Opus nr. 52 - EXCLUSIV - Câte sute de magistrați s-au pensionat în 2022. Cele mai triste meserii

Dec 06, 2022

A fi magistrat pensionar a devenit mai profitabil decât a fi magistrat activ. Pensiile judecătorilor și ale procurorilor au ajuns să fie mai mari decât salariile lor. Consecința? Un exod al magistraților activi către sfânta și profitabila pensionare. Să numărăm.

Judecătorii și procurorii pleacă la pensie, adeseori la vârste timpurii, ca să profite de pensiile speciale. Simt ei sau știu ei că acest privilegiu va fi anulat de către clasa politică, și ea presată de opinia publică ce nu vrea să renunțe la subiect și e foarte interesată ca pensiile speciale să fie anulate.

Klaus Iohannis a semnat luni, 5 decembrie, decretele de pensionare ale unor magistrați.

Ce șochează la ziua de luni și la acest decret este numărul foarte mare de magistrați ce au ales să iasă dintr-odată din “sistem”: Iohannis a pensionat ieri nu mai puțin de 38 de judecători și 7 procurori. Enorm.

Am fost însă curios, chiar dacă mi-a luat ceva timp să număr, să văd câți magistrați au plecat spre pensie în 2022. Să vedem impactul real. Am “lins” toate decretele prezidențiale din acest an, câteva zeci, și am rămas șocat de cifrele totale.

De-a lungul anului 2022, țineți-vă bine, s-au pensionat 363 de judecători și 195 de procurori. Aproape 8 la sută din întreg corpul de magistrați care numără undeva la 5300 de judecători și 2100 de procurori.

Dacă e să îi numărăm și pe pensionații de anul asta, o să avem undeva la circa 5000 de magistrați care iau lună de lună pensii speciale, trăind ca niște nababi, mulți dintre ei neavând nici măcar 50 de ani.

Cum s-a ajuns aici?

Poporul trebuie să le mulțumească rând pe rând lui Valeriu Stoica și Rodicăi Stănoiu, care, din postura de miniștri ai Justiției, s-au pus bine cu magistrații urcându-le salariile și sporindu-le incredibil privilegiile.

Când a ajuns și ea ministru al Justiției, Monica Macovei a pus pe tortul privilegiilor cireașa cea mai cea, legiferând faptul că aceștia se pot pensiona oricând după ce îndeplinesc un stagiu de 25 de ani în profesie, adică inclusiv înainte de a împlini vârsta de 50 de ani!

Astfel, judecătorii și procurorii sunt singurii supracetățeni ai României care își pot scurta cariera cu o treime, fără penalități financiare, ba, din contra, cu beneficii financiare incredibile.

Consideratii

Legea Monicăi Macovei trebuia de multă vreme schimbată. Rostul ei, unul temporar, era să “convingă” magistrații cu școală comunistă ce încă se mai găseau în sistem în anii 2006-2008 să iasă afară și să degajeze locurile în favoarea generației de magistrați de după Revoluție.

Dar nu a schimbat nimeni Legea Macovei când scopul a fost atins. Politicienii nu au schimbat-o de frică să nu fie “curentați” și mai tare. Magistrații au tăcut complice, fiindcă le convenea: lucrurile s-au împuțit semnificativ în România în ultimii 10 ani, numărul de dosare în lucru îi cocoșa, lipsa de reforme din sistem îi apăsa, așa că, de ce să nu profite?!

Golul va fi umplut, dar mai lent. Asta va conveni politicienilor, căci dosare mai multe și judecători mai puțini înseamnă sentințe amânate și mai multe cauze prescrise, iar în privința procurorilor, înseamnă mai puține anchete. Nu știu dacă asta va ajuta la calitatea Justiției în sine.

Noile generații de studenți, nu contează că-s de la Drept sau Fizică, sunt tot mai slab pregătite din punct de vedere al educației, noii judecători și procurori ce vor intra în sistem au și mai puține experiențe sociale sau de viață, semnificativ mai multe prejudecăți despre politic și presă, sunt “autiști” informațional, le lipsește adeseori empatia, esențială în această profesie vocațională.

