Opus nr. 539 - Martalogul Ilie Sârbu, consilier onorific la Curtea de Conturi! Se trage pe nas în birourile de la Palatul Victoria? Useristul jegos de la SaluT! Masa de 30000 de euro de la AEP
ANUNȚ IMPORTANT!
Mulți dintre dumneavoastră, cititorii mei, sunteți oameni importanți în societatea românească: politicieni, oameni de afaceri, avocați, ofițeri în servicii secrete, primari sau lideri politici, șefi de consilii județene sau decidenți în regii, profesori universitari și artiști, executori judecătorești sau arhitecți.
În mâna dumneavoastră sunt informații sau, și mai cert, vă loviți de informații, zvonuri, ciordeli, matrapazlâcuri puse la cale de corupți:
DAȚI-I ÎN GÂT LA ALEXA!
Dar să fie informații! Nu mă interesează că aveți voi un proces ce durează de 17 ani pentru terenul moștenit de la bunica.
Dar, de exemplu, dacă sunteți avocați și aveți spețe interesante unde simțiți că judecătorii vor fi mână rea, anunțați-mă.
Vă e frică că vă dezvălui identitatea? Nu fiți copii, fac asta de 27 de ani, nu mi-am trădat niciodată sursele.
Acesta este emailul meu - liviu@ncn.ro
Faceți-vă un email anonim dacă vă e frică și dați-i în vileag: mă interesează contracte cu dedicație, amante puse în posturi nemeritate, copii de bani gata aciuați în instituții, vile nesimțite deținute de „funcționari cinstiți”, amantlâcuri perverse, povești rușinoase din trecutul politicienilor, TOT!
Dinozaurul Ilie Sârbu, reangajat la Curtea de Conturi pe post de consilier onorific al mamaşei Cǎlugareanu
Nu e destul că l-am avut la vârful statului un catralion de ani pe acest obosit securist împuțit cu un coi, când credeam că am scăpat de el, nici vorbă!
Cum, sunt dur când spun „securist împuțit”? Păi, e realitatea! Zice Curentul:
Cum, mă acuzați că sunt dur când spun „un coi” despre Ilie Sârbu? Pǎi, e adevǎrul!
Acuma că mulți dintre voi, în numele acestei pudibonderii duhnind a snobism, preferați să ziceți că is prea dur în limbaj, dar acceptați corupția din jurul vostru, asta e altceva.
După ce a ieșit cu greu din funcția de vicepreședinte al Curții de Conturi a României, Ilie Sârbu s-a aciuat hapt la Romsilva, un loc mai vechi de ciordeală.
Dar acolo e plictiseală mare și cere efort să furi pădurile patriei, riscurile sunt mai mari, pădurile alea nenorocite trebuie să crească, activiștii is cu ochii pe tine, nasol.
Tot mai bine era la Curtea de Conturi, unde traficul de influență aplicat pe mii de primari, pe sute de companii de stat, e mai suculent și mai lucrativ!
Așa că domnul Ilie Sârbu a apelat pe linie de PSD, de securici și de masoni, la doamna Mirela Călugăreanu, actuala președintă a Curții de Conturi a României, căreia Sârbu i-a fost până la numire superior instituțional, să îl ia în barcă pe post de consilier onorific, orice, numa’ să mai poată da cu nasul în cocaina traficului de influență, care e atât de gustoasă!
Doar nu credeați, bă, proștilor, că o să stea acăsică cu pensiile lui cumulate și amărâte, ce bătrân de 75 de ani se poate descurca cu 35.000 de lei pensie pe lună în România de azi?
Iar actuala preşedintǎ s-a executat.
Am indraznit sa o intreb de dimineata asta:
Dar dumneaei nu o să îmi răspundă. Că și ea e acolo pusă de Sistem.
De aia, tovarăși, trebuie să mă susțineți, dacă vreți, of course, cu niște amărâți de 26 de lei pe lună. Pic cu pic se face independența mea și puteți citi informații de acest gen, exclusivități pe care presa „mare” le evită elegant. Nu dați banii ăștia pentru un abonament pe Netflix, ci pentru ca oameni ca mine să mai existe.
