea și Kovesi au fost la butoanele Justiției și s-au comportat ca niște Dumnezei. Să-i amintim doar pe Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Dan Radu Rușanu și mulți, mulți alții care au avut de suferit. Teroare pe care astăzi sorosiștii vor să o instaureze din nou.

După reîntoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, sorosiștii au înnebunit de-a binelea. Au pierdut banii care le veneau periodic de la USAID, pușculița progresiștilor, desființată de președintele Trump și și-au văzut, astfel, puse în pericol salariile nesimțite primite ca influenceri.

Generalul negru, Florian Coldea s-a ales cu un dosar penal pentru ”optimizarea sentințelor” și îl așteaptă pușcăria. Pupila lui Soros, penala Monica Macovei, a fost deja condamnată definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare, și este obligată să urmeze un program de integrare socială, după ce a nenorocit un motociclist în trafic. Laura Codruța Kovesi este tot mai contestată pe final de mandat la șefia Parchetului European.

Useriștii au pierdut toate alegerile posibile, de la locale la parlamentare și până la cele pentru primăria Bucureștiului. Reziștii lui Fritz au intrat la guvernare, dar sunt plini de dosare penale precum maidanezul de purici. Așa că pentru a scăpa de pușcărie au ieșit cu toții în stradă. Aflată sub presiunea administrației Trump, rețeaua Soros din România încearcă să reziste și atacă furibund Justiția.

Întoarcerea la ”cătușiadă”, spectacolul televizat al arestărilor, este noua misiune a sorosiștilor care acționează după aceeași metodă patentată pe vremurile de tristă amintire ale Binomului Coldea-Kovesi.

Mercenarii rezist vor acum acapararea justiției. Ei declanșează mai întâi atacul în media apoi trupeții lor ies în stradă ca să urle, cu mânuțele în sus, că vor justiție nu corupție. De această dată unealta media a fost Recorder, o publicație obscură înființată cu resurse dubioase de nepotul unui fost general de Securitate, după cum dezvăluie istoricul Marius Oprea.

Marius OPREA despre Recorder: „Tânărul Vâlcu, cel care a înființat practic Recorder … tatăl lui, ambasador, Gheorghe Vâlcu, iar bunicul lui, care a murit în 1999 … a fost general în Securitatea română, Vasile Vâlcu, creatorul Direcției de Informații Externe … și locotenent colonel sau colonel în KGB … unde s-a ocupat de colectivizare.”

Unde îl regăsim azi pe fondatorul Recorder, Dragoș Vîlcu? Tot în presa sorosistă. La ZYX Publishing Group acţionari principali sunt Dragoş Vîlcu, fondatorul companiei de producţie video Multi Media Est, şi jurnalistul Răzvan Ionescu, și el fondator Recorder.

ZYX Publishing Group conţine publicaţiile HotNews, Golazo, StartupCafe, Totuldespremame, LoveDeco, SmartLiving şi B365 şi studioul CreaZYX. Acţionarii grupului de presă românesc ZYX Publishing Group anunţă că Pluralis, companie cu sediul în Olanda, dedicată susţinerii presei independente, a informat, vineri, statul român de intenţia unei investiţii minoritare în HotNews şi în celelalte publicaţii ale grupului.

Pluralis este un grup prestigios de companii media europene, fundaţii care susţin democraţia şi investitori de impact care includ: Fundaţia Regelui Baudouin al Belgiei (Belgia), compania de presă Mediahuis (Belgia), Soros Economic Development Fund (SUA), Fundaţia ERSTE (Austria), Trustul Tinius (Norvegia), Fundaţia OAK (Elveţia) şi MDIF. Asta aflăm de pe Net. Numai sorosiști și globaliști de treabă!

Cine mai subvenționează azi Recorder, dacă nepotul generalului de Securitate și-a luat jucăriile și a plecat?

Liviu ALEXA: ”Procuroarea Iorga Moraru, care instrumentează dosarul lui Coldea, are pe birou și schema de finanțare a organelor de presă asociate cu Coldea. Din banii lui Tufan și ai patronului Soceram, Mihai Anastasescu, o parte importantă au fost redirectionați de brokerul ascuns al presei coldiste, Dragoș Stanca, secondat de Horia Ivanovici, acest cristiburci de la Fanatik, către Ziare.com al doamnei Dogioiu, către tolontanii lui Cătălin, către Recorder și G4 Media”.