Dar noua generație de magistrați va veni cu ceva esențial în plus, estimez eu, în ciuda minusurilor de mai sus, exprimate cam generalist, recunosc, va veni cu două lucruri importante: vor fi și mai puțin predispuși la corupție și vor avea și mai puține legături cu serviciile de informații, mă refer la “securiști”, la “Statul Paralel”.

În fine, mă enervează că discutăm doar despre pensiile speciale ale magistraților, ca și cum nu ar mai exista și polițai și militari, securiști și categorii profesionale care se înfruptă din același bănet privilegiat și care, cu siguranță, nu muncesc mai mult și nu au responsabilități mai mari ca ale magistraților.

Asta e țara: înjurăm ce ni se pune sub nas de către mass-media. Sau de către cei ce controlează mass-media.

Cele mai triste meserii

Întotdeauna am urât sărăcia și am făcut tot ce am putut să scap de ea. De sărăcie poți scăpa în doar câteva feluri: să câștigi la loto, să furi sau să înșeli, să investești sau să munceșți. De câștigat la loto e prea puțin probabil că vei câștiga, să furi e nasol, să vinzi droguri aduce cu sine profit rapid, dar consecințe nașpa pe termen lung, inclusiv pârnaie și cazier, ca să investeșți trebuie să ai ce. Ca să ai ce investi, trebuie să muncești. Nu poți, frate, să scapi de muncă, oricum ai da-o, dar dacă mă asculți, munca ta poate fi plăcerea ta.

Dacă nu găseșți un "stimulent" suficient ca să te apuci de învățat pentru o carieră sau pentru o meserie, fă ca mine. Du-te în mall și așază-te cuminte undeva pe coridor, unde sunt "insulele" cu tâmpenii: elastice de păr, huse de telefon, brelocuri. Și uită-te la angajații din insule... Oameni care stau 10 ore pe zi într-o cușcubetă, vânzând nimicuri amatorilor, dar nu cu prea mare succes.

Mai nimeni nu vine să își ia elastice de păr sau brelocuri dimineața sau la amiază în mall. Dar vânzătorul este obligat să vină de dimineață, fiindcă așa e programul mall-ului, și trebuie să stea ca o legumă ore în șir, până începe să se mai anime centrul comercial.

Ce tristă viață!

Văd acolo tineri de 20 și ceva de ani, dar și oameni mai în vârstă, cum staaaaau și nu fac nimic mai toată ziulica, singura lor distracție fiind să frece mobilul, ca niște animăluțe captive în cușca de la grădina zoologică.

Fii sigur că au ajuns acolo nu de talentați ce sunt, ci pentru că din punct de vedere educațional nu valorează nimic, profesional nici pe atâta. Ei sunt adeseori proștii care au refuzat să învețe și au frecat-o în școală. Bașca, și leneși. De ce îmi permit să fac această apreciere?

Fiindcă tâmpiții ăștia sunt "de vină" că au ales să fie așezați în cuștile alea și acceptă, chiar dacă cu jumătate de gură, să fie plățiți cu un salariu de mizerie (să nu îți închipui că ei câștigă prea mult).

De ce îi consider leneși, niște legume umane amorfe, care știu doar să îți dea din raft carcasa de iPhone roz? Păi, dacă erau harnici, ambițioși și fomișți de bănuți, s-ar fi dus să se spetească muncind adevărat, ca și chelneri, de exemplu.

La chelnereală e de muncit, frățică, umbli zeci de kilometri pe zi pe jos între tejghea și masa clientului, dar măcar câștigi bine din bacșișuri. Nu mi-e milă deloc de vânzătorii de căcățișuri din mall, dar mă gândesc mereu la ei ca la un stimulent moral și îi mulțumesc lui Dumnezeu mereu că mi-a dat pofta de a citi și învăța, de a fi curios și oportunist.