DIICOT ar trebui sǎ intre puțin în Palatul Victoria
A fost știrea asta săptămâna trecută și mă gândeam…
… la un subiect pe care, la vremea aia, prin 2014, l-am împins, dar nu eram așa de celebru ca atunci. E vorba de faptul că, la acea vreme, prin Palatul Victoria, în unele încăperi mai simandicoase, se trăgea pe năsuc. Cocaină. Vâlcov nu ar putea să ne spună prea multe azi, că s-ar da în gât.
Problema știți care e? Informații proaspete mi-au dat de înțeles că acest „sport” continuă.
În ciuda aparențelor unui control riguros la intrarea în Palatul Victoria, în sediul Guvernului sunt introduse droguri de lux pentru mini-petreceri, le zice „ședințe”, în care unii se desfată cu prăfulețe. De exemplu, din PSD.
Am și câteva nume, dar vreau să duc discuția spre o chestiune foarte arzătoare: de ce controalele de securitate sunt sumare și se referă doar la verificarea identității și controlul superficial al poșetelor și genților de serviciu? De ce nu se face și control anti-drog la intrarea în Palatul Victoria?
Mai mult, că tot s-a desființat Agenția Națională Antidrog (ANA), aflată în subordinea MAI, ce a fost înlocuită cu Agenția Națională pentru Coordonare și Politici în Domeniul Drogurilor și Adicțiilor, adică frecție la un joint de marijuana, de ce nu sunt testați aleatoriu și constant pentru consum de droguri oamenii care intră în Guvern, de la simpli vizitatori la angajați? Ar fi niște surprize…
Zbierați la partide că sparg banii AEP, dar să știți că și AEP sparge banii la fel de mumos.
Procurorii DNA din Bucuresti dorm foarte bine. E si frig afara, ce cacat sa si faca? Sa se apuce acuma de investigat? De exemplu, ca vinerea asta, vineri, maaaa, cand nici Sfantul Petru nu vine la job, astia de la AEP au mai acordat o transa de cascaval firmei de casa a institutiei? Nuuu, nu e voie sa fie anchetate achizitiile de la AEP.
Măcar că firma asta – Software Imagination&Vision SRL – toooot câștigă licitații în regim accelerat, de te doare bila! Cu totul întâmplător.
Firma e bine înfiptǎ…
… cǎci e un pui de-al penalilor ciorditori de la SIVECO:
Dar nu asta e cea mai monstruoasă achiziție făcută de AEP în ultimii doi ani, tot am vrut să scriu de ea, m-am luat cu vorba: ia, uitați, frați bolojenizați de taxe, nesimțiții și-au luat masă de consiliu de aproape 30.000 de euro, baaaaaaa, numa’ șeicului Dubaiului mai are masă așa scumpă!
Conform datelor de pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), atât masa, cât și cele 32 de scaune, au fost achiziționate în 28 octombrie 2024.
În cazul mesei, AEP a publicat anunțul pe SEAP la ora 14:44. Un minut mai târziu, a venit oferta de la firma S.C. OVO DESIGN FURNITURE GROUP SRL S.R.L., iar la 14:46 a venit și răspunsul AEP, de acceptare a ofertei. Totul în două minute.
Cu totul întâmplǎtor, da?
Dar, stați, cǎ s-au luat şi scaune.
În cazul celor 32 de scaune, a câte 500 de euro bucata, datele de pe SEAP arată că AEP a publicat anunțul de achiziție directă la 14:42, iar aceeași firmă ca în cazul mesei a făcut oferta la 14:43. Două minute mai târziu, 14:45, AEP a acceptat oferta. Totul în trei minute.
Cu totul întâmplǎtor, da?