Schema de finanțare este pusă în evidență și de rechizitoriul procuroarei de caz care arată că transferurile de bani dintre firmele implicate au constituit șpaga de 600.000 de euro plătită de denunțătorul lui Coldea.

De unde mai suge bani Coldea, în afară de renumitele sale ”optimizări de sentințe”? Din afacerile oneroase cu chinezii de la Huawei, companie exclusă de la toate licitațiile 5G din România și Europa.

”Cameleonic și mereu interesat de orice oportunitate care îi putea genera sume de ordinul sutelor de mii de euro sau chiar milioanelor, Florian Coldea nu s-a dat în lături de la absolut nimic cand a fost dat afara din SRI și s-a aruncat cu bratele deschise în apele tulburi ale afacerilor companiilor chinezești in Romania.

Desi linia de viziune, atat americană, cât si europeană, este să nu încurajeze business-ul în domeniile strategice cu companiile “de stat” chineze, generalul Coldea n-a avut nicio reținere în a-si folosi întreaga retea de relații, santaj și interese pentru beneficiul companiilor din China. Astfel în ciuda politicii statului roman, Coldea a început să cultive relatii privilegiate cu Ambasada Chinei și cu o serie de companii chinezesti, funcționând ca agent de influență al unei puteri straine in România, consultant și intermediar al intereselor chinezesti.” dezvăluie romaniatv.net.

Ca să nu meargă la pușcărie și să nu dea socoteală în fața inspectorilor ANAF pentru banii care s-au scurs prin ONG-urile lor, necontrolate de stat, Florian Coldea și oengiștii sorosisti, în frunte cu brokerul coldist, Dragoș Stanca, au pus la cale marele plan de acaparare a Justiției.

Semnalul de atac la adresa președintelui Nicușor Dan a fost dat de spotmedia.ro, publicația fondată de Ioana Ene Dogioiu, purtătorul de cuvânt al guvernului Bolojan, și finanțată de Dragoș Stanca din banii rețelei Coldea-Dumbravă.

”Compania Smile Media, deținută de amica lui Coldea, Mihaela Nicola, care opera hotnews.ro si care incasa bugete de sute de mii de euro de la Huawei, era ajutata pentru o mai buna diversificare a “media-planului” lui Coldea si de ThinkDigital, o alta companie de media din Romania detinuta de Dragos Stanca.

Prin aceasta companie detinuta de influencerul digital Dragos Stanca, mai multi bani ajungeau la SpotMedia.ro (doar un exemplu dintr-o lista mai lunga), bugete de publicitate care in fapt erau banii obtinuti din reteaua Coldea-Dumbrava prin diferite “optimizari” cat se poate de ilegale.

Tot de la Think Digital ajungeau sume importante de bani si la Hotnews prin care mai nou sunt finantate echipele editoariale conduse de Catalin Tolontan”, scrie româniatv.net. Apoi au pus Recorder, jucăria finanțată de Coldea din banii obținuți prin optimizări de sentințe și din afacerile cu chinezii de la Huawei, să încropească o mizerie de film prin care să atace justiția, ordinea constituțională și să pună presiune pe președintele Nicușor Dan.

Ca să scape ei de dosare și de pușcărie. Acesta este adevărul crud din spatele protestelor #rezist prin care se urmărește acum schimbarea șefilor de la DNA și de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Un document intern conceput de ONG-ul Corupția ucide care cheamă lumea în stradă arată că reziștii beneficiază deja de o organizare militară pe trei niveluri, de tip Task Force, și se pregătesc să dea o lovitură de stat. Ei recrutează oameni pentru structura de comandă și execuție a viitoarelor proteste, numită Echipa Operativă, dar nu caută participanți la protest ci colegi de baricadă.

Cum era de așteptat GDS s-a solidarizat cu reziștii și cere, printr-un comunicat, revizuirea legilor justiției.

Ce vor face românii? Își vor lua destinul în propriile mâini sau vor privi impasibili la asaltul asupra Justiției? Vor reveni la idealurile revoluției din 89 sau vor sta în continuare cu capul plecat? Vor reconstrui țara lăsată lor de bunici și părinți sau își vor lua lumea în cap ca să muncească pentru străini?