O să ziceți că nu e rușinoasă nicio muncă. N-am zis că e. Am zis că existămeserii triste. Și că pe alea triste le fac de obicei proștii și cei cărora nu le-a plăcut școala.

Nu înveți acum, te piși pe ele ore sau lecții, pe el bacalaureat sau facultate, nu e problemă, dar atunci repetă și învață pe de rost următoarea frază: "Deschidem pentru tine casa numărul 3".

Când mă refer la școală, nu mă refer musai la o facultate, și o școală de meserii e la fel de bună ca o facultate.

Fiindcă, dragă cititorule, un "simplu" instalator talentat și muncitor face bani cu duiumul în raport cu un vânzător de bilete de tren. O altă meserie pe care o consider tristă de tot.

Nu e problemă că nu ai făcut școală sau că ai fost pulbere în tinerețe, dar atunci nu te plânge că ești gunoier sau gropar. Alea nu-s meserii, sunt prestări de servicii triste. Meseriile de electrician sau instalator, de parchetar sau faianțar, nu pot fi comparate cu alea de gunoier sau de vânzător în chioșcuri. N-am văzut până acum electrician sau parchetar sărac, decât dacă e dobitoc sau leneș, în schimb am văzut vânzători în chioșcuri rupți în cur, fiindcă ei nu au niciodată șansa să câștige mai mult, asta trebuie să facă și asta știu să facă: să îmi dea un pachet de Camel și o gumă Orbit și să învețe să îmi dea restul. Vă dați seama ce "mișto" poate fi să stai încarcerat într-un chioșc de un metru și 10 pe 3, forțat să stai în cur pe un scaun pescăresc și să priveșți lumea prin vizeta lăsată de "stăpân", acolo unde nu-ți vezi nici măcar clienții, că e acoperit geamul cu pachete de țigări și promoții, abțibilduri și reclame?

Știți de unde știu cum e? Fiindcă am vândut și eu în chioșc pâine, țigări, sucuri, cafea. Dar se întâmpla când aveam vreo 14 ani, era singurul job pe care îl puteam primi ca minor, și îl primisem fiindcă eram un copil deștept, care știa să numere corect și să țină stocul. Pentru munca mea temporară, primeam dreptul de a locui într-un apartament modest la mare, mai bine de o lună în timpul vacanței de vară, v-am spus că eram săraci, și primeam și un mic salariu, astfel că, în loc să stau în fața blocului și să miros cum fierbe asfaltul în micul meu orășel de baștină, asudam șase ore în chioșcul mizerabil din Eforie Sud, dar apoi eram liber să mă bucur de mare și aveam și un leu în buzunar, în timp ce alți adolescenți vedeau marea din poze!

Dar statul în chioșc cât eram copil m-a făcut să înțeleg mai clar ca orice m-ar fi împins de la spate că nu așa vreau să ajung, nu vreau să fac lucruri triste, și că, dacă vreau să scap de "meseriile" mizerabile, nu am decât o cale: să învăț cât mai bine și cât mai mult, ca mai apoi să îmi aleg singur ce vreau să muncesc. Vedeți, odată cu cartea și învățatul, mintea ți se deschide mai tare față de mintea proștilor. Nu e destul ca, făcând carte, să zici, gata!, bă, mă duc la Universitatea de Medicină și Farmacie și mă fac medic primar.

Bine, poți să o faci, ba chiar o să ajungi medic primar, dar vei fi unul dintre miile din orașul tău. Nu vei câștiga rău, dar nici nu vei ieși în evidență profesional sau financiar, vei duce o viață molcuță. Când îți alegi o școală de urmat, trebuie să ai și o strategie și măcar o perspectivă a ceea ce va urma după terminarea ei.

Yo, termin școala aia, dar am unde să mă angajez? Există cerere pe piață? Pot să mă pun în valoare cumva?

Am un prieten care așa a gândit și a dat lovitura. Chiar e absolvent de UMF, putea să aleagă orice specializare, el s-a făcut chiropractor. Da, din ăla care pune oasele la loc, sau așa ai auzit tu că e doar atât, deși specialitatea asta e mult mai mult. Ține minte, nu e vraci de oase, e doctor cu patalama la mână.