Firma asta are o „săgeată”, un anume Nicolae Cincă, și un off-shore-aș, deci nimeni nu știe cine e ciorditorul din spate. Dacă îl știți, să îmi scrieți și mie. Fiindcă e al naibii de talentat la achiziții din bani publici:
Vin milioanele la el pe mobilier, cum vin minciunile despre cumpǎtare fiscalǎ ale lui Bolojan:
Când furǎ oamenii lui Fritz e bine
SaluT este denumirea comercială a Salubrizare Timișoara – compania municipală a Primăriei Timișoara care se ocupă de curățenia stradală (măturat manual și mecanizat, spălat/stropit carosabil, golit coșuri stradale etc.) și de deszăpezire în spațiile publice ale orașului. A început efectiv activitatea în martie 2025, după expirarea contractului cu vechiul operator, preluând salubrizarea stradală în regim public.
Şeful salubrizării din Timișoara e baiatul de mai jos, l-a pus Fritz şef sǎ încaseze un salariu baban: 35 000 de lei pe lunǎ.
Dar nu e destul pentru paparici.
In presa localǎ din Timis, a apǎrut deunazi asta: muistul și-a tras primă de două salarii medii, în condițiile în care are deja un salariu lunar de 35.000 de lei!
Se întâmpla fix înainte ca iarna grea să lovească Timișoara și orașul să fie aruncat în haosul alb în care stă deja de aproape o lună de zile.
Foarte corect ce spune Dan Pavel
“Cred că ar trebui să organizăm un curs de geografie pentru oameni cu IQ de trei cifre, ca să nu mai folosească tot felul de termeni greșit. De exemplu, ”Estul Europei” este un termen folosit aiurea destul de des. Teoretic, Finlanda este în estul Europei. La fel sunt Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, România, Bulgaria și Grecia. Depinde doar cât de la nord sau sud este estul respectiv. Rusia este cea mai estică țară europeană, dar ar trebui să ne hotărâm dacă folosim ”Estul” ca descriere culturală sau geografică. Există totuși niște diferențe culturale între Rusia și România. Apoi, mai avem termenul ”balcanic”. Un alt favorit al intelectualilor cu pedigree. Breaking News: România nu face parte din Peninsula Balcanică. Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Kosovo, Albania, Macedonia, Bulgaria și Grecia sunt țări balcanice. Ungaria și România nu sunt balcanice. Așa, nu văd de ce nu am extinde descrierea ”balcanică” la Austria și Germania, dacă tot sunt pe-aproape.
Sunteți intelectuali. Ați putea inventa niște invective noi, ceva mai precise decât ”balcanici” sau ”estici”. Termenii ”balcanism” și ”balcanizare” fac referire la o formă foarte specifică de discriminare culturală, ce descrie conflicte teritoriale interetnice și religioase de care România nu s-a bucurat până acum. Nu-mi amintesc să ne fi bombardat cu ungurii pentru Ardeal sau cu lipovenii pentru Deltă, dar poate n-am fost eu atent la televizor. Apoi, ar mai fi expresiile ”slavizare”, ”slavon” și derivatele. Aș preciza că Ungaria și România nu sunt țări slavone. Și chiar dacă ar fi, nu înțeleg de ce se folosesc ca expresii derogatorii la adresa altor țări. Cu ce sunt balcanicii sau slavii mai îndărătnici decât restul? E o setare de fabrică de care nu știam? Conflicte regionale are toată lumea, nu numai Estul sau Balcanii. Peste tot este plin de grupări care vor independență, separatism sau mai știu eu ce, de la irlandezi, ciprioți, până la basci și așa mai departe.
De asemenea, îmi place că România este dată exemplu de retard pentru că e pe primul loc la consumul de alcool. Ador exemplele statistice scoase din context, pentru că nu spun nimic. Protipendada uită să precizeze că România nu este nici de departe pe primul loc la decese sau violențe cauzate de alcool. România este pe locul 85 la mortalitate din cauza alcoolului, după țări mult mai dezvoltate, ca Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania, SUA, Franța, Austria și așa mai departe. Ai zice că măcar românii știu să bea ca să nu se omoare. Au un șablon de consum diferit: este vorba de consum per capita, plus producție casnică pentru consum propriu. Nu este ”binge drinking” urban.