Se vor uni și vor lupta cu Răul sau vor cădea încă o dată, la fel ca în 2017, în mâna rețelei Soros – Biden – Coldea – Kovesi?

Dacǎ vǎ tihneste mai mult sa il revedeti video, aveti aici LINK.

---

Ca să nu vă mai mirați de ce se dau deciziile care se dau la CCR

Daniel Morar, fostul judecător CCR, a expus pe larg în cartea sa „Putea să fie altcumva” cum se vede justiția. Personajele sunt celebre și activate acum. Vă ofer câteva extrase:

“În zilele următoare, ministrul tehnocrat al justiției, extrem de îngrijorat de motivarea deciziei, i-a contactat pe președintele Augustin Zegrean și pe judecătoarea Mona Pivniceru pentru a afla detalii. Se pare că Raluca Prună nu a fost mulțumită cu ce aflase și nici convinsă, astfel că și-a trimis secretarul de stat, pe Gabriela Scutea, la biroul meu pentru a căpăta mai multe amănunte. Eram judecătorul-raportor din dosar, motivarea depindea de mine și nu mă puteau evita. Scutea a plecat la minister fără nici o informație în plus. I-am spus doar că serviciile au fost scoase din activitatea judiciară și că trebuie să aștepte motivarea deciziei. Am fost solicitat însă din nou de chiar doamna ministru, care a dorit să o primesc pentru o discuție. În biroul meu de la Curte, aceasta s-a arătat extrem de îngrijorată de decizia pronunțată și de scoaterea ofițerilor de informații din ecuația interceptărilor efectuate în dosarele penale. Am acceptat discuția și i-am spus că decizia este cât se poate de firească pentru un stat de drept în care judecătorii, procurorii și ofițerii de poliție sunt singurii responsabili de efectuarea investigațiilor penale și de soluționarea dosarelor, iar vremea când Securitatea comunistă se implica în acest domeniu a trecut. Raluca Prună mi-a replicat că SRI nu este Securitatea și mi-a vorbit de rolul benefic al serviciului în activitatea judiciară. I-am replicat că, dacă îi mai tolerăm în activitatea judiciară, chiar sunt ca ofițerii de Securitate. Doamna ministru era oarecum iritată de faptul că decizia a venit pe neașteptate și crea un vid legislativ pe care legiuitorul nu-l putea acoperi într-un timp scurt. Decizia a venit la mai mult de 25 de ani de la Revoluția din 1989, iar statul a avut suficient timp să facă modificările legislative necesare dacă ar fi vrut, i-am răspuns eu. M-am arătat mirat că o persoană ca ea, care își revendica trecutul profesional în societatea civilă, nu vedea nimic în neregulă în implicarea serviciilor secrete în justiție. A părăsit indispusă biroul meu și presupun că nu mi-a păstrat o amintire plăcută. Ulterior, în presă, a apărut informația potrivit căreia, în trecut, doamna ministru fusese pentru scurt timp angajata unui serviciu de informații, însă, chestionată cu privire la acest subiect, a refuzat să confirme sau să infirme informația, trimițându-i pe jurnaliști să întrebe SIE care a fost relația acestui serviciu secret cu dumneaei.”

“O amenințare mai clară nici nu se putea. Eram arătați dintr-odată ca dușmani ai securității naționale și ai siguranței cetățenilor și, evident, responsabili pentru orice s-ar fi întâmplat.

Aceste acuzații nu aveau cum să nu lase urme în mentalul judecătorilor Curții. Eram supuși unei presiuni fără precedent și începea să ne fie frică. Îmi amintesc că judecătorii Mona Pivniceru și Valentin Puskas își exprimau deschis temerile. Președintele Curții, Augustin Zegrean, îmi spunea deseori: „Daniel, ăștia o să ne aresteze!“Eu ce puteam să mai zic? Fusesem judecător-raportor în ambele dosare, determinasem și motivasem deciziile, iar directorul SRI mă nominalizase expres atunci când și-a exprimat

nemulțumirile. Știam că sunt principala lor țintă, atât a SRI, cât și a Codruței Kovesi, și că m-ar fi anihilat dacă ar fi putut. Oricum, lucrau la asta.