Dar prietenul meu a avut o strategie în cap. Nu sunt mulți chiropractori în orașul său. Din câți sunt, s-a gândit el, cum aș putea eu să fiu mai bun, să ies mai bine în evidență? Și s-a dus la specializări, cursuri și traininguri la cei mai mari chiropractori ai lumii, s-a dus (și merge și azi, anual) la congrese de specialitate, astfel încât a reușit să obțină certificări și experiență de un nivel atât de înalt, că doar trei mai sunt ca și el în țară. Puțină strategie, o alegere gândită, muncă multă și niște cursuri, au făcut ca la ușa cabinetului său să fie mereu coadă. Unu, pentru că e foarte bun și i s-a dus buhul în toată țara. Doi, pentru că are o meserie în care "clienții" au nevoie maximă de el, au nevoie repede de mâinile lui magice. Păi, da, când te apucă un torticolis cretin, sau ți se blochează spatele sau faci o entorsă sau te doare coloana, nu ai cum să aștepți zile în șir să scapi de durere și, mai ales, plătești oricât să scapi de ea.

La început, prietenul meu încasa tare puțin per fiecare consultație, mânat de anumite idealuri de umanitate. Dar era naiv. Lucra 12 ore pe zi, cozile se făceau și mai mari, încasa foarte puțin pentru consumul fizic și psihic la care se supunea. I-am recomandat să tripleze tarifele, arătându-i că banii nu contează pentru cei cărora le arde buza, dar măcar va simți ceva în buzunar, iar cu banii câștigați va putea face altceva mai interesant.

M-a ascultat cu greu. Dar a meritat. Coada nu s-a micșorat. Dacă la început, stătea cu chirie într-un apartament micuț, din banii câștigați, și-a făcut o clinică a sa, o adevărată bijuterie, și banii s-au întors înapoi într-un mediu mai profesional și mai primitor pentru pacienți.

În fine, locul 1 în topul meu cu cele mai triste meserii din lume este deținut de jobul de animator de mascotă. Nu cred că este nimic mai trist și umilitor decât să te îmbraci într-un costum din pluș și să impersonezi un crenvurști sau un rățoi, fiindcă fast-food-ul din mall a lansat o nouă haleală. Păi, dacă ai ajuns să fii mascotă, înseamnă că ești și leneș, și prost, dar și că faci umbră pământului, crezând că ceea ce faci tu se numește "muncă".

Nu îți bate joc de școală, fiindcă o să regreți amarnic mai târziu, și "mai târziul" ăla vine repede, cam pe la 18 ani, dacă nu mergi la facultate, și pe la 22-23 de ani, dacă ți-ai mințit părinții că vrei la facultate, i-ai prostit să te finanțeze să o termini și ai ieșit mai prost ca un salam de acolo. Instantaneu te vei "lovi" de oameni care au învățat, care nu și-au băgat piciorul în școală, oameni care vor vedea că ești prost ca gardul și te vor categorisi ca fiind inferior lor. Sau îți vor deveni șefi și te vor manevra după bunul lor plac.

Școala, învățatul, cititul sunt grele, educația e prima ta muncă, dar e cea mai importantă muncă. Nu ai nicio scuză să nu citești, pe vremea mea, acum 25 de ani, când eram în liceu, trebuia să mergem la bibliotecă pentru a avea acces la cărți, erau cărți puține și învechite.

Azi ai acces la întreaga Lume, prin intermediul telefonului mobil și tabletei, ai acces la Google, ai acces la cărți online, la librării online, poți "citi" ascultând audio-book-uri, poți învăța istorie din documentarele Netflix, efectiv, nu mai ai nicio scuză.

Dacă nu înveți, ești leneș, doar lenea e motivul, iar această lene te va costa toată viața. Cei mai rafinați miliardari, cei mai mari politicieni, cei mai buni sportivi, cei mai tari artiști sau actori au ajuns sus pentru că au fost curioși de tot ce se află în această Lume, pentru că au citit, au învățat și au căutat mereu ceva nou de băgat în creier.