Toți educații din România au obsesia asta morbidă de a scoate statistici de la naftalină ca să-i bată pe români peste gură cu cât sunt de înapoiați: Beți mult, bă! Sunteți de căcat, băăă! Vai de morții voștri! Aș putea să punctez aiurea înapoierea celorlalți cu statistici la fel de valide. Numărul de ucideri din UE? România este pe ultimele locuri, sub Suedia, Franța, Belgia și tot așa. Numărul de violuri? România stă ”foarte prost” și la asta: este cu mult sub numărul de violuri din Olanda, Elveția, Austria, Germania, Danemarca etc. Suedia este capitala violurilor din Europa: România este abia pe locul 22. Suntem codași la violență și abuzuri împotriva minorilor. Suedia și Olanda se bat pe primul loc la pornografie infantilă și viol, urmate de Slovacia, Lituania, Luxemburg, Finlanda, Marea Britanie etc. Suntem pe locul 90 la decese cauzate de droguri, în caz că vă întrebați. Așa pot scoate și eu date de la naftalină ca să arăt cât de înapoiată este Australia, de exemplu, care este pe locul trei, după Canada și SUA.
E adevărat că România are o rată foarte ridicată de obezitate, la nivel european. Nu chiar ca a Finlandei sau a Letoniei, dar pe-aproape. Evident că toate statisticile astea sunt scoase din orice context, divorțate de metodologie și sens, dar sună bine la urechea unor analfabeți funcțional care se cred mai deștepți decât toată lumea. Numai niște minți slabe folosesc statistici aiurea ca să-și valideze complexul de inferioritate și intoleranța. Sunt de acord că statisticile au frumusețea lor. Te fac să pari inteligent când nu ești. Pui un grafic și vede lumea că știi cu literele și cifrele. Plm... IQ de trei cifre cu virgulă între primele două...”
Despre “Marş la Moscova”
de Rocsana Contraş
Nu văd în mesajul proiectat pe clădire “Marș la Moscova!” nici eroism, nici curaj, nici vreo formă de patriotism. Văd doar un simptom dureros al felului în care ne-am rătăcit ca societate. Un cuvânt care altădată era o alungare, o umilire, o reacție de dispreț, a ajuns astăzi slogan politic, viral, purtat cu mândrie, ridicat la rang de bravură. Nu știu când ni s-au tocit atât de tare reperele morale. Nu știu când am ajuns să confundăm agresivitatea cu demnitatea și strigătul cu adevărul.
Mitingul AUR, organizat cinic de Ziua Culturii, nu este un act de iubire de țară. Este un exercițiu de vizibilitate, o încercare de a capitaliza furia și frustrarea reală a oamenilor. Și da, trebuie spus limpede: aceste frustrări EXISTĂ, sunt legitime, sunt adânci. Oamenii sunt obosiți, umiliți, sătui. Au dreptul să caute alternative. Au dreptul să fie reprezentați. Toți.
Dar ceea ce deranjează profund este confiscarea patriotismului. Tricolorul purtat ca mantie, lozincile aruncate ca verdict suprem, ideea toxică potrivit căreia iubirea de țară ar fi autentică doar într-o singură tabără. Patriotismul nu strigă, nu alungă, nu exclude. Patriotismul construiește, repară, unește. Patriotismul nu trimite pe nimeni „la Moscova”.
Pentru că niciun cetățean al acestei țări, indiferent cât de supărat, cât de sărac, cât de dezamăgit ar fi, nu trebuie trimis la Moscova. Nu pentru că ar pleca, ghici ce,nu va pleca, ci pentru că, repetând obsesiv astfel de expresii, riscăm să aducem Moscova aici: în limbaj, în ură, în felul de a gândi politica ca pe o confruntare de dușmani, nu ca pe o responsabilitate comună.