In acea perioadă aveam dese discuții telefonice cu jurnalistul Dan Tăpălagă. Scrisesem o carte împreună și aveam oarecare afinități. La un moment dat, Tăpălagă a venit la biroul meu de la Curte și, printre altele, mi-a spus că el crede că discuțiile noastre sunt interceptate, explicându-mi și de ce presupunea asta. Eu eram aproape sigur că telefonul îmi fusese deja pus sub ascultare în baza unui mandat de siguranță națională. Lucrasem cu ei, îi cunoșteam bine, erau previzibili și acționau rudimentar. Am făcut un test simplu pentru a verifica. I-am spus soției mele, acasă la Cluj, că după ce mă întorc la București o să-i spun ceva prin telefon, iar această conversație trebuie să rămână între noi. Povestea spusă soției la telefon nu era reală, dar ei au căzut în cursă și, în perioada următoare, am aflat de la unul dintre jurnaliștii din anturajul SRI această poveste.

Aveam feedbackul și confirmarea că îmi ascultau telefonul. Le-am trimis celor doi directori un mesaj, pe telefonul mobil al lui Coldea, în care le-am scris că sunt jalnici dacă atât au înțeles ei în cei 25 de ani de democrație, să urmărească un judecător doar pentru că nu le convin deciziile luate de el. Le-am mai scris că aștept ca la finalul interceptărilor să mă înștiințeze despre faptul că luaseră această măsură. Evident că nu au răspuns la mesajul meu, iar serviciul nu mi-a comunicat niciodată că aș fi fost supravegheat. Presupun că nu au avut curajul să ceară judecătorilor ÎCCJ mandat pe numele meu pentru că nu puteau prezenta vreun motiv, așa că, cel mai probabil, numărul meu de telefon fusese „atribuit“ unei alte persoane sau prezentat ca neidentificat, spre a fi supus interceptării.

Încă nu îmi era teamă de ei. Făceam ce trebuie să fac.

Evenimentele se succedau cu repeziciune. Luna decembrie 2014 ne-a adus în controlul de constituționalitate cea de-a treia lege Big Brother, eu eram din nou judecător-raportor, iar termenul fixat pentru deliberări era 21 ianuarie 2015. SRI era în fibrilații și a schimbat tactica. Nu a mai așteptat pronunțarea deciziei și a început o campanie mediatică în care se reluau vechile teme din legile Big Brother, subliniind apăsat cât de importantă este legea securității cibernetice, cea criticată la Curte, în contextul creșterii fără precedent a amenințărilor electronice. Aparițiile publice ale lui George Maior și ale generalului SRI Dumitru Dumbravă erau însoțite de comunicate de presă ale instituției.

În paralel, președintele CCR, Augustin Zegrean, era căutat insistent la telefon de conducerea SRI pentru a i se explica rostul acestor legi și era invitat să meargă la sediul instituției pentru a vedea ce fac ei. A refuzat, însă i-a primit în biroul său de la CCR pe doi dintre șefii din SRI care, printre altele, i-au înmânat un plic sigilat cu mențiunea „strict secret“. Când a desfăcut acest plic, președintele a găsit un desen care ar fi trebuit să demonstreze rolul SRI în asigurarea securității cibernetice a țării. Documentul era atât de secret încât în zilele următoare aveam sa-l recunoaștem reprodus în presă.

Curtea a declarat și cea de-a treia lege Big Brother neconstituțională, în integralitatea sa. Era legea prin care SRI, instituție militarizată, era desemnată autoritate națională în domeniul securității cibernetice. Această ultimă soluție a fost deja prea mult pentru ei. A doua zi după pronunțare, în dimineața zilei de 22 ianuarie 2015, într-o acțiune de forță, un judecător constituțional a fost ridicat de acasă și dus cu mandat la sediul DNA. Acțiunea a fost de efect, intens mediatizată. Procurorii anunțau că judecătorul Toni Greblă fusese pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, efectuarea de operațiuni comerciale incompatibile cu funcția și chiar pentru constituirea unui grup infracțional organizat. Aflam că un judecător al Curții făcea parte dintr-un grup de crimă organizată, pe care chiar el il constituise și care avea ca scop nici mai mult, nici mai puțin decât eludarea embargoului instituit de Federația Rusă asupra importului de produse alimentare din Uniunea Europeană. Pentru ridicolul acuzațiilor, era pe deplin lămuritor articolul lui Gabriel Giurgiu din Dilema veche. În ciuda anvergurii învinuirii anunțate de DNA, dosarul a rămas în memoria publică ca fiind „dosarul struților lui Greblă“. Mă aflam în biroul Monei Pivniceru când imaginile cu Toni Greblă, adus la sediul DNA de pe Știrbei Vodă în zgomotul sirenelor de poliție, rulau pe ecranul televizorului și am văzut-o pe colega mea cum se schimbă la față. Eu nu eram foarte surprins de evenimente. Îl aleseseră pe cel mai vulnerabil dintre noi.