Chiar și cei mai mari infractori și escroci ai lumii, mă refer la cei grei, nu la găinarii de nivel josnic, sunt niște criminali educați și citiți, la fel de educați cum sunt cei "buni", dar care au ales o altă parte a baricadei.

Hahaha, când dă Dumnezeu, apoi nu se mai oprește

Gigantul petrolier saudit Aramco a descoperit două noi câmpuri de gaze naturale, Awtad și Al-Dahna, în estul țării, a anunțat miercuri ministrul saudit al energiei. Cele mai recente descoperiri vor avea o contribuție semnificativă la strategiile energetice ale țării și vor consolida, de asemenea, rezervele de gaze naturale ale regatului, a declarat agenția de presă de stat Saudi Press Agency (SPA).

Nu e primul anunt de acest gen din acest an. Prin aprilie, Arabia Saudita a mai facut un anunt similar, cu alte doua noi zacaminte importante descoperite, cu diferenta ca erau si de petrol, si de gaze.

Nu e primul anunț de acest gen din acest an. Prin aprilie, Arabia Saudită a mai făcut un anunț similar, cu alte două noi zăcăminte importante descoperite, cu diferența că erau și de petrol, și de gaze. La fel, și în 2021, alte două anunțuri similare.

Nu era destul că, și așa, Arabia Saudită era o forță consistentă în zonă, din perspectiva mărimii incredibile a rezervelor de petrol și gaze; aceste noi descoperiri mă fac să cred că Arabia Saudia va deveni un player tot mai puternic la nivel global. Au cumpărat până acum capitale europene, echipe de fotbal, vedete mondiale, cred că vor trece la achiziționarea de țări. Țineți minte ce vă spun: țări. În locul lor, mâine aș cumpăra Pakistan și Bangladesh. O să ajungem și la acele momente. Veți vedea.

Poezia de azi

Azi e o editie mai scurta, fiindca sunt plecat intr-un voiaj mai lung. Ma veti ierta, sper.

Mitoș Micleușanu este unul dintre cei mai speciali poeti din noua generatie a Romaniei. Astazi, un poem straniu. Si superb.

***

condoleanțele mele sincere
mult mai sincere decât ale celorlalți
condoleanțe incomparabil mai profunde
și dintr-o durere mai sfâșietoare decât
suma durerilor celorlalți și respectiv
dintr-o pustietate interioară inaccesibilă
celor de față condoleanțe dintr-o adâncime
sufletească insondabilă practic uriașă
comparativ cu adâncimile de protocol
ale celorlalți care au venit cu cearcănele
lor forțate umezite în prealabil și pachetul
de vorbe grave cu pretenție gotică
și grimasele afectate lamentațiile virtuos
orchestrate și totul se scufundă într-un penibil
atât de strident încât condoleanțele mele
pur și simplu sfâșie cortina sterilă
și regretul autentic irumpe ca o dâră
de fiere neagră și înghite procesiunea
cu decedat cu tot și toamna implodează
și totul se scufundă într-o beznă de bazalt
și doar condoleanțele mele mai tună
cu un ecou de chimval devastator
și se extinde deja în gol în lipsa
oricărui timpan viu în lipsa a orice
condoleanțele mele triumfătoare
condoleanțe totale

Songul de azi

Nu renunța la noi!

Da, exact, nu renunța la plata recurentă, la cei 10 dolari pe care ni-i plătești lunar. Cu cât mărim comunitatea care se “adapă” de la informațiile din acest newsletter, cu atât va crește calitatea și numărul informațiilor primite. Avem atâtea planuri… dar ele se pot realiza doar dacă nu faci “românismul” de a renunța la plata constantă lunară a abonamentului care îți dă acces la newsletter-ul Strict Secret. O să vezi, o să îți placă…

Scrie-ne dacă ai “sugestii sau reclamații” pe mailstrictsecret at gmail punct comsau contacteaza-ne la 0720 00 88 88.