Opus nr. 518 - Textul serii

Avocatul Toni Neacșu scrie:

“Un text asupra căruia trebuie reflectat și din nou reflectat.

Un punct pe i lucid și o analiză care suprinde exact esența a ceea ce se întâmplă: un grup din interiorul justiției, cu sprijin important din exterior, inclusiv politic, parazitează problemele reale din justiție pentru a-și rescrie un statut mai avantajos.

Discuțiile sunt despre promovări la ICCJ, despre ocuparea funcțiilor de conducere, despre accesul mai ușor în colegiile de conducere, despre regimul mai bun de detașare sau transfer, despre dreptul lor de a se exprima public, despre limitarea controlului Inspecției Judiciare asupra magistraților și în general despre orice îi dă jos pe cei care conduc administrativ sistemul judiciar acum și le permite să urce ei.

Sau, cum o spune Sever Voinescu, <<Continuă filmul ”Niște nepricepuți”, cu tot mai multe personaje nepricepute în roluri de pricepuți.>>

Eu am văzut filmul ăsta, uneori în rol de actor sau figurant, de prea multe ori ca să nu știu exact cum se termină: cu o continuare. L-am mai văzut și în 2004 și în 2005 și în 2009 și în 2014 și în 2018 și în 2022. Nu întâmplător, majoritatea acestora au apărut după alegeri.

Criza justiției nu e despre judecători și procurori, e despre justițiabili, despre calitatea judecăților, despre durata proceselor, despre lipsa responsabilităților, a transparenței și despre distrugerea apărării profesioniste”

Textul excelent al lui Sever Voinescu din Dilema

de Sever Voinescu

“Sînt șocat de faptul că nici Grupul de lucru de la Guvern, nici cei de la Cotroceni nu văd unde e problema care a dus la revolta declanșată de documentarul Recorder. Nici magistrații nu o văd - de fapt, ei, cu totate asociațiile lor, sînt cei care împing lucrurile într-o direcție falsă.

Mi s-a mai întâmplat în viață, de cîteva ori, să fiu singurul dintr-o colectivitate care vede limpede de unde vine problema cea mare și toți ceilalți să se ducă după umbre și false provocări. Mi s-a întâmplat cu fostul meu partid (care a făcut cum au decis toți, mai puțin eu și alți vreo cinci, și s-a desființat în cele din urmă), mi s-a întâmplat în familie (care a decis o anumită atitudine într-o chestiune și s-a terminat rău de tot), mi s-a întâmplat într-un mic grup de prieteni și nici eu, nici alții nu am mai putut salva ceva. Dar acuma, e cea mai gravă situație de acest gen, căci se întâmplă țării în care trăiesc și eu, tot mai speriat și mai îngrijorat.

O spun, ca să rămână spusă: Problema nu e una de organizare a carierei magistraților! Toate temele discutate acum la cele două palate sînt pe lîngă chestiunea esențială. Chestiunea esențială este că procesele nu se judecă (și se prescriu faptele, în cazul proceselor penale) sau că se admit căi extraordinare de atac după cum li se năzare, politic și ideologic, magistraților. Puteți să faceți ce sistem de promovări vreți, puteți să dați faptele de corupție ale magistraților la mama DNA-ului, puteți să dați ce examene vreți pentru ce funcții vreți în sistemul magistraților, procesele se vor judeca sau nu se vor judeca la fel ca acum, iar ”actul de justiție” va fi la fel de injust sau, ca să vorbesc pe limba vremii, va fi ”fix la fel”!

Faptul că magistrații cred că sistemul lor de promovare în funcții e problema esențială mă revoltă: nu am văzut corp profesional mai egoist și mai iresponsabil! Oamenii ăștia își privesc obsesiv buricul și au convingerea că e buricul lumii. Nu le pasă decît de ei.

Marea problemă a sistemului nostru judiciar nu este cariera lor - oricît de mult cred tot mai mulți oameni că ar fi. Problema este a legii procesuale. Problema se rezolva în Codurile de Proceduri și nu în statutele lor. Trei sau patru texte sînt suficiente, nu mai mult!

Dar, asta e - dacă toți credeți că alt sistem de promovare al magistraților îi va face pe aceiași magistrați, care judecă pe aceleași legi, să judece altfel, n-am ce să fac decît să scriu aceste rînduri și să mă uit la voi, cum faceți ce vreți să faceți. Continuă filmul ”Niște nepricepuți”, cu tot mai multe personaje nepricepute în roluri de pricepuți.

Atîta mai sper: să nu stricați lucrurile și mai rău, astfel încît cei care vor veni cu pricepere să le îndrepte să nu mai poată face, nici chiar ei, mare lucru.

Omenește, puține lucruri sînt mai dureroase pentru cineva decît să vadă ce văd eu acum...”

Rolul meu este și să vă pun sub nas texte importante, căci sunteți puțini cei ce veti fi căutând ca mine și alte păreri, în marea mare a internetului.

Este un text smart ce îndestuleaza dilema: de ce trăim aceste clipe?

Sprijiniți-mă real așa: dați click ca să fiți pe viitor mai deștepți. Noroiul e greu de filtrat. (Liviu Alexa)