Drama României nu este doar AUR. Drama României sunt și partidele vechi, care ani la rând au mimat reforma, au promis „suflu nou” și au livrat aceleași fețe, aceiași oameni etern reciclați, mereu „strecurați” pe liste, în funcții, în sinecuri. Oameni care nu dispar niciodată, care se agață de putere și după ce ar fi trebuit să lase loc altora. Generații întregi de tineri ținute la ușă, așteptând nu o șansă, ci un deces politic. Sunt unul din acei tineri !
În acest vid de credibilitate cresc alternativele. Iar cetățeanul, epuizat, nu mai verifică. Nu mai cercetează. Se agață de „altceva”, orice, doar pentru că nu mai sunt „ei”. Aici este marea vină a clasei politice tradiționale: a împins oamenii spre extreme prin propria mediocritate și aroganță.
Nu ne vindecăm trimițându-ne unii pe alții la Moscova. Nu ne salvăm urlând mai tare. Nu ne regăsim demnitatea în slogane proiectate pe clădiri. România are nevoie de alternative sănătoase, crescute în interiorul partidelor, de oameni noi, competenți, decenți, care să nu confunde patriotismul cu spectacolul și politica cu bătaia de joc.
Poate cea mai tristă întrebare este de ce a prins acel mesaj. Iar răspunsul ar trebui să ne doară pe toți.
Eu sunt Rocsana și cred în resursa umana promovată corect în interiorul partidelor istorice!
Etica lui Bolojan și Dan. Cum donațiile politice și împrumuturile către partid se transformă în venituri
de Daniel Udrescu
Cazul donațiilor și împrumuturilor declarate de Bolojan sau Dan este un exemplu relevant pentru diferența esențială dintre ceea ce este legal și ceea ce este legitim din perspectiva eticii publice și a bunei guvernanțe. Documentele oficiale arată că acesta a declarat sume consistente primite ca donații de la persoane fizice, înregistrate la secțiunea de „cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit”, precum și împrumuturi acordate Partidului, care urmează a fi rambursate. Fiecare dintre aceste operațiuni este, privită separat, permisă de Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice. Problema FISCALĂ apare însă atunci când analizăm substanța economică a mecanismului, nu doar forma sa juridică.
În esență, avem o situație în care un politician primește donații de la persoane fizice, sume care îi rămân în patrimoniul personal și nu generează obligații de restituire, iar în paralel finanțează activități care aduc beneficii și îi vor fi returnate integral. Chiar dacă nu există o legătură explicită și documentată între cele două fluxuri, rezultatul final poate fi un beneficiu net personal nefiscalizat. Din punct de vedere aparent legal, acest rezultat nu este sancționat, dar fiscal este fraudă deoarece legea tratează donațiile și împrumuturile ca operațiuni distincte și nu evaluează efectul lor cumulat asupra averii unui demnitar sau substanța economică a mecanismului.
Etic, apare o problemă serioasă. Finanțarea politică are ca scop susținerea partidelor și a activității publice, nu crearea de venituri personale pentru liderii politici. Atunci când donațiile colectate sub umbrela activității politice ajung să fie înregistrate ca avantaje personale, iar împrumuturile către partid sunt recuperate ulterior, se creează impresia unui mecanism prin care sprijinul politic privat este transformat, direct sau indirect, într-un câștig individual.
Putem vorbi despre o abatere de la spiritul transparenței și al integrității pe care societatea le așteaptă de la cei aflați în funcții publice. Fiscal substanța economică a mecanismului e fraudă.
Această zonă gri dintre legal și legitim este una dintre marile vulnerabilități ale sistemului de finanțare politică din România. Controlul instituțional se limitează la respectarea procedurilor, plafoanelor și raportărilor, fără a analiza dacă rezultatul economic este compatibil cu principiul că politica nu ar trebui să fie o sursă de îmbogățire personală. Întrebarea nu este dacă Bolojan sau Dan au respectat litera legii, ci dacă mecanismul prin care donațiile și împrumuturile coexistă este compatibil cu o etică fiscală. Tocmai această distanță dintre legalitate și legitimitate alimentează neîncrederea publică și arată limitele unui cadru legal care permite forme aparent corecte juridic, dar discutabile fiscal.