(…)”

„Anul 2009 marchează o altă etapă în istoria colaborării dintre procurori și ofițerii de informații, una nenecesară și neconstituțională, așa cum urma să se stabilească ulterior. La 4 februarie 2009, între Ministerul Public-PÎCCJ și SRI a fost încheiat un protocol de colaborare ce purta mențiunea strict secret, semnat de adjuncții celor două instituții, Gabriela Scutea și Florian Coldea, și aprobat de procurorul general al României, Codruța Kovesi, și de directorul SRI, George Maior, prin care se stabilea că cele două părți colaborează pentru verificarea informațiilor în domeniul prevenirii și combaterii infracțiunilor contra securității naționale, a actelor de terorism, dar și a altor infracțiuni grave. Dacă în ceea ce privea primele două genuri de activități SRI are competențe clare prevăzute de lege, referitor la „alte infracțiuni grave” legea nu i-a conferit vreo atribuție. Protocolul prevedea, printre altele, constituirea unor echipe operative comune, formate din procurori și ofițeri SRI, care să acționeze pentru documentarea infracțiunilor pomenite, precum și acordarea de către SRI de sprijin tehnic pentru constatarea infracțiunilor flagrante din categoriile menționate. De asemenea, se stabilea obligația parchetelor de a comunica operativ, dar nu mai târziu de 60 de zile, către SRI modul de valorificare a informațiilor primite, și asta doar dacă informațiile nu erau solicitate mai devreme de către serviciu, procurorii fiind obligați să se conformeze.

Nu am știut nimic despre acest protocol ori despre negocierile purtate în vederea semnării lui până în momentul în care l-am primit, clasificat strict secret, la cabinetul meu de la DNA. Aflam că, potrivit protocolului, din acel moment DNA nu va mai primi direct informările de la SRI, ci doar prin intermediul procurorului general al PÎCCJ. Clauzele protocolului m-au revoltat. Erau contrare legii, permiteau ofițerilor SRI să desfășoare activități de cercetare penală și obligau procurorii să comunice acestora mersul dosarelor. Eu mă străduiam să țin SRI cât mai departe de activitatea judiciară, iar Codruța Kovesi și Gabriela Scutea îi atribuiau, cu voia lor, competențe în cercetarea penală pe care legea nu i le conferea. Am avut o discuție aprinsă cu Kovesi, la telefon, în care i am reproșat că încheiase protocolul fără să mă consulte și, mai ales, că angaja Ministerul Public într-o colaborare nepermisă de lege. Mi-a spus că e decizia ei și că toată lumea trebuie să o respecte, ceea ce era adevărat din perspectiva principiului subordonării ierarhice în parchete, însă doar dacă legea nu era încălcată. I-am replicat că DNA nu o să respecte dispozițiile nelegale din actul secret, că nu vom implica ofițerii SRI în activitatea judiciară și nici nu o să-i informăm cu privire la stadiul anchetelor. Am comunicat însă protocolul tuturor secțiilor și serviciilor teritoriale din cadrul DNA, eram obligat, atrăgându-le însă atenția cu privire la clauzele nelegale.

