Opus nr. 520 - Ce poți face CU ADEVĂRAT ca să fii „mai bun" în noul an. Sau pentru tot restul vieții tale.
Azi îl sărbătorim pe Sfântul Ștefan, primul Martir. Acuma, e fix treaba voastră a celor care nu credeți în Dumnezeu, lăsați-ne pe noi, cei ce credem, să ne bucurăm.
Suntem departe tare, în curul lumii, pentru o nouă aventură. De dimineață, i-am zis acestui Ștefan „La mulți ani”, de ziua numelui lui.
E un copil minunat, Dumnezeu să ni-l țină sănătos, să îi țină sănătoși pe toți copiii, ei sunt tot ce contează, chiar cred asta cu adevărat.
Ștefan nu e singurul nume de sfânt pe care copilul meu îl poartă. Îl mai cheamă în „buletin” și Efrem, după „Sfântul copiilor”, căci l-am avut după multe obstacole și încercări.
Te iubim, bă, frate!
Cadoul nostru pentru el de Crăciun a fost o nouă și mare aventură. O să scriu despre ea în curând, călătorim și ne bucurăm de vizita într-o țară incredibilă, cu adevărat specială prin istoria și cultura ei rafinată.
Dar gândul îmi zboară tot la țara mea. După atâtea călătorii pe tărâmuri străine pe care le-am făcut cu inima plină de curiozitate, nu știu să existe, pe bune, o țară mai cu potențial ca România în acest moment. Dar ce păcat că nu înțelegem potențialul ei, că nu am fost niciodată ca popor la nivelul acestui potențial.
Butonul de mai sus e menit să te facă să intri mai adânc în lumea mea. În afara de scrisul meu, de anchetele mele, de gândurile mele, scopul principal e să îți ating inima, să ți-o antrenez, să te fac să simți mai mult cu ea.
Dacă nu contează pentru tine asta, nu ai de ce să fii cititorul meu și te poți dezabona și de la ediția gratuită. Urăsc brutele sufletești, țăranii insensibili.
Ce poți face CU ADEVĂRAT ca să fii „mai bun” în noul an. Sau pentru tot restul vieții tale.
Mă scoate din sărite în ultima vreme prezența tot mai agresivă a expresiei „cea mai bună versiune a ta” în retorica celor ce promovează bla-bla-urile superficiale ale dezvoltării personale. Ideea de dezvoltare personală nu ar trebui să devină un produs de consum, un „curs” de genul „schimbă-te în 30 de zile”, ci cred că rămâne un proces intim, un proiect la care trebuie să lucrezi toată viața.
Anul care vine nu o să fie mai bun decât ăsta dacă tu rămâi exact la fel. Asta e vestea proastă.
Vestea bună e că nu trebuie să te reinventezi complet, trebuie doar să faci câteva lucruri diferit, constant, până devin parte din tine.
Începe cu somnul. Dormi mai mult, dormi mai bine. Știu, ai auzit-o de o mie de ori asta, dar n-ai făcut nimic. Somnul e fundația pe care stă tot restul. Fără șapte ore pe noapte, minim, ești “o versiune mai proastă”: gândești mai încet, te enervezi mai repede, mănânci mai prost, arăți mai rău. Pune telefonul în altă cameră înainte să te culci. Nu lângă pat, nu cu ecranul în jos, în altă cameră. Prima săptămână o să fie ciudat. A doua săptămână o să dormi ca un copil.
Mișcă-te în fiecare zi. Nu îți spun să te înscrii la sală și să ridici fiare, că știu că n-o să te duci după 15 ianuarie. Îți spun să mergi pe jos minim 30 de minute zilnic. Pe-afară. Chiar și când e frig, chiar și când plouă. Corpul nostru nu e făcut să stea pe scaun sau pe canapea 14 ore pe zi, iar creierul tău funcționează mai bine când picioarele se mișcă. Nu-i metaforă, bre, e biologie.
Bea apă. Nu suc, nu cafea după cafea după cafea, apă. Deshidratarea îți foote concentrarea. Când simți că ești obosit la ora trei după-amiază, de cele mai multe ori ești de fapt deshidratat.
Mănâncă mâncare adevărată. Gătește acasă măcar de două ori pe săptămână, chiar dacă faci doar niște carne cu legume. Actul de a-ți pregăti singur mâncarea face ceva în capul tău, te reconectează cu un ritual uman ce s-a pierdut în epoca livrărilor Glovo.
Taie din telefon. Nu tot, nu dramatic, doar taie. Dezinstalează aplicațiile care te fac să te simți mai prost după ce le folosești. Știi exact care sunt. Măsoară cât timp petreci pe ecran și îngrozeşte-te, apoi…