Un text pe care e musai sǎ îl citeşti
de Gabriel Paun
SUA mai are timp doar până în 2027 să bată China. Bine era dacă cooperau ca în filmul Arrival, dar în realitate atâta îi duce capul. Dincolo de această fereastră de timp, lucrurile vor sta altfel, energetic vorbind. Am lucrat mult în toate colțurile Chinei în ultimii 15 ani și pot să vă spun în cifre despre tendințele și transformarea energetică prin care trece această țară care nici măcar nu are nevoie să pornească vreun război armat. Mentalitatea națională a fost și rămâne ghidată de filozofia lui Sun Tzu: ”Cea mai mare victorie este cea care nu necesită luptă”.
De ce cred că fereastra de timp a SUA se închide?
Pentru că cererea de petrol a Chinei atinge vârful în intervalul 2025–2027 după care petrolul încetează să mai fie un factor de creștere economică
2027 va fi anul breaking point-ul real și nu înseamnă că în China nu se va mai folosi petrol ci că petrolul nu va mai fi critic pentru dezvoltare. Din acel moment presiunea geopolitică pe petrol își pierde eficiența structurală.
Până în 2027 China (care și-a făcut oricum super stocuri strategice de petrol) va mai importa cam 70% din petrol, iar electrificarea nu va fi eliminat încă complet nevoia de combustibili lichizi.
După 2027 creșterea cererii de energie va fi acoperită aproape exclusiv de electricitatea produsă mai ales din surse non-fosile. Petrolul va deveni un input industrial, nu o vulnerabilitate sistemică.
După 2027, blocarea petrolului nu mai poate opri China, doar o poate irita.
SUA este acum disperată pentru că petrolul este singura pârghie geopolitică majoră care mai funcționează împotriva Chinei. SUA știe că după 2027 această pârghie se erodează rapid, după 2030 devine marginală și după 2040 va fi irelevantă strategic.
Acesta este motivul pentru care asistăm astăzi la presiune maximă pe Iran, Venezuela, Greenland, tensiuni în Taiwan (rute maritime) și în general un discurs agresiv despre securitatea energetică globală.
Nu asistăm la o strategie pe termen lung, ci la o accelerare forțată într-o fereastră scurtă de timp cu riscul unei conflagrații mondiale..
În China tranziția energetică este deja ireversibilă
- produce 35–40% din electricitate din surse non-fosile.
- Este lider global în: solar, eolian, stocare, vehicule electrice, metale critice pentru tranziția energetică, iar creșterea capacităților regenerabile este abruptă, nu liniară.
Petrolul nu este înlocuit doar ideologic, ci tehnologic și industrial.
Transportul: veriga care cade prima. Transportul rutier este principalul consumator de petrol, ori China electrifică transportul urban, mașinile elecgtrice deja domină, are infrastructură feroviară electrică la scară continentală.
Fiecare an după 2026 reduce vulnerabilitatea Chinei la șocuri petroliere și scade impactul sancțiunilor energetice.
Nu cred că SUA este capabilă să oprească China definitiv ci să o încetinească suficient de mult înainte ca punctul de inflexiune din 2027 să fie depășit.
După 2027 petrolul nu mai este o armă decisivă, iar competiția se mută definitiv pe electricitate, rețele, metale rare și capacitatea industrială, iar aici SUA este mai slab poziționată decât China.
Concluzia mea: suntem în ultima fereastră reală de timp a SUA pentru a folosi petrolul ca instrument strategic împotriva Chinei. După breaking point-ul din 2027, petrolul nu mai poate frâna ascensiunea Chinei. De asta vedem grabă, suprapunere de crize și escaladări simultane. Nu asistăm la o strategie calmă a SUA, ci la exploatarea unei ferestre care se închide.
Am două sfaturi pentru România și UE în general:
- să ne detașăm de conflictul SUA - China și toate diversiunile din jurul acestui joc iresponsabil de putere
- să urmăm exemplul Chinei și să reducem abrupt dependența de combustibilii fosili. Tehnologia este deja aici.