După 10 ani de la semnarea protocolului, Curtea Constituțională a avut de soluționat un conflict juridic între Ministerul Public-PÎCCJ, pe de o parte, și Parlamentul României, ÎCCJ și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, legat de existența acestui protocol și a altuia încheiat între aceleiași părți în anul 2016. Prin decizia sa, Curtea constata că prin planurile de acțiune în baza cărora acționau echipele operative comune s-a ajuns la intruziunea unui serviciu secret în activitatea de urmărire penală, iar prin instituirea obligației pentru procurori de a raporta modul de valorificare a informațiilor primite de la serviciul secret și de a oferi date și informații aceluiași serviciu, între Ministerul Public și SRI s-au creat raporturi juridice contrare legii. Curtea a mal stabilit că prevederile protocolului au încălcat o sferă largă de drepturi și libertăți fundamentale, precum dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață intimă familială și privată și libertatea individuală, întrucât au pus instanțele judecătorești în ipostaza de a le aplica tale quale, fără posibilitatea verificării efective și sancționării lor. În final, Curtea a conchis că protocolul a contracarat politica legislativă a Parlamentului, pentru că acesta nu acordase serviciilor de informații atribuții judiciare, și a constatat existența unei conduite culpabile a șefilor Ministerului Public. Eram judecător al Curții când a fost pronunțată această decizie, dar nu am votat în sensul existenței conflictului, pentru că procedural nu erau întrunite toate condițiile, însă eram de acord cu o parte din considerentele deciziei pronunțate de Curte. Se scria în decizie, ceea ce spusesem public de atâtea ori, că aceste competențe judiciare ale SRI nu erau stabilite prin lege și, prin urmare, nimeni altcineva nu i le putea acorda. În opinia separată, am completat oarecum considerentele deciziei, motivând că SRI nu are și nu poate avea atribuții judiciare, nici separat, nici în colaborare cu procurorii, și nu poate strânge și administra probe într-o cauză penală. Abia după pronunțarea acestei decizii instanțele judecătorești au început să anuleze probele strânse în baza protocoalelor. Misiunea avocaților care cereau constatarea nulității probelor administrate de echipele comune a fost ușurată de comunicatele de presă ale DNA, care, după plecarea mea din poziția de procuror-șef, anunțau, cu nonșalanță și regularitate, că dosarele în care se dispunea trimiterea în judecată a unor inculpați fuseseră instrumentate cu sprijinul SRI. O plenară probă de inteligență din partea conducătorilor parchetului de la acel moment. Legea nu permite implicarea ofițerilor de informații în anchetele penale, însă îi obligă pe aceștia ca, ori de câte ori obțin sau dețin informații despre săvârșirea unor infracțiuni, să-i sesizeze pe procurori.”

Nu pot să nu îl amintesc și pe fostul MJ, actual ministru de interne Predoiu:

„Era pentru prima dată când instanța constituțională era chemată expres să se pronunțe cu privire la rolul serviciilor secrete în activitatea de cercetare penală. Subiectul însă era vechi, iar implicarea serviciilor așijderea. Încă din 1996, din momentul în care interceptările fuseseră introduse în legislația noastră ca mijloace de probă, SRI era cel care realiza punerea în executare a autorizațiilor emise de judecători. Trecuseră 20 de ani și nici unul dintre factorii de putere și de decizie din România nu s-a gândit să schimbe acest lucru. Dimpotrivă, ministrul justiției de la data adoptării noilor Coduri penale, „reformatorul“ domn Predoiu, a luat decizia de a consolida prezența serviciilor secrete în justiție, prin introducerea în legislația penală, alături de procuror și de organele de cercetare penală, „a altor organe specializate ale statului“ competente să efectueze interceptări ale comunicațiilor. Până în 2014, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, SRI era prezent în ecuația interceptărilor, așa cum știm deja, doar în baza unei hotărâri secrete a CSAT, astfel că prin adoptarea noii norme procedurale se crea și baza legală. Sintagma folosită nu făcea deloc referire la SRI, însă era suficient de acoperitoare pentru a justifica amestecul acestei instituții în activitatea investigativă a poliției și a procurorilor. Nici ministrul justiției și nici susținătorii modificării legislative nu au bănuit că această găselniță, această sintagmă, în loc să întărească rolul SRI în justiția penală, avea să îi pună capăt. Și asta pentru că, dacă nu ar fi fost introdusă în lege, Curtea nu ar fi avut cum să o sancționeze. De această dată, cei care trebuiau să decidă erau judecătorii constituționali, nu Guvernul ori Parlamentul, nici ministrul justiției ori SRI